PS IGNATIE MURESEANUL despre SECULARIZAREA DIN INTERIORUL BISERICII si CALDURA SUFLETEASCA prin care ar trebui apropiati de Dumnezeu tinerii si cei necredinciosi. CUM DAM MARTURIE DESPRE HRISTOS?
Vedeti si:
- Noul Episcop vicar de Spania si Portugalia, PS IGNATIE TRIF. Taina rugaciunii ca LEAC ANTI-DEZNADEJDE si modelul DE FOC al Sfantului Ignatie Teoforul
- Episcopul IGNATIE MURESANUL la Petru-Voda: “In lume purtam foarte multe masti, suntem ipocriti, dar la Judecata PE DUMNEZEU NU-L VOM PUTEA MINTI IN NICIUN FEL!”
- Predica (VIDEO) PS Ignatie Muresanul la Inaltarea Domnului: PRIVESTE CERUL! PRIVESTE LA HRISTOS!
***
- Parintele Nichifor Horia (Iasi) despre MARTURISIREA CREDINTEI, DISCERNAMANT, DRAGOSTE, ZELOTISM SI HABOTNICIE
- “NU POATE SA FIE ADEVAR FARA DRAGOSTE SI NICI DRAGOSTE FARA ADEVAR! Am vazut pe multi care se cred marturisitori pentru ca urasc” – Pr. Mihai Aldea (si audio)
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii?
- MARTURISIREA LUI HRISTOS
***
“Lumea monahilor”, nr 87/septembrie 2014:
PS IGNATIE MURESANUL, Arhiereu-Vicar:
Actul credintei – intre marturie si secularizare
„Niciodata sa nu vorbesti cuiva despre Hristos daca el nu ti-a cerut acest lucru”
Are numai 38 de ani. Este din localitatea Bilbor, judetul Harghita si de doi [trei] ani este arhiereu vicar al Episcopiei Spaniei si Portugaliei, cu atributii pastorale si pastorale in Arhiepiscopia Ortodoxa a Europei Occidentale si Meridionale. In 2011, chiar pe 24 octombrie, in ziua in care a fost ales episcop, declara ca arhieria nu e domnie, ci numai slujire, si spunea ca este constient ca va sluji intr-un context in care secularizarea imbraca formele cele mai dureroase si inedite. De la aceasta declaratie am inceput interviul meu cu parintele episcop Ignatie Muresanul. Fireste, l-am intrebat daca-si pastreaza declaratia, si asta pentru ca la romani este binecunoscut proverbul ca „orice minune tine trei zile”.
– Evident, imi asum totala responsabilitate fata de tot ce am spus imediat dupa alegere si incerc cel putin prin slujirea mea sa demontez acest mit ca o minune tine trei zile. As vrea ca aceasta minune — a slujirii lui Hristos cu foarte mult devotament, cu foarte multa daruire si, poate, mai presus de toate, responsabilitate – sa tina o viata intreaga.
– Parinte episcop, aminteati in declaratia dumneavoastra ca sunteti constient in ce lume veti merge si ca marea provocare va fi secularizarea cu formele ei, pe care le numeati atunci inedite. Ce ati gasit cand ati fost in diaspora? Ati fost in Franta, in Spania, in Portugalia, in Anglia si in Irlanda.
– Imi este foarte greu sa transmit o viziune de ansamblu in ceea ce priveste formele atat de inedite ale secularizarii. Cea mai „interesanta” versiune a secularizarii este ateismul intelectual, pe care l-am cunoscut mai mult din lecturile mele (Richard Dawkins, Stephen Hawking etc). Cert este ca Dumnezeu ne da o sansa teribila, extraordinara ca noi, ortodocsii, sa putem da o marturie adevarata, inteligent structurata si sincera despre Hristos, asa cum Il cunoastem din Evanghelie, din viata Bisericii, si nu cum poate unii incearca, in mod eronat, deformat si desfigurat sa-L transmita acestei lumi, care este intr-o perpetua stare de debusolare duhovniceasca, spirituala si — de ce nu? — culturala. De aceea, cred ca nici nu ar trebui sa ne axam mai mult decat e nevoie, sa ne focalizam pe ceea ce este negativ, adica pe formele acestea de secularizare, cat sa ne gandim cum am putea noi sa facem fata, sa oprim acest tavalug mai ales prin viata noastra, prin marturia, pe care suntem datori sa o dam in fata lumii.
„Marturisirea este o iubire asumata”
– Exact! Cum puteti face asta? Ce „arme” detineti?
– Nu stiu, parca n-as vrea… nu-mi place acest termen de arme. Este prea polemic. Vreau ceva mai moale, mai cald, mai blajin. In primul rand, cred ca trebuie sa avem aceasta tarie de caracter de a spune raspicat ca tot ceea ce propovaduim noi nu este ceva cate tine de un domeniu pe care ni l-am asumat la un mod, asa, foarte fortat, obligat sau strict conjunctural. Adica, trairea noastra in Hristos trebuie sa fie o marturie a faptului ca face parte din viata noastra, si orice „atentat”, orice tendinta a cuiva de a disloca convingerea noastra, trairea noastra in Hristos, in Dumnezeu, in valorile crestine, sa-l percepem ca pe un „atentat” la propria noastra viata, propria noastra credinta, propria noastra structura sufleteasca. In asemenea situatii, intotdeauna, dau drept exemplu dragostea pe care o are un tanar fata de o fata.
In momentul in care intervine o opinie, o parere negativa la adresa persoanei pe care o iubeste foarte tare, instinctiv, la modul foarte spontan, sufletul, mintea, sunt cele care ies in apararea persoanei iubite. Transmutand aceste lucruri pe plan spiritual, ar fi extraordinar sa se intample exact acelasi lucru. Cand cineva il denigreaza pe Hristos, cand cineva incearca sa demonteze, sa desfigureze valorile crestine, valorile evanghelice, sa avem si noi aceasta spontaneitate, aceasta putere extraordinara de a da marturie despre Hristos, care este in primul rand in inima noastra si nu este un adevar din afara noastra, un adevar pur ideologic, ci este un adevar intrupat in viata noastra, in carnea noastra. Marturisirea este o iubire asumata.
„Sa-l urmam pe Apostolul Toma.
Adevarul devine o realitate personala, nu exterioara, din auzite”
Sfantul Apostol Toma imi este foarte drag, pentru ca-l consider patronul celor care vor sa se informeze de la sursa. Şi in momentul in care a auzit despre Invierea lui Hristos, le-a spus colegilor de apostolat:
„Nu voi crede pana nu Il voi vedea aievea, in carne si oase, pe Cel pe Care L-am vazut rastignit pe cruce”.
Evident, Toma a avut acest curaj teribil de a exprima, a exterioriza, a verbaliza, practic, indoiala – n-as spune neaparat necredinta —, sovaiala lui fata de adevarul Invierii. Iar in momentul in care se intalneste cu Hristos, adevarul Invierii, care era pentru el o realitate pur exterioara — nu-i spunea absolut nimic, nu-l convingea cu nimic, chiar daca au venit toti apostolii sa-i spuna, sau femeile mironosite:
„L-am vazut pe Domnul inviat!”,
el:
„Nu! Nu voi crede pana ce…”
— , devine o realitate interioara. In ciuda unei incapatanari bune, a unui scepticism extraordinar, teribil — scepticismul acela biblic si grecesc: skeptikos in limba greaca inseamna „ganditor” cu sensul de zbatere interioara —, Apostolul Toma nu lasa lucrurile la jumatatea drumului, ci merge pana in capat. Daca le lasa pana la jumatatea drumului, Toma nu mai avea sansa bucuriei de a se intalni cu Hristos cel inviat, Care sa devina o realitate a lui, nu a celor din jur.
Prin urmare, daca pentru el Invierea era un adevar exterior, odata cu intalnirea personala, intima cu Hristos, devine un adevar personal. De aceea, atunci cand Domnul il invita ca sa-I pipaie ranile suferintei de pe cruce, Toma spune:
Deci, Domnul Hristos a devenit pentru Toma o realitate foarte personala, intima, pe care a zavorat-o in inima lui. In al doilea rand, consider ca este tot atat de important faptul de a fi foarte bine pusi la punct, din punct de vedere cognitiv, cu toate orientarile ideologice care bantuie in aceasta lume. Pentru ca numai in felul acesta — cred eu — poti cunoaste extrem de bine arhitectura ideatica a celorlalti — a celor straini de Evanghelie si de duhul Bisericii — in a dinamita adevarurile crestine. Nu putem sta nepasatori, culcati pe o ureche, ci trebuie sa punem mana sa citim, sa ne punem la punct cu toate aceste ideologii, pentru ca ai mult mai multa credibilitate in fata celui care prin opinia lui contrasteaza fata de invatatura Bisericii.
„Secularizarea din interior este mult mai dureroasa decat neoateismul intelectual”
– Parinte arhiereu vicar Ignatie, pe o scara ierarhica, care ar fi primele trei ideologii, dupa parerea dumneavoastra?
Prima dintre ele este ateismul intelectual sau neoateismul, precum il numesc unii, apoi indiferenta si o a treia piedica este secularizarea din interior, pe care o consider mult mai importanta si mai grava decat primele doua.
Secularizarea din interior, care poate fi detectabila inclusiv in modul cum tu, ca preot, iti traiesti propriul altar la care tu slujesti, iti traiesti dorul dupa cele sfinte si dupa sfintele slujbe. Adica este inadmisibil ca un preot sa fie neglijent fata de modul de a se raporta la slujirea lui, la modul de a se raporta fata de credinciosii lui, si, in final, la modul de a-L propovadui pe Hristos. Cand exista superficialitate, cand exista foarte multa indolenta, foarte multa… sa nu-i spun neaparat nesimtire, fata de cele sfinte si fata de proprii credinciosi pe care Dumnezeu ti i-a incredintat, cred ca este o forma de secularizare mult mai cumplita, mult mai dureroasa decat ateismul intelectual, care este foarte la moda in lumea in care traim, mai ales printre tineri, care se lasa usor subjugati de aceasta tendinta, de aceasta viziune, pentru ca poate nimeni nu le ofera alternativa.
„E mult mai usor sa arunci cu pietre decat sa stai in tihna si sa lamuresti lucrurile”
Mai trebuie subliniat un aspect: s-ar putea sa ne razboim chiar bine cu toate aceste ideologii – ideologia ateismului intelectual, a indiferentei si a secularizarii din interior — , insa fara sa dispunem de capacitatea duhovniceasca necesara de a oferi si o alternativa pe masura, ceva in locul a ceea ce combatem. Intotdeauna dau urmatorul exemplu: e mult mai simplu sa spunem despre un tanar ca si-a asumat un mod de viziune, de viata contrastant fata de Biserica, decat sa-i oferim o alternativa. Doar diagnosticam, fara sa vindecam. Or, e mult mai usor sa arunci cu pietre decat sa stai in tihna si sa lamuresti lucrurile. Mult mai usor este sa dai tot felul de raspunsuri la intrebari de felul de ce nu vin tinerii la biserica, de ce se lasa asa de obsedati de lumea virtualului, in care pot da si peste foarte multe lucruri daunatoare de suflet, decat sa le oferi ceva foarte concret, decat sa le vorbesti de ce e esential sa vii la biserica si sa traiesti viata lui Hristos. Pentru ca se vor putea intreba: „Bine, bine, dar ce fac eu la biserica? Doua ore si jumatate de Liturghie ma plictisesc…”. Deci, noi trebui sa avem o asemenea putere, claritate si convingere, pe care Domnul sa ne-o daruiasca tuturor, incat toate adevarurile pe care le propovaduim, sa devina o viziune a gandirii Bisericii, o viziune a trairii in Hristos, capabila sa acapareze si sa le spulbere pe toate celelalte, care, de fapt, nu-l impodobesc, nu-l implinesc pe om in peregrinarea lui, evident efemera, pe acest pamant.
„Nu-ti propune sa convertesti pe nimeni, ci sa-l pui in fata unei realitati care sa-l zguduie esential”
– In regula, dar cum le puneti in practica? Care sunt pasii pe care ii faceti catre tineri?
– Este foarte important sa avem o caldura sufleteasca. Cred ca de aici porneste totul. In putina mea experienta pastorala, in momentul in care debordez de caldura, de dragoste, fata de cel care vine in fata ta si care, poate, din varii motive, impartaseste o alta mentalitate fata de cea a Bisericii, cred ca un prim pas este ospitalitatea duhovniceasca. Primeste-l asa cum este el, cu toate metehnele, nu-l trata cu superioritate niciodata, nicio clipa. Nu-ti propune – consider, iar, la fel de important – sa-l convertesti, ci sa-l pui in fata unei realitati care sa-l zguduie existential. Nu vei reusi niciodata. Orice om este o structura, o frumusete extraordinara care solicita din mine o parte si despre care poate niciodata nu m-am gandit ca exista in mine. De aceea, fiecare tanar care vine in fata ta, ca preot, ca slujitor al lui Dumnezeu, este cel care are nevoie, in primul rand, de dragoste, de ospitalitate duhovniceasca; sa nu-i vorbesti despre Hristos atunci cand el nu-ti cere acest lucru. Foarte important! Aici simt ca este un mare adevar. M-am bucurat enorm sa stiu ca acest mod de a ma raporta la cei din preajma — mult timp ma intrebam daca este bine sa gandesc in felul aceste; nu cumva este o forma de lasitate, de lipsa de curaj? — este confirmat de un cuvant al unui parinte duhovnicesc contemporan — parintele Porfirie, care spunea in cartile lui:
„Niciodata sa nu vorbesti cuiva despre Hristos, daca el nu ti-a cerut acest lucru”.
Şi usor, usor, in momentul in care vede ca tu dai o alta marturie — prin viata, prin trairea ta —, decat cea cu care era obisnuit pana in momentul in care s-a intalnit cu tine, va avea revelatia propriei lui stari de neputinta, de saracie in fata unei trairi atat de marete, in fata unei viziuni atat de complete, pe care o regasim numai in Evanghelie si in viata Bisericii.
