Articole cu eticheta (tag): inchinarea la moaste

Românii se pregătesc acum de un Paște care, peste două săptămîni, va avea loc cu bisericile goale. Cum situația în care ne aflăm aduce cu o recluziune forțată în care fiecare fierbe în suc propriu între patru pereți, analogia dintre noi și deținuții politici nu e deloc deplasată. Trăim o detenție la care sîntem siliți în numele protecției noastre. Sîntem protejați cu de-a sila, cu sîrguința cu care un părinte își oblăduiește niște copiii care sînt prea necopți ca să priceapă actul de binefacere la care sînt supuși.

Ce înseamnă aceasta pentru noi care trăim în diferite ţări? Ce înseamnă noi care suntem supuşi influenţelor lumii de astăzi, inclusiv cele politice? Înseamnă că noi suntem parte Bisericii cele Una şi suntem parte a comunităţii care poate dobândi acest duh al păcii, indiferent de graniţele care ne înconjoară şi de dorinţele oamenilor. Această forţă pacificatoare a Bisericii trebuie să fie actualizată în fiecare epocă şi atunci când condiţiile externe sunt prielnice, dar şi atunci când nu sunt, pentru ca să realizăm ceea ce ne-am propus. Fie ca duhul iubirii frăţeşti autentice să împărăţească totdeauna în inimile noastre. Fie ca legăturile dragostei între Bisericile Ortodoxe surori, Română şi Rusă, să se întărească continuu.

Micuţă şi subţire, sprijinită într-un baston, mătuşa Ecaterina s-a încumetat la 85 de ani neîmpliniţi să bată singură drumul până la Bucureşti tocmai dintr-un sat de pe lângă Târgovişte. „Nu mă prea ţin picioarele, dar Iisus Hristos şi Sfântul Dimitrie m-au adus ca să mă pot ruga. I-am spus sfântului să ajute pe toată lumea şi pe mine neputincioasa şi nevrednica, că nu sunt bună de nimic”, vorbeşte bătrânica îmbrăcată, ca pentru sărbătoare, în cele mai frumoase haine ale ei, curate, îmbibate cu miros de mir şi busuioc.

Cei trei sfinţi au, aşadar, în comun faptul de a nu fi bine primiţi de lume: a nu fi crezut, atunci când vorbeşti despre Dumnezeu, a fi alungat, când viaţa ta este o continuă jertfă de inspiraţie cristică, a nu fi recunoscut, atunci când chipul ţi-e transfigurat de asemănarea cu Cel după al Cărui Chip am fost creaţi – iată tot atâtea situaţii care ne trimit cu gândul la cuvintele ce s-au spus chiar despre Domnul Hristos: „…dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 10-11). Acesta este traseul oricărui om ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlineşte: din partea lumii este inevitabil să aibă parte de îndoială, de judecată, de respingere.

Nu exista pelerinaj de amploare care sa nu provoace reactii pavloviene din partea mass-media. Un cor penibil de bocitoare se apuca sa recite aceeasi melodie a poporului prost si inapoiat care se inghesuie in frig si ploaie ca sa “pupe” …

George Radulescu: Închinătorii la moaşte De ani de zile, televiziunile (şi uneori ziarele) ne oferă acelaşi scenariu de prost gust în preajma şi în timpul procesiunilor creştine. Dacă mai e vorba şi despre depunerea spre închinare a unor sfinte moaşte, …