PATRIARHUL RUSIEI LA BUCUREȘTI. Vizită istorică a PF Kirill, cu semnificații diplomatice și duhovnicești, sub semnul CINSTIRII SFINȚILOR și MĂRTURISITORILOR CREDINȚEI SUB COMUNISM: “Valorile Ortodoxiei sunt COMUNE pentru români și ruși. RELAȚII BUNE pot exista doar atunci când oamenii au VALORI COMUNE”. Moaștele celui mai iubit sfânt rus, SERAFIM DE SAROV, aduse în România (și VIDEO)

Basilica:

Eveniment istoric: Patriarhul Rusiei a ajuns la Bucureşti | Primele declaraţii

Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii a ajuns în România. Aeronava care a adus delegaţia Bisericii Rusiei, condusă de Părintele Patriarh Kirill, a aterizat joi pe aeroportul Internaţional Henri Coandă în jurul orei 16:43. Aceasta este prima vizită în ţara noastră a unui Întâistătător al Bisericii Ruse după 1989 şi prima vizită a Preafericitului Părinte Kiril în ţara noastră după alegerea sa ca patriarh.

Conducătorul Bisericii Rusiei a fost întâmpinat în salonul oficial al aeroportului de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române formată din:

• Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
• IPS Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, Exarh patriarhal,
• Pr. Michael Tiţa, Consilier patriarhal,
• Pr. Costin Spiridon, Consilier patriarhal,
• Pr. Valentin Fătu, Secretar patriarhal,
• Pr. Mihai Muşat, Secretar,
• Pr. Eugeniu Rogoti, traducător.

Patriarhul Kirill a venit în România însoţit de:

• Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ilarion de Volokolamsk, Coordonatorul Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei,
• Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Serghie de Solnetchnogorsk, Vicar Patriarhal,
• Pr. Protoiereu Nicolae Balashov, vicepreședinte Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei,
• Pr. Protoiereu Andrei Bondarenko,
• Pr. Alexandr Volkov, Coordonatorul Biroului de Presă,
• Pr. Igor Yakimciuk, secretar relaţii Interortodoxe al Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei.

Cu acest prilej, Patriarhul Daniel a adresat Preafericitului Părinte Patriarh Kirill un cuvânt de bun venit în numele Sfântului Sinod, al clericilor și al credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române

Ne bucurăm că ati acceptat invitaţia noastră de a comemora mărturisitorii Ortodoxiei din timpul comunismului. Ne-ați adus un mare dar, moaștele Sfântului Serafim de Sarov, care e cunoscut în întreaga Ortodoxie. Ne rugăm Sfinţilor Serafim şi Dimitrie ca vizita Preafericirii Voastre sa fie binecuvântată și binecuvântătoare.

În cuvântul său, Patriarhul Kirill şi-a exprimat bucuria de a păşi pe pământul României şi a transmis felicitări Patriarhului Daniel cu prilejul momentului aniversar.

Am onoarea, aflându-mă acum în București, să transmit felicitările mele fratelui meu, Preafericitul Părinte Daniel, cu prilejul împlinirii a 10 ani de la intronizarea sa ca Patriarh al României. Sunt bucuros sa aduc un fragment din moaștele Sfântului Serafim, unul dintre cei mai iubiti sfinţi din Rusia.

Valorile Ortodoxiei sunt comune pentru români și ruși, pentru România și Rusia, a evidenţiat Patriarhul Kirill şi a supus că relații bune pot exista doar atunci când oamenii au valori comune.

Noi ortodocșii trebuie sa ţinem minte ca avem valori comune. Avem un potențial imens pentru viaţa în pace, cooperare și interacţiune. Vreau sa va salut cordial Preafericirea Voastră, pe ierarhii şi poporul român.

Patriarhul Moscovei se află în România la invitaţia Patriarhului Daniel pentru a participa la manifestările religioase şi culturale prilejuite de hramul Catedralei Patriarhale, 27 octombrie. Preafericirea Sa va prezida Liturghia oficiată în ziua sărbătorii Sfântului Cuv. Dimitrie cel Nou, iar a doua zi va participa la şedinţa solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Delegaţia rusă a adus de la mănăstirea Diveevo un fragment din moaştele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, care apoi va fi dăruit comunităţii ortodoxe ruse din Bucureşti (Biserica Sfântul Nicolae – Tabacu).

---

Conducătorul actual al Bisericii Rusiei s-a născut în data de 20 noiembrie 1946 în oraşul Leningrad (în prezent, Sankt Petersburg). A fost ales Patriarh în 27 ianuarie 2009 şi înscăunat în 1 februarie 2009 în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova.

Patriarhul Daniel: Sfinții lui Dumnezeu adună în comuniune Bisericile şi popoarele ortodoxe

Patriarhul Kirill al Rusiei a ajuns joi la Bucureşti şi a adus în dar un fragment din moaştele Sfântul Serafim de Sarov (detalii aici). La întâmpinarea delegaţiei Bisericii Rusiei, Preafericitul Părinte Daniel a adresat, în altarul de vară al Catedralei patriarhale, un cuvânt de bun venit Preafericitului Părinte Kirill şi a mulţumit Preafericirii Sale pentru participarea la hramul Catedralei Patriarhale.

În cuvântul său, Patriarhul Daniel a vorbit despre Sfântul Serafim de Sarov şi Sfântul Dimitrie cel Nou şi a evidenţiat aspectele comune care îi caracterizează pe cei doi sfinţi cuvioşi, unul dintre acestea fiind sfințenia ca dar al Sfântului Duh, pe care l-au cultivat prin credință statornică şi viețuire sfântă. 

Suferiţele pe care le-au îndurat cele două Biserici, Română şi Rusă, în timpul comunismului a fost un alt subiect abordat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul său.

El a explicat că invitaţia la sărbătoarea hramului a fost adresată Bisericilor Ortodoxe surori care au suferit în timpul regimului comunist, ca să comemorăm, prin rugăciune şi recunoștință, suferința şi jertfa mărturisitorilor şi apărătorilor Ortodoxiei în timpul persecuției comuniste împotriva Bisericii, dar şi pentru a cultiva mai intens cooperarea frățească în promovarea credinței ortodoxe în societatea de azi.

---

Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, avem bucuria de a întâmpina pe Colina Patriarhiei, alături de moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, aduse prin bunăvoința Preafericitului Părinte Chiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, un mare cinstitor al moaștelor sfinților.

Vă mulțumim, Preafericirea Voastră, iubit frate întru Hristos şi coslujitor, că ați venit la marea sărbătoare a Catedralei patriarhale şi a orașului Bucureşti, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou!

Binecuvântarea şi bucuria pe care ni le aduce sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou sporesc şi mai mult anul acesta prin prezența la Bucureşti a moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, care a trecut la Domnul în anul 1833, şi a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1903, fiind foarte cunoscut şi mult prețuit astăzi în toată Ortodoxia.

Moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care a trăit în veacul 13, în vremea Țaratului româno-bulgar al Asăneştilor (1185­1396), au fost aduse la această Catedrală în ziua de 13 iulie 1774, în timpul evlaviosului Mitropolit Grigorie al II-lea al Țării Românești, prin bunăvoința generalului rus Petru Saltâcov. Acest general, întorcându-se din războiul ruso-turc (1768-1774), a trecut prin satul Basarabi, sau Basarabov, la sud de Dunăre, pe teritoriul Bulgariei, ocupată de otomani încă de la sfârșitul veacului al XlV-lea (1396). Aflând moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie în acel loc, pentru a nu fi profanate de otomani, generalul rus Petru Saltâcov le-a luat cu sine, cu intenția de a le trimite în Rusia.

Însă, la trecerea prin București, la rugămintea mitropolitului Grigorie al II-lea al Țării Românești şi a unui negustor credincios, Hagi Dimitrie, generalul rus le-a dăruit poporului român, ca o mângâiere pentru multele suferințe îndurate de români în cursul acelui război, şi mai ales pentru că Sfântul Cuvios Dimitrie era de origine vlah, adică român. Astfel, moaștele au fost așezate cu cinste, în iulie 1774, în Catedrală mitropolitană din București, devenită Catedrală patriarhală în anul 1925.

În anul 1955, constatând că Sfântul Cuvios Dimitrie se bucură de mare cinstire în evlavia românilor din întreaga țară, la propunerea Patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxa Română, stabilindu-i ca zi de prăznuire 27 octombrie, a doua zi după sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou şi Sfântul Cuvios Serafim de Sarov, deși au trăit în epoci şi țări diferite, au în comun sfințenia ca dar al Sfântului Duh, pe care l-au cultivat prin credință statornică şi viețuire sfântă. De asemenea, ca o trăsătură comună, moaştele celor doi sfinţi cuvioși au traversat perioada grea a dictaturii comuniste, care a persecutat religia în general şi Biserica Ortodoxă în special. În Rusia, după revoluția bolșevică din octombrie 1917, a început o campanie de distrugere a sfintelor moaşte ca parte a planului de a slăbi şi a discredita Biserica Ortodoxă Rusă. Moaştele Sfântului Cuvios Serafim au fost confiscate de regimul comunist în anul 1926 şi ascunse prin diferite muzee, până li s-a pierdut urma. Abia în anul 1991 aceste moaște au fost găsite şi înapoiate Bisericii Ortodoxe Ruse.

La Bucureşti, după cum se știe, regimul comunist a încercat în mai multe rânduri mutarea Reședinței patriarhale şi a Catedralei patriarhale de pe istoricul Deal al Mitropoliei, deoarece statul comunist era deranjat de evlavia credincioșilor care cinsteau moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie în apropierea clădirii Marii Adunări Naționale, forul legislativ al României socialiste.

Astfel, chiar în octombrie 1989, înainte de Revoluția română din decembrie 1989, Ceaușescu a interzis organizarea hramului Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la Catedrala patriarhală, programând pentru aceeași dată, 27 octombrie, o sesiune de lucru a Marii Adunări Naționale.

Deși supus presiunilor şi amenințărilor, vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist nu a mutat departe moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie, ci la Biserica „Sfântul Nicolae – Vlădica“, la poalele dealului, în vecinătatea Catedralei patriarhale. La două luni după această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie, în 22 decembrie 1989, regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu s-a prăbușit, iar românii credincioși strigau pe străzile Bucureștilor: Cu noi este Dumnezeu!

Așadar înțelegem că sfinții lui Dumnezeu sunt dascălii cei mai siguri, şi prietenii cei mai apropiați ai oamenilor, pentru că ei sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Hristos – Dumnezeu. Totodată, sfinții ne învață cel mai bine că unitatea Ortodoxiei este comuniune în rugăciune şi cooperare în misiune pentru mântuirea oamenilor.

Astăzi, în fața tentației de secularizare, sfinții ne învață că dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita repede şi scopul sfânt al vieții omului pe pământ, şi anume căutarea vieții veșnice din Împărăția cerurilor (cf. Matei 6, 33).

Sfinții ne învață să descoperim prin rugăciune iubirea smerită față de Dumnezeu şi iubirea milostivă (darnică) față de semeni, dar şi bucuria comuniunii fraterne în Biserica lui Hristos ca arvună a bucuriei din Împărăția cerurilor (cf. Romani 14, 17)

Anul 2017 a fost proclamat de Biserica Ortodoxă Română drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Din acest motiv, am invitat pe Preafericitul Părinte Chiril al Moscovei şi al întregii Rusii, precum şi pe ceilalți Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe surori care au suferit în timpul regimului comunist, ca să comemorăm, prin rugăciune şi recunoștință, suferința şi jertfa mărturisitorilor şi apărătorilor Ortodoxiei în timpul persecuției comuniste împotriva Bisericii, dar şi pentru a cultiva mai intens cooperarea frățească în promovarea credinței ortodoxe în societatea de azi.

Ne rugăm Sfinților Cuvioși Dimitrie cel Nou şi Serafim de Sarov să înalțe către Dumnezeu rugăciunile lor pentru sănătatea și mântuirea tuturor celor care iubesc pe Hristos şi Biserica Sa în lumea de azi.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Patriarhul Kirill: Fie ca legăturile dragostei între Bisericile Ortodoxe surori, Română şi Rusă, să se întărească continuu

Cuvântul Preafericitului Părinte Kirill, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, rostit joi în altarul de vară al Catedralei Patriarhale:

Preafericirea Voastră,

Preafericite Părinte Daniel al Bisericii Ortodoxe Române

Înaltpreasfinţiile Voastre,

Iubiţi fraţi şi surori,

Mulţumesc cordial Preafericirii Voastre pentru cuvintele călduroase de salut şi pentru invitaţia de a vizita România. Sunt bucuros să am posibilitatea de a ajunge pe binecuvântatul pământ românesc şi să văd pe viu evlavia credinciosului popor român. Răspunzând solicitării Preafericirii Voastre am adus în dar Bisericii Ortodoxe Române surori un fragment din moaştele unui mare sfânt, a cuviosului Serafim din Sarov care este iubit mult atât în România cât şi în Rusia.

Sfântul Cuvios Serafim a rostit un îndemn important oarecând: dobândeşte duhul păcii şi mii în jurul tău se vor mântui. Astăzi, când mulţi dintre cei care s-au adunat aici se vor închina cu evlavie moaştelor sfântului cuvios, fie ca fiecare dintre aceştia să ceară de la făcătorul de minuni din Sarov mijlocire pentru sine de la Dumnezeu ca să primească acest duh al păcii şi al dragostei.

Pacea şi dragostea sunt nişte valori importante pentru om, indiferent de societatea şi vremea în care trăieşte, pentru că aceste valori pornesc, nu de la om, ci de la Dumnezeu. Dorind să pună în practică aceste valori oamenii fac eforturi pentru a le implementa în societate. Comunităţile acestea ale societăţii se construiesc în diferite sfere a vieţii umane: în sfera culturii, a economiei, a politicii, dar, deoarece aceste valori izvorăsc din Dumnezeu, într-o singură comunitate acestea pot fi realizate deplin. Această comunitate este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică.

Ce înseamnă aceasta pentru noi care trăim în diferite ţări? Ce înseamnă noi care suntem supuşi influenţelor lumii de astăzi, inclusiv cele politice? Înseamnă că noi suntem parte Bisericii cele Una şi suntem parte a comunităţii care poate dobândi acest duh al păcii, indiferent de graniţele care ne înconjoară şi de dorinţele oamenilor. Această forţă pacificatoare a Bisericii trebuie să fie actualizată în fiecare epocă şi atunci când condiţiile externe sunt prielnice, dar şi atunci când nu sunt, pentru ca să realizăm ceea ce ne-am propus.

Fie ca duhul iubirii frăţeşti autentice să împărăţească totdeauna în inimile noastre. Fie ca legăturile dragostei între Bisericile Ortodoxe surori, Română şi Rusă, să se întărească continuu.

Ofer cu dragoste Preafericiri Voastre aceste sfinte moaşte cu dorinţa ca pentru rugăciunile sfântului cuvios Serafim Domnul să dăruiască ţărilor şi popoarelor noastre prosperitate întru mulţi ani.

EvZ: Preafericitul Kiril al Rusiei, POVEȚE de NEUITAT la București. Cum privește Biserica Ortodoxă lumea VIRTUALĂ

Preafericitul Patriah Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii a aterizat joi, în jurul orei 16:45, la București.

Liderul celei mai mari Biserici Ortodoxe din lume a fost întâmpinat de Patriarhul Daniel și de ambasadorul Rusiei în România, Valeri Kuzmin.

Patriarhul Kiril a declarat că este “foarte bucuros” sa pășească pe pământul României. “Am mai fost în București, dar acest lucru s-a întâmplat în secolul trecut. Am onoarea de a transmite felicitările mele fratelui meu, Preafericitul Patriarh Daniel, la 10 ani de la intronizarea sa ca Patriarh“, a declarat acesta pe aeroport.

“Vizita mea în România este legată de evenimentele importante organizate zilele acestea de Biserica Ortodoxă Română, dedicate amintirii luptelor împotriva lui Dumnezeu, în urma cărora au suferit toate Bisericile din Europa de Est”, a mai susținut Preafericitul Kiril.

“Sfinții din Rusia și cei din România sunt sfinții noștri comuni. Valorile ortodoxiei sunt comune pentru România și Rusia. Relațiile bune între oameni sunt atunci când au valori comune și oricum ar decurge istoria, noi creștinii ortodocși, care trăim în țări diferite, trebuie să ținem minte că avem valori comune. Fie ca Dumnezeu să păzească România”.

[…]

***

• Q Magazine: EXCLUSIV. Patriarhul Chiril I al Moscovei pentru Q Magazine: Fiecare utilizator de pe internet este un OM VIU, nu un obiect virtual

Cu o zi înainte de a sosi în România, PATRIARHUL CHIRIL I al Moscovei și al Întregii Rusii a acordat un interviu revistei Q Magazine în care a vorbit despre ateism, despre Biserică pe internet, despre religie ca factor politic, răspunzând chiar afirmației făcute recent de scriitorul Dan Brown-autorul celebrei cărți Codul lui Da Vinci-potrivit căreia „Dumnezeu nu va supraviețui științei!”

Revista Q Magazine a anunțat aici despre venirea Patriarhului Chiril la București, un eveniment major în lumea creștin-ortodoxă. Invitația a fost adresată de Preafericitul Părinte Daniel, care a împlinit la 30 septembrie 2017, zece ani ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în contextul unui simpozion ce are ca temă principală experiența comună a Bisericilor din țările foste comuniste, în timpul prigoanei religioase la care au fost supuse de regimurile politice atee.

VEZI AICI O GALERIE CU IPOSTAZE UNICE ÎN CARE APARE PATRIARHUL CHIRIL

 

ȘTIINȚA RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE „CUM?” ȘI „DE CE?” RELIGIA RĂSPUNDE LA ÎNTREBAREA: „PENTRU CE?”

 

Q Magazine. Celebrul scriitor Dan Brown a declarat de curând că „Dumnezeu nu va supraviețui științei”. Ce părere aveți ?

Patriarhul Chiril I. Există un om de știință atât de renumit, Dan Brown?  Glumesc, bineînțeles, dar, cum zice un proverb rusesc, „în orice glumă există un strop de adevăr”.

Eu nu am auzit însă că predicțiile scriitorului Brown ar avea autoritate în lumea oamenilor de știință. Are dreptul la opinie, dar aceasta nu înseamnă și că ea are o valoare foarte mare.

De multe ori, Biserica, este învinuită  de obscurantism și de nepolitețe. Însă, în unele situații, Biserica este de fapt cea consecventă atunci când vine vorba să sprijine „știința pură”. În conștiința oamenilor moderni, știința este, adesea, un mit ce ia locul unui idol, în care aceștia cred orbește, la care se închină și căruia i se aduce jertfă, dacă o cere.

Credem că știința va dezlega toate tainele privitoare la cum a fost creată lumea, că ne va spune ce trebuie făcut pentru a trăi o viață fericită, cum să învingi moartea, bolile, suferința, nedreptățile, cum să dezlegi tainele problemelor sufletești. Dar toate convingerile acestea sunt bazate pe credință oarbă, nu pe rezultatul concret al studiilor științifice.

Câteodată, această „credință în știință” devine agresivă și incompatibilă cu înțelegerea celor mulți, deoarece, de cele mai multe ori, folosește un jargon, pretinde și aspiră la universalitate și cere să fie scoasă din zona de critică.

Haideți să nu uităm, totuși, de contribuția majoră pe care a avut-o creștinismul la baza științei și a cercetării, prin intermediul  studiilor. Acesta este un aspect pe care îl va recunoaște orice istoric onest.

Religia și știința nu pot evita cu ușurință apariția unor conflicte între ele. Ambele au anumite sfere de manifestare bine determinate, în conformitate cu diferiți vectori. Ambele depun eforturi pentru rezolvarea conflictelor de idei.

---

Știința răspunde la întrebări precum „Cine”, „Cum?” și „De ce?”, religia răspunde la întrebarea care incumbă finalitatea: „Pentru ce?”

---

Teologia nu se (re)găsește în limitele de competență ale științei. Sugerarea existenței unei competiții între ele transformă religia și știința în instrumente de propagandă atât anti-știință, cât și anti-religie. Pentru ambele, acest lucru este la fel de dăunător.

Altă idee demnă de reflecție, este aceea că religia, și în particular creștinismul, insistă pentru necesitatea limitării experimentelor științifice pentru a respecta principiile etice. Și știința, la rândul ei, admite că nu are dreptul să facă experimente pe oameni.

Ajungem la cunoașterea completă doar atunci când devenim capabili să studiem același fenomen din puncte de vedere diferite: științific, filosofic, religios, istoric. Să excludem religia din cercul acesta al cunoașterii este o mare greșeală.

Așadar, dați-mi voie să nu fiu de acord cu domnul Brown!

 

CREȘTINISMUL RĂMÂNE ÎN AFARA CONCURENȚEI

Q Magazine. În zilele noastre sunt pregnante două fenomene: în primul rând, peste tot în lume numărul ateilor este în continuă creștere, în al doilea rând, problema majoră a omenirii de astăzi este individualismul. Către ce anume se va îndrepta omenirea în viitor: apropierea față de Dumnezeu sau înstrăinarea de Acesta?

Patriarhul Chiril I. Răspunsul e simplu: totul este în mâinile noastre!  Orice predicție este deseori desprinsă de misterul iubirii divine-misterul libertății care a fost dat omului drept cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Respectul divin pentru om, dreptul acestuia de a-și folosi libertatea, inclusiv în detrimentul său și chiar împotriva lui Dumnezeu, merită toată admirația.

Dacă te uiți la „modelul” actual al vieții, în totalitatea ei, atunci da, probabil, există undeva în lume regiuni și țări în care putem vedea o creștere semnificativă a numărului ateilor sau de persoanelor care nu vor să se identifice cu vreo religie, oricare ar fi aceasta.

Dar există și societăți în care numărul credincioșilor crește. Și în termeni absoluți, numărul ateilor este extrem de mic. Aceste comunități sunt concentrate, în principal, în societățile cu cel mai înalt nivel de consum, ai căror membri cred, aparent, că pentru ei Paradisul a venit deja.

Un alt aspect de remarcat este faptul că ideile ateiste sunt adesea propagate agresiv în sfera publică. În acest sens, ateii, precum și susținători ai secularismului radical, au făcut încercări constante de instituire a dominației lor ideologice asupra tuturor credincioșilor care alcătuiesc majoritatea planetei noastre, dar care, din păcate, de multe ori, sunt în imposibilitatea de a-și proteja drepturile colective și propria viziune asupra lumii religioase.

