Din seria: ACESTI IMPOSTORI “TEHNOCRATI” CARE NE CONDUC: Avem un nou ministru al Educatiei, care considera ca POTI TRADUCE O CARTE, si inca una de MAXIMA DIFICULTATE, fara sa stii prea bine limba respectiva! Dezvaluirile jurnalistului Ion Spânu despre SECRETELE UNEI ASCENSIUNI FULMINANTE ALE UNUI INSTRUCTOR DE PIONIERI si implicarea lui GABRIEL LIICEANU

10-07-2016 14 minute Sublinieri

“Există traduceri foarte bune făcute de români, din chineză sau sanscrită, fără ca respectivii traducători să fi cunoscut acea limbă…”

DACA E BUN SA-I RETRAGA DOCTORATUL LUI PONTA (masura absolut corecta, pe fond), ALTCEVA PARCA MAI CONTEAZA?

CAND SE VA ANALIZA SI PLAGIATUL SEFEI DNA?

ministri-untitled-project-1-setari-16-x-9-94243900_94243900

  • Cotidianul/ Ion Spanu:

Nominalizarea lui Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti, în funcţia de ministru al Educaţiei mă obligă să vorbesc din nou despre una dintre cele mai mari imposturi din lumea cărţilor. Cu atît mai mult, cu cît presa Puterii îl prezintă ca pe un adversar al plagiatului, deşi furtul muncii altuia nu-i este deloc străin nici lui Mircea Dumitru!

El este cel care, deşi spune în propriul CV că nu cunoaşte deloc limba germană, apare ca traducător din germană al cărţii lui Ludwig Wittgenstein „Cercetări filozofice”, alături de Mircea Flonta:

Să revedem şi CV-ul lui Mircea Dumitru pe care l-a depus la Universitatea Bucureşti cîţiva ani mai tîrziu cînd ajunsese deja conferenţiar la Facultatea de drept:

Cum a fost posibil acest lucru aveam să aflu abia în anul 2007, după apariţia articolului „Liicheanu” în ziarul „ZIUA”. Între detractorii mei care au sărit în apărarea lui Gabriel Liiceanu a apărut brusc şi necunoscutul Mircea Dumitru care, culmea ironiei, a publicat în „Cotidianul” (pe atunci aflat în proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu) articolul „L-a plagiat Gabriel Liiceanu pe Martin Heidegger?” Pe un ton superior, Mircea Dumitru încerca să ne convingă de faptul că Liiceanu nu plagiase textul incrimant de noi din „Sein und Zeit”, ci din „Istoria conceptului de timp”: „O primă eroare factuală (şi nu de interpretare!) a ziaristului de la “Ziua” este aceea că pasajul în cauză nu aparţine lucrării „Fiinţă şi timp”, ci cursului „Istoria conceptului de timp”, susţinut de Heidegger la Marburg în semestrul de vară al anului 1925 şi publicat în volumul 20 din Ediţia completă”! Mircea Dumitru credea că-l apără pe Liiceanu dacă spune că pasajul copiat de acesta nu a fost luat din „Sein und Zeit”, ci din „Istoria conceptului de timp”, de parcă, fiind vorba despre acelaşi text, contează de unde l-a plagiat!

Fără să-şi dea seama, Mircea Dumitru s-a pus chiar pe sine în situaţia „hoţomanului” intelectual, căci imediat ne-am dat seama că însuşi textul lui era scris de altcineva, întrucît, neştiind deloc limba germană, nu avea cum să cunoască textul conferinţei lui Heidegger apărută în vol. 20 din „Gesamtausgabe”!

Deşi eram atacat în termeni extrem de duri de către Mircea Dumitru, încercînd să-l protejez de opinia publică, n-am considerat necesar să-i răspund înainte de a-i propune să-şi ceară singur scuze, public sau privat. Astfel, chiar în acea zi, i-am trimis un e-mail în care l-am somat să facă acest lucru în termen de 24 de ore, altfel voi face public faptul că s-a băgat în acest scandal cu capul înainte, comentînd texte în limba germană, deşi această limbă îi era complet necunoscută! Speriat de „somaţia” mea, Mircea Dumitru mi-a răspuns la e-mail, precizînd că a încercat să mă sune în termenul stabilit de mine, însă nu m-a „prins” la telefon: „V-am sunat vineri dimineaţa, la ora 10. Voi reveni. Micea Dumitru.” A revenit apoi cu alt e-mail: „Vă stă la dispoziţie şi nr. meu de tel. 0788…” Iată aceste e-mail-uri:

[…]

După ce s-a asigurat că încercase să mă contacteze în termenul prevăzut în „somaţie”, Mircea Dumitru mi-a răspuns în două puncte şi la întrebările pe care i le pusesem în legătură cu traducerea din germană a cărţii lui Wittgenstein, deşi el habar nu avea de această limbă. Iată şi acest e-mail, împreună cu textul meu:

[…]

Ca să fie mai uşoară descifrarea acestor e-mail-uri, vă prezentăm şi transcrierea lor. Eu îi scrisesem profesorului Mircea Dumitru:

Stimate dle profesor,

Constat cu tristeţe că şansele acestei ţări de aşi reveni încep să se ducă iarăşi pe apa sîmbetei. Spun asta după ce am citit articolul dvs. de azi, din Cotidianul, în care luaţi poziţie faţă de “alegaţiile” mele din ZIUA. Înca mă gîndesc dacă e bine să vă răspund public sau nu, pînă atunci vă rog să aflaţi de unde vine tristeţea mea. Ştiţi bine că aţi fost instructor de pionieri, la Buftea, de unde aţi fost promovat la Facultatea de filosofie. E în regulă pînă aici. Dar, dacă ştiaţi că în 1990 va luat dl. Liiceanu ca redactor la Humanitas, unde aţi publicat cîteva traduceri din germană, deşi dvs. nu ştiţi limba germană, aşa cum singur spuneţi în CVul de pe siteul Universităţii, nu era mai bine fie să vă abţineţi de la intrarea în polemică, fie să recunoaşteţi că aveţi motive personale săi luaţi apărarea lui Liiceanu? Sincer, îmi pare rău de dvs. Cum aţi putea să explicaţi studenţilor dvs. că aţi tradus din germană textele lui Wittgenstein, cînd dvs. nu ştiţi deloc germana? De ce era nevoie să fiţi trecut pe copertă ca primul traducător, fiind urmat de excepţionalul Mircea Flonta? Şi cum maţi verificat în textele lui Heidegger, mai exact în Gesamtausgabe, vol. 20, din moment ce singur spuneţi că germana este pt. dvs. la fel ca sanskrita? Îmi este ruşine să vă raspund la aceste întrebari. Vă las dvs. plăcerea să recunoaşteţi deschis aceste lucruri. Vă promit că, dacă faceţi acest lucru în urmatoarele 24 de ore, public sau direct prin emailul meu, toate aceste lucruri rămîn între noi. În caz contrar, voi publica aceste informaţii, oricare ar fi consecinţele lor în ceea ce vă priveşte. Cu prietenie, un gazetar obscur Ion Spanu ZIUA”.

După ce s-a asigurat că s-a încadrat în timpul prevăzut de „somaţie”, Mircea Dumitru mi-a trimis un e-mail în care a scris următoarele:

Stimate Domnule Spânu, Vă mulţumesc pentru această scrisoare care îmi dă posibilitatea să clarific chestiunile pe care le ridicaţi.

1. Cunosc limba germană la nivelul de baza certificat de Goethe Institut. Nu am adăugat aceasta pe pagina mea, deoarece nivelul de cunoaştere a limbii, după standardele pe care eu însumi mi leam impus, nu este comparabil cu acela al cunoaşterii limbii engleze.

2. În privinţa traducerilor: vă sugerez să luaţi legatura şi cu dl. Mircea Flonta ca să verificaţi ceea ce vă voi spune aici. Fiecare dintre noi, a făcut o traducere separată dl. Flonta din germană şi eu din traducerile engleze realizate de elevii lui Wittgenstein. (Traducerea lui Elisabeth Anscombe în engleză circulă mai mult decît originalul în lumea academică anglosaxonă.) Apoi traducerile au fost citite împreună şi am definitivat traducerea românească. Publicaţia finală reflectă munca amîndurora.

Cu stimă, Mircea Dumitru”.

După acest schimb de e-mail-uri, am reuşit să vorbim la telefon, Mircea Dumitru explicîndu-mi pe un ton slugarnic că, de fapt, profesorul Mircea Flonta a făcut traducerea din germană şi l-a rugat insistent să fie trecuţi împreună ca traducători şi că nu a putut să-l refuze! La vremea aceea, am considerat că explicaţiile erau suficiente, înţelegînd că atacul la adresa mea era, în realitate, doar exprimarea recunoştinţei faţă de Gabriel Liiceanu care-l adusese la Editura Humanitas în 1990 ca redactor II, deşi anterior fusese „instructor de pionieri la Casa Pionierilor, Buftea, sectorul agricol Ilfov” şi asistent suplinitor la Politehnică! În consecinţă, l-am iertat atunci pentru obrăznicie! Cu toate că trecerea bruscă a lui Mircea Dumitru, cu ajutorul nemijlocit al lui Liiceanu, de la statutul de instructor al Casei pionierilor din Buftea, pînă la cel de conferenţiar la Facultatea de drept naşte mari semne de întrebare, ca şi ascensiunea lui ulterioară pînă la nominalizarea de acum!

Dar, în 2012, Mircea Dumitru a revenit în prin-planul vieţii publice, ca membru al deja celebrei CNATDCU, cea care dă un verdict în privinţa plagiatului! În acel moment, am considerat că este cazul să fac public cazul lui Mircea Dumitru, traducătorul din germană al unei cărţi, deşi în CV-ul său scrie clar că nu cunoaşte germana! Textul poate fi citit la adresa http://www.cotidianul.ro/rectorul-mircea-dumitru-a-tradus-din-germana-pe-care-n-o-cunoaste-187584/.

Ştiind bine că traducerea aceasta este un fals la fel de vinovat ca plagiatul, Mircea Dumitru publică un „Drept la replică” pe site-ul… Universităţii Bucureşti, unde devenise deja Rector, în care recunoaşte că nu ştie limba germană, dar şi cum, într-un mod absolut penibil, totuşi l-a citit pe Wittgenstein cu ajutorul dicţionarului! Iată pasajul respectiv: Menţionarea în CV unei slabe competenţe în citirea în limba germană reflectă realitatea, însă cunoaşterea de lucru a acestei limbi mi-a permis să citesc lucrarea originală a filosofului Ludwig Wittgenstein cu ajutorul unui dicţionar.

Cu toate acestea, doar cîteva rînduri mai sus, acelaşi Mircea Dumitru scrie că el a tradus lucrarea „Cercetări filozofice” a lui Wittgenstein din… limba engleză: „În primul rând, premisa de la care a plecat autorul articolului, dl Ion Spânu, şi anume că eu aş fi tradus din originalul în limba germană al cărţii (Philosophische untersuchungen) este total eronată. Responsabilităţile colectivului de traducători au fost astfel repartizate: dl profesor Mircea Flonta a tradus din lucrarea originală a filosofului Ludwig Wittgenstein, eu am tradus din ediţia în engleză a cărţii lui L. Wittgenstein!

Păi, cum vine asta? Mircea Dumitru mă acuză pe mine că am scris că a tradus cartea din limba germană, deşi singur recunoaşte că a tradus-o cu ajutorul dicţionarului chiar din germană? Şi acest lucru nu i-a fost de ajuns. Devenit Rector, l-a rugat şi pe Mircea Flonta să-i ia apărarea, astfel că tot pe pagina de internet a Universităţii Bucureşti, în aceeaşi zi, apare şi punctul acestuia de vedere: „Ca unul în cunoştintă de cauză, apreciez că contribuţia (sic!) profesorului Dumitru la traducerea lucrărilor amintite, al căror original este în germană, nu a fost afectată de nivelul său de cunoaştere a acestei limbi. A mânui bine o limbă străină în vorbire şi scriere şi a înţelege un text filosofic scris în acea limbă, dacă cunoşti (sic!) bine gândirea autorului, sunt lucruri diferite”! Sărmanul Mircea Flonta, ca să-şi apere şeful, scrie că dacă nu ştii o limbă, asta nu te împiedică să traduci un text filosofic!!! Şi, ca lucrurile să fie pe deplin în zona circului, Mircea Flonta explică şi de ce numele lui Mircea Dumitru este trecut înaintea numelui său, prin faptul că „ordinea numelui celor doi traducători este cea alfabetică”!

Pînă cînd se lămureşte Mircea Dumitru cum a tradus o carte din limba germană fără să cunoască limba germană, consemnăm această impostură intelectuală pe care a comis-o cu intenţia clară de a-şi face o bibliografie care să justifice ascensiunea lui rapidă, căci, pînă la aceste traduceri, nu avea ca „operă” decît cursurile de traforaj pe care le predase la Casa pionierilor din Buftea!

INSTRUCTORUL PIONIERILOR DIN BUFTEA A AJUNS DUPĂ REVOLUŢIE REDACTOR DE CARTE LA „HUMANITAS”

Acum, însă, cînd ne trezim cu fostul instructor de pionieri de la Buftea în postura de a fi ministrul Educaţiei, trebuie să-i vedem CV-ul primilor ani de după Revoluţie:

Nici dacă ar fi fost vorba despre Lucian Blaga cred că nu am fi putut să vedem o asemenea ascensiune ca a instructorului de pionieri Mircea Dumitru! Aşadar:

– între 1985-1987, Mircea Dumitru a fost profesor stagiar la Şcoala generală 241 din satul Lipia, sectorul agricol Ilfov

– între 1987-1988 a fost instructor la Casa pionierilor din Buftea, judeţul Ilfov

– între 1988-1990 devine asistent universitar suplinitor (!!!) la Institutul politehnic

– în 1990 este luat de Gabriel Liiceanu la Editura Humanitas ca redactor principal II

– în 1990 devine şi asistent universitar la Facultatea de filosofie!

Oricît ar vrea cineva să fie binevoitor cu Mircea Dumitru, nu are cum să evite întrebarea: care au fost competenţele lui, astfel încît de la activitatea de traforaj de la Casa pionierilor din Buftea să ajungă asistent universitar la Facultatea de filosofie? Scrisese cumva „Kritik der reinen Vernunft” în engleză şi noi nu am aflat? Din cîte mai ştim şi noi, astfel de ascensiuni fără justificare sînt specifice cadrelor sprijinite de servicii, celor infiltraţi într-un anumit domeniu sau celor care au proptele uriaşe! Care o fi explicaţia în cazul lui Mircea Dumitru?

În cîţiva ani, omul care nu scrisese pînă atunci nimic, ajunge să fie trimis aproape un deceniu pe la diferite universităţi americane:

– 1993-1994: Fulbright Junior Scholar, Department of Philosophy, Tulane

University, New Orleans, Louisiana, S. U. A.

– 1994 – 1998: Teaching Assistant, Department of Philosophy, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A

– 1999: Visiting Scholar, Department of Philosophy and Religion, The University of Tulsa, Tulsa, Oklahoma, U. S. A.

– 1999: Visiting Scholar, The Graduate School and University Center of The City University of New York

– 2001, ianuarie – mai: Adjunct Assistant Professor şi Visiting Scholar, Department of Philosophy, New York University!

În acelaşi timp, Mircea Dumitru, mai exact între 1996 – 1999, era şi lector la Universitatea Bucureşti, iar între 1998 – 2001 la New Europe College a lui Andrei Pleşu! Ubicuitate, nene, nu glumă!

Din toate aceste turnee, astăzi vedem că Mircea Dumitru are în bibliografia personală doar 3 lucrări, dintre care una este un manual de liceu:

– „Logică și Argumentare”, manual pentru licee (co-autor P. Bieltz), Editura ALL, București, 1999

Modalitate și Incompletitudine. Logica modală ca logică de ordin superior, Editura Paideia, București, 2001. Lucrare premiată cu premiul ”Mircea Florian” al Academiei Române

„Explorări logico-filosofice”, Editura Humanitas, București, 2004.

Ceva este în neregulă cu Dumitru Mircea, căci există un carburant necunoscut care l-a împins mereu ca să ajungă din postura de instructor la pionieri, pînă la funcţia aceasta de Ministru al Educaţiei, deşi nu are nimic special care să anunţe existenţa vreunui geniu în domeniul universitar! Nu ai cum să nu te întrebi cum a fost posibil ca, de la traforaj, să ajungi redactor la Humanitas, apoi lector la Facultatea de filosofie, decan al acesteia, apoi prorector al Universităţii Bucureşti şi chiar Rector! Iar toată această ascensiune să nu lase în urmă decît un manual de liceu şi două cărţi de pastişe logice, chiar dacă prima lui carte avea să primească Premiul Academiei!

În tot acest timp, a reuşit să traducă din limba germană nişte cărţi, deşi în CV-ul său scrie negru pe alb că nu cunoaşte această limbă! Se pare însă că opera lui capitală este acel articol în care îl apără pe Gabriel Liiceanu de acuzaţia de plagiat, fără să ştie măcar că teza de doctorat a acestuia, „Despre tragic”, a fost anchetată la vremea respectivă, Liiceanu fiind dat afară de la Institutul de filosofie!

Acum, că va deveni chiar ministru al Educaţiei, va avea oare curajul să pună în discuţie plagiatul lui Gabriel Liiceanu despre care vorbea Constantin Noica, aşa cum rezultă din documentele Securităţii, publicate chiar la Humanitas? Cum este acesta:

Sau va continua să facă plecăciuni în faţa celui care l-a luat sub umbrelă încă din 1990, cînd pionierii nu mai existau nici măcar la Buftea? Va avea, de asemenea, curajul să pună în discuţie acuzaţiile de plagiat la adresa Laurei Codruţa Kovesi şi Petre Tobă – Apud, acesta din urmă devenindu-i acum coleg de cabinet?

Oricum, această ultimă numire în cabinetul Cioloş pune din nou întrebarea: cine este, de fapt, adevăratul mînuitor al sforilor acestui Guvern de tehnocraţi?

Articolul nostru de ieri despre germana lui Mircea Dumitru a fost dezbătut pe toate posturile TV, noul ministru al Învăţămîntului devenind astfel personajul comic al zilei! Deşi nu a precizat sursa informaţiei, Antena 3 a realizat un moment memorabil prin intervenţia în direct a lui Mircea Dumitru însuşi, căruia realizatorul Adrian Măniuţiu i-a vorbit în germană, noul ministru al Învăţămîntului nereuşind să-i răspundă decît în română! Trimiterea era, evident, la dezvăluirea din cotidianul.ro, potrivit căreia Mircea Dumitru apare ca traducător din germană pe o carte a lui Wittgenstein, deşi în CV-ul său recunoaşte că nu ştia germana: […]

Senzaţională a fost însă următoarea declaraţie a lui Mircea Dumitru, care ar putea intra în topul mondial al celor mai penibile afirmaţii făcute de un demnitar:

În mod absolut inexplicabil, acest Mircea Dumitru este membru corespondent al Academiei Române, deşi a publicat doar 3 cărţi, dintre care una este un manual de liceu! Întrebarea este: ce mecanism de gîndire are profesorul de logică Mircea Dumitru dacă a putut afirma în spaţiul public că „Există traduceri foarte bune făcute de români, din chineză sau sanscrită, fără ca respectivii traducători să fi cunoscut acea limbă”? Ce logică este asta? Din banala existenţă de fiecare zi, oricine ştie că dacă nu cunoşti, de pildă, limba franceză, nu te poţi înţelege în Franţa nici măcar cu un birjar decît prin semne, adică prin prin datul din mîini! Darămite să faci o traducere, şi încă una „foarte bună” din sanskrită? Şi, ca să înţeleagă şi academicianul Mircea Dumitru, iată un fragment în limba sanscrită din Bhagavad-Gītā:

Cum îşi imaginează Mircea Dumitru că ar putea cineva care nu cunoaşte sanscrita, ar putea traduce acest text fără să cunoască limba sanscrită şi scrierea Devanāgarī ? Pentru cineva care a fost propulsat în mediul academic direct din funcţia de instructor la Casa pionierilor din Buftea, poate că acest lucru ar fi posibil, însă pentru un om de cultură este imposibil de acceptat!

Numai dacă ar fi văzut Caietele lui Eminescu în care există traducerea „Gramaticii sanscrite” a lui Franz Bopp, publicată prima oară de Constantin Barbu şi facsimilată în vol. 24 al ediţiei „Manuscrisele Mihai Eminescu”, editată de Eugen Simion, şi-ar putea da seama şi Mircea Dumitru ce prostie uriaşă a putut să spună la Antena 3!

Aşa, ca exerciţiu, ar putea Mircea Dumitru să ne facă o demonstraţie în direct cum traduce el o lucrare din limba sanscrită sau una din limba chineză? De exemplu acest text mai uşor din limba chineză, foarte cunoscut, din Lao Tzu – „Tao Te Ching”:

載營魄抱一,能無離乎。
專氣致柔,能如嬰兒乎。
滌除玄鑒,能如疵乎。
愛國治民,能無為乎。
天門開闔,能為雌乎。
明白四達,能無知乎。

Dar Mircea Dumitru, în afara acestei stupizenii de mai sus, a vrut să lămurească prin intervenţia sa de la Antena 3 şi misterul traducerii din germană a cărţii lui Wittgenstein, deşi el nu cunoaşte limba germană decît la nivelul unui turist care are nevoie la toaletă. Astfel, el a spus:

Aşadar, zice Mircea Dumitru, el a tradus cartea lui Wittgenstein din limba engleză! Dacă ne uităm însă pe facsimilul cărţii apărute la Humanitas (v. mai sus), observăm că pe pagina de gardă scrie negru pe alb: „TRADUCERE DIN LIMBA GERMANĂ”, nu din limba engleză!

Mai mult chiar, Mircea Dumitru minte cu neruşinare, căci, în 2012, tot dumnealui scria în „Dreptul la replică” publicat pe site-ul Universităţii Bucureşti, faptul că el A TRADUS DIN GERMANĂ cartea lui Wittgenstein, FOLOSIND DICŢIONARUL:

Deci, să se hotărască Mircea Dumitru şi să ne spună şi nouă: a tradus cartea din germană, aşa cum scrie pe pagina de gardă a volumului şi cum declara în 2012, sau din engleză, cum declară acum, cînd a fost prins cu mîţa-n sac?

După cum se ştie, regula de bază a unui bun mincinos este să mintă totdeauna la fel, adică dacă iniţial a spus o minciună, s-o ţină aşa pînă la capăt, altfel, cum se întîmplă şi cu Mircea Dumitru (membru corespondent al Academiei Române şi ministru al Învăţămîntului), dacă azi spui una, iar a doua zi spui alta, concluzia este că ai minţit în ambele cazuri!

Şi aşa stau lucrurile şi cu varianta în limba română a cărţii lui Wittgenstein: traducerea a fost făcută de Mircea Flonta, iar Mircea Dumitru a fost menţionat doar pentru a-şi trece în CV o contribuţie ştiinţifică, aşa cum mi-a spus personal în convorbirea telefonică din 2007!

E o vorbă la români pentru cineva care minte repetat şi nu mai ştie nici el care este adevărul: „nene, las-o jos, că măcăne!”.

Noul ministru al Educației, Mircea Dumitru a declarat azi că va semna ordinul de retragere a doctoratului lui Victor Ponta.

Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) a stabilit că Victor Ponta a plagiat în lucrarea de doctorat şi a dispus retragerea titlului de doctor acordat fostului premier.

Decizia a fost luată cu 34 de voturi “pentru” şi o abţinere, în prima şedinţă a noului Consiliu General al CNATDCU.

“Am aprobat propunerea comisiei de lucru care a analizat sesizarea de plagiat privind teza de doctorat a lui Victor Ponta, intitulată «Curtea penală internaţională» . Lucrearea s-a dovedit a fi plagiată în proporţie de o treime, a constatat şi Comisia de lucru desemnată de preşedintele Comisiei de ştiinţe juridice a CNATDCU”, a spus preşedintele Consiliului, Viorel Barbu.

De asemenea, ministrul a comentat şi asupra ştirii ca Academia de Informaţii ”Mihai Viteazul” a anunţat că nouă absolvenţi ai Şcolii doctorale din cadrul instituţiei au cerut retragerea titlului de doctor, printre aceştia fiind, potrivit unor surse, foştii miniştri Radu Stroe şi Mihai Stănişoară dar şi Bogdan Licu, adjunct la Parchetul General.

“Noul regulament prevede faptul că tot aceasta structură (n.r. CNATDCU), prin comisiile de specialitate trebuie să se pronunţe asupra existenţei sau inexistenţei (…). Pentru moment regulamentul nu ne permite ca doar pe baza unei renunţări din partea persoanelor în cauză să putem retrage titlurile respective. Titlurile nu pot fi retrase nici în cazul în care persoana respectivă recunoaşte că a încălcat drepturile academice. Poate să recunoască dar consiliul naţional trebuie să dea acest verdict. Trebuie o analiză care va fi făcută curând”, a declarat Mircea Dumitru. Potrivit unor surse, cei care au cerut retragerea titlului de doctori sunt: Radu Stroe, fost ministru de interne, Mihai Stănişoară, fost ministru al Apărării, Bogdan Licu, procurorul general adjunct al României, Daniel Moldoveanu, fostul consilier prezidenţial pe probleme de securitate, Romeo Raicu, fost şef al Comisiei parlamentare de control al SIE, Mihail Tudose, fost ministru al Economiei, Neculai Onţanu, fost primar al Sectorului 2, Adela Popescu, fosta secretară a lui Gabriel Oprea şi Loredana Radu, nepoata lui Gabriel Oprea.

Grupul de Investigatii Politice (GIP) si Militia Spirituala publica documente care demonstreaza ca lucrarea de doctorat a Laurei Codruta Kovesi este un plagiat.

In decembrie 2011, Laura Codruta Kovesi a sustinut la Facultatea de Drept si Stiinte Administrative a Universitatii de Vest din Timisoara teza de doctorat cu titlul Combaterea crimei organizate prin dispozitii de drept penal. Laura Codruta Kovesi a fost insotita de un cortegiu de sustinatori in frunte cu George Maior, directorul SRI si Marius Iacob, procurorul general adjunct. Procurorul general al Romaniei a primit pentru aceasta lucrare calificativul magna cum laude.

Lucrarea Codrutei Kovesi este un plagiat incepind chiar de la prima propozitie. Prima fraza din lucrarea procurorului general este urmatoarea: „La inceputul secolului XXI, crima organizata a devenit unul dintre pericolele cele mai grave la adresa existentei, stabilitatii si continuitatii societatilor statale din cauza transformarii grupurilor infractionale primitive de tip mafiot in adevarate intreprinderi criminale, cu scopul de a se opune autoritatilor statale si de a teroriza intreaga comunitate prin exacerbarea violentei, diversificarii modurilor de operare, a diversificarii structurilor de tip criminal si comiterea de infractiuni din aproape intregul spectru al infractionalitatii”. Aceasta reproduce cuvint cu cuvint, fara sa citeze, prima fraza din studiul Lupta societatii organizate impotriva criminalitatii organizate publicat de Col. (r) prof. dr. Ion Dragoman si Drd. procuror Aurel Mihai Ciorobea in Buletinul Universitatii Nationale de Aparare „Carol I” in nr. 2 din 2007, cu patru ani inainte ca Laura Codruta Kovesi sa-si sustina teza de doctorat.

Laura Codruta Kovesi a copiat fara sa foloseasca ghilimelele sau sa indice sursele, lucrari cunoscute in domeniu, studii din reviste de specialitate, strategii guvernamentale, dar si referate disponibile pe internet, pe site-uri specializate. Procurorul general a copiat inclusiv lucrari disponibile pe site-uri precum: http://www.referate-scolare.ro/, http://www.referat.ro/, http://6profu.ro,http://facultate.regielive.ro/ etc.

In incercarea de a-si ascunde frauda, Laura Codruta Kovesi a inserat in lucrarea sa note de subsol si referinte bibliografice, ca si cum ea ar fi citit lucrarile respective. In realitate, procurorul general a copiat pasajele din lucrarile plagiate cu tot cu note. Pentru ca ridicolul sau fie deplin, nici macar aceasta copiere nu a fost facuta cu acuratete. Fara sa citeze sursa, Laura Codruta Kovesi a copiat, la pagina 16 din teza sa, pasaje intregi din lucrarea lui Nicolae Lupulescu, Spalarea banilor si finantarea terorismului publicata in 2006 pe site-ul Institutului National al Magistraturii. In lucrarea sa, la pagina 16, Nicolae Lupulescu citeaza articolul Conexiunile intre terorism si criminalitate publicat in Jane’s Intelligence Review in 2004 de Tamara Makarenko, o cunoscuta specialista in domeniul crimei organizate si terorismului. „Copy-paste-ul” i-a jucat aici o festa Codrutei Kovesi. Copiind pasajele din lucrarea lui Lupulescu, procurorul general copiaza si notele in care se facea trimitere la lucrarea lui Makarenko, dar greseste numele autoarei, botezind-o „Tamam M.”

Lucrarea inexistentei „Tamam M.” apare inclusiv in bibliografia tezei de doctorat a Laurei Codruta Kovesi, ceea ce demonstreaza o data in plus intentia de frauda a acesteia.

Laura Codruta Kovesi a copiat inclusiv pasajele in care a subliniat faptul ca formuleaza concluzii personale. La pagina 20 din teza de doctorat, procurorul general spune: „Putem concluziona ca in era globalizarii organizatiile criminale nu mai au nevoie de o baza teritoriala de unde sa-si coordoneze actiunile, pentru ca progresul tehnologic a creat posibilitatea sa-si conduca afacerile indiferent de locul unde se afla, datorita multiplelor retele de calculatoare si telecomunicatii”.

„Concluzia” personala a Laurei Codruta Kovesi este, in realitate, copiata dintr-o alta lucrare: „In era globalizarii, organizatiile situate in afara legii nu mai au nevoie de o baza teritoriala de unde sa-si coordoneze actiunile. Revolutia tehnologica a creat posibilitatea sefilor de retele sa-si conduca afacerile, indiferent de locul unde se afla. Multe dintre actiunile lor pot fi duse la indeplinire prin intermediul retelei de calculatoare si telecomunicatii.” (Amenintari la adresa securitatii si apararii nationale si colective)

GIP si Militia Spirituala publica un tabel in care sint puse fata in fata pasaje plagiate de Laura Codruta Kovesi si textele originale. Tabelul nu reproduce decit o mica parte din textele copiate de procurorul general fara a folosi ghilimele si fara a cita sursa. Publicam, de asemenea, o parte dintre paginile tezei de doctorat a Laurei Codruta Kovesi puse fata in fata cu paginile din lucrarile plagiate.

Este inadmisibil ca un plagiat evident care poate fi demonstrat printr-o simpla cautare pe Internet sa nu fie descoperit de nici una dintre institutiile care ar fi trebuit sa verifice autenticitatea lucrarii, cu atit mai mult cu cit acestea detin softuri create special in acest scop.

GIP a transmis documentele care demonstreaza plagiatul Laurei Codruta Kovesi Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) si Universitatii de Vest din Timisoara. Potrivit articolelor 20, alineatul 3, articolului 50, alineatul 2 si articolului 69 alineatul 2 din Codul studiilor universitare de doctorat si potrivit articolului 170, alineatul 1 din Legea 1/2011 a educatiei nationale, titlul de doctor al Laurei Codruta Kovesi trebuie retras, iar aceasta trebuie sa raspunda in fata legii.

Am transmis, de asemenea, documentele care probeaza faptul ca lucrarea de doctorat a procurorului general este un plagiat Consiliului Superior al Magistraturii si Ministerului Justitiei.

Grupul de Investigatii Politice si Militia Spirituala

Textul integral şi trimiterile aici.

Mircea Badea a spus, marți, că așteaptă de la viitorul ministru al Educației să analizeze și teza de doctorat a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, după ce a citit pe ”site-urile de propagandă” că Mircea Dumitru este antiplagiere.

”Sunt foarte fericit cu remanierile astea, mai ales că a fost remaniat și ministrul Învățământului (Adrian Curaj – n.r.). Eu citesc pe site-urile propagandei că ministrul ăsta nou (Mircea Dumitru – n.r.) e antiplagiat. (…) dar aș vrea să știu și dacă teza de doctorat a doamnei Kovesi (procurorul-șef al DNA, Laura Coduța Kovesi) a fost plagiat, dar nu o analizează nimeni”, a spus Mircea Badea, marți, în pasa emisiunii Sinteza zilei cu În gura presei.

”Aparatul de propagandă împinge isteric către plagiatul lui Ponta și înțeleg că e o mare nenorocire că Tobă (ministrul de Interne – n.r.) nu a intrat la malaxor. Aștept de la noul ministru, dacă principala lui virtute e antiplagierea, să analizeze și teza doamnei Kovesi și să ne spună dacă a fost sau nu plagiat. Poate ni se pare nouă. Mie mi se pare că a fost, dar eu nu sunt savant”, a adăugat Mircea Badea.

Mircea Dumitru la Adevarul

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, Educatie, Mircea Badea, Tradarea intelectualilor, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “Din seria: ACESTI IMPOSTORI “TEHNOCRATI” CARE NE CONDUC: Avem un nou ministru al Educatiei, care considera ca POTI TRADUCE O CARTE, si inca una de MAXIMA DIFICULTATE, fara sa stii prea bine limba respectiva! Dezvaluirile jurnalistului Ion Spânu despre SECRETELE UNEI ASCENSIUNI FULMINANTE ALE UNUI INSTRUCTOR DE PIONIERI si implicarea lui GABRIEL LIICEANU

  1. Pingback: DOSARUL MICROSOFT SI MORALISTII NEAMULUI. Liiceanu, Plesu, Patapievici si altii, finantati de compania IT in ciclul “CONFERINTELE MICROSOFT” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare