MOARTEA si JUDECATA DE APOI. “Nu va amagiti, o, tineri si tinere fara de minte… Ca este judecata si rasplatire” Predicile SFANTULUI EFREM SIRUL si ale CUIVIOSULUI IUSTIN DE LA CELIE la Duminica lasatului sec de carne

23-02-2014 Sublinieri

“Fiecare om este o Evanghelie vie a lui Hristos. Domnul, venind in aceasta lume si facand cunoscuta minunata, atotdesavarsita Sa Evanghelie, cui a facut-o cunoscuta? I-a facut-o cunoscuta omului care deja Il purta pe Hristos intru sine, Il purta pe Dumnezeu intru sine. Şi tu, ia aminte ce faci cu ei (cu oamenii). Poarta-te intotdeauna cu ei ca si cu fapturile intru care viaza Hristos. Fiecare om este, precum am spus, un mic Hristos, un mic Dumnezeu, in facere. Ia aminte cum te porti, ce cuvinte rostesti, ce fapte savarsesti, cum te comporti cu oamenii…”

judecata-de-apoi

Cuvant al Sfantului Efrem Sirul despre a doua venire si despre judecata

Ati auzit, frati iubiti, cati Sfantul Botez ati luat, cum vom fi judecati, si cum iese sufletul din trup. Pentru aceea zicea Proorocul:

„Pentru ce ma tem in ziua cea rea? Faradelegea cal­caiului meu ma va inconjura”.

Ca va veni ziua si ceasul, frati­lor, cand va lasa omul pe toate si pe toti si se va duce singur sin­gurel, gol, fara de ajutorare, fara de ocrotire, fara de insotire, negatit, fara de indrazneala, in ziua in care nu nadajduieste si in ceasul in care nu stie, cand se desfata, cand agoniseste, cand benchetuieste, cand nu se ingrijeste. O noapte adanca, intune­coasa si dureroasa, si se duce ca un osandit unde toata firea oamenilor care au primit Sfantul Botez se duce. De multi povatuitori ai trebuinta atunci, o, omule, de multi ajutatori, de mul­te rugaciuni, de multi impreuna calatori, de multe fapte bune in ceasul despartirii sufletului de trup! Mare va fi atunci starea si mare frica si cutremurul; mare taina, mare inconjurarea; mare trecerea trupului catre lumea de acolo, cand se duce catre vea­cul cel nemarginit, de unde nimeni nu s-a mai intors. Singur ceasul acela, si nu alt ceas. Singura calea aceea, si nu alta cale.

Cumplita este trecerea, dar toti printr-insa vom trece. Stramta si necajita este calea, dar toti printr-insa vom calatori. Amar si greu este paharul, dar toti pe dansul, si nu pe altul il vom bea. Mare si nearatata este taina mortii, si nimeni nu poate sa o povesteasca. Groaznice si infricosate sunt acelea pe care atunci sufletul le patimeste, dar nici unul dintre noi pe acestea nu le stie, fratilor iubiti. Nu mai vedem nimic din viata aceasta. Ori­ce am stiut, orice am lucrat, aceasta intelegem. Iata, ne ducem si nu stim unde vom fi. Orice bine am lucrat acum, pe acesta l-am dobandit. Si orice am trimis inainte, acela ma va si intam­pina. Si orice pe pamant am agonisit, acesta imi va fi mie acum folosul. De am miluit pe cineva, in ceasul acesta ma voi milui.

De am acoperit pe cineva, acum ma voi acoperi. Ca stramt imi este mie si greu ceasul acesta de acum, al iesirii sufletului, ca nepregatit m-a apucat. Intunecata imi este mie noaptea aceasta de acum, ca fara de rod m-ati taiat. Grea imi este mie calea de acum, ca nici o merinde nu am pentru dansa. Ci lacrimati pen­tru mine cu amar si plangeti impreuna cu mine, patimiti si va rugati, ca sa aflu acolo putina rasuflare. Nu cer multe, caci am pacatuit mult. De ce imi aprindeti lumanari; eu nu mi-am aprins candela sufletului meu? De ce ma puneti pe mine sicriu ca pe cuviosii a caror viata si obiceiuri nu le-am urmat? Vai mie, cum pe mine insumi m-am amagit! Cum pe mine insumi m-am batjocorit, zicand:

„Tanar sunt, sa ma indulcesc cu dez­mierdarile vietii; cu indestulare sa ma desfatez in dulcetile lumii, sa-mi ingrijesc trupul, si pe urma ma voi pocai. Ca iubi­tor de oameni este Dumnezeu, si negresit ma va ierta pe mine”.

Acestea gandindu-le in fiecare zi, viata mea am cheltuit-o. Ma invatam, si aminte nu luam. Ma sfatuiam, si radeam. Auzeam Sfintele Scripturi si nu credeam, si iata acum nepregatit m-a apucat. Auzeam despre judecata si luam totul in batjocura. Au­zeam despre moarte si ca un nemuritor petreceam. Iata acum nepocait am ajuns, si nu este cine sa ma izbaveasca. Caut aju­tatori, si nimeni nu este sa-mi ajute. Iata ma osandesc, si nu este cine sa ma mantuiasca. Dreapta este judecata lui Dumne­zeu. De cate ori mi-am fagaduit sa ma pocaiesc, si iarasi mai rau am lucrat! De cate ori am cazut inainte-I, si iarasi m-am lepadat.

Acestea vorbindu-le catre noi cel ce se savarseste de na­prasna, i se leaga limba lui; i se schimba ochii; ii tace gura; i se opreste glasul, cand stapanitoarele puteri ii vin; cand infrico­satele osti se pogoara; cand dumnezeiestii zapcii cheama sufle­tul sa iasa din trup; cand ingerul cel nemilostiv cere ca la divan pe noi sa ne traga, pe care si vazandu-l ticalosul om, macar imparat de-ar fi, macar silnic, macar stapanitor de toata lumea, tot se clateste, tot tremura, tot se tulbura, tot se spaimanteaza, vazand puteri infricosatoare, vazand chipuri straine, vazand fete aspre si posomorate, vazand randuieli pe care niciodata nu le-a vazut. Si intru sinesi gandind si zicand: Bine este cu­vantat Cel singur nemuritor; bine este cuvantat Cel singur Imparat vesnic si judecator netrecut, si Imparat nemostenit; si munca este vesnica. Ce este catre acestea imparatia cea paman­teasca? Ce este stapanirea oamenilor cea vremelnica?

Iata cu adevarat Osti Ceresti; iata chipuri infricosate ale partii celei in­fricosate; iata ostasi tari ai Dumnezeului Celui tare; iata puter­nici ai Celui singur puternic. Acestea atunci cel ce moare le vede; iar pe noi nu ne mai vede, ci la puterile cele ce il cheama priveste. Si toti oamenii care sunt de fata, spaimantati facandu-se, zic unii catre altii:

„Taceti, taceti, si nu suparati de aceea pe cel ce doarme, nu strigati, ca sa nu il galceviti, nu plangeti ca pe dansul sa-l tulburati. Rugati-va ca in pace sa-i iasa sufle­tul; intru mare lupta acum se afla. Socotiti aceasta, ca si voi o veti patimi. Cautati si taina aceasta sa nu o uitati; rugati-va ca ingeri iubitori de oameni sa aiba. Cadeti la rugaciune, ca milostiv si bland pe Stapanul sa-L afle. Cautati si de ceasul acesta ingrijiti-va. Caci ce este omul? Vierme, tarana, umbra, vis. Iata a trecut, iata s-a dus, iata a tacut, iata a incetat, iata s-a linistit, iata s-a domolit. Leul cel mult si nebiruit, tiranul, silnicul, inaltul, cel tuturor infricosat acum zace. Si a trecut cel aratat ca un nearatat, cel nascut ca un nenascut, cel mult decat multi s-a facut un nimeni: Cel ce stapanea se stapaneste; cel ce lega s-a legat: Si iata, se duce unde il duc ducatorii.

„In ziua aceea vor pieri toate gandurile lui”.

Toll-houses & St Theodora 2Atunci, luandu-i ingerii sufletul, prin vazduh se duc, intru care stau incepatoriile, stapaniile si tiitorii de lume ai puterilor celor potrivnice, parasii nostri cei amari, vamesii cei cumpliti si luatorii de seama si zapcii in vazduh intampinandu-l, cer seama si il iscodesc si aduc inainte paca­tele omului si zapisele cele din tinerete, cele din batranete, cele de voie si cele fara de voie, cele prin lucruri, cele prin ganduri, cele prin aducere aminte.

Multa este frica acolo; mult cutremu­rul ticalosului suflet. Nepovestita nevoia pe care o patimeste atunci de la multimea milioanelor de vrajmasi, tinandu-se de dansii, frangandu-se, clevetindu-se, impingandu-se, oprindu-se ca sa nu se salasluiasca intru lumina, ca sa nu intre in latura celor vii. Insa sfintii ingeri, pe suflet luandu-l, il duc. Iar noi trupul ca pe un strain si nemernic din casa luandu-l, la mor­mant cu sarguinta il ducem. Si vedem acolo alta taina mai mare si mai infricosata. Si ca vedem morti mici si mari impa­rati si prosti, tirani si robi, toti cenusa facuti, o tarana, un praf, o rea putoare, o putreziciune, un vierme. Precum este arapul, asa si incuviintatul; precum cel tanar, asa si cel batran; precum cel slabanog, si cel puternic. Cu un chip, cu o forma in mor­mant zacand. Si zicem unii catre altii:

„Iata cutare si cutare. Acesta este cutare imparat si acesta este cutare tiran, iar acesta este cutare voievod. Acesta este nepotul cutaruia si aceasta este fiica cutaruia. Aceasta este tanara care odata se nalucea si se trufea; acesta este tanarul ce mai inainte se impodobea”.

Acestea de multe ori cu suspinuri zicandu-le la mormanturi, lacrimam vazand taina cea mare si infricosata. Vazand ca toata tineretea acolo este necunoscuta, vazand ca toata varsta acolo s-a risipit, vazand ca toata frumusetea acolo s-a schim­bat, vazand ca tot ochiul acolo s-a stins, vazand ca dintii acolo s-au risipit, vazand ca toate au cazut si toata osteneala si truda lumii acesteia au cazut. Si graim si nimeni nu este sa ne auda. Plangem, si nimeni nu ia aminte. Pe nume ii strigam pe cei ce zac in mormanturi, si zicem:

„Unde v-ati dus, fratii nostri? Cum petreceti, cum va aflati, cum pe noi asa degraba ne-ati parasit? Dati-ne noua vreun cuvant precum graiati oarecand, graiti-ne noua; raspundeti-ne noua. Si praful acesta, zic ei, care este inaintea ochilor vostri in mormant, tarana aceasta pe care o vedeti, reaua aceasta putoare, oasele acestea putrezite, vier­mii acestia necurati sunt trupul acela al tinerilor si al tinerelor pe care le iubeati. Ţarana aceasta este trupul acela cu care va impleticeati si pe care cu inversunare il sarutati. Tina aceasta este fata aceea cu care noapte si zi fara de sat va dezmierdati. Viermii acestia si curgerea aceasta intinata sunt trupul acela cu care impleticindu-va pacatuiati.