În același timp, știm că îmbrățișarea Adevărului lui Dumnezeu și întoarcerea la dreapta Credință a oamenilor din Rusia și din alte țări din Europa de Est, succesul misiunii creștine în Africa, nivelul ridicat de religiozitate în America Latină și din lumea arabă, toate arată că, în plan global, comunitățile de atei sunt destul de lipsite de consistență.

Credința religioasă nu se dezvoltă treptat: ea necesită o depășire constantă a provocărilor cu care se confruntă și, adesea, a mișcărilor împotriva curentului major. Aș propune să nu vă grăbiți cu concluzii ample. Și, mai ales, iată de ce, iar acum mă îndrept spre a doua dumneavostră întrebare- cea despre individualism.

Aș extinde și mai mult dilema. Întrebarea nu este numai despre individualism, ci despre Om ca atare. Cine este Omul? De ce este și de ce există?

Individualismul este o consecință directă a învățăturilor savante, profund greșite, în centrul cărora NU se află Dumnezeu,  Creatorul lumii și al Universului, ci omul evoluat din maimuță și lipsit de reflexia luminii divine, lipsit de perspective de îndumnezeire și de sfințire.

Imaginați-vă, dacă unui copil de șapte ani i s-ar spune: „Gata, asta e tot! Nu vei mai crește. Niciodată. Ai atins deja limitele maxime ale evoluției. Nu poți deveni nici mai inteligent, nici mai frumos, nici mai puternic. Acum poți face absolut tot ce vrei. Nu mai trebuie să mergi la școală. Nu este nevoie să respecți regulile sociale și poți să te limitezi la ceea ce știi deja. Nu trebuie să te mobilizezi să faci ceea ce poate nu dorești, dar este necesar societății. Ești Perfect!” Față de acel copil această abordare ar fi o crimă, pentru că în loc să-l ajute să crească și să se dezvolte, i-ar deschide calea spre degradare, spre subdezvoltare.

Tragedia umanismului secular este că acesta a plantat în mintea oamenilor ideea falsă că reprezintă apogeul rațiunii omenești, și, dacă s-a atins acest nivel, nu mai este loc pentru evoluție.

Prin urmare, de aici rezidă și problema. Copiii sunt, în mod natural, mult mai egocentrici decât majoritatea adulților- dar acesta este doar o etapă din viața lor, prin care trebuie să „crească“ și să ajungă la vârsta adultă.

Care este diferența dintre un adult și un copil? Un adult știe să construiască relații cu ceilalți, astfel încât toată lumea să fie bine. Creștinul este un „adult“, capabil de a face nu numai „bine“ pentru alții, ci și de a-i face pe ceilalți fericiți – pentru că el este fericit, iar din lumina care-i încălzește sufletul poate oferi căldură divină și altora.

---

Contemporanului nostru i se oferă un program de „infantilism cronic”, cu care, bineînțeles, creștinismul nu este de acord.

---

Rădăcina tuturor păcatelor și dorințelor, așa cum ne învață Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe, este dragostea de sine, incapacitatea de a iubi dureros până la dăruire și sacrificiu de sine. Iar Biserica are un arsenal bogat de modalități pentru a rezolva această problemă – începând cu Tainele Bisericii, prin care Dumnezeu Însuși vine în contact cu omul, și terminând cu formele delicate ale ascezei creștine, care ajută la înțelegerea tribulațiilor sufletului, iar prin conectarea cu lumea interioară ajută la o mai bună percepție a harului divin.

În afara Bisericii, nimic din acestea nu există. Da, există psihologie, psihoterapie – dar sunt doar o încercare de a găsi o soluție în cadrul sistemului în sine, și de aceea în mod constant apar greșeli și eșecuri.

În acest sens, Creștinismul a fost și rămâne în afara concurenței, pentru că oferă o legătură indestructibilă de comunicare Dumnezeu-Om viu- prin Domnul nostru Iisus Hristos, adevăratul diapazon al umanității.

Pană în ziua de azi, Evanghelia rămâne cea mai eficientă și mai scurtă cale de instruire spre fericire, atât pentru individ, cât și pentru întreaga societate. Principalul obiectiv este de a-l învăța cum să O citească, nu doar ca pe o carte „ritualică”, ci ca pe una care îl învață cum să pătrundă dincolo de simțuri, pentru a înțelege contextul și, a privi cu atenție la cei a căror soartă este zugrăvită acolo.

Individualismul este lipsit de sens și este imposibil de depășit doar de dragul colectivismului. Creștinismul este incomensurabil mai profund. El afirmă că doar în slujba lui Dumnezeu și a celui de lângă noi se dobândește acea plinătate unică a ființei pe care este capabilă să o ofere inspirația divină și, dincolo de prezentul limitat al existenței pământești, Fericirea.

 

[…]
FIECARE UTILIZATOR DE INTERNET ESTE UN OM VIU

Q Magazine. Cum se raportează Biserica la internet și la lumea virtuală, care seduce o mare parte din generația tânără, în special ?

Patriarhul Chiril I. Sigur, în lumea virtuală se întâmplă o mulțime de lucruri oribile, proaste, necinstite, uneori chiar infracțiuni. Așa cum de fapt se întâmplă și în lumea reală. Important este să ținem cont de aspectele negative care ne pot aștepta acolo.

Pe internet poți găsi foarte multă informație falsă, care de cele mai multe ori îl irită pe om, îl abate de la ce trebuie să facă în mod obișnuit, îi creează sentimente neplăcute și, mai ales, sunt foarte  multe cazuri când se pune o informație pe internet cu titlu de certitudine, deși este doar o speculație, o bârfă. Care de obicei este și foarte agresivă. Este foarte important să ținem minte cuvintele Mântuitorului: „Cu cuvintele tale ai să fii mântuit și tot prin cuvintele tale ai să fii judecat”.

 

Nouă, creștinilor, ni se poruncește să mergem în lume pentru a face cunoscut cuvântul Evangheliei lui Hristos, care dă iertare și o viață nouă.

Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la cunoașterea Adevărului Credinței (1 Timotei 2: 4) – după cum spune apostolul Timotei, Biserica îi îndeamnă pe toți oamenii – inclusiv pe cei pe care îi întâlnim pe internet, iar de multe ori, pe mulți dintre ei, nicăieri în altă parte.

De aceea, Biserica poate și trebuie să ducă lucrarea sa în spațiul virtual, predicând Cuvântul lui Dumnezeu și mărturisind despre Adevăr. Cu toate acestea, trebuie înțeles un lucru: ceea ce facem în lumea virtuală este orientat spre lumea reală. 

Fiecare utilizator al rețelei este o persoană vie, nu un obiect virtual.

În plus, sacramentele Bisericii nu sunt comise în spațiul virtual, ci ele sunt nucleul vieții unui credincios.

Creștinii sunt chemați să fie martori ai unei vieți transfigurate de lumina Credinței peste tot – inclusiv pe internet și ar trebui să se manifeste nu numai în ideile expuse, dar și în modul în care acestea sunt prezentate interlocutorului.

 

AȘTEPT SĂ MĂ ROG ALĂTURI DE POPORUL ROMÂN

Q Magazine. Ce aşteptări sau speranţe aveţi de la vizita în România?

Patriarhul Chiril I. Vizita mea în România este legată de evenimentele importante organizate zilele acestea de Biserica Ortodoxă Română, dedicate amintirii luptelor împotriva lui Dumnezeu, în urma cărora au suferit toate Bisericile din Europa de Est.

Noi toţi am fost victimele ideologiei ateiste şi ale sistemului în care nu mai era loc pentru credinţa în Dumnezeu.

În spatele lozincilor care arătau grijă pentru popor, se ascundea antipatia pentru Biserică şi pentru tot ce era legat de religie.  Astfel de schimbări revoluţionare periculoase ar fi fost imposibile dacă  o parte semnificativă a concetăţenilor noştri, cu voie sau fără voie, nu ar fi împărtășit ideea construirii  Raiului pe Pământ , aşa cum o vedeau clasicii marxism-leninismului.

Acest rai presupunea distrugerea tuturor disidenţilor și a celor care luptau pentru credință.

Cu toate acestea, autorităţile nu au reuşit să îi despartă pe credincioşi de credinţa lor, iar acum noi – în Rusia, în România, dar şi în alte ţări -, trăim epoca renaşterii religioase.

Se construiesc biserici, se dezvoltă viaţa parohială, actele de caritate făcute de Biserică, lecţiile de catehism şi educarea credincioşilor.

Dar înflorirea vieţii religioase are loc, paradoxal, pe fundalul răspândirii ideologiei consumerismului şi al propagandei libertăţii separate de responsabilitatea morală a omului pentru cuvintele şi faptele sale. O astfel de libertate distruge omul, familia şi societatea.

Locuitorii Europei de Est au reuşit să-şi apere religia atunci când erau forţaţi să renunţe la ea. Acum însă mulţi preferă benevol bunurile de consum în locul credinţei. Folosirea lor nu necesită efort moral,  dar duce la uitarea lui Dumnezeu şi limitează viaţa la o iubire inconsistentă şi necondiţionată pentru sine.

---

Bisericile ortodoxe se adună în România pentru a aminti timpurile de persecuţie pentru credinţă, dar şi pentru a vorbi despre pericolele vieţii fără Dumnezeu.

---

Alegerea de a trăi fără Dumnezeu este la fel de distructivă atât pentru om, cât şi pentru societate, indiferent dacă este impusă din exterior sau este rezultatul unei alegeri libere.

În plus, vizita mea este legată de celebrarea celei de-a zecea aniversări de la întronizarea Patriarhului României, Preafericitul Părinte Daniel.

Biserica Română este vie şi puternică. Ea se străduieşte din toate puterile să păstreze valorile creştine în Europa modernă. Suntem întrutotul uniţi cu ea în acest demers, de a mărturisi Adevărul Evangheliei. Prin urmare, aştept cu nerăbdare să împărtăşesc rugăciunea cu poporul român credincios, cu episcopi şi preoţi, să simt bucuria unităţii noastre în Sfânta Euharistie.

S-a confirmat si oficial: PF KIRILL VINE ÎN ROMÂNIA, la praznicul Sfântului Dimitrie, aducand si Sfintele Moaste ale Sfantului Serafim de Sarov/ EUROPA LIBERA SPECULEAZA: posibila deschidere politica spre RUSIA

O vizita istorica si surprinzatoare. PATRIARHUL KIRILL VA VENI IN ROMÂNIA LA SFÂRȘITUL LUI OCTOMBRIE. Cum este prezentat patriarhul rus in presa de servicii

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/11/07/patrhiarul-daniel-solidaritate-patriarhul-kirill/

PATRIARHIA MOSCOVEI sarbatoreste 1000 ani de la adormirea Sf. Vladimir, Botezatorul Rusiei. PATRIARHIA ROMANA A PARTICIPAT PRIN INTERMEDIUL UNEI DELEGATII. Ce mesaje a transmis PATRIARHUL KIRILL?

Delegatie a Patriarhiei Romane in vizita la Patriarhul Kirill al Rusiei. Intaistatatorul rus: ”SUNTEM CONSTIENTI DE PROVOCARILE DE AZI ALE CRESTINILOR DIN UNIUNEA EUROPEANA”

Patriarhul Daniel a primit vizita unei delegatii a Patriarhiei Moscovei. MAI MULTE NECLARITATI SI O POSIBILITATE – AGENDA COMUNA PENTRU SINODUL PANORTODOX?

PATRIARHUL DANIEL l-a primit in vizita pe IPS ILARION ALFEYEV, seful Departamentului de Externe al Patriarhiei Ruse

Oficial ne intelegem bine cu Biserica Rusiei, dar in teritoriu ne scoatem ochii: LA SCURT TIMP DUPA VIZITA IPS ILARION LA PATRIARHUL DANIEL, EPARHIA DIN ODESSA A B.O. RUSE NEAGA ”PUTEREA DIVINA” A SLUJBELOR BISERICII MITROPOLIEI BASARABENE

Sinodul Bisericii Greciei a discutat despre SINODUL CRETAN. Desi pastreaza un ton reverentios, SINODUL GRECESC incurajeaza analizele si dezbaterile CRITICE fata de DOCUMENTELE PANORTODOXE/ Patriarhul Kirill despre absenta de la CRETA: RENUNTAREA LA PRINCIPIUL CONSENSULUI ESTE DEZBINARE PROGRAMATA A ORTODOXIEI

Crestinii din Irak sunt ai nimanui/ PATRIARHUL MOSCOVEI: Tragedia Siriei si a Irakului s-a transformat intr-o IMENSA TRAGEDIE A CRESTINILOR. Mitropolitul Ilarion acuza Occidentul pentru “ACORDUL TACIT” fata de GENOCIDUL CRESTINILOR din Orientul Mijlociu

Patriarhul Kirill la sinaxa Intai-statatorilor Ortodocsi: “AR TREBUI SA SE PUNA ACCENTUL PE PASTRAREA PURITATII DOCTRINEI”, “TIRANIA MAJORITATII SA NU FIE POSIBILA” si cere ca la Marele Sinod sa se discute si despre PROVOCARILE LA ADRESA FAMILIEI SI MORALITATII. Ce a sustinut Patriarhul Georgiei?

***

Putin, Eurasia si ortodoxia moscovita. CE OPTIUNI (NU) ARE ROMANIA?

Poate fi Rusia centrul lumii crestine? Ce inseamna “A TREIA ROMA”?

CUM FACE RUSIA ”CURTE” ROMANIEI. Film documentar elogios al Mitropolitului ILARION ALFEYEV despre ”ORTODOXIA IN ROMANIA”, pigmentat cu teze neosovietice despre ”LIMBA MOLDOVENEASCA” (Video)

PROPAGANDA RUSA IN ROMÂNIA – adevaruri si mituri. Razboiul informational anti-românesc este despre CONVERSATIA SOCIALA, nu despre NARATIUNI