În mod absolut inexplicabil, acest Mircea Dumitru este membru corespondent al Academiei Române, deşi a publicat doar 3 cărţi, dintre care una este un manual de liceu! Întrebarea este: ce mecanism de gîndire are profesorul de logică Mircea Dumitru dacă a putut afirma în spaţiul public că „Există traduceri foarte bune făcute de români, din chineză sau sanscrită, fără ca respectivii traducători să fi cunoscut acea limbă”? Ce logică este asta? Din banala existenţă de fiecare zi, oricine ştie că dacă nu cunoşti, de pildă, limba franceză, nu te poţi înţelege în Franţa nici măcar cu un birjar decît prin semne, adică prin prin datul din mîini! Darămite să faci o traducere, şi încă una „foarte bună” din sanskrită?