„Cred ca orice lucru frumos se face pe indelete, cu multa jertfa si foarte multa daruire”
Afirm intotdeauna raspicat: nu propovaduiesc aceste adevaruri pentru ca am imbracat reverenda. Mi se pare ca as fi un impostor! Nu! Sunt lucruri care fac parte din fiinta mea, le traiesc, sunt ADN-ul meu si, prin urmare, nu pot renunta la ele. Şi atunci, daca celalalt va vedea aceasta marturie a vietii mele si ca la mine nu e o chestiune de simpla aderenta intelectuala, ci de viata si de moarte, si ca traiectul meu biografic e luminat de aceste adevaruri, evident ca celalalt, cu foarte multa sfiala, cu foarte multa rabdare va constata ca este altceva.
Desigur, si eu, ca preot, ca slujitor, ca episcop, trebuie sa am rabdare. Nasterea unui om intru viata cea noua se face atat de lent, anevoios, dar si atat de minunat! Noi am vrea — vedeti, oarecum contaminati de rapiditatea in care traim, de viteza aceasta cu care se perinda toate lucrurile in jurul nostru -, ca si in viata spirituala toate lucrurile sa ne iasa asa cum le-am gandit in capul nostru, cat mai iute, ca si cum am pocni din degete. Nu se poate asa ceva! Eu cred ca orice lucru frumos se face pe indelete, cu multa jertfa si foarte multa daruire. De multe ori te poticnesti, vin asupra ta niste puteri, care simti ca te paralizeaza, te arunca la pamant. Nu-i nimic, te ajuta Domnul ca sa faci treaba buna. Totul este — imi mentin punctul de vedere – sa fii foarte sincer in ceea ce faci si cu foarte multa daruire, dar si convingator ca tot ceea ce vorbesti este intrupat in viata ta“.
interviu de Mircea Toma
Legaturi:
- Sfantul Macarie Egipteanul: Cum se manifesta Duhul Sfant in suflet? CINE NU ARE COMOARA SI FOCUL DUHULUI IN SINE SA NU INDRAZNEASCA SA PREDICE ALTORA!
- IPS Ierotheos Vlahos despre adevarata MILOSTENIE SUFLETEASCA FATA DE TINERII RATACITI: “Oamenii din ziua de azi au mare nevoie sa gaseasca oameni care sa le asculte durerea“
- Preotul ca terapeut duhovnicesc. Ce greseli se fac de obicei in comunicarea cu cei care vin la noi cu probleme? CAT DE IMPORTANT ESTE SA STIM SA NE ASCULTAM?
- VIRTUTILE FACATOARE DE MINUNI. Ce fapte ale noastre ajuta la convertirea (intoarcerea) celor rataciti?
- CUM TREBUIE MARTURISITA CREDINTA (chiar si de catre copii!) SI CE AJUTA LA CONVERTIREA OAMENILOR LA HRISTOS?
- DIN SCRISORILE LUI GHERON IOSIF: “Daca harul lui Dumnezeu nu lumineaza pe om, cuvintele sale, oricat de multe ar fi, nu sunt de nici un folos nimanui”
- PARINTELE PAISIE DE LA SIHLA: “Mai mult sa faci cu FAPTA, decat sa vorbesti cu cuvantul. Ca lumea este plina de vorbe… Cei mai multi sunt bolnavi de MANDRIE”
- CUVINTE ESENTIALE DE LA PARINTELE SERGHIE SEVICI:“Pacatul pentru care-l osandesti pe celalalt se face pacat al tau“; “Dracii nu se scot din om cu vorbe…”; “La inima omului se-ajunge prin rugaciune”
- CUVIOSUL SERGHIE (+25 iulie 1987), UN SFANT RECENT, TAMADUITOR AL BOLILOR PSIHICE: “Ia-ti viata in orice zi de la inceput…”. “De cremene sa stai in Adevar, dar cu blandete sa-l primesti pe pacatosul inselat de diavol”
- PARINTELE ILARION DAN, BANCHERUL CARE L-A CASTIGAT PE HRISTOS (II). “Ce inseamnă să-L mărturiseşti pe Hristos?”
– Îi inţelegeţi pe cei care nu cred in Dumnezeu?
– Da! Pentru că am trecut si eu prin starea asta, deci nu mi-e străină necredinţa.
– Ce fel de dialog aveţi cu ei?
– Incerc să am un dialog cât se poate de cald. Adică nu pot să îi acuz pe oameni, să spun: „Eu nu vorbesc cu tine, că tu eşti ateu!” Asta este o abordare absolut infantilă, sau, mă rog, necreştină... Pentru că noi nu urâm păcătoşii, urâm păcatul. Noi iubim oamenii — că-i ateu, că-i musulman, protestant, catolic — noi trebuie să îi iubim. Aşa că te apropii de el cu dragoste. Dacă tu nu-i arăţi dragoste, care-i deosebirea dintre tine si el? Cu ce eşti tu mai bun decât el? Tu esti ortodox?! Şi dacă esti ortodox, ce? Cum arăti lucrul ăsta? Cum trăieşti ortodoxia? Cum il trăieşti pe Hristos?
Că noi asta trebuie să arătăm, nu cum suntem noi mai grozavi că noi ţinem post si ăia nu ţin… Şi? Spune sfântul apostol Pavel că cel care posteşte, pentru Dumnezeu posteşte; cel care mănâncă, pentru Dumnezeu mănâncă...
– Spune Mântuitorul: unul pe altul.
– Da, exact, atât! N-a spus Mântuitorul altceva — să staţi in cap, să… Si dacă altul e catolic, si dacă altul e protestant, si dacă… A, că nu mărturisesc dogma lui, pentru că am discernământ, am calea mea, Îl urmez pe Hristos, Sfânta Tradiţie, Sfânta Biserică, sigur că da! Dar nu pot acuma să-l urăsc pe ăla pentru că el e de altă credinţă. Eu am cunoscut oameni excepţionali, care sunt de alte credinţe. Avem prieteni musulmani care ne ajută la mănăstire, ce să vă spun? Păi, cum să nu ţin la omul ăla? Eu mi-aş dori să fie si el ortodox, sigur că da! Dar nu-l poţi forţa. Are conştiinţa lui, are libertatea lui. Nu pot să mă bag peste el că nici Dumnezeu nu-l fortează! Cum să-I fortez eu? Dar el, ca om, e de toată isprava! Bine, intr-o anumită cultură, intr-o anumită tradiţie. Nu poţi schimba in om lucrurile aşa, nu le poţi forţa. Dar arăt că sunt mai bun decât el sunt in stare?
– Si dacă intră o maică catolică in mănăstire… o vezi si incepi să strigi: Huo, satana!
– Doamne fereşte! Doamne fereşte! Eu am spus si in biserică, la o predică – cel care face aşa ceva nu este creştin.
– In acelaşi timp, nu trebuie condamnat cel care huiduie.
– Nu-l condamn, da ii spun: „Soro, frate, uşurel, stai aşa, ca nu se cuvine!” Dar el este preot si tu eşti o femeie care ai intrat in biserică… Ferească Dumnezeu! Nu, cum să faci aşa ceva?
– Atunci, ce faci? Iei atitudine?
– Nu poţi, că amplifici scandalul. Zici in gând, te rogi: „Doamne, iartă-ne pe toţi, pe ei!” Că numai Dumnezeu poate. Că dacă mai intră incă unul si incă unul… deja, în situaţia aia nu mai poţi să faci nimic, că explodează totul si ce se intâmplă? Intri intr-o polemică. Noi nu trebuie să intrăm in polemică. Să vă feriţi de polemici, indiferent pe ce subiect. Noi trebuie să căutăm intotdeauna pacea şi armonia.
Raportul intre pace si dreptate este de 4 la 1, adică cu pacea câştigi 4 şi pierzi 1, cu dreptatea câştigi unul si pierzi patru. Deci intotdeauna să mergi după pace, nu după dreptate. Si când declanşezi un război, nu mai construieşti nimic, dărâmi totul. Dacă intri in polemici, ce să mai… n-are rost… A, pot să-mi spun părerea. Dacă n-a acceptat-o, imi pare rău, la revedere, mă ierţi, asta e părerea mea. Te opreşti. Nu mergi mai departe, să-ncepi faci pe ăla cu ou si cu oţet — n-are rost. Eu imi afirm identitatea mea — dar frumos şi smerit, nu că sunt eu acuma… cu o mândrie din asta care deja imi anulează toată credinţa mea, toată mărturisirea mea. Nu, nu se poate. Păi, hai să vă mai spun ceva: gândiţi-vă la Sfintele Evanghelii, că acolo avem pe Mântuitorul, Care vine intr-o lume plină de păcătoşi. Câţi mai erau credincioşi? Era lumea păcatului. Mântuitorul ce era să facă? Sa-i ia pe toţi să-i certe? Că erau toţi nişte păcătoşi. Nu, îi ia cu frumosul… Când cu femeia păcătoasă, ce a zis? Cine crede că e fără de păcat să arunce primul piatra. Adică iubeşte-i pe vrăjmaşi! A vorbit urât numai de invăţătorii de lege, de ce? Pentru că…
– …nici tu nu te mântuieşti, nici pe ceilalţi nu-i laşi.
– Exact, exact!… nu-i lăsau pe ceilalţi… ăsta e singurul motiv pentru care s-a luat de ei aşa de urât, dar faţă de ceilalţi. Deci, ăsta e exemplul nostru de atitudine. Eu, când mă comport aşa — unde am văzut eu la Hristos un astfel de comportament? Din păcate, noi nu inţelegem că viaţa noastră trebuie sâ fie hristocentrică. Nu inţelegem că singurul model este Hristos! N-avem altul. Orice alt model este un model omenesc, deci este un model care, mai mult sau mai puţin, este afectat de patimile noastre. Ce inseamnă să-L mărturiseşti pe Hristos? Că asta inseamnă a fi creştin: să-L mărturiseşti pe Hristos. Si cum il mărturiseşti pe Hristos? Spui: „Sunt creştin”? Cum spune Mântuitorul: „Nu oricine-mi spune «Doamne, Doamne» va intra in impărăţia lui Dumnezeu.” Nu, nu-i suficient să zici: „Doamne, Doamne!” Si ce dacă zici? Trebuie să trăieşti, deci „să-ţi iei crucea si să-Mi urmezi Mie, să te lepezi de sine”. Este foarte clar cum se face asta. Din păcate, suntem foarte departe. Si lucrurile astea le vedem peste tot, si la cei care sunt apropiaţi de biserică, şi la cei care sunt departe de biserică. Sigur că sfinţii părinţi aveau o atitudine foarte tranşantă faţă de latini — catolici. Dar tot in sensul ăsta, al invăţăturii, nu al omului.
- Predica Parintelui Sofian: Cum sa le vorbim altora despre Dumnezeu?
- PS SEBASTIAN: “Suntem obsedati de rau, de diavol si de puterile lui, in loc sa fim obsedati de Dumnezeu si de Inviere! FERITI-VA SA CICALITI OAMENII!”
- Sfantul Grigorie de Nazianz: CUM TREBUIE SA FIE PREOTUL SI DE CE TREBUIE SA TINA SEAMA IN SLUJIREA SA? (II)
- EMISIUNE PILDUITOARE SI EMOTIONANTA A PARINTELUI SAVATIE BASTOVOI cu niste tineri păstori, marturisitori PE VIU ai Invierii sufletelor prabusite (“Pietrele vorbesc”)
- PARINTELE GHEORGHE CALCIU – viata si slujirea in America. MARTURII CALDE DE LA FIII DUHOVNICESTI DESPRE UN PARINTE ADEVARAT SI SFANT: “Avea puterea de a schimba sufletele oamenilor, era omul cu cea mai mare dragoste…”
- Parintele Calciu DESPRE SOCIETATEA AMERICANA, ORTODOXIA DIN AMERICA SI CONVERTIRI: “Dumnezeu lucreaza. Si iubirea lucreaza”
- Vladica Hierotheos Vlachos alaturi de IPS Serafim de Pireu: LUMEA S-A SATURAT DE VERBALISM TEOLOGIC, E NEVOIE DE OAMENI ARZAND DE CREDINTA VIE!
- PARINTELE MARTIR CONSTANTIN SARBU ne invata o lectie fundamentala: CUM SUNT ADEVARATII UCENICI AI LUI HRISTOS SI FII AI INVIERII? “Lumea s-a saturat de predici, ea are nevoie de Hristos! Nu vorbe, ci fapte se cer!”
- PARINTELE RAFAIL CATRE PREOTI – chemare rusinata si dureroasa la pocainta. “Noi toti suntem un singur om, spovedania mea este spovedania ta…”
- NEVOIA DE OM, NEVOIA DE BISERICA VIE
- PARINTELE IOAN SABAU: “AVETI DATORIA SA VEDETI VREMILE! Preotia nu e o meserie, ci o smulgere din iad a oii ratacite” (VIDEO)
- PARINTELE EPIFANIE TEODOROPULOS (1930-1989): “Cum sa nu fiu mahnit? Problemele Bisericii si ale fiilor mei duhovnicesti ma frang”
- Cuv. Paisie Aghioritul despre lucrarea duhovnicului: “Manuirea sufletului cere delicatete…”. CAND E NEVOIE DE INGADUINTA SI CAND DE ASPRIME?
- TAINA SPALARII PICIOARELOR IN VIATA NOASTRA sau… cand Dumnezeu ingenuncheaza in fata mea… LACRIMA SI HAR de la Parintele Constantin Sarbu
- PARINTELE ARHIMANDRIT NICHIFOR HORIA – Cuvant cu putere multa despre PILDA SFANTULUI MAXIM MARTURISITORUL: “Sa traim poruncile lui Hristos, marturisind cu insasi viata noastra adevarul acestei trairi” (VIDEO)
- Parintele Agapie Corbu despre FANATISM, FANATICI si reactia fata de SOCIETATEA APOSTAZIATA
- SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV: “Cel aflat in amagire de sine… pe toti ii invata si ii mustra cu o nerusinare plina de indrazneala, fara nici o dreptate, fara rost…”
- UNA DIN BOLILE CRESTINULUI POSTMODERN: SEMANAREA CU VOLUPTATE A SMINTELII OTRAVITOARE AVAND CHIPUL “MARTURISIRII ADEVARULUI”: “Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că există şi luptători ai diavolului?”
- SA NE REAMINTIM DUHUL ADEVARATEI MARTURISIRI, CA SA NU CADEM IN INSELARE
- FATARNICIA SI RAUTATEA DEGHIZATE IN RAVNA “INTRANSIGENTA” PT. ADEVAR
- Mitropolitul cipriot Atanasie despre BOALA… SLUGII VICLENE: “Cum este cu putinta sa te rogi si sa fii plin de fiere fata de semenul tau? Se poate sa nu mananc mancare cu untdelemn, dar sa-l mananc pe fratele de dimineata pana noaptea. TU, CARE MERGI LA BISERICA, CU CE TE-A FOLOSIT BISERICA?”
- SFANTUL IOAN GURA DE AUR despre MILA, despre ATITUDINEA FATA DE CEI CAZUTI IN RATACIRE si despre cei care ii dau ANATEMA pe altii: “Desi suntem cazuti atat de jos, nu ne mai dam seama ca suntem in cele mai mai mari pacate”
- Sfantul Siluan si MARTURISIREA INTRU IUBIRE A CREDINTEI in fata eterodocsilor
- PREDICI AUDIO de la Manastirile Putna si Sihastria Putnei la INVIEREA FIULUI VADUVEI DIN NAIN: Durerile parintilor si moartea sufleteasca a tinerilor razvratiti. PUTEREA PLANSULUI UNEI MAME SI MANGAIEREA MILEI LUI DUMNEZEU sau de la MOARTEA DEZNADEJDII la INVIEREA prin NADEJDE
- CUM POATE INVIA SUFLETESTE UN TANAR? Puterea minunata a rugaciunii pentru ceilalti (PREDICI AUDIO)
– Este gresita atitudinea de duritate si de cicaleala a celor mai in varsta fata de tineri (altceva este cand e vorba de copii, care trebuie struniti), efectele sunt opuse. […]
– Nu este de la Dumnezeu o atitudine dura, de aratat cu degetul. Nu avem niciun merit daca noi avem credinta, totul este dar de la Dumnezeu. Nu stim cine s-a rugat pentru noi, de ne-am trezit la adevar. Dumnezeu lucreaza pt rugaciunile altora.
– Suntem datori sa ne rugam pentru cei mai tineri.
– Sa lasam sfaturile si vorbaria aceasta goala, care, de obicei, nu arata o traire profunda, ci mai rau enerveaza, si sa ne rugam mai mult. Asta ne lipseste noua, rugaciunea pentru celalalt!
- INIMA INDURERATA
- CRIZA SI SALVAREA TINERILOR traitori in vremea nihilismului
- PARINTELE ARSENIE MUSCALU: De ce avem nevoie pentru a trai duhovniceste?
– Cum li se poate arata tinerilor viata adevarata, cum putem noi insine sa intelegem si sa aratam si altora ca viata adevarata este viata in Hristos, ca placerile lumii acesteia sunt inselatoare si trecatoare?
– Cel care se aprinde de focul dragostei lui Hristos, dogoreste si incalzeste pe toti cei din jurul lui. Daca suntem reci ca gheata, ca sloiul de gheata, daca noi nu avem inlauntrul inimii noastre caldura Harului dumnezeiesc n-o sa reusim sa incalzim niciodata pe nimeni! Deci trebuie sa ne preocupam sa-l agonisim [harul Duhului Sfant].
Frumoasă mărturia păr Ignatie! Și singura care-i poate apropia pe oameni de Christos.
Frumoasa cuvantare.
P.s: recent am terminat de citit “Jurnalul Fericirii” si “Daruind vei dobandi” …sincer,am fost cam dezamagit ,avand in vedere ca mi s-au recomandat insistent.Prea mult ecumenism de 2 lei(de altfel,parintele Nicolae a fost botezat ortodox,in numele “ecumenismului” )…
Aveti articole in legatura cu aceste derapaje?
@emanuel:
Of, of… Asta e rezultatul noii scoli de introducere in ortodoxie, sa citim cu indexul mental in minte si deloc cu inima?
Nu e nici urma de ecumenism acolo. Ecumenismul e politica si de duce pe trasee prestabilite, cu agenda, de catre agenti. In cazul parintelui N.S. e vorba de conceptii si de intamplari din inchisoare care trebuie intelese in contextul lor. Faptul ca parintele Nicolae nu a avut conceptii 100% ortodoxe (foarte putini aveau pe atunci), pentru ca nici nu a avut cum sa le aiba, de vreme ce si le-a format pe apucate, in lumea sa si apoi in cea a inchisorilor, nu il fac deloc mai putin marturisitor si mai putin convertit si nici nu i-au afectat experierea luminii necreate. Dupa cum nu afecteaza nici claritatea de cristal si curatia marturiei Duhului ce s-a dat prin cuvantul sau, acolo unde este in concordanta si cu invatatura Bisericii.
Este, insa, foarte trist ca tot ce ai retinut doar atat din aceste doua mari marturii.
Multumesc.
„…trairea noastra in Hristos trebuie sa fie o marturie a faptului ca face parte din viata noastra, si orice „atentat”, orice tendinta a cuiva de a disloca convinge¬rea noastra, trairea noastra in Hristos, in Dumnezeu, in valorile crestine, sa-l percepem ca pe un „atentat” la propria noastra viata, propria noastra credinta, propria noastra structura sufleteasca… ”
„Domnul Hristos a devenit pentru Toma o realitate foarte personala, inti¬ma, pe care a zavorat-o in inima lui. ”
„…orice lucru frumos se face pe indelete, cu multa jertfa si foarte multa daruire… ”
„Noi nu trebuie să intrăm in polemică. Să vă feriţi de polemici, indiferent pe ce subiect. Noi trebuie să căutăm intotdeauna pacea şi armonia.”
„…când declanşezi un război, nu mai construieşti nimic, dărâmi totul.”
„Eu imi afirm identitatea mea — dar frumos şi smerit,”
„sfinţii părinţi aveau o atitudine foarte tranşantă faţă de latini — catolici. Dar tot in sensul ăsta, al invăţăturii, nu al omului.”
@admin
Totusi…din cate stiu “Daruind vei dobandi” reprezinta predici tinute la manastirea Rohia. Sunt si foarte multe exemple bune,dar si lucruri…mai putin recomandate(pentru cei usor de smintit-eu personal nu m-am smintit,chiar si la locul in care spunea ca Filioque nu este erezie,citand din Bulgakov).
Da,am fost zgariat pe minte,deoarece nu sunt un novice,deci am credinta ortodoxa bine infiripata(si orthopraxia o aplic dupa puteri).Sunt de acord ca aceste carti ii pot ajuta pe cei aproape atei sau slabiti in credinta.Eu mereu prefer cartea convertitului evreu Bernstein “Uimit de Hristos”.Citirea cartii “Impotriva falsei uniri bisericesti” mi-a inlaturat definitiv dorinta cunoasterii intelectuale a Lui Dumnezeu.Referirile la ce a zis cutare filosof sau teolog protestant nu ma fac sa fiu incantat(sau la ce a scris cutare scriitor mare,cateodata cu o viata decadenta cunoscuta sau atei notorii).
P.s:http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/Cum+au+desfiintat+comunistii+Biserica+Greco-Catolica
Trebuie un pic analizat acest “documentar”…nu cumva Tariceanu e catolic si Macovei e greco-catolica?De ce CHIAR acum…
@emanuel:
Parintele Steinhardt trebuie apreciat mai ales pentru duhul cuvintelor si predicilor sale. El insusi e o pilda vie. Din reactia ta pare, insa, ca l-ai citit doar cu mintea, desi spui ca nu vrei sa auzi de cunoasterea intelectuala a Lui Dumnezeu. Lectura “Jurnalului” a zguduit foarte multi atei sau indiferenti si i-a intors la credinta. Deci nu e vorba de “intarire”, care e pentru cei care se cam clatina sau care au mereu nevoie de proptele sau de puritate doctrinara ca sa se simta in siguranta. Ce a spus despre Filioque, daca ai redat corect, e gresit, insa pentru cineva… intarit, nu e pricina de sminteala – arareori gasesti sfinti infailibili in conceptii.
Macovei este greco-catolica, da, iar agenda ei e binecunoscuta pe tema asta: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/08/26/gittenstein-macovei-greco-catolici/ Tariceanu este formal catolic, oricum… Cu 5 sau 6 neveste, oricum nu conteaza pentru el. Si nici nu il sustine mai nimeni, in afara de cativa de la Antena 3, in niciun caz Digi. Si nici sanse nu are vreunul dintre ei.
Am aprecia, totusi, daca nu ai pune CHIAR peste tot linkul. 🙂 Si, pana la urma, de ce nu faci chiar fratia ta o analiza detaliata? 🙂 Noi chiar nu razbim cu toate…
In orice caz, iata un material scris din perspectiva ortodoxa: http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/225/revenirea-greco-catolicilor-la-ortodoxie-unitatea-religioas%C4%83-din-ardeal-s-a-realizat-de-c%C4%83tre-credincio%C5%9Fii-%C5%9Fi-preo%C5%A3ii-greco-catolici-%C3%AEnfrunt%C3%A2nd-opozi%C5%A3ia-ierarhiei-unite