PREDICI VIDEO ARHIEREȘTI (Preasfințiții DAMASCHIN SI BENEDICT) la SFINȚII TREI IERARHI – Chipul treimic al UNITĂȚII și al APĂRĂRII CREDINȚEI: “N-au tăcut, nu s-au dat în lături, când au văzut pericolul au tras semnal de alarmă”. “NU CUMVA NOI, PRIN VIAȚA NOASTRĂ, ÎL FACEM DE RÂS PE DUMNEZEU?”
„Sfinții Trei Ierarhi: apărători ai Ortodoxiei” – Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul
Predica Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, la sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi – Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” Slătioara, Protopopiatul Fălticeni:
Transcriere rezumativă a cuvântului PS Damaschin Dorneanul:
– Cum au apărat ei credința?
– Atunci când au văzut că neghina încearcă să își facă loc printre grâul credinței drepte, nu au tăcut, ci au scris. Și noi, slujitorii Bisericii, în primul rând, ar trebui să ne inspirăm de la ei în apărarea credinței în veacul al XXI-lea.
– Apoi, au apărat credința prin cuvânt rostit, vestit, propovăduit. N-au tăcut, nu s-au dat în lături, când au văzut pericolul au tras semnal de alarmă, pe care îl vedeau mai ușor decât credinciosul simplu de atunci, având mintea luminată de la Duhul Sfânt.
– Au apărat credința prin însăși viața lor.
Noi avem o vorbă tare dureroasă în popor: „Nu fă ce face popa, ci fă ce spune popa”. E rău dacă nu face ceea ce spune. Cum s-a citit în Evanghelia de astăzi? „Cel ce va FACE și va învăța mare se va chema în Împărăția cerurilor”. Ei bine, Sfinții Trei Ierarhi așa au fost: ce au spus, aceea au și făcut! Și ceea ce au făcut aceea au spus. Și pentru că au făcut au spus, pentru că au trăit au putut mărturisi. Pentru că ei nu spuneau din afară ceva, ci ceea ce mai întâi au primit, au lucrat, au dospit înăuntru despre Dumnezeu și așa au spus și celorlalți. În viața lor era o identitate, nu o contradicție între ce spuneau și ce făceau. Dumnezeu cere asta nu doar de la slujitorii Bisericii, ci de la noi toți!
– Noi cum ne apărăm credința, ce facem sau ce NU facem noi pentru credința noastră, iar din cauza aceasta credința noastră nu că suferă, nu că se știrbește, ci se disprețuiește? Nu considerați că și noi, câteodată suntem trădători ai credinței și că luptăm nevăzut, neștiut, neconștientizat împotriva ei?
– Este un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel aspru, dur, care ar trebui să fie trezitor, revelator, de-întrebări-punător, care zice: “Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri” (Romani 2, 24). O, vai de noi, dacă și pentru noi este, cel puțin uneori, adevărat acest cuvânt? Da, se întâmplă asta! Atunci când oamenii care nu sunt credincioși sau apropiați de Biserică se uită la noi, ce văd? Există concordanță între trăirea și credința noastră? E viața noastră conformă cu voia lui Dumnezeu? Trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte, ca nu cumva și din pricina noastră să fie hulit numele Lui.
„Ce fel de Dumnezeu este Dumnezeul acesta al creștinilor care s-au bătut atâta?! În Europa cea creștină! În Europa care s-a declarat creștină?!” În secolul al XX-lea s-au declarat cela mai sângeroase războaie. Cine s-au bătut? Necreștini?? Ateii? Zic acum, recent. Nu, creștinii, ei între dânșii. Dar de ce să ne ducem noi la alții? Haideți la noi. Un om din afară a spus despre noi, românii: „Cum e posibil ca într-o țară care se declară majoritar creștină să fie cea mai ridicată rată de corupție?” Cum se împacă asta? Cum se împacă un comportament al unui om declarat creștin care fură, care e necinstit, care dă mită, care primește mită cu statutul lui de creștin? Cu constituția lui? Cu legea noastră? Cu Scriptura noastră, care în chintesența ei, în Decalog, spune printre altele și „Să nu furi!”. Suntem noi atunci onești cu credința noastră, ori nu? Nu suntem. Suntem mincinoși.
Ne zice Domnul Iisus Hristos: „Iubiți pe vrăjmașii voștri! Faceți bine celor care vă urăsc! Rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc!” Facem asta, sau nu facem asta? Ani de zile durează câteodată procesele. Nu între doi oameni necunoscuți, ci între rude. De ce? Că nu pot să-și ierte. „Mi-am răzbunat prin asta tatăl sau pe nu știu cine care a fost nedreptățit!” E viața noastră conformă cu ceea ce ne spune Scriptura, sau nu?
Ne-a zis Domnul Iisus Hristos – nouă ne-a spus, nu [doar] despre cei din vremea lui: „Sunteți ca niște morminte văruite care pe dinafară sunt tare frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oase de morți.”
Ca atare, la ce ne cheamă Sfinții Trei Ierarhi? Ne cheamă la o mai autentică asumare a credinței, nu în afară, ci înlăuntru. Când spun Sfântul Vasile cel Mare văd în el, în viața lui, ortodoxia cea adevărată. Așijderea și la Sfântul Grigorie Teologul. Așijderea și la Sfântul Ioan Gură de Aur. Numele lor se identificau cu credința lor. Asta ar trebui să învățăm de la ei. Să nu fie o ruptură, o fractură, o separație între ceea ce noi suntem ca mărturisire, ca declarație și ceea ce facem noi în viețile noastre. „Vai vouă, dacă din pricina voastră Dumnezeu este hulit între neamuri!” Ca să nu fie hulit, ca să nu fie prigonit, ca să nu fie înjosit Dumnezeul creștinilor, de mine depinde. De viața mea, de comportamentul meu. „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor”, a spus chiar cuvântul Evangheliei de astăzi. Așa încât să vadă faptele voastre cele bune, nu ca să fiți lăudați voi pentru faptele voastre cele bune. Nu pentru noi trebuie să vadă oamenii viața noastră, ca să ne pună pe niște piedestaluri: „Iată ce oameni buni sunt acești creștini!” Nu pentru noi! Ci „ca să se slăvească Tatăl vostru cel din ceruri”. Dumnezeu Se slăvește prin fiii Săi. Dacă un copil de-al dumneavoastră face vreo năzbâtie și-i mare de-acum, nu spuneți: „M-a făcut de râs în sat”? Noi nu cumva prin viața noastră nu întotdeauna așa cum trebuie Îl facem de râs pe Dumnezeu? Căci suntem copiii Lui, fiii lui. S-ar spune: „Ce-au învățat ei de la tatăl lor? Ce i-a învățat pe ei Dumnezeu? Cum seamănă ei cu Dumnezeul lor?!” Când un copil seamănă cu tata sau cu mama, n-aveți o bucurie ca tată și ca mamă? Și [când] spun „uite, seamănă cu tine, are ochii tăi, seamănă cu mama la față”, nu vă bucurați ca părinți? Dumnezeu când Se uită astăzi, 30 ianuarie 2021, spre poporul Său, spre copiii Săi, spre fiii Săi, spune: „Seamănă ei cu Mine? Mă oglindesc Eu în ei? Oamenii când se uită la chipurile lor, la viețile lor, văd ceva din ceea ce sunt Eu, sau nu?”
Asta ar trebui să fie, printre altele, iubiți credincioși, lecția pe care ar trebui s-o învățăm atunci când îi pomenim pe Sfinții Trei Ierarhi și pe alți sfinți mari. Toți sfinții, în esență asta au avut. N-au fost oameni duplicitari. Sau, dacă au fost până la un moment dat, s-au întors și prin pocăință au recuperat timpul de dinainte în care erau depărtați de Dumnezeu, și apoi viața lor n-a fost una schizofrenică – una spunem și alta facem, una mărturisim și alta suntem. Una afișăm în față, la vedere, și alta suntem în spate și în singurătate. E greu? E ușor?… Fiecare dintre noi știe. Lupta cu cel rău nu este una care să aducă izbândă pe loc, imediat, dar măcar să ne propunem asta. Să ne propunem și mai mult și mai mult zi de zi, an de an, post după post. Să fie momente în care să nu mai fim trădători. Să ne asumăm credința. Să transpunem credința în viața noastră. Să nu fie o minciună viața mea atunci cînd mă compar, când mă oglindesc în ceea ce mi se cere. Și dacă nu pot ajunge acolo încă, cel puțin să recunosc că nu sunt cum ar trebui. Și recunoscând asta, Dumnezeu va veni, ne va îndrepta, ne va ridica și ne va ajuta el, Tatăl, așa cum orice tată ajută pe copil ca să fie după chipul său. Și pentru aceasta să cerem ajutorul, rugăciunea, întărirea Sfinților Trei Ierarhi, Vasile Grigore și Ioan, astăzi pomeniți, ocrotitorii noștri, ai tuturor creștinilor care dorim ca viața noastră să fie conformă cu învățătura noastră. AMIN!
***
PS Benedict Bistrițeanul: „Sfinții Trei Ierarhi, chemare la unitate”:
Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în ziua prăznuirii Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, sâmbătă, 30 ianuarie 2021, la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Spermezeu, Protopopiatul Beclean.
Transcrierea unui fragment:
„Liturghia înseamnă pe limba noastră slujire comuna, lucrare comună. Vedeți, din a această pricină preotul nu poate face Liturghia singur niciodată. Preotul face Liturghia doar cu dumneavoastră, credincioșii, în sensul că este comună, este ceva împreună. Chiar dacă noi suntem în altar și noi suntem cei care rostim rugăciunile, suntem împreună cu dumneavoastră și dumneavoastră sunteți participanți direcți la această lucrare. Atunci înseamnă că tradus, să zicem, în practică, această lucrare a Sfântului Ioan Gură de Aur se poate înțelege ca și o chemare de a lucra împreună și a nu mai fi dezbinați. Cred că este plaga neamului nostru să fim dezbinați. Și când e vorba de lucrurile bune, dacă nu sunt făcute de mine, nu le recunosc la celălalt și nici nu-l ajut să le facă. Suntem chemați să lucrăm împreună. Acesta este duhul Bisericii. Este duhul unității prin slujire, prin împreună-lucrare, așa cum învățăm din această a doua însușire asociată Sfântului Ioan Gură de Aur, a Liturghiei: lucrare comună. Nimic nu se poate realiza în această lume dacă nu suntem împreună. Unde-i unul nu-i putere / La nevoi și la durere/ Unde-s doi puterea crește / Și dușmanul nu sporește… că tot suntem aproape de Unirea cea Mică din 24 ianuarie. E nevoie de unitate mai mult ca oricând. Și-n vremurile acestea speciale de pandemie e nevoie de unitate, nu de dezbinare. E nevoie să fim împreună. E nevoie să dăm o mână de ajutor. E nevoie să ne punem unul în slujba celuilalt.
În felul acesta ajungem și la lucrarea cea de a treia, asociată Sfântului Vasile cel Mare: a sluji, a ne sluji unii altora. Slava omului nu se întâmplă prin a-l conduce pe celălalt, prin a-l supune pe celălalt, ci prin a-l sluji. Este legea pe care a adus-o Dumnezeu în această lume prin Fiul Său, când la Cina cea de taină a spălat picioarele ucenicilor săi și a zis: „Dacă vreți să mă urmați, faceți ceea ce vedeți la Mine. Slujiți-vă unii altora!” Binecuvântarea lui Dumnezeu vine din acest lucru. Dacă cineva din jurul nostru are nevoie, să nu precupețim să întindem mâna, să punem mâna să ajutăm. Așa am fost învățați dinainte. Nu să fim de unii singuri. Nu să adunăm doar pentru noi înșine, ci să fim împreună cu celălalt. Oricât am aduna, oricât am face pentru noi înșine, dacă nu suntem împreună cu ceilalți, nu putem s-avem împlinirea vieții, nu se poate acest lucru. E nevoie, așadar, să ne slujim unii altora.
Ziceam la început că Sfinții Trei Ierarhi pe care-i prăznuim astăzi sunt semnul unității. Și acest semn al unității l-am descris prin cele trei elemente pe care le mai amintesc încă o dată și concluzionez. Suntem chemați în plan practic să avem gîndire frumoasă, să nu mai gândim rău unii față de alții. Suntem chemați să lucrăm împreună și suntem chemați să ne slujim unii altora. De altfel, toate acestea nu sunt altceva decât însăși viața Bisericii. Troița de Arhierei, așa cum se numește în imnografie, nu ne descoperă altceva decât viața în unitate în Biserica noastră Ortodoxă. AMIN!”
Legaturi:
SFINTII TREI IERARHI. Predica Parintelui Sofian. Cum sa le vorbim altora despre Dumnezeu?
***
SFANTUL GRIGORIE DE NYSSA: Ce inseamna sa te numesti si sa te fagaduiesti CRESTIN?
Sf. Tihon din Zadonsk ne arata IN CATE FELURI NE PUTEM LEPADA DE HRISTOS
CUVIOSUL PAISIE DESPRE SMINTELI SI SMINTIRE: “Sa nu cerem de la porci sa aiba evlavie la crini”
***
Cuvinte pline de duh si inspiratie ale Sfintilor nostri ierarhi. Bodgaproste!