Duminica Ortodoxiei, Biruinta cinstirii Icoanelor

15-03-2008 Sublinieri

duminica-ortodoxiei.jpg

(fotografie si text preluate din ultimul numar, martie 2008, al revistei “Lumea credintei”)

***

  • Predica a Sf. Ioan Maximovici la Duminica Ortodoxiei (sursa):

sf_max_no3.gif

Cu totii păcătuim, dar unii pacătuiesc si se căiesc, iar altii hulesc toate poruncile pe care le încalcă. Asa a fost si în vechime, când Arie si alti eretici au respins dogmele Sfmtei Biserici; adesea sufereau atunci credinciosii. Sufereau credinciosii pe vremea conducătorilor nelegiuiti care îi trimiteau în exil; astfel, Sfântul Atanasie cel Mare, din cei patruzeci si sapte de ani de episcopat, douăzeci de ani a petrecut în surghiun. Si alti episcopi tot asa au suferit pentru adevăr, au suferit si multi credinciosi; cu toate acestea, în curătia Ortodoxiei, ei s-au mântuit si au deschis portile vietii vesnice, portile Imparătiei Ceresti. Adesea biruiau necredinciosii, adesea împilau Biserica lui Hristos, dar apoi le venea vremea pieirii si a căderii, si sufletele lor erau trimise nu spre Impărătia Cerească, ci spre chinurile vesnice, în gheenă, la fel cum odinioară Hristos a trimis în iad sufletul lui Irod si pe al altora, care voiau să-i ia viata.

In fata noastră se află calea mântuirii sau calea pierzării. De Cruce s-au împiedicat si crestinii în vremea luptelor iconoclaste, când începuse prigoana sfmtelor icoane, când au început să fie distruse si alte odoare, printre care si Crucea Domnului. Si era vorba de cei care se numeau pe sine dreptcredinciosi, ba se socoteau si ortodocsi. Astfel, o sută cincizeci de ani a domnit erezia iconoclastă, până când, în sfârsit, a fost sfărâmată definitiv.

În ziua Biruintei Ortodoxiei sărbătorim biruinta lui Hristos asupra iconoclasmului si asupra tuturor diavolilor. Crucea Domnului i-a despărtit pe credinciosi de necredinciosi, pe cei care mergeau pe calea mântuirii de cei ce mergeau pe drumul pierzării.

La fel resping Crucea Domnului si iconoclastii de astăzi – protestantii si altii, care resping sfintele icoane; ei sunt gata să accepte în casele lor orice reprezentări frumoase ale evenimentelor evanghelice, însă neagă cinstirea sfintelor icoane, care ne aduc aminte că mântuirea se dobândeste pe o cale anevoioasă, pe o cale îngustă pe care a calcat Însusi Domnul lisus Hristos, pe calea luptei cu păcatele si cu viciile noastre, pe calea postului si a rugăciunii.

Aceasta nu recunosc cei ce doresc să vadă în crestinism doar ceva roz si splendid, prin care se poate ajunge la fericirea cea vesnică fără nici o silintă, fără nici o încordare, fără nici un fel de luptă cu propriile păcate. Ei merg pe drumul pe care a mers tâlharul spânzurat de-a stânga: ei tăgăduiesc toate legile pe care le-a dat Domnul cu gura Sa, care i-a trimis pe apostoli să le propovăduiască în întreaga lume; ei tagăduiesc scrierile si rânduielile pe care Sfânta Biserică Ortodoxă le păstrează cu sfintenie.

Si iată că prin Cruce unii se mântuiesc spre cunoasterea teologiei, spre cunoasterea Adevărului vesnic, iar altii, prin povara hulei, se coboară la chinurile iadului. Această cale largă se află în fata noastră, a ortodocsilor, si există si aici ispite care-i despart pe credinciosi, dacă ei vor si doresc sa meargă pe calea pe care le-a arătat-o Hristos. Cu totii păcătuim, cu totii încălcăm poruncile lui Hristos si legile Sfintei Biserici, dar unii se recunosc păcătosi din pricina căderii lor si se căiesc de greselile lor, iar altii, în loc de aceasta, resping însesi legile si nu voiesc să li se supună, spun că aceste legi s-au învechit, că nu mai este nevoie de legi, că noi am fi mai destepti decât cei care au dat legile Bisericii, pe care Insusi Domnul Hristos le-a dat prin apostolii si arhiereii Săi. Iată cele două căi care se află în fata voastră: calea tâlharului întelept si calea tâlharului care, prin povara hulei, s-a coborât în iad.

Tot în fata noastră se află acum si acele opere nemuritoare. Ei [iconoclastii de astăzi] sunt gata să accepte imaginile dacă sunt bine pictate, dacă sunt frumoase si desfată privirea, altii cinstesc acele icoane în care sfintii sunt reprezentati în suferintă, unde sunt înfătisate nevointele lor mucenicesti, posturile si rugăciunile lor si diverse lucruri neplăcute la suprafată, dar frumusetea lăuntrică se vede în aceste imagini sfitite. Aceasta este, fratilor, calea celor doi tâlhari. Unii doresc mântuirea, altii doresc doar desfătarea în lumea aceasta si, când nu o primesc, hulesc legile care sunt date pentru mântuirea noastră.

Si acum pot apărea între noi diverse separări. Dar întrucât legile Bisericii lui Hristos sunt neschimbătoare, crestinul trebuie să se supună legilor si rânduielilor Bisericii, indiferent de felul în care altii se raportează la ele, indiferent dacă societatea este binevoitoare sau ostilă fată de ele. Cei ce-i sunt credinciosi lui Hristos îl urmează pe calea acelor legi, pe calea rânduielilor păzite cu sfintenie de Sfânta Biserică. Iar cei ce-si doresc înlesniri fără masură si bucurii în lumea aceasta pământeana, care va pieri mai devreme sau mai târziu, aceia preferă alte legi, nu pe cele ale Bisericii, ci pe cele care le permit să trăiască asa cum vor si să gândească după bunul lor plac, să-si aseze voia lor proprie deasupra Duhului Bisericii – Duh dat de Insusi Domnul Dumnezeu – si îi cheamă si pe altii să le urmeze calea.

Este posibil, fratilor, ca în curând iarăsi să aveti parte aici de tulburări, si unii dintre voi să vă cheme să mergeti pe calea tăgăduirii legilor sfinte si să vă supuneti numai legilor stăpânirii omenesti. Temeti-vă de această cale! Temeti-vă de calea pe care a mers tâlharul din stânga, căci prin povara hulei, prin povara hulirii lui Hristos, s-a dus la moartea cea vesnică. Cei ce hulesc legile Bisericii Îl hulesc pe Hristos însusi, Care este Capul Bisericii, căci legile Bisericii sunt date de Duhul Sfânt, prin apostoli. Iar legile locale sunt întemeiate pe aceleasi legi, pe legile si pe canoanele Bisericii. Să nu ne credem mai întelepti ca arhiereii care au rânduit pravilele Bisericii, să nu ne socotim mai învătati. Ci să strigăm smeriti, împreună cu tâlharul cel întelept: „Pomeneste-mă, Doamne, întru Împărătia Ta!

Rugati-vă pentru iertarea păcatelor. Daca ne îndepărtăm de legile Bisericii, dacă le încălcăm necontenit, rugati-vă ca Domnul să ne miluiască si, împreună cu tâlharul [cel bun], să ne ducă în împărătia Cerească. Atunci nu vom merge pe calea pe care a mers tâlharul nelegiuit, care a rămas nelegiuit până la sfârsit si s-a coborât în gheenă – de care să ne izbavească Domnul pe toti. Amin”. (intreaga predica aici)

Sf. Nicolae Velimirovici

Sf. Ignatie Brianceaninov

Parintele Cleopa

Pr. Gheorghe Anitulesei (audio)

Parintele Efrem Athonitul

iconalortht.gif


Categorii

Cuvantul ierarhilor, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Parintele Nicolae Steinhardt, Sfantul Ioan Maximovici

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “Duminica Ortodoxiei, Biruinta cinstirii Icoanelor

  1. De curand m-am intors de la o Biserica Ortodoxa din Timisoara din cartierul Friedorf, de la o lectie minunata de cateheza pe care parintele paroh a tinut-o dupa vecernie.
    Si am venit acasa ZBURAND de bucurie si multumind din toata inima lui HRISTOS-ADEVARUL ca am auzit din gura acestui Parinte, pe care il cheama GHEORGHE, o invatatura minunata legata de ziua de azi, de DUMINICA ORTODOXIEI pe care tocmai am praznuit-o, noi crestinii ortodocsi.
    Asa de mult mi-au placut ideile care le-am auzit, ca nu m-am putut abtine sa nu le impartasesc si altor frati ai mei ortodocsi, si astfel m-am si asezat la calculator si m-am apucat sa scriu…
    Parintele nu a vorbit mult, ci destul de concis dar a fost BOGAT IN INVATATURA SI MESAJ. Iata ce a spus (citam numai din memorie, cu aproximatie, parandu-ne rau ca nu am avut un reportofon ca sa il inregistrez si ca sa postez mai apoi in format audio aceasta vorbire a lui)…:

    “Despre Duminica Ortodoxiei de azi s-au spus multe si s-au predicat multe in ziua de azi atat in Biserica noastra cat si in alte Biserici. Ati auzit si PASTORALA SF. SINOD care s-a citit in Bisericile noastre.
    Totusi, chiar daca “subiectul zilei de azi” a fost expus, si tratat aproape exhastiv, intrcucat ADEVARUL LUI DUMNEZEU este mereu ACTUAL, el are INACA ALTE NOI FATETE si laturi minunate sa ne mai descopere.
    Multe nu vreau sa va spun c idoar 2-3 idei, si anume:
    In primul mileniu crestin, S-AU FACUT CATEVA INCERCARI SERIOASE DE REFORMARE A BISERICII CRESTINE si nu s-a reusit izbandirea lor atuncea, ci s-a reusit de catre acesti doritori de reforme in mileniul al doilea, prin aparitia si izbucnirea in Crestinatatea Apuseana a REFORMEI LUI LUTHER.
    Aceste incercari de reformare a Bisericii Crestine a PRIMULUI MILENIU au vizat ”purificarea” si “simplificarea” cultului crestin al Bisericii si a doctrinei sale. Si una dintre aceste incercari de “reformare” a cultului si a doctrinei Bisericii Crestine a primului mileniu a fost ICONOCLASMUL, sau lupta unor eretici si imaparati bizantini de a scoate din Biserica (adica din poporul lui Dumnezeu) ICOANELE si CINSTIREA LOR.
    Nu au resusit, caci S-AU PUS CU DUMNEZEU si au indraznit sa se lupte cu EL si cu ADEVARUL LUI, si cine se lupta cu Dumnezeu, PIERDE GARANTAT si SIGUR, chiar daca o vreme i se pare unui astfel de luptator sau luptatori ca au castigat o batalie sau o etapa din acest razboi, asa cum si nenorocitul diavol desi stie ca va fi invins definitv, persisita in impietrirea si incapatanarea lui de a lupta in continuare impotriva lui Dumnezeu, pana la A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS!
    Incercarile aceastea de reformare a Bisericii primului mileniu si REFORMA “reusita” in cel de-al doilea mileniu de sarmanele slugi ale diavolului (unele foarte intelegente, dar totusi inselate de arhiconii cei priceputi in amagire si inselare a oamenilor si neamurilor pamantului)…PUTEM SA LE ASEMANAM cu niste lucruri din zile noastre, si aume cu ACELE EXPERIMENTE DE INGINERIE GENETICA de modificare a structurii interne a tesuturilor unor fructe si legume sau de modificare a conformatiei anatomice si fiziologice a corpului si caracteristicilor corpului si functiilor acestuia a unor animale.
    Si anume unii ingineri si oameni de stiinta care studiaza genetica si fac cercetari in acest domeniu, s-au gandit sa faca PORUMB (coceni) de peste 50 de cm lungime si cu boabele cat nucile de mari, si mere cat lubenitele de mari. Si de asemenea s-au gandit ca sa mareasca productia de lapte a vacilor, la un asemenea nivel incat o vaca sa dea 50 de litri de lapte atunci cand este mulsa o singura data.
    Numai ca atunci cand au aparut cocenii de porumb cei cu boabele cat nucile si merele cele cat pepenii de mari, si galetile cu 50 de litri de lapte obtinute de la o singura vaca (a carui corp a fost modificat genetic) s-au constat urmatoarele de catre alti oameni de stiinta si anume ca:
    – boabele de porumb si merele modificate genetic ERAU LIPSITE de MINERALELE si VITAMINELE si puterea hranitoare a porumbului si merelor obisnuite, ba mai mult erau si NOCIVE si CANCERIGENE.
    – Laptele cel …”mult” obtinut pe cale de modificare genetica a functiilor si tesuturilor corpului vacilor pe care s-au facut asemenea experimente, ERA LIPSIT DE proteinele si enzimele si puterea hranitoare a laptelui normal si osbisnuit.
    Si atunci oamenii de stiinta au inceput sa vorbeasca despre VALOAREA “BIOPRODUCTULUI” adica a acelor prodese vegetale si animale OBTINUTE PE CALE NATURALA de catre oameni.
    Au mai inteles acesti oameni de stiinta inca ceva si anume ca nu este bine si intelept ca ei sa-si bage nasul in felul cum au fost GANDITE si PROGRMATE si CREATE lucrurile si plantele si animalele DE CATRE CREATORUL LOR-DUMNEZEU, si ca atunci cand oamenii fac o IMIXTIUNE in legile si programele dupa care au fost aduse la existenta si legiuite si programate toate cele cate exista, ei bine ei, oamenii de stiinta, NU FAC NIMIC VREDNIC DE LAUDA, ci DOAR STRICA si IMBOLNAVESC si SARACESC si SCHIMBA IN RAU si VATAMA lucrurile si fiintele LUI DUMNEZEU, adica fapturile MANILOR LUI.
    Asa au incercat si in domeniul CREDINTEI CRESTINE CELEI DATE ODATA PENTRU TOTDEAUNA SFINTILOR (cf. IUDA, cap.3,vers.1) unii oameni bolnavi si stricati la minte (de erezie), INFIERATI IN CUGETUL LOR (cf. 1 TIMOTEI, cap.4, vers.2), si netrebnici pentru credinta (cf. 2 TIMOTEI, cap.3, vers.8) sa indrazneasca SA MODIFICE ADEVARUL CEL CURAT si NEMINCINOS cel ADUS DE CATRE IISUSU HRISTOS in lume (IOAN, cap.1, vers.17) si omenirii celei care zacea in TARAMUL INTUNERICULUI si a UMBREI MORTII (cf.MATEI, cap.4, vers.16).
    Insa incercarea lor A ADUS O MUTATIE de CRESTINISM, un crestinism MODIFICAT si chipurile “PURIFICAT“ insa in realitate “saracit” si “golit” si “stricat” si “despuiat” DE TOATA PUTEREA LUI VINDECATOARE si de TOATA SAVOAREA “VIETII” DUHOVNICESTI HARICE pe care Domnul HRISTOS a adus-o in lume si daruit-o poporului Sau.
    Si mai mult decat atat, s-a dovedit in cele din urma ca “PRODUSELE” crestine PROTESTANTE si CATOLICE sunt si VATAMATOARE si “cancerigene” pentru sufletul si duhul omului si PRIMEJDIOASE PENTRU MANTUIREA OMNULUI (fiindca CONTIN IN ELE PACATUL HULEI IMPOTRIVA DUHULUI ADEVARULUI, care daca il cuprinde pe un pamantea, chiar daca el isi spune si crestin NU ARE IERTARE NICI IN VEACUL DE ACUM SI NICI IN CEL VIITOR (cf. MATEI, cap.12, vers.31 si 32))si ca ele aceste “produse”, NU HRANESC si nu SATISFAC si POTOLESC cu adevarat adevarata foame si sete duhovniceasca a oamenilor (cf. IOAN, cap.4, vers.13 si 14), fiindca sunt…SARACE IN VITAMINE si MINERALE si ENZIME si PROTEINE…”HARICE” si sunt pline de elemente si “E-uri” cancerigene, adica de idei si recomandari IZVORATE din parerea plina de inselare a firii celei vechi si a gandirii celei cazute si inspirate de TATAL MINCIUNII (cf. IOAN, cap.8, vers.44) care este diavolul si care ii ucide pe oameni cu MICNIUNA CEA UCIGASA DE SUFLET care este EREZIA!

    FERITI-VA DE …”PRODUSELE duhovnicesti MODIFICATE GENETIC prin reforma ale PROTESTANTILOR si NEOPROTESTANTILOR”!!! si hraniti-va numai CU HRANA CEA SANATOASA si CURATA A INVATATURILOR ORTODOXIEI!…”. Un parinte Apostolic, SF. IGNATIE TEOFORUL a spus intr-una dintre epistolele sale catre TRAILENI “FOLOSITI NUMAI HRANA CRESTINA! DEPARTATI-VA DE BURUIANA STRAINA CARE ESTE EREZIA!…” (cf. TRAILENI, cap.VI, vers.1)

    Si mai adauga Parintele, …abia acum incep sa realizeze occientalii ca toate ideile si invatatura si randuielile ORTODOXIEI si ale BISERICII NOASTRE sunt NEMODIFICATE si NESCHIMBATE si PASTRATE de catre noi ortodocsii ASA CUM LE-AU PREDAT SI RANDUIT APOSTOLII lui HRISRTOS!
    Ei, occidentalii ne-au barfit si dispretuit veacuri de-a randul pe noi ortodocsii, ca suntem inapoiati si needucati, habotnici si necivilizati (ca umblam descult si suntem un popor de tarani), dar abia acum DESCOPERA ei, sarmanii si imfatuatii, DIAMANTUL DE VIATA SI HAR SI LUMINA si ADEVAR ascuns in PRACTICILE DE CULT si IN RITUALUL Bisericii Ortodoxe, si in DOGMELE si INVATATURA EI cea curata!
    Si multi dintre ei, dintre occidentali, se intereseaza si se apropie de Ortodoxie si de…””BIOPRODUSELE EI” duhovnicesti, caci vad ca in ceea ce are ORTODOXIA si BISERICA ORTODOXA, este numai HRANA SANATOASA si PLINA DE VIATA SI HAR, adica exact CUVINTELE PLINE DE DUH si DE VIATA ALE LUI HRIOSTOS (cf. IOAN, cap.6, vers.63) cel Adevarat si nu ale “hristosilor mincinosi”, si ale EVANGHELIEI LUI celei ORIGINALE si ORIGINARE…!…”

    Acestea au fost cuvintele (reproduse cu aproximatie de catre mine si impodobite in acesta expusere scrisa cu referiri biblice, din propria mea initiativa) ale Parintelui GHEORGHE de la Biserica Parohiei “FREIDORF” din Timisoara, pe care le-am auzit eu sarmanul la lectia de cateheza ( de fapt o Adunare de cateheza la care au participat si frati ostasi…) din seara asta.

    I-am dat SLAVA LUI DUMNEZEU, ca am auzit din gura acestui Parinte si slujitor al Altarului Bisericii noastre ceva asa de minunat si am plecat bucuros acasa, grabindu-ma sa ajung cat mai repede la calculator ca sa impartasesc si altor fratii ai mei de credinta Sfanta ORTODOXA, aceste minunate idei, caci poate se vor folosi si ei. AMIN!

    SLAVIT SA FIE DOMNUL!

  2. Pingback: Război întru Cuvânt » “Vino si vezi!”
  3. Mi s-ar parea mai potrivit un titlu de genul: purtare a icoanelor in procesiune; de altfel, o rugaciune sau o slujba de sfintire a icoanelor nu exista in vechime si nici nu cunosc de cand anume dateaza introducerea acestei slujbe in unele biserici locale, cum e cazul celei romanesti, in vreme ce in alte biserici, cum e cazul celei grecesti, aceasta randuiala e inexistenta pana azi. In scrierile Sf. Ioan Damaschin (sec. VIII), cel care a si adunat si a adancit si precizat marturiile Sf. Parinti ai Bisericii referitoare la cinstirea sfintelor icoane, se arata ca asa cum Sf. Cruce nu are un ritual de sfintire, tot asa nici icoanele nu au nevoie de un astfel de ritual, ci sunt sfintite prin ceea ce reprezinta. Presupun ca e datorata mai mult grijii pe care Biserica o manifesta pentru curatia icoanei, aratand diferenta pe care o face fata de simplele reprezentari cu subiect religios, pe care mai simplu le numim tablouri religioase. Din pacate, nici o randuiala nu va transforma astfel de reprezentari in icoane. Gasesc ca asemenea imagini sunt nepotrivite chiar si intr-o casa de crestin, si cu atat mai mult in biserica, asa cum se mai intalneste, din nefericire…

  4. Ceea ce spui tu Thess este -inca- valabil la rusi – ei considera ca, cinstea adusa icoanei este suficienta fara a mai fi necesara o sfintire; la noi – de la sf.sec.19 (daca nu ma insel) s-a adaugat rugaciunea speciala de sfintire a icoanei. Nu cred ca in bisericile noastre sa existe icoane nesfintite.

  5. Magda,
    Tocmai aceasta era nedumerirea mea; ca in biserici sunt icoane sfintite, dar am intalnit multe reprezentari, care nu pot fi socotite icoane, desi sunt prezentate ca atare din moment ce se afla acolo, a caror sfintire nu le-a transformat in icoane si nu vor fi niciodata, pentru ca nu reflecta sau denatureaza adevarul de credinta al Bisericii. Icoana e in sine o predica, una vizuala. Dar daca ceea ce ne infatiseaza corespunde mai degraba viziunii catolice sau vreuneia de alta natura, e ca si cum ai pune un catolic intr-o biserica ortodoxa sa-ti zica predica si sa te invete, sau chiar unul de vreo alta confesiune.
    Iti multumesc de informarea cu privire la situatia din Biserica Rusa; aveam impresia ca influenta cu prezenta acestei randuieli este de la ei.
    Poate ca ai spus si tu la fel ca mine, dar mie mi se parea ca ar trebui sa precizez, asa ca te rog sa nu te superi.

  6. Te rog frumos nu te mai scuza atata fata de mine! Nu sunt asa lesne de suparat. Sunt doar mai incisiva uneori ( daca m-as supara cu adevarat mi-as lua bagajele si as disparea de pe forum). In privinta reprezentarilor de care spui ‘daca ceea ce ne infatiseaza corespunde mai degraba viziunii catolice sau vreuneia de alta natura’ am vazut si eu in unele biserici asemenea reprezentari si nu sunt de acord (spre ex.)cu Madone rubiconde, ingeri dolofani…ceasuri si alte ‘marafeturi’ dar, n-ai ce-i face! Tine de ‘gustul’ preotului, de formarea lui duhovniceasca…ca ne place sau nu, nu cred ca am fi bagati in seama.

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVINTE ACTUALE PENTRU DUMINICA ORTODOXIEI
  8. Pingback: DUMINICA ORTODOXIEI, BIRUINTA ICOANELOR. Jean-Claude Larchet ne explica ce este icoana si care este rolul ei: ICONARUL SI ARTISTUL -
  9. Pingback: PASTORALA SFANTULUI SINOD: Duminica Ortodoxiei este sarbatoarea biruintei adevarului revelat asupra schimonoselilor mincinoase ale ereziilor - Recomandari
  10. Pingback: CUVINTE ACTUALE PENTRU DUMINICA ORTODOXIEI -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate