DESPRE MARTIRIUL CRESTIN DIN ZILELE NOASTRE. Meditatie a parintelui Andrei Coroian

24-09-2016 5 minute Sublinieri

persecutie-2

Meditație despre martiriul creștin în zilele noastre

De peste 20  de ani în mai  multe țări din Africa și Orientul Mijlociu, creștinii,  care cred in Iisus Hristos, Il iubesc și Îl mărturisesc  pe El ca Dumnezeu si Mântuitor, sunt marginalizați în societate, sunt arestați, anchetați, torturați, uciși, într-un cuvânt martirizați.

În fiecare an, peste 100.000 de adepţi ai lui Hristos sfârşesc prin moarte violentă ca rezultat al unor conflicte religioase, în ţări unde creştinii sunt cei mai prigoniţi: Egipt, Libia, Tunisia, Algeria, Irak, Pakistan, Afganistan, Sudan, Nigeria, Eritrea, Somalia, Arabia Saudită, Maldive, Bangladesh, Malaezia, Indonezia, Filipine, Myanmar, Laos şi India.

În anul 2012, o treime din țările lumii (33%) se confruntau cu persecuțiile religioase, iar creştinii,  comunitatea religioasă cea mai persecutată de pe glob, peste o sută de milioane, dintre ei, sunt astăzi sub o presiune continuă.

Un raport internaţional afirmă că „un creştin moare pentru credinţă la fiecare cinci minute“. 

Iată o realitate dureroasă, cu care noi, creștinii, ne confruntăm și care, mai nou, a început să fie simțită și în Europa.

Se pune cu necesitate o intrebare: Este acest fapt un fenomen nou?

Cu toată puterea și convingerea: Nu !

Biserica creștină a fost întotdeauna, mai mult sau mai puțin, sub presiune și sub persecuție.

Timp de peste trei sute de ani (primele trei secole), în Biserica,  au suferit martiriu, milioane de creștini.

Deși pare ceva inuman, totuși, din puct de vedere duhovnicesc, este firesc să fie așa. Aceasta pentru că Duhul Sfânt al lui Hristos este izvorâtorul a toată sfințenia, iar duhul lumii este duhul din care izvorâște și prin care se lucrează tot păcatul. Acest duh este duhul lui satan.

Duhul lui Hristos și duhul lui satan sunt intotdeauna în contradicție, într-o  luptă neadormită.

Duhul Sfânt este duhul iubirii jertfelnice a lui Hristos, cel Care se răstignește mereu, pentru fiecare creștin în parte și suferă împreună cu el.

El este duhul păcii, al bucuriei, al fraternității, al credinței,al bunătății, al blândeții, al ajutorării, al abstinenței, al milei și iertării. (cf.Galateni 5:22-23).

Este Duhul care ne dă libertatea de fii ai lui Dumnezeu.

Duhul lumii este duhul comodității, duhul  egoismului, duhul plăcerilor senzuale, duhul modei și divertismentului, duhul lăcomiei, al mâniei, urii și răzbunării.

Acest duh dă naștere robiei, opresiunilor, războaielor, suferințelor, bolilor, terorismului, precum  și altor flageluri, care tulbură pacea umană.

Ce trebuie să facem noi creștini, care este atitudinea noastră potrivită, în aceste condiții de luptă vădită cu forțele răului?

Un singur lucru bun putem face, care se manifestă sub mai multe aspecte, anume:  Suntem chemati să intensificăm viața duhovnicească !

Să  intensificăm rugăciunea, (cf.II Tes.57), să slujim mai des Liturghia, să ne pocăim, să ne curățim prin spovedanie, milostenie, Sfânta Împărtășanie, să intensificăm trăirea noastră cu Hristos.

Trăirea în Hristos este trăirea în Duhul Său cel Sfânt, care duce la desăvârșire, la bucuria sfințeniei.

Iar treapta cea de sus a sfințeniei este martiriul, moartea din iubire pentru Hristos.

Nu poate fi altfel, nici nu putem găsi alt mod de a trăi sau a muri decât cel al Mântuitorului nostru.

Nu există în lume un har mai mare și nici nu poate fi decât acela să suferi pentru Iisus Hristos.

Acela să suferi pentru El, iubirea sufletului tău, Care suferă mereu din iubire, impreuna cu tine.

Nu poate fi  o bucurie mai mare decât aceea să-L întâlnești fața catre fața, să-I arăți iubirea ta, apoi să trăiești fericit cu El și cu toți sfinții, în lumina slavei paradisului.

Toți cei care-L iubim, dorim  să murim bucuroși, fericiți pentru El și evanghelia Sa, pentru ca astfel să putem primi învierea  și viața veșnică impreuna cu El.

Dacă vom avea acest prilej, nu putem decât  să ne bucurăm, așa cum s-a bucurat sfântul arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic. 

Sau să ne bucuram ca acel creștin misionar din China, care a fost închis 22 de ani pentru credința și iubirea sa în Hristos, iar când a fost eliberat, i s-a tăiat mâna dreaptă.

El în loc să plângă de durere, a ridicat mâna tăiată, cu cealaltă mână, și a cântat cu bucurie: Hristos a ÎnviatHristos a ÎnviatHristos a Înviat!

Învățătura lui Hristos ne duce la desăvârșire, iar desăvârșirea este fericirea de muri (martiri) pentru El, Mântuitorul nostru cel drag.

În sinteza Evangheliei lui Hristos, în  cele nouă Fericiri, chemarea la desăvârșire prin marturisire și martiriu, pe care ne-o face Hristos este dublă, ba chiar intreita.(cf. Matei  5. 10-12)

El ne cheamă la început  să fim smeriți (Matei 5.3), adică să avem conștiința nimicniciei noastre, a dependenței noastre fata de El, pentru că Dumnezeu ne-a creat din nimic și fără El nu putem face nimic. (Ioan 15.5)

Apoi ne  îndeamnă să plângem (Matei 5.4) înstrăinarea noastră de El prin păcate, dar și să plângem de bucurie că El, prin jertfa Sa, ne-a împăcat cu Tatăl; 

Să fim blânzi (Matei 5.5), nevinovați ca porumbei sau ca și copii, căci blândețea și  nevinovăția, vor birui tirania și silnicia;

însetăm (Matei 5.6) de dreptatea si sfințenia Lui, căci suntem făcuți să însetăm de lumina, iubirea și frumusețea lui Dumnezeu, și nu vom afla odihnă în afara Lui ;

Să fim milostivi și miloși (Matei 5.7) față de toată creația: oameni, animale, plante, față de orice făptură creată de Dumnezeu, din cer, de pe pământ și din iad;

Apoi să fim curați cu inima (Matei 5.8), numai într-o inimă curată și cinstită, ÎL putem vedea  pe Dumnezeu, în omeni, în toată creația și față către față ;

După ce vom primi  pacea dumnezeiască (Matei 5.9) care covârșește toată mintea, care o poartă în sine toți cei curățiți de patimi și pofte și iluminați prin cunoașterea Duhului, ne așteptă prigoanele și persecuțiile.

Așa a pătimit Hristos, așa au pătimit toți sfinții: apostoli, mucenici, ierarhi, cuvioși sau profeți și drepți din vechime.

Ultimele două Fericiri sunt o îndoită chemare la fericirea martiriului, la bucuria vieți de dincolo și la răsplata cerească.

Ultimele două fericiri sunt treapta cea de sus a scării duhovnicești și răplata pe care o dă Mântuitorul urmașilor Săi:

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor (Matei 5.10)

Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. (Matei 5.11). Iar apoi, a treia oară:

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri! (Matei 5.12)

Iată că ceea ce aparent, din punct de vedere uman este o problemă, în realitate din punct de vedere duhovnicesc, este un har, o binecuvântare și o fericire dumnezeiească.

Pentru ca Hristos spune ca: Cel ce va marturirisi pentru Mine in fața oamenilor, voi marturisi și Eu pentru el in fața Tatalui ceresc. (Matei 10.32).

Noi, credinciosi iubitori ai lui Hristos, nu putem să evităm martiriul, dacă ni se va cere, dar avem imperioasa datorie să fim mereu pregătiți.

Și acest lucru trebuie să-l primim cu bucurie, cu pace si multumire sufletească.

Exista o problemă care s-ar putea ridica.

În cartea Apocalipsei, 6.10, scrie că cei martirizați pentru Hristos cer răzbunarea sângelului lor.

Cum trebuie sa interpretam și sa intelegem aceasta? Trebuie să cerem răzbunarea jerfei noastre?

Mai întâi trebuie să știm că primul Martir este însuși Mântuitorul Iisus Hristos, care a vărsat cel mai scump Sânge. El va răzbuna toate uciderile nedrepte, însă nu acum ci la sfârșitul acestei lumi, la Înfricoșătoarea Sa Judecată.

Până atunci noi trebuie să primim toate suferințele și persecuțiile, cu bucurie, cu  multumire și să spunem cu El: Părinte iartă-i cu nu știu ce fac! (Luca 23.34)

Noi creștinii suntem chemați să trăim și să mărturisim evanghelia in lume, cu toata bucuria si cu toata puterea noastră.

Despre modalitățile în care o putem face, sunt desigur foarte multe și  nu le enumerăm.

Importantă este râvna și dorinta noastră constantă de a marturisi cu bucurie pe Hristos. Aceasta trebuie să fie până la moartea martirică.

În acest sens sunt și versurile insuflete de Duhul Sfânt, ale unui mare poet creștin, Reiner Maria Rilke, cu care și închei această scurtă meditație :

 ,,Stinge-mi lumina ochilor (Doamne) ; Te pot vedea;

Acoperă-mi urechile, Te-aud ușor.

Fără picioare, către Tine pot umbla

Și fără gură pot să Te implor.

Frânge-mi în două brațele; la fel

Te va cuprinde inima-mi la loc!

Oprește-mi inima și creierul va bate!

Și de-mi azvărli și-n creier foc,

Pe sânge Te voi duce mai departe”.

Iisus-Hristos-inchisoare


Categorii

Martiri si jertfe in zilele noastre/ Biserica rastignita, Preoti si duhovnici romani, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “DESPRE MARTIRIUL CRESTIN DIN ZILELE NOASTRE. Meditatie a parintelui Andrei Coroian

  1. Mare realitate martiriul. Pe toate fronturile creștinismului. Până și în zilele noastre. Poate și la noi în curând. Trebuie să fim mărturisitori, dar și martiri dacă va fi cazul.

  2. Pingback: PS MACARIE NE COLINDA, DE DEPARTE… (VIDEO)/ Hristos vestit si celor marginalizati si dispretuiti/ In RELATIA CU TINERII este nevoie de SIMPLITATE si SINCERITATE | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: RESPONSABILITATEA MARTURISIRII NE-RUSINATE A CREDINTEI in vremurile noastre de “CRISTOFOBIE SI ANTICRESTINISM”, in care noile ideologii cauta SA DINAMITEZE FAMILIA si VALORILE: “Nu mi-e rusine de Hristosul meu, nu mi-e rusine de Biserica
  4. Pingback: PĂRINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONEȘTI pentru “FAMILIA ORTODOXĂ”, despre lucrarea de MĂRTURISIRE întemeiată pe VIAȚA LĂUNTRICĂ: “Nu putem învinge puterile răului prin forţele proprii. Singura soluţie este soluţia harului, sol
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare