Parintele Ioan Sismanian la Duminica Fiului Risipitor (2011): PUTINI INTELEGEM CU CINE SA LUPTAM SI PE CINE SA IUBIM!

“(…) [Multi tineri care au frecventat pana la o varsta biserica, si apoi au renuntat, pentru a se deda vietii de placeri, n.n.]… au fost la biserica, dar n-au inteles deloc ce inseamna sa ai ca stapan Iubirea.

Iata cum noi avem ca Stapan IUBIREA. De aceea spunem acum, in Post, “Doamne si Stapanul vietii mele…“. Iubirea sa fie Stapanul si Domnul vietii mele!

Noi nu stim ceea ce este iubirea! Iubirea pentru noi, de cele mai multe ori, este implinirea placerilor, de fel si chip. Spunea parintele Justin un lucru frumos: omul este jumatate iubire, jumatate lupta. Dar putini intelegem cu cine sa luptam si pe cine sa iubim. Din pacate, oamenii azi se iubesc pe ei si lupta cu aproapele, ca sa-si implineasca iubirea lor egoista si perversa, gandind mereu asa: vie imparatia MEA, faca-se voia MEA!

Domnul ne invata pe noi cu totul altceva. Ne invata a gandi si a grai cuvintele acestea: Doamne, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta! Asta inseamna a lupta cu mine, cu tot ce este egoist in mine si a iubi chipul lui Dumnezeu din om, a iubi Iubirea. Acesta este lucrul pe care fiecare dintre noi trebuie sa-l intelegem.

Vedeti, aceasta pilda incepe cam asa: Un om avea doi fii. Si cel mai mic, dintr-o data, i-a zis tatalui sau: Da-mi averea ce mi se cuvine. Si tatal nu i-a dat numai lui, ci a impartit averea: a dat si celui mic, si celui mare. Dupa ceva timp, dupa ce tanarul s-a vazut stapan... Si cumplit e sa fii stapan! Fiindca atunci cand nu stii sa fii stapan, te pierzi!

Vedeti, orice dar este un jug, e o datorie de implinit. Si daca mergem mai adanc, intelegem si ca orice jug este un dar, pentru ca Dumnezeu este mereu cu noi si a spus ca “fara Mine nu puteti face nimic”. Deci astfel facand, Dumnezeu ne daruieste libertatea, ca sa putem iubi. Caci nimeni nu poate iubi, fiind robot sau in afara libertatii. (…) Si-atunci, iata, suntem liberi ca sa invatam sa iubim cu toata fiinta noastra. Dar noi nu intelegem pe cine sa iubim, si astfel ne iubim pe noi, si uram tot ceea ce, cumva, ni se face stavila iubirii de sine. Si ori de cate ori Dumnezeu randuieste sa se intample ceva care sa nu-mi convina, sa nu se implineasca voia mea, dintr-o data eu ma revolt cumplit impotriva lui Dumnezeum, si zic: “Doamne, de ce? de ce mie?”.

Si vedeti, acest tanar, cuprins de acest dor al libertinajului, al lui “faca-se voia mea“, a plecat beat de ideea stapanirii, ca sa stapaneasca. Dar un stapan este un creator, nu este un consumator – aici e marea diferenta. Domnul-Dumnezeul nostru, Care este Iubire, este Iubire creatoare, nu consumatoare.

Si atunci, daca eu te iubesc pe tine, sora mea, daca tu ma iubesti pe mine, cum ma ucizi? Suntem impreuna doi tineri, studenti, prieteni… si iata ca, dintr-o data, parca fara sa ne dam seama, apropiindu-ne unii de altii, ne dorim sa fim impreuna, ne dorim sa avem cumva, asa, o unitate intre noi, care nu este inca gata… Si ne imbratisam, si ne atingem in fel si chip. Si implinim ceea ce nu este gata a fi implinit. Si, astfel, desfranam. Adica pierdem fraiele, pierdem rosturile, si facem din viata noastra o viata fara de rost, destrabalata. La fel cum a facut si acest fiu tanar, risipitor. Si-a destramat toata viata, si-a consumat toata averea, tot ce avea el mai pretios. Si deodata, s-a vazut gol. Si, astfel, a venit si foametea in tara aceea. Si neavand cu ce sa mai traiasca, a muncit ceva foarte josnic, pentru ca porcii erau cu adevarat tot ce era mai josnic. Si nici macar din manacarea porcilor nu avea cum sa manance, pentru ca nimeni nu-i dadea.

Vedeti, ce cumplit e sa fii stapan, fara sa creezi. E o mare eroare a vietii! Dumnezeu iti da un dar ca sa creezi…”

[NOTA: Din pacate, nefiind pregatit fratele care a filmat cu o camera foto, inregistrarea video se termina aici, dar ne-a spus ca predica a fost una extraordinara, pe aceasta linie duhovniceasca foarte profunda, de la inceput pana la sfarsit. Alte idei, retinute de fratele care s-a nimerit astazi fara sa stie, din randuiala lui Dumnezeu, chiar la biserica unde a slujit si a cuvantat astazi parintele Ioan]:

– Oamenii astazi cauta o falsa libertate si refuza sa se mai supuna, sa mai recunoasca vreun stapan sau vreo stapanire peste ei, inclusiv pe Dumnezeu;

– Betia parerii de sine care il face pe om sa se creada singurul stapan, care poate sa faca tot ce vrea/tot ce pofteste si caruia totul i se cuvine;

– Antidotul duhovnicesc la acestea: DUREREA, care este motorul vietii noastre duhovnicesti. Prin durere, omul “isi vine in sine”, “isi vine in fire”, se trezeste. Numai durerea este cea care ne trezeste din aceasta betie a trufiei, a libertinajului si numai din durere invatam sa iubim, sa ne vedem pe noi insine asa cum suntem, sa ne vedem pacatele. Placerea insa ne orbeste, ne intuneca ochii mintii;

– Cand Fiul risipitor s-a indreptat spre Tatal, Acesta il vede de departe si ii iese inainte, ii cade pe grumaz, si nu are nevoie nici macar sa-i spuna ca il iarta, ci, precum un Stapan adevarat, porunceste si randuieste deja pregatirile pentru Ospat.

– Iubirea trupeasca este o iubire mincinoasa, pentru ca este o iubire care cauta doar satisfacerea placerii,  o iubire egoista (iubire de sine). Iubirea adevarata este cea care ia partas in sanul ei pe singura adevarata Iubire, pe Dumnezeu Insusi. Fara El, nu exista iubire adevarata. Tot ce se face fara binecuvantarea Sa, in absenta Sa, nu este iubire. Este nevoie de a aduce iubirea in Biserica, in fata Iubirii, prin Taina Nuntii. Iubirea trebuie sa izvorasca din Iubirea Sa si sa imprastie, sa daruiasca iubire si celorlalti. Creatia inseamna daruire;

– Sa meditam la cum pretuim darul libertatii si ce facem cu el.

Vezi si: