Articole cu eticheta (tag): marturisirea Bisericii

Taina aceasta este sensul existentei noastre, al fiintarii noastre in Biserica. Nu poate nimeni sa ne spuna cum sa facem, cum sa pregatim Sfanta Impartasanie. Lucrurile au luat-o razna si oamenii acestia care nu au credinta si, mai ales nu au empatie… – empatie inseamna sa-ti fie mila de celalalt, sa gandesti strategii, astfel incat sa-l ocrotesti si sa nu-l privezi de ce are mai sfant – vor avea pe constiinta batranele care n-au putut veni in Saptamâna Mare sa-si planga mortii, sa impodobeasca Sfanta Cruce, sa participe la Denii si sa-si pomeneasca copiii și nepotii. Vor avea pe constiinta acele persoane care nu vor mai trai si care nu vor mai prinde Pastele viitor. Noi astea le spunem pentru ca le credem, dar nici nu le pasa, atat de lipsiti de empatie sunt…

Eu, azi, in continuu l-am pomenit in sinea mea pe acest Presedinte al Bulgariei care a zis: Am puterea sa inchid orice activitate, un lucru nu imi este permis sa fac: sa inchid bisericile. Asta este ceva mai presus de mine! Stiti ce binecuvantare va veni in tara lui? Deja li s-a aratat Sfantul Nichifor Leprosul si le-a spus ca ii pazeste. Cei ce fac statistici sa traga concluziile care se impun in privinta mortilor care vor fi in tarile unde se face Sfanta Liturghie. Si cati morti sunt in alta parte, unde nu se face Sfanta Liturghie si veti intelege Care este adevaratul Medicament.

Vremurile nu sunt ușoare nici pentru Biserică, nici pentru țară, nici pentru lume. Avem nădejdea sfântă că, mărturisind dreapta credință, rămânând în comuniune unii cu alții în Biserica Sa dreptmăritoare, rugăciunea nelipsind din viața noastră, Dumnezeu ne va întări să mergem mai departe pe marea vieții acestei lumi către Împărăţia cea nestricăcioasă. Spun aceasta şi pentru că, în ultima perioadă, pacea unor mănăstiri şi parohii a fost tulburată de anumite persoane care au atitudini nepotrivite în legătură cu Sfântul şi Marele Sinod ce a avut loc în Creta în luna iunie a acestui an. Dacă dezbaterile în duhul păcii, al dragostei şi al adevărului au fost şi sunt potrivite şi necesare în Biserică, decizia unora de a se aşeza în afara Bisericii prin nepomenirea ierarhului şi prin neparticiparea la sfintele slujbe este împotriva comuniunii, a adevărului şi a dragostei, precum şi împotriva rânduielilor bisericeşti şi canonice. Pe această cale, vă adresez tuturor îndemnul de a rămâne în Biserică, în duh de comuniune şi dragoste, lucrând la mântuirea noastră, prin mărturisirea dreptei credinţe, zidindu-ne şi ajutându-ne unii pe alţii.

În cadrul Sinodului din Creta au fost aprobate o serie de documente publicate și în limba română pe site-ul basilica.ro (la http://basilica.ro/documentele-oficiale-ale-sfantului-si-marelui-sinod-in-limba-romana/). Pe marginea acestor texte există o serie de reacţii sau analize, atât ale clerului, cât şi ale poporului dreptmăritor. Acest lucru este firesc şi este semn al unei Bisericii vii. Dialogul, dezbaterea, chiar luările de poziţie critice, dacă sunt purtate onest, în duh de pace şi de unitate, pot ajuta la limpezirea unor aspecte problematice. Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte și receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o slujește. De altfel, această preocupare este o constantă în lucrarea Înaltpreasfinției Sale, manifestată atât înaintea, în timpul, cât și după întrunirea sinodală din Creta. Astfel, în timpul întâlnirii din Creta, Părintele Mitropolit Teofan a avut mai multe intervenții făcute în „cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii”, potrivit mărturiei Mitropolitului Ierotheos Vlachos, participant la Sinodul din Creta.

Constantin Necula: Eu personal urmăresc de foarte multă vreme cum se crește această cultură a zdrobirii Bisericii în stradă. Nu sunt un puști în ceea ce privește comunicarea. Dacă odată vom avea timp, vom dovedi în ce mod a fost crescut acest sentiment anti-Biserică. Este în creștere ascendentă, mai ales din momentul în care Biserica a reușit să riposteze foarte hotărât în câteva atacuri ale seculariștilor. Abia azi-dimineață au fost făcute publice câteva pancarte împotriva câtorva dintre cei care conduc mișcările seculariste din România. Erau tăiați de pe o pancartă, ăla, nu, ăla, nu, oameni care probabil se vor înscrie pe lista de comunicare cu președintele României. Eu cred că din societatea civilă face parte inclusiv Biserica. Ne confundă. Nu suntem instituția statului.

Astazi, cei care se joaca cu destinele acestei tari pitoresti vor fi condamnati la damnatio memoriae… Daca ar asculta de neveste! Daca ar asculta de sotiile care sunt credincioase!

Si cat de importanta sau cat de subtila este aceasta marturisire pe care noi suntem chemati sa o facem atunci cand lumea ofera atractiile ei, bogatiile ei, oportunitati profesionale, pozitii sociale pentru toti aceia ce accepta “spiritul vremii”, pentru cei ce accepta si sustin tot ceea ce societatea noastra promoveaza: imoralitatea, promiscuitatea, cea mai josnica degradare morala; ca-i vorba de mariajul homosexualilor sau de profunda plaga a avortului… toate aceste lucruri fata de care trebuie sa ne impotrivim cu fermitate.

Sfantul Apostol Pavel, intr-una din scrierile sale, spune ca noua, crestinilor, ne-a fost dat nu numai sa credem in Hristos ci si sa suferim pentru El, sa patimim pentru El, iar marele duhovnic de la malul marii, parintele Arsenie, spunea ca Dumnezeu asteapta de la noi sa fim nu doar oameni smeriti si rugatori, ci oameni marturisitori si aparatori ai credintei. Iar marele marturisitor din inchisori, Valeriu Gafencu, afirma in vremea aceea, in vremea anilor ’50, ca noi crestinii suntem chemati sa facem parte din poporul lui Dumnezeu si sa aparam poporul lui Dumnezeu nu doar prin rugaciune, post si pomeni, ci si prin marturisire, indrazneala, curaj si lupta.

Pemptousia: Mesajul Mitropolitului Ierotei Vlachos la praznicul Naşterii Domnului “[…] Cuvântul lui Dumnezeu a luat trup omenesc, fără să înceteze să fie Dumnezeu, şi a vorbit, a învăţat, a făcut minuni, s-a răstignit, a înviat, s-a înălţat la cer şi …

“Noi am dat si vom da ceea ce este al cezarului, dar nu vom lăsa să fie luate de la noi ceea ce este al lui Dumnezeu, vom da bratele de muncă, sudoarea noastră, averea si ultimul cojoc dacă e …

Vedeti si: *** “Lumea monahilor”, nr 87/septembrie 2014: PS IGNATIE MURESANUL, Arhiereu-Vicar: Actul credintei – intre marturie si secularizare „Niciodata sa nu vorbesti cuiva despre Hristos daca el nu ti-a cerut acest lucru”

MARTIE – LUNA MARTIRILOR… “In faţa unei alternative la minciuna generalizată, tendinţa este să îl faci mincinos şi pe omul cinstit. Este neputinţa acceptării că se poate şi altfel, că nu toţi sunt corupţi, colaboratori, laşi…” [Ierom. Amfilohie Branza la …

*** Augustin Paunoiu/ Ziarul Lumina: Mărturia publică a credinţei Cât şi unde avem voie să mărturisim credinţa noastră? Într-o lume precum cea de astăzi, care se declară liberă, democrată şi independentă, aceste întrebări nu şi-ar avea rostul. Şi totuşi, asistăm …

“Pe de o parte, ni se induce, treptat, ideea că este nevoie să renunţăm la “pretenţia de suveranitate” şi se iau decizii la nivel politic care sunt rodul nu voinţei aleşilor noştri (cu atât mai puţin a poporului), ci efectul unor directive “preţioase” venite pe firul scurt. Aşa se poate ca un consiliu local să declare cetăţean de onoare o victimă a închisorilor comuniste, iar titlul să fie retras, ulterior, la intervenţia unor instituţii străine, aşa se poate ca o comisie parlamentară să voteze în unanimitate pentru căsătoria tradiţională la revizuirea Constituţiei, iar după intervenţia “de mai sus” să se revină la o poziţie contrară şamd. Astfel de cazuri reflectă un mod de lucru ce tinde a se generaliza”.

“Uniunea Europeană îi trimite pe creştini în trecut, în timpurile creştinismului primar”

…observăm că deja se oficializează un context în care – dincolo de garanţiile oficiale pe care le-ar acorda legislaţia europeană, garanţii oricum firave şi grav afectate de principii străine moralei creştine – vocea creştinilor va fi obligată la intensităţi scăzute, glasul profetic al Bisericii Creştine Europene şi implicit al Bisericii Ortodoxe Române, acesta din urmă oricum foarte scăzut în ultimele două decenii, fiind aşezat într-o tot mai evidentă dependenţă, subordonare faţă de filosofia laică şi secularizantă a lui ”politically correct”.