ORDONANTA DE URGENTA A NOII SECURITATI. Modificari socante aduse pe ascuns Codului Penal de ministrul macoveist PRUNA, prin care cresc PUTERILE POLITISTILOR si PROCURORILOR inclusiv in raport cu PUTEREA JUDECATOREASCA. Drumul spre DICTATURA continua neabatut, cu binecuvantarea Ambasadei SUA

DREPTURILE OMULUI AU AJUNS CU ADEVARAT UN LUX PENTRU FIICELE UNOR FOSTI NOMENCLATURISTI SAU SECURISTI CARE CONDUC JUSTITIA ROMANEASCA…

• LUJU.RO: GUVERN DE SECURISTI – Printre cele 132 de modificari din Codul de procedura penala, gasca lui Ciolos a strecurat articole care permit procurorilor sa anuleze hotarari judecatoresti, sa obtina datele financiare ale cetatenilor fara mandat si sa dea buzna in relatia avocat-inculpat: „Institutiile financiare sunt obligate sa predea inscrisurile sau informatiile la care se face referire in autorizatia emisa de procuror”. A disparut sintagma „cu incuviintarea prealabila a judecatorului”

Ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea noilor coduri in materie penala – adoptata pe sest, fara dezbatere publica, de Guvernul condus de Dacian Ciolos (foto stanga) – contine dispozitii tipice unui stat politienesc, de netolerat intr-o tara cu pretentii democratice. Semnalul de alarma a fost tras in premiera joi dupa-amiaza, 19 mai 2016, de jurnalistii de la emisiunea Antena 3 “100 de minute”, Sandra Stoicescu si Andreea Sava, care au remarcat o serie de incalcari grave ale Drepturilor Omului care se vor putea produce din cauza noii ordonante a Guvernului Ciolos.

Poate cel mai grav atentat impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului il reprezinta articolul 146 indice 1 din Codul de procedura penala, intitulat „Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane”. Prin aceasta noua dispozitie, Executivul le-a dat procurorilor puterea de a obtine, fara mandat de la instanta, datele financiare ale cetatenilor: „In cazurile in care exista urgenta, (…) procurorul poate dispune obtinerea datelor privind tranzactiile financiare efectuate sau care urmeaza a fi efectuate… Institutiile de credit sau entitatile financiare care efectueaza tranzactiile financiare sunt obligate sa predea inscrisurile sau informatiile la care se face referire (…) in autorizatia emisa de procuror”.

Noua institutie a obtinerii de catre procuror a datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane afecteaza inclusiv relatia dintre avocat si client. Protectia confidentialitatii dintre inculpati si aparatorii acestora este doar aparenta, exceptiile fiind extrem de numeroase: „Este interzisa obtinerea datelor privind tranzactiile financiare dintre avocat si suspect, inculpat sau orice alta persoana pe care acesta o apara, cu exceptia situatiilor in care exista date ca avocatul savarseste sau pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2)”. Or, art. 139 alin (2) Cpp face trimitere la o paleta vasta de fapte penale: infractiuni contra securitatii nationale, trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificare de instrumente de plata electronica, contra patrimoniului, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, infractiuni de coruptie si asimilate acestora, infractiuni impotriva intereselor financiare ale UE, infractiuni care se savarsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicatii electronice ori infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de minimum 5 ani.

Puteri mai multe pentru politisti. Sintagma „cu incuviintarea prealabila a judecatorului” a disparut

O alta dispozitie din Ordonanta de urgenta confera politistului, ca organ de urmarire penala, puterea de a transforma o persoana in suspect. Este vorba despre Art. II pct. 76, prin care Guvernul a modificat alineatele (1)-(3) ale articolului 305 din Codul de procedura penala:

„(1) Cand actul de sesizare indeplineste conditiile prevazute de lege, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta savarsita ori a carei savarsire se pregateste, chiar daca autorul este indicat sau cunoscut.

(2) Inceperea urmaririi penale si respectiv continuarea efectuarii urmaririi penale se dispun prin ordonanta care cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2) lit. a) – c) si g).

(3) Atunci cand exista probe din care sa rezulte banuiala rezonabila ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala si nu exista vreunul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (1), organul de urmarire penala dispune ca urmarirea penala sa se efectueze in continuare fata de aceasta, care dobandeste calitatea de suspect. Masura dispusa de organul de cercetare penala se supune, in termen de 3 zile, confirmarii procurorului care supravegheaza urmarirea penala, organul de cercetare penala fiind obligat sa prezinte acestuia si dosarul cauzei.”

In vechea reglementare, doar procurorul putea acorda unei persoane calitatea de suspect: „(3) Cand din datele si probele existente in cauza rezulta indicii rezonabile ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala, procurorul dispune ca urmarirea penala sa se efectueze in continuare fata de aceasta, care dobandeste calitatea de suspect”.

O alta confirmare a statului politienesc in toata splendoarea sa, daca mai era nevoie, o constituie disparitia sintagmei „cu incuviintarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati” de la art. 153 alin. (1) Cpp. Modificarea a fost operata de Guvern prin art. II punctul 31 din Ordonanta:

„31. Alineatul (1) al articolului 153 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

(1) Procurorul poate solicita unei institutii de credit sau oricarei alte institutii care detine date privind situatia financiara a unei persoane comunicarea datelor privind existenta si continutul conturilor unei persoane, in cazul in care exista indicii temeinice cu privire la savarsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe”.

Iata acelasi text de lege in reglementarea actuala:

„Art. 153 – Obtinerea de date privind situatia financiara a unei persoane

(1) Procurorul poate solicita, cu incuviintarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, unei institutii de credit sau oricarei alte institutii care detine date privind situatia financiara a unei persoane comunicarea datelor privind existenta si continutul conturilor si a altor situatii financiare ale unei persoane in cazul in care exista indicii temeinice cu privire la savarsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe”.

Culmea stalinismului: Procurorul poate revoca o hotarare judecatoreasca!

In fine, o alta enormitate, pe care deja am semnalat-o cu ocazia prezentarii integrale a Ordonantei de urgenta, este modificarea operata, la art. 242 alin. (4) din Codul de procedura penala, prin articolul II punctul 57 din Ordonanta de urgenta, care efectiv ii da procurorului puterea de a anula o hotarare judecatoreasca in materia unor drepturi si libertati fundamentale (cum ar fi proprietatea si libertatea de miscare): „In cursul urmaririi penale, revocarea masurilor preventive ale controlului judiciar si controlului judiciar pe cautiune, precum si inlocuirea acestor masuri intre ele se dispune de procuror, chiar daca masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati”.

*Cititi aici integral Ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara

• APADORCH: Guvernul mai taie, în secret, din dreptul la viață privată și la informare, modificând Codul penal și Codul de procedură penală

Sub pretextul armonizării Codurilor cu ultimele decizii ale CCR și cu unele directive europene, Guvernul a adoptat în  secret o ordonanță prin care aduce și alte modificări periculoase celor două Coduri, afectând astfel grav drepturi prevăzute în Constituție

APADOR-CH protestează faţă de modul neloial în care Guvernul a procedat la modificarea legislaţiei penale (Codul penal şi Codul de procedură penală), printr-o ordonanţă de urgenţă ţinută cu stricteţe “la secret” până în momentul adoptării, mai ales în condiţiile unor modificări de amploare (peste 150 de modificări, în total).

Este adevărat că e rezonabilă o intervenţie legislativă de urgenţă în privinţa punerii în acord a codurilor cu deciziile Curţii Constituţionale şi pentru implementarea unor directive europene pentru care procedura de infringement este iminentă, în condiţiile în care Parlamentul nu poate sau nu doreşte să-şi exercite funcţia de legiuitor.

Dar, printre numeroasele modificări ale Codului de procedură penală au fost “strecurate” şi unele texte pentru care nu se poate justifica nici necesitatea corelării cu deciziile Curţii Constituţionale şi nici necesitatea implementării urgente a unor directive. Mai mult, unele dintre modificări afectează drepturi fundamentale cum ar fi dreptul la viață privată și dreptul la un proces echitabil.

Spre exemplu, modificarea art. 153 din codul de procedură penală, constând în eliminarea filtrului judecătoresc, ce era prevăzut, şi în abilitarea procurorului de a cere direct de la bănci, fără încuviinţarea judecătorului, datele financiare ale unei persoane, nu a fost cerută în nicio decizie a Curţii Constituţionale şi nici prin vreo directivă europeană ce trebuie implementată.

Modificarea art. 153, care elimină filtrul judecătoresc atunci când se dispune o măsură care afectează grav un drept fundamental al omului, dreptul la viaţă privată, garantat în art. 26 din Constituţie şi în art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este în acelaşi timp şi o măsură vădit neconstituţională, întrucât art. 115 al. 6 din Constituţie interzice adoptarea de ordonanţe de urgenţă prin care sunt afectate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.

Aceeaşi este şi situaţia abrogării prin ordonanţa de urgenţă a alineatului 1 al art. 228 din Codul de procedură penală, care prevedea că după luarea măsurii arestării preventive, inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus această măsură. Întrebarea care se pune în mod firesc este care era urgenţa abrogării acestui text de lege care reglementa dreptul la informare al persoanei arestate, componentă esențială a dreptului la un proces echitabil? Abrogarea acestui text nu a fost cerută nici prin vreo decizie a Curţii Constituţionale şi nici prin vreo directivă europeană.

APADOR-CH solicită Guvernului să remedieze aceste încălcări ale Constituţiei şi amintește faptul că legiferarea pe ascuns, netransparentă și neloială nu este o cale democratică de urmat. Asociația îşi anunță intenţia de a folosi procedurile legale pentru eliminarea acestor excese.

• Adriana Oprea-Popescu/ ActiveNews: Ordonanța de urgență prin care Guvernul Cioloș a modificat Codul Penal este NECONSTITUȚIONALÃ

• Cotidianul/ Ion Spanu:

Într-un timp scurt, Dacian Cioloş a reuşit să facă două lucruri controversate: 1. a numit în funcţia de ministru al Sănătăţii un om care nu are habar de medicină şi 2. a trecut prin Guvern o Ordonanţă prin care poliţistul şi SRI-stul poate face percheziţii fără mandat de la judecător.

[…]

RALUCA PRUNĂ, FIICA UNUI AMBASADOR COMUNIST, READUCE METODELE SECURISTE ÎN JUSTIŢIE

A doua ispravă a lui Dacian Cioloş vizează Justiţia, mai exact o Ordonanţă de urgenţă promovată de Ministrul Justiţiei. Raluca Prună a devenit ministrul Justiţiei doar pentru că prima nominalizare a lui Cioloş a fost Cristina Guseth! În rest, avea ca dezvoltare profesională prietenia cu Monica Macovei, pe care a slujit-o ani de zile ca asistentă într-un ONG al cărui nume l-am şi uitat.

Raluca este fiica fostului ambasador Vasile Prună, despre care celebrul disident Mircea Răceanu, condamnat de regimul Ceauşescu la moarte, spunea că a fost ofiţer de securitate! Reacţia fostului ambasador Vasile Prună, tatăl actualului ministru al Justiţiei, a fost una compromiţătoare pentru tot neamul lui: „Trădătorul de neam Mircea Răceanu m-a calomniat!” (v. „Evenimentul zilei”, 16 martie 2016)!

N-aş fi amintit acest episod al familiei fostului ambasador comunist dacă Raluca Prună n-ar fi fost autoarea unei Ordonanţe de urgenţă înfricoşătoare, menită să readucă în actualitate sistemul promovat de tăticuţul său. Vă prezentăm mai jos două dintre modificările aduse la Noul Cod Penal, în care rolul judecătorului este preluat de procuror.

Prima se referă la modificarea Art. 153, al. 1 din Noul Cod de procedură penală, care înlătură obligativitatea procurorului de a cere judecătorului de drepturi şi libertăţi încuviinţarea de a solicita instituţiilor de credit date despre conturile persoanelor! Iată care era textul iniţial:

Şi iată cum arată acum textul modificat de Raluca Prună, unde judecătorul de drepturi şi libertăţi dispare în eter, procurorul putînd cere datele financiare ale unei persoane fără încuviinţarea unui judecător de drepturi şi libertăţi:

Aceasta este mentalitatea ministrului Justiţiei, împrumutată probabil de la mentorul său Monica Macovei, în care procurorul poate dispune, fără încuviinţarea unui judecător de drepturi şi libertăţi, o măsură care vizează tocmai „drepturile şi libertăţile” omului, garantate de Constituţie!

Oricine îşi poate da seama că, prin această modificare, un procuror poate oricînd, sub un pretext oarecare, să umble prin conturile noastre ca prin ograda proprie, fără să mai ceară un aviz de la judecătorul de drepturi şi libertăţi, în faţa căruia trebuia să prezinte măcar cîteva indicii temeinice!

A doua modificare vizează Art. 190, al. 5 din Noul Cod de procedură penală, care se referă la „examinarea fizică”, adică „percheziţia corporală”. Iată cum era articolul înainte de modificarea Ralucăi Prună:

După cum se vede, organul de urmărire penală (care este – mare atenţie! – poliţistul, ofiţerul SRI şi procurorul, conform altei modificări făcute tot de Raluca Prună!) putea să efectueze percheziţia corporală a unei persoane fără încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi DOAR dacă persoana ÎŞI EXPRIMA CONSIMŢĂMÎNTUL ÎN SCRIS!

Consecventă principiilor justiţiei comuniste învăţate de acasă sau de la fostul procuror comunist Monica Macovei, în umbra căreia a stat şi a crescut ani de zile, Raluca Prună a modificat acest articol, adăugînd un singur cuvînt: „NU”, prin care schimbă complet sensul articolului iniţial:

Practic, oricînd, oriunde, un poliţist, un ofiţer de securitate sau un procuror poate să oprească pe oricine, sub un pretext oarecare, şi să-l dezbrace în pielea goală în mijlocul străzii fără să-i mai ceară consimţămîntul! Acest lucru se făcea pînă ieri doar cu încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în cazul lipsei consimţămîntului persoanei în cauză! Dar, ne amintim că această Raluca Prună declara acum cîteva luni că „drepturile omului SÎNT UN LUX”! Vă amintiţi? Acum înţelegeţi cine este Ministrul Justiţiei?

Partea mizerabilă a acestei Ordonanţe de urgenţă şi a promotorului său este că aceste modificări au fost făcute într-un act normativ pe care Raluca Prună şi Guvernul României l-au prezentat pe pagina oficială a Guvernului doar în partea care măreşte pedepsele pentru pedofili şi cîteva chestiuni mai puţin importante! La modificările de mai sus, care desfiinţează, practic, atribuţiile judecătorului de drepturi şi libertăţi, nu se face nici o referire! Ghinion însă, noi am citit textul integral al Ordonanţei şi astfel putem demasca adevăratele ei intenţii!

Este cazul să amintim aici declaraţia Ralucăi Prună, făcută pe 1 martie 2016: „Am lucrat cu Monica Macovei și am o afiliere de idei cu Monica Macovei”! Aceste modificări ale Codului de Procedură Penală demonstrează foarte clar adevărul acestei declaraţii! Cu o completare: Raluca Prună a fost doar asistenta Monicăi Macovei! Aia cu cafeaua, cu scama, care trăgea cu urechea pe la uşi!

Oare, Dacian Cioloş să nu fi sesizat că aceste modificări la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală s-au făcut fără nici o dezbatere publică? Atunci cînd Parlamentul a vrut să modfice Codurile pentru a le pune în acord cu deciziile CCR, erau înegrite toate zilele din calendar: lunea neagră, marţea neagră etc, dar acum, cînd ne-am trezit cu toţii în faţa unei Ordonanţe de Guvern care încalcă drepturile omului, oare ce culoare să dăm acestei zile?

Cotidianul.ro v-a prezentat ieri două dintre aberaţiile Ordonanţei de urgenţă prin care Raluca Prună modifică Noul Cod de Procedură Penală. Acum vă prezentăm aberaţia maximă din această Ordonanţă: PROCURORUL POATE REVOCA O HOTĂRÎRE JUDECĂTOREASCĂ. Aceasta este filosofia fiicei fostului ambasador comunist Vasile Prună şi a fostei asistente a Monicăi Macovei.

Unul dintre marile cîştiguri ale Revoluţiei este transformarea Procuraturii de tip stalinist, care slujea dictatura, în parte a Ministerului public care să apere interesul legii. Reacţia de opunere din partea procurorilor comunişti a fost una permanentă, fiecare centimetru cîştigat de forţele reformiste ale societăţii făcîndu-se lent, cu doi paşi înainte şi unul înapoi! Într-un final, totuşi, se părea că principiile de drept au cîştigat definitiv această bătălie cu un sistem care nu ceda uşor drepturile avute înainte de 1989. Aşa s-a întîmplat, de pildă, cu mandatul de arestare, pe care înainte îl emitea procurorul, atribut care, după ani de zile de luptă mediatică, a fost transferat către instanţa de judecată! S-a pus astfel capăt unei aberaţii abuzive, în care procurorul strîngea probele şi tot el decidea dacă acestea sînt legale! Mai popular spus, în limbaj fotbalistic: procurorul centra şi tot el da cu capul!

Cînd părea că rolul judecătorului este un teritoriu cîştigat, iată că vine Raluca Prună şi readuce procurorul în situaţia de a putea revoca o hotărîre judecătorească.

Iată cum arăta Art. 242, al. 4 şi 5 din Codul de Procedură Penală înainte de a fi modificat de Ordonanţa Prună:

Lucrurile erau foarte simple: în orice împrejurare care presupune revocarea sau înlocuirea măsurii preventive, organul de cercetare penală sesizează procurorul, iar acesta dispune (dacă este de competenţa sa) sau sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi. Al. 5 al Art. 242 precizează fără echivoc: Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive se adresează NUMAI judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei, în funcţie de faza procesuală.

Ce face Ordonanţa Ralucăi Prună? Să vedem însă mai întîi textul acesta aberant al ministrului Justiţiei:

Aşadar, Raluca Prună introduce al. 4 indice 1, în care este este această formulare halucinantă: „Revocarea măsurilor preventive ale controlului judiciar şi controlului judiciar pe cauţiune, precum şi înlocuirea acestor măsuri între ele SE DISPUNE DE PROCUROR, CHIAR DACĂ MĂSURA A FOST LUATĂ DE CĂTRE JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI”!

De asemenea, Prună modifică şi al. 5 al art. 242, prin care PROCURORUL DEVINE ORGANUL CĂRUIA I SE ADRESEAZĂ CEREREA DE REVOCARE, situaţie inexistentă în NCPP, unde DOAR judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară şi instanţa de judecată decideau asupra cererii unui inculpat sau suspect!

Deci, din condei, procurorul devine nu numai egalul judecătorului, ci se situează chiar deasupra acestuia, din moment ce poate dispune peste hotărîrea judecătorească pronunţată de judecător! În acest fel se mai poate vorbi despre un „proces echitabil”, cum prevede Constituţia?

Observăm că Ordonanţa Prună introduce în art. 242, un alineat nou: al. 4 indice 2, care spune că „Împotriva ordonanţei procurorului dispuse potrivit al. 4 indice 1 se poate face plîngere, în condiţiile art. 213”. Acest art. 213 are următorul titlu: „Calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror” şi prevede la al. 6 şi 7 următoarele:

„(6) Judecătorul de drepturi şi libertăţi poate revoca măsura, dacă au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a acesteia.

(7) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la pronunţarea încheierii”.

Aşadar, pînă acum orice măsură dispusă de procuror putea fi revocată de judecătorul de drepturi şi libertăţi. Punct. Acum, după ce procurorul dispune peste hotărîrea judecătorul de drepturi şi libertăţi, inculpatul poate face plîngere din nou la judecătorul de drepturi şi libertăţi, iar procurorul, în baza Ordonanței Prună, poate să treacă din nou peste judecător și tot așa pînă cînd inculpatul îmbătrîneşte! Mai mult chiar, Prună îl introduce aiurea şi pe procuror între persoanele cărora li se adresează cererea inculpatului!

Oricine se poate întreba de ce este vraiștea asta în capul ministrului Justiției Raluca Prună. O privire aruncată pe CV-ul său lămurește lucrurile. Înainte de toate, să nu uităm că Raluca Prună este fiica fostului ambasador comunist Vasile Prună, despre care disidentul Mircea Răceanu scrie în cartea sa „Infern ‘89”, că ar fi fost ofiţer de securitate. Mai mulţi cititori ne-au solicitat să publicăm fragmentul acesta din cartea lui Mircea Răceanu. Iată-l:

„…lt.-col. Emil Rădulescu a avut o scurtă convorbire cu anchetatorul Cotoman, după care a revenit lînga mine. De această dată, a scos nu din servieta cu care venise, ci din buzunarul hainei un plic care, de asemenea, conţinea o serie de fotografii (…) de format mic, 4/6 centimetri, de tipul celor folosite pentru paşaport. Înainte de a le arăta, el mi-a atras atenţia să indic numai acele persoane pe care le ştiu că sunt ofiţeri de Securitate. Mi-a arătat aproximativ 35-40 de fotografii, toate aparţinînd lucrătorilor din Ministerul Afacerilor Externe. Îi cunoşteam pe absolut toţi. Cu mulţi dintre ei lucrasem ani de zile şi ştiam că erau ofiţeri de Securitate, pe alţii îi bănuiam (…): Vasile Prună, Gheorghe Duţă, Ion Dobreci, Vasile Croicu, Ioan Donca, Tudor Valeriu, Teodor Meleşcanu… (…) Două aspecte mi-au reţinut în mod deosebit atenţia: primul a constat în faptul că plicul nu conţinea şi fotografiile unor lucrători din minister de care eram sigur că nu erau ofiţeri de Securitate, ca de exmplu Ion Beşteliu sau Boris Rangheţ. Al doilea aspect a fost modul în care a procedat lt.-col. Rădulescu după ce mi le-a arătat. De data aceasta, el nu a mai luat nicio notiţă şi nici nu a consemnat, prin declaraţie semnată de mine, faptul că mi le-a prezentat. Mai mult, după ce a băgat micile fotografii în plic mi-a spus pe un ton sec şi ameninţător: „Uită de ele”!” Atenţionarea lt.-col. Rădulescu mi-a întărit definitiv convingerea că toţi cei ale căror fotografii se găseau în plic – inclusiv cei pe care pînă atunci nu i-am bănuit – erau cadre sau colaboratori activi ai Securităţii”. (Mircea Răceanu – „Infern ‘89”, Editura Silex, 2000, pp. 108-109).

Să vedem acum CV-ul Ralucăi Prună. Mai întîi, iată capitolele „Educaţie” şi „Experienţă didactică”:

Observăm că a făcut Facultatea de drept la Universitatea Ecologică, aproape în aceeaşi perioadă în care alt ministru, Cristina Paşca Palmer, urma cursurile Facultăţii Ecologice la aceeaşi Universitate neacreditată! În perioada cînd era studentă la Drept, Raluca Prună a făcut şi Filosofia, iar între 1997-1998 a făcut un master la Universitatea Central Europeană (CEU) din Budapesta, instituţie finanţată, bineînţeles de George Soros, exact acolo unde şi Monica Macovei a făcut tot un master! În această perioadă mai era şi dublu cadru didactic la două Universităţi! Nu ştiu cum naiba, femeile acestea cu 10 capete, capabile de ubicuitate, fac ce fac şi urmează acelaşi traseu!

Mai mult chiar, din întîmplare, natürlich, toate şefele din ultimii ani din Justiţie provin din familii nomenclaturiste:

– Monica Macovei, fiica unui colonel decorat de Ceauşescu în 1971, care a lucrat în cadrul Consiliului de Stat al RSR

– Laura Codruţa Kovesi, fiica procurorului comunist Ioan Lascu

– Raluca Prună, fiica fostului ambasador comunist Vasile Prună!

Revenind CV-ul Ralucăi Prună, observăm că după 4 ani de avocatură, săturîndu-se de sălile de judecată, a început cariera tehnocraţiei. Iată traseul:

Acum parcă lucrurile încep să se lămurească: tehnocraţia asta ca funcţionar pe la UE se pare că este incompatibilă cu experienţa din sălile de judecată. Le cunosc bine pe cele două preşedinte ale asociaţiilor de magistraţi, Dana Gârbovan (UNJR) şi Gabriela Baltag (AMR), şi am constatat la amîndouă competenţe excepţionale în materie juridică, un limbaj clar, rezultat din ştiinţa de carte, şi un bun simţ uluitor, care vine din experienţa lucrului cu oamenii! Este de neînţeles cum nici una din guvernările de pînă acum nu s-a gîndit niciodată să le propună celor două Doamne ale Justiţiei din România să se implice în reformarea cu adevărat a Justiţiei, deşi punctele lor de vedere, exprimate deseori atunci cînd acte normative ameninţau bunul mers al acestui domeniu, le recomandă ca profesioniste de necontestat!

Dar, se pare că nici Dana Gârbovan, nici Gabriela Baltag şi nici atîţia alţi profesionişti ai dreptului nu au loc în fruntea sistemului din cauza acestor odrasle cărora parcă li s-a scris destinul încă din vremea cînd părinţii lor slujeau dictatura comunistă!

• Sorin Faur:

Să așteptăm liniștiți, cu toată încrederea, tovarăși, încă o intervenție clarificatoare a Domnului Ambasador, care va certifica fără îndoială oportunitatea, justețea și corectitudinea conformă ale acestui document de o inestimabilă valoare teoretică și practică în lupta neabătută cu corupția sistemică. Se scandează îndelung – SUA, nu poporu rus, libertate ne-a adus! (prilej cu care să mulțumim din inimile noastre de copii)

• Constantin Gheorghe:

Școala de gândire juridică ”Monica Macovei & staliniștii”; ”„În cursul urmăririi penale, revocarea măsurilor preventive ale controlului judiciar și controlului judiciar pe cauțiune, precum și înlocuirea acestor măsuri între ele se dispune(mă rog, gramatica nu e punctul forte al tehnocraților noștri, în frunte cu madam Prună) de procuror, chiar dacă măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi și libertăți”. E în OUG ul de modificare a Codului Penal, aprobată miercuri, cu binecuvântarea Ambasadei Americane. Modificare ce nu va ajunge în fața CCR; mai degrabă ajunge CCR în fața DNA, s-a mai văzut, se va mai vedea!

Ați văzut vreo ”somitate a excepționalei școli juridice românești” să protesteze? Nici n-o să vedeți! Pentru că gunoaiele care au putut gândi și aproba această monstruozitate sunt PRODUSELE acestei excepționale școli, nu au venit de pe Marte! Asta e! Școala românească produce nu doar tâmpiți (o știm de la sursă!), produce și ticăloși!