Articole cu eticheta (tag): Andreea Sava

Crede cineva că această piață nu este controlată și protejată? Eu unul, în nici un caz. Dimpotrivă, nu mi se pare străină de oameni din Poliție și din SRI. Și chiar din primării. Dacă fostul primar al Cluj Napocăi controla inclusiv locurile de vînzare a pepenilor, nu văd de ce Untoldul, cu cheltuieli enorme pentru municipalitate și cu vagoane de nervi pentru localnici, nu s-ar termina decît cu niște beneficii contabile pentru acționari?

La ce proporții a ajuns consumul de droguri în România? De ce statul român nu face mare lucru pentru a-l diminua? Mă văd obligat să iau în calcul și ipoteza că banii din afacerile cu droguri ajung în cîteva ministere importante, se preling și în Poliție și servicii și, unii, chiar spre lumea politică.

Este cât se poate de clar că s-a dorit o anchetă superficială în care să se găsească acari Păun şi care să se stingă discret, odată cu trecerea timpului. În fapt nu se doreşte decât o muşamalizare a faptului că la Colectiv a avut loc o operaţiune teroristă, executată după o reţetă luată de la manual.

Aşa cum #rezist-ul românesc e o copie a #resist SUA, aşa cum aprinderea telefoanelor la manifestaţia de protest e o copie a acţiunii similare petrecută în Ucraina la lovitura de stat care a spulberat de la putere regimul democratic ales al lui Viktor Ianucovici, tot la fel şi incendiul de la Colectiv e un eveniment „de manual”. O tragedie deturnată apoi politic pentru instaurarea unui guvern marionetă.

Ca să rezumăm: nu furtul datelor este subiectul central al indignării care a cuprins presa și politica lumii, de vreme ce acest abuz se produce de multă vreme în scopuri comerciale. De asemenea, nu manipularea în sine provoacă îngrijorare (propaganda mincinoasă împotriva lui Donald Trump nu a fost niciodată luată în vizor cu atâta exigență etică), ci manipularea de un anumit semn. În calitate de perdanți, liberalii au desigur motive să fie nemulțumiți. Dar indignarea lor este lipsită de obiectivitate și în plus este ea însăși manipulatoare. Căci campania declanșată contra Cambridge Analytica recurge la tot soiul de efecte cu impact emoțional sigur (furtul datelor personale sau asasinarea unui consultant politic în Kenia), care nici măcar nu au o legătură cu subiectul și care nu este altul decât declinul influenței globale a orientărilor liberale.

De fapt, epidemia aceasta de indignare nu face ea însăși decât să manipuleze bunele sentimente democratice ale oamenilor din toată lumea în beneficiul exclusiv al unui curent politico-ideologic care dă semne că își pierde supremația. Cei care denunță manipularea par să fie primii manipulatori.

Aproape un sfert, 24 de milioane, numai pentru Dna, pentru dezvoltarea centrului de interceptări, sediu nou si 90 de ofițeri de poliție. Mai tare e ca, in aceeași strategie, guvernul spune ca trebuie sa ia măsuri pentru JUDECAREA, atenție, mai rapida a marilor dosare de corupție. Adica executivul sa se bage peste puterea judecătorească.

Școala de gândire juridică ”Monica Macovei & staliniștii”; ”„În cursul urmăririi penale, revocarea măsurilor preventive ale controlului judiciar și controlului judiciar pe cauțiune, precum și înlocuirea acestor măsuri între ele se dispune(mă rog, gramatica nu e punctul forte al tehnocraților noștri, în frunte cu madam Prună) de procuror, chiar dacă măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi și libertăți”. E în OUG ul de modificare a Codului Penal, aprobată miercuri, cu binecuvântarea Ambasadei Americane. Modificare ce nu va ajunge în fața CCR; mai degrabă ajunge CCR în fața DNA, s-a mai văzut, se va mai vedea!

A trecut aproape neobservată declarația șocantă a Monicăi Macovei cum că serverele de interceptări ale SRI au costat un miliard de euro. Cum se justifică cifra? (în imagine, un datacenter google care a costat 1 miliard de dolari) Orice și oricum ai aduna, cu tot cu paraîndărăturile uzuale, suma n-ar putea ajunge nici măcar la 1% din miliardul vânturat pentru cele câteva mii de mandate de interceptare emise în fiecare an. Singura explicație posibilă pentru o sumă atât de mare este că absolut toate convorbirile telefonice ale fiecărui cetățean (și probabil și corespondența electronică) sunt înregistrate și stocate pentru posteritate, ilegal și în disprețul Constituției. […]

Opinia publică din România – mă refer, desigur, la oamenii suficient de bine informaţi – ştie că bugetul Serviciului Român de Informaţii a crescut an de an. O creştere exponenţială. Care a făcut ca acest buget să fie disproporţionat în raport cu toate celelalte bugete ale instituţiilor acestui stat. Şi doar cu titlu de exemplu, sunt silit să repet că bugetul SRI este de şase ori mai mare decât cel al SIE. Deci, în politica României, spionajul intern, respectiv prezumtivii duşmani din interiorul ţării, sunt de şase ori mai periculoşi decât duşmanii externi. Este o situaţie pe dos faţă de oricare al stat din Uniunea Europeană. […] SRI nu se ocupă doar de spionaj. Sau de terorism. Sau de alte tipuri de ameninţări majore aduse siguranţei statului. Şi nici nu se ocupă doar de marea corupţie. SRI interceptează tot ce mişcă. Este mai tare decât a fost vreodată Direcţia a V-a a Securităţii.