Articole cu eticheta (tag): necajiti

IubiÈ›i fraÈ›i È™i surori întru Domnul, încredinÈ›aÈ›i mie, nevrednicului, ca fii duhovniceÈ™ti, să luăm, cu toÈ›ii, aminte, că vine ceasul – È™i acum este – când nu se mai poate trăi È™i cu lumea aceasta, È™i cu Dumnezeu. Nimeni nu poate sluji la doi domni, lui Dumnezeu È™i lui mamona (cf. Mt. 6, 24). Că, iată, am ajuns să vedem împlinindu-se cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice: în zilele din urmă vor veni vremuri grele. Că vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de arginÈ›i, lăudăroÈ™i, trufaÈ™i, hulitori, neascultători de părinÈ›i, nemulÈ›umitori, fără cucernicie, lipsiÈ›i de iubire, neînduplecaÈ›i, clevetitori, neînfrânaÈ›i, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioÈ™i, îngâmfaÈ›i, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfățiÈ™area adevăratei credinÈ›e, dar tăgăduind puterea ei (2 Tim. 3, 1-5).

Dintre înaintaşii amintiţi, cel mai la suflet îmi este episcopul Grigorie Leu, care în vremuri de prigoană şi cumplită opresiune ateist-comunistă, s-a dovedit a fi conştiinţa cea mai vie a Bisericii neamului nostru, nedorind ca sufletul credinţei să fie distrus de ciuma roşie a comunismului. Cred că şi mie îmi revine datoria unei mărturisiri la fel de curajoase în aceste vremuri de profunde bulversări în planul mentalităţilor social-colective, pentru că suntem asaltaţi de alte feluri de ideologii, mult mai perfide şi distrugătoare de suflet şi de neam, cum este cea a multiculturalismului pervertit, un fel de marxism cultural, care este preocupat de identitatea de grup, [adică de minorităţile gender], nu de persoană ca şi chip al lui Dumnezeu, de subminarea şi anihilarea Tradiţiei şi a rădăcinilor noastre creştin-ortodoxe. Altfel spus, Biserica cu valorile propuse de ea doreşte respectul de care este firesc să se bucure.

Cine învaţă pe cel sărac, care are casă de copii, să se sârguiască cu mai multă trudă spre a le face la toţi haine luxoase şi de mult preţ, spre a-i face să fie în rând cu lumea? Nu mândria? Cine face pe fetele şi pe femeile cele uşoare să se dreagă pe feţe cu pudră şi cu alte unsori şi să-şi vopsească unghiile spre a arăta mai tinere şi mai frumoase? Oare nu mândria şi slava deşartă, care este fiica cea dintâi a mândriei? Vor să fie cu orice preţ în rând cu lumea şi nu aud pe Apostolul Iacov, care zice: Lumea, în cel rău zace; şi iarăşi: Cine se face prieten cu lumea, se face vrăjmaş lui Dumnezeu.

Nu ne-am eliberat de patimi si, in ciuda marturisirii adevarului de credinta, acesta nu are intotdeauna corespondenta in viata noastra de zi cu zi. Si un om cuprins de patimi, mai ales cele legate de orgolii, de ambitii, de constiinta superioritatii proprii si dorinta de a domina inlatura valul de bucurie care ar trebui sa ne defineasca mai ales in zilele Sfintelor Pasti

Vezi si: Doxologia: Cineva plânge de Crăciun pr. Ioan Valentin Istrati E multă agitaÅ£ie înainte de Crăciun. ToÅ£i oamenii aglomerează magazinele, străzile, pieÅ£ele, cu gândul motivat, aproape isteric, de a pune cât mai multe pe masa ÅŸi sub bradul de …