Articole cu eticheta (tag): martiraj

Ne-a fost dat să petrecem vremuri pe care nu ni le-am fi închipuit vreodată. Neliniștea și tulburarea, spaima și necunoașterea, îndoiala și necredința s-au înfățișat fără de rușine lumii acesteia, cerând cu glas mare să ne cearnă și să ne alipească de partea osândei și a pieirii. Mulți s-au lăsat îngenuncheați, însă și mai mulți s-au ridicat, cu nădejde înnoită în puterea dumnezeiască. Unii au strigat „Unde este Dumnezeu?”, neînțelegând apropierea Sa de noi și au ales să privească în altă parte, oriunde li s-a părut că pot afla păsuire pentru propriile neputințe. Nu au căutat înlăuntrul lor, nici în cei de lângă ei, nici în frumusețea lumii ce nu încetează vreodată să ne uimească. Încetul cu încetul, aceste glasuri s-au reunit într-un cor al necredinței și al hulei, al raționamentelor reci și al micimii sufletești. Au căutat și au aflat propovăduitori ai neadevărului, gata oricând să le liniștească tulburarea cu tot felul de sfaturi la îndemână, să le ofere soluții pline de ușurătate și să le adoarmă conștiința.

Cum se explica faptul ca aceasta persecutie sistematica este aproape ignorata de elitele politice si mediatice din “lumea civilizata”? Cum se explica lipsa de empatie cu aceste minoritati, intr-o lume care fac caz tocmai de drepturile minoritatilor? Cum se explica lipsa de interes fata de soarta femeilor crestine, care sunt supuse unei persecutii socante, conform Open Doors, intr-o lume a cotelor obligatorii, a lui #metoo si a denuntarii “patriarhatului”? Dar fata de imigrantii crestini din tarile africane, supusi atacurilor si transformati in sclavi, intr-o lume care face apologia imigrantilor? Cum arata corurile de bocitori si grupurile de vigilenti ai revolutiei genului care demasca “opresiunea”, “exploatarea”, “discriminarea” si “ura” in societatile prospere si rasfatate ale Occidentului in comparatie cu acesti sarmani care se confrunta zilnic cu ostilitate mortala? 

In urma cu cateva zile, in Daghestan, a avut loc ceremonia de inmormantare a femeilor ucise de Duminica Iertarii de un terorist islamic. Mii de oameni au participat la slujba pentru a le pomeni pe Vera, Ludmila, Nadejda, Irina si Vera.

Duhul lumii este duhul comodității, duhul egoismului, duhul plăcerilor senzuale, duhul modei și divertismentului, duhul lăcomiei, al mâniei, urii și răzbunării. Acest duh dă naștere robiei, opresiunilor, războaielor, suferințelor, bolilor, terorismului, precum și altor flageluri, care tulbură pacea umană. Ce trebuie să facem noi creștini, care este atitudinea noastră potrivită, în aceste condiții de luptă vădită cu forțele răului?

Si cat de importanta sau cat de subtila este aceasta marturisire pe care noi suntem chemati sa o facem atunci cand lumea ofera atractiile ei, bogatiile ei, oportunitati profesionale, pozitii sociale pentru toti aceia ce accepta “spiritul vremii”, pentru cei ce accepta si sustin tot ceea ce societatea noastra promoveaza: imoralitatea, promiscuitatea, cea mai josnica degradare morala; ca-i vorba de mariajul homosexualilor sau de profunda plaga a avortului… toate aceste lucruri fata de care trebuie sa ne impotrivim cu fermitate.

Oricât şi-ar pune însă comunismul masca falsă a ştiinţei şi a liberei-cugetări, el apare aşa cum este: vulgar, grosolan, pervers, neruşinat. Mijloacele lui de propagandă sunt adaptate scopului lui distrugător, negator. Ele se acordă toate în „critica” gen bolşevic, care profanează prin batjocură, satiră, ridiculizare, culminând în caricatura antireligioasă, expresie a geniului propagandei antireligioase. Bolşevismul nu se mulţumeşte să „convingă” popoarele Uniunii Sovietice pe calea instrucţiei şi educaţiei atee, impuse tuturor instituţiilor şi profesiunilor; nereuşind să convingă uşor, el caută cu atât mai mult să distrugă credinţa prin batjocură, s-o ucidă prin ridiculizare. Niciodată nu s-a mai revărsat asupra religiei atâta „critică” satirică şi niciodată, poate, efectele sarcasmului şi pamfletului n-au fost mai bine calculate şi mai mult urmărite decât în acţiunea antireligioasă a comunismului.

“Ai auzit cum m-a strigat? ”Criminalul”. Omul de o blândețe deosebită și de o omenie îngerească era numit criminal, desigur, după cum era calificat prin sentintă: ”criminal de război”. În ce situație ingrată ne găseam amândoi și mai toți deținuții …

Una dintre victimele procesului „Marii Finanţe” a fost profesorul George Manu. Între anii 1945 şi 1947, George Manu a reuşit să se ascundă de comunişti şi a redactat studiul „În Spatele Cortinei de Fier. România sub ocupaţie sovietică”.

Doxologia/ Nicolae Pintilie: Latakia – un nou sat devastat în Siria Abdel Rahman, jurnalist pentru agenţia de ştiri libaneză News Orient, a raportat la sfârşitul lunii ianuarie devastarea unei noi localităţi populată, preponderent, de creştini – aflată în nordul Siriei.

Videonews.antena3.ro: Sacrificiul SUPREM al unei mame. Şi-a dat propria viaţă pentru a aduce pe lume un copil. În ziua în care a aflat că e însărcinată, medicii i-au spus că are CANCER Cuvintele “Mi-aş da viaţa pentru tine” nu au …