Vedeti si infricosati-va; cu­noasteti ca atunci cand, in paturi pe sotiile voastre lasandu-le, cu curvele va impleticeati, atunci in tarana si in tina aceasta va tavaleati. Cunoasteti ca toate madularele lor sunt tina si rea putoare. Nu va amagiti, o, tineri si tinere fara de minte, nepri­ceputi fara de omenie. Ca este judecata si rasplatire. Auzi si muncile: este iad, este munca fara de sfarsit, este intuneric ne­luminat si este gheena nemangaiata si este vierme neadormit, este plans netacut, este scrasnire neincetata, este scarba netamaduita, este judecata necautatoare in fata si sunt slujitori ne­iertatori, este plangere amara si vesnica”.

Si cand din morti ne vom scula toti, si inainte stand seama ni se va cere si ne vom marturisi inaintea marelui last_judgment_slideraceluia si infricosatului si nepovestitului divan al Judecatorului, cand din cer va veni sa judece toata lumea de la rasariturile soarelui si pana la apusuri, cand glasurile acelor infricosate trambite vor rasuna, cand zidirea cu frica si cu cutremur se va clati si se va tulbura, cand mormanturile se vor deschide si tot trupul se va scula, goi si impilati, cand toata gura se va astupa si toata lim­ba se va marturisi, cand raul de foc va curge pe dinaintea Ju­decatorului pentru care zice Daniil:

„Priveam pana ce scaunele s-au pus si Cel Vechi de Zile a sezut. Scaunul Lui, para de foc; rotile Lui, foc arzand; mii si mii stau inaintea Lui si milioane de milioane ii slujeau Lui. Judecata a sezut si cartile s-au des­chis”.

Aceea este ziua si acela ceasul pentru care zice David: „Pen­tru ce ma tem in ziua cea rea“; pe ziua aceea a blestemat-o Iov zicand: “Sa o blesteme pe dansa cel ce a bestemat ziua aceea, care pe chitul cel mare il va strica si-l va supune, adica pe diavolul”.

Pentru ziua aceea si alt prooroc a zis:

„Iata, vine Domnul; si cine va rabda ziua intrarii Lui? Cand Dumnezeu aratat va veni, Dumnezeul nostru si nu va tacea, si imprejurul Lui vifor mare va fi. Chema-va Cerul de sus si pamantul ca sa aleaga pe norodul sau. Atunci tot trupul va sta inaintea acelui infricosat divan ca un osandit: toti legati, toti goi, tremurand, tulburandu-se, ingrijindu-se, socotind fiecare ce va zice sau ce va ras­punde Imparatului imparatilor, Domnului Dumnezeului nos­tru. Unde va fi acolo nalucirea imparatilor? Unde stapanirea boierilor? Unde impodobirea hainelor? Unde caii cei cu fraie de aur? Unde sunetul argintului? Unde desfatarea? Unde benchetuirea? Unde vor fi cei ce mananca si zic: „Sa mancam si sa bem, ca maine vom muri?”

Nu ati auzit dumnezeiestile Scripturi, ca va fi judecata si rasplatire, ca sa rasplateasca fiecaruia dupa lucrurile lui? Atunci va zice imparatul celor de-a dreap­ta:

„Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii”,

iar celor de-a stanga:

„Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel mai din afara, cel gatit diavolului si ingerilor lui”.

Si se vor duce acestia in munca vesnica, iar dreptii in viata vesnica.

Caruia se cuvine slava impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

(din: Cuvinte folositoare si de suflet mantuitoare ale Sf. Efrem Sirul si ale altor Sfinti Parinti, Ed. Bizantina, 2004)

lastjudgment_5x10

***

Iubirea lui Hristos

Predica SFANTULUI IUSTIN POPOVICI la Duminica infricosatoarei Judecati

Evanghelia iubirii se incheie cu infricosatoarea Judecata! Domnul Hristos este Dumnezeul Iubirii si iata, incheie istoria lumii, istoria tuturor popoarelor cu infricosatoarea Judecata. Va judeca toate popoarele si pe fiecare om in parte (2 Timotei 4,1; 1 Petru 4, 5). Acesta este sfarsitul istoriei noastra omenesti, acesta este sfarsitul meu si al tau si al fiecarei fapturi omenesti. La infricosatoarea Judecata, Bunul Domn, sosit in slava Sa, ii va judeca pe toti. Dumnezeul Iubirii, totodata si al Dreptatii, iata, va rosti ultima sentinta pentru mine si pentru tine. Ce ai facut cu aceasta viata pe care ti-a daruit-o El, ce ai facut cu fratii tai, oamenii, pe pamant, ce ai facut cu Evanghelia?

El a venit in aceasta lume – pentru ce? A venit ca sa ne arate cum trebuie sa traim si cum prin aceasta existenta vremelnica sa dobandim Viata cea vesnica. Ati auzit din Sfanta Evanghelie de astazi: la infricosatoarea Judecata, inaintea Tronului celui infricosator al Domnului Slavei doar doua cai se deschid pentru faptura omeneasca: calea care duce in Imparatia Cerurilor si calea care duce in focul cel vesnic. O a treia cale nu exista. Şi fiecare dintre noi trebuie sa o apuce pe una dintre aceste cai.

Ce este omul? Omul este faptura cu chipul lui Hristos, omul este alcatuit din suflet si trup; trupul este din pamant, iar sufletul de la Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu, icoana vie a lui Dumnezeu – aceasta este sufletul fiecarui om, nu numai al crestinului, ci al fiecarui om indeobste, chiar si al paganului. Domnul a creat un om, pe Adam si Eva, si din ei intreg neamul omenesc. Pe Adam si Eva i-a facut dupa chipul si asemanarea Sa (Facerea 1, 27; 2, 7). Astfel faptura omeneasca este chipul lui Hristos, chipul lui Dumnezeu, este fiinta purtatoare de Dumnezeu. Aceasta este fiecare om, fiecare om fara exceptie.

peter-vamesulIn marea si slavita cetate a Alexandriei, acum o mie cinci sute de ani, a trait un vames cu numele Petru, care mai inainte era un om nemilostiv, iar apoi a devenit foarte milostiv – dupa ce a vazut in vis cum trecea sufletul sau din lumea aceasta in cea de dincolo si cum sufletele celor nemilostivi erau date in seama ingerilor negri. El si-a venit in fire si a inceput de atunci sa implineasca Evanghelia lui Hristos si sa faca milostenii. Intr-o zi, Petru cel mult-milostiv a intalnit pe strada maretei cetati a Alexandriei un naufragiat, care era aproape gol, si si-a scos haina stralucitoare, mantaua cusuta cu fir de aur si a daruit-o celui aflat in nevoie. Dupa cateva ore, Petru cel milostiv, intorcandu-se acasa, a trecut prin targ si si-a vazut acolo mantaua pusa la vanzare. A plecat trist acasa, parandu-i rau ca s-a purtat astfel cu acel nefericit. Noaptea i s-a aratat Domnul imbracat cu acea manta si i-a spus:

Petre, tu pe Mine M-ai imbracat”.

Atunci Sfantul Petru a inteles limpede ce se intampla cu cele pe care le daruim nevoiasilor sau celor ce cer.

Tu pe Mine M-ai imbracat… Astfel Domnul ne face cunoscuta taina fiintei omenesti. Ce este important pentru noi, oamenii? Important este sufletul, importanta este aceasta icoana vie a lui Dumnezeu, aceasta icoana a chipului lui Hristos, aceasta icoana a chipului lui Dumnezeu. Şi tu, vietuind in aceasta lume pamanteasca printre oameni, iata, traiesti intr-un minunat iconostas al lui Dumnezeu. Fiecare om este o Evanghelie vie a lui Hristos. Domnul, venind in aceasta lume si facand cunoscuta minunata, atotdesavarsita Sa Evanghelie, cui a facut-o cunoscuta? I-a facut-o cunoscuta omului care deja Il purta pe Hristos intru sine, Il purta pe Dumnezeