INTRU ACEASTA ZI, POVESTIRE DESPRE SFANTUL EFREM SI MARELE VASILIE

“Fratilor, vreau sa fac povestire despre dumnezeiescul Vasilie si despre Efrem Sirul, macar ca pe unele le stiti si pe altele le-ati auzit.Efrem fericitul si pururea pomenitul, pe cand era in pustie, instiintandu-se despre lucrurile cele minnunate ale Parintelui nostru Vasilie, pe de o parte vazandu-le din luminarea Duhului Sfant, iar pe de alta parte, cunoscandu-le din dragoste si din intrebare, se ruga lui Dumnezeu cu osardie, ca sa-i descopere lui in ce fel este marele Vasilie. Si, in vis, a vazut un stalp de foc, al carui cap ajungand la cer, auzea un glas, zicandu-i: “Efrem, Efrem, in ce chip vezi acest stalp de foc, in acest fel e Vasilie“. Deci, indata, cuviosul Efrem, luand cu sine talmaci, de vreme ce nu stia greceste, a mers in Cezareea, la praznicul Aratarii Domnului la Iordan si, privind in taina de departe, a vazut pe Sfantul Vasilie mergand la biserica cu multa slava, imbracat in haine luminoase si clerul ce era imprejurul lui, tot asa, in vestminte luminoase. Si, intorcandu-se catre talmaciul care-l insotea, Efrem i-a zis: “Mi se pare ca in zadar ne-am ostenit, frate, pentru ca acesta, fiind intr-o asemenea stare, nu este precum l-am vazut”. Si intrand in biserica, a stat intr-un colt, la loc ascuns, si zicea singur intru sine: “Noi, in pustie, suferind greutatea zilei si zaduful, nimic n-am sporit, iar acesta, fiind intru cinstire omeneasca, este stalp de foc. Ma minunez“.

Asa gandind el, s-a instiintat despre dansul, prin Duhul Sfant, Marele Vasilie, care a trimis la dansul pe arhidiaconul sau, zicandu-i: “Sa mergi la usa bisericii, cea dinspre apus, ca vei afla acolo un monah, stand in coltul bisericii, dimpreuna cu un altul, cu barba scurta si mic de stat, si vei zice lui: Vino si sa intri in altar, ca te cheama Arhiepiscopul”. Iar arhidiaconul, cu multa osteneala impingand poporul, a ajuns unde statea Cuviosul Efrem, si i-a zis: “Parinte, blagosloveste, sa mergi si sa intri in altar, ca te cheama Arhiepiscopul“. Iar Efrem, prin talmaci, intelegand cuvantul Arhiepiscopului, a raspuns celui ce-l chema: “Ai gresit, frate, pentru ca noi suntem oameni straini, si nu ne stie Arhiepiscopul“. Si s-a dus arhidiaconul ca sa spuna lui Vasilie acestea. In acea vreme, Sfantul Vasilie tocmai citea sfintele carti catre popor. Si a vazut Cuviosul Efrem o limba de foc graind prin limba lui Vasilie. Dupa aceea, Vasilie iarasi a zis arhidiaconului: “Mergi si spune acelui monah strain: Cinstite Efrem, vino si intra intru Sfantul Altar, ca te cheama Arhiepiscopul“. Si, mergand, arhidiaconul i-a spus, precum i s-a poruncit lui si s-a mirat de aceasta Cuviosul Efrem si a proslavit pe Dumnezeu. Si, facand metanie, a zis: “Cu adevarat mare este Vasilie, cu adevarat stalp de foc este Vasilie, cu adevarat Duhul Sfant vorbeste prin gura lui“. Si a rugat pe arhidiacon ca sa vesteasca Arhiepiscopului, ca dupa savarsirea Sfintei Slujbe, la loc osebit, vrea sa i se inchine si sa-l sarute pe el.

Deci, savarsindu-se sfanta slujba, a intrat Sfantul Vasilie in incaperea pentru paza vaselor si, chemand pe Cuviosul Efrem, i-a dat lui, intru Domnul, sarutare si i-a zis: “Bine ai venit parinte, cel ce ai inmultit ucenicii lui Hristos in pustie si ai gonit dracii, cu puterea lui Hristos. Pentru ce ai indurat atata osteneala, ca sa vezi un om pacatos? Sa-ti dea tie plata Domnul, pentru osteneala ta“. Iar Efrem, prin talmaci, raspunzand lui Vasilie, i-a spus cele ce in inima lui erau pregatite. Si s-a impartasit cu Preacuratele Taine, din sfintele maini ale lui Vasilie. Dupa aceasta, ospatandu-se ei, a zis Cuviosul Efrem catre Sfantul Vasilie: “Parinte preacinstite, un dar cer de la sfintia ta, sa-mi dai, si aceasta, prin lucrarea Duhului Sfant, sa mi se daruiasca mie.” Iar marele Vasilie i-a zis lui: “Spune cele ce-ti sunt trebuincioase, ca mult iti sunt dator, pentru osteneala ce ti-ai dat, cu atata cale pana la mine“. Si i-a zis lui cinstitui Efrem: “Stiu, parinte, ca toate cate vei cere de la Dumnezeu, iti da tie. Deci, vreau ca sa te rogi bunatatii Lui, sa-mi dea mie sa vorbesc greceste.” Iar el a raspuns: “Mai presus de puterea mea iti este cererea, dar, de vreme ce, cu buna nadejde ceri, cinstite Parinte Povatuitorule al pustiei, sa mergem in biserica Domnului, si sa ne rugam catre Domnul, Care puternic este sa asculte rugaciunea ta, pentru ca scris este: ‘Voia celor ce se tem de El va face si rugaciunea lor va auzi si-i va mantui pe ei‘.” Si, fiind la vreme cuviincioasa, au facut rugaciune indelung in biserica. Apoi, a zis marele Vasilie: “Pentru ce, cinstite parinte, nu primesti sfintire de preot, vrednic fiind ?” Raspuns-a lui prin talmaci: “Fiindca pacatos sunt, stapane.” Raspuns-a lui Sfantul Vasilie: “O, de as avea eu numai pacatele tale !“ Si i-a zis lui: “Sa facem metanie.” Si ingenunchind ei la pamant, si-a pus marele arhiereu mana sa pe capul Cuviosului Efrem si a zis cu mare glas rugaciunea cea de hirotonie preoteasca. Apoi, a zis catre Cuviosul: “Porunceste acum ca sa ne ridicam de la pamant.” Si s-a limpezit limba lui Efrem si a zis in limba greceasca: “Mantuieste, miluieste, ridica-ne si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu darul Tau.” Si s-a implinit Scriptura: “Atunci va sari schiopul ca cerbul si limpede va fi limba gangavilor.” Deci au proslavit toti pe Dumnezeu, Cel ce-a limpezit limba lui Efrem in vorba greceasca. Apoi a petrecut Cuviosul Efrem trei zile la Sfantul Vasilie, veselindu-se duhovniceste. Si asa, arhiepiscopul sfintindu-l pe el ca preot, iar pe talmaciul lui, diacon, i-a slobozit pe ei cu pace, slavind pe Dumnezeu, de cele ce au vazut si au auzit, precum li se spusese lor. Dumnezeului nostru, slava! Amin”.

(sursa: Proloagele – Vieţile Sfinţilor si cuvinte de invatatura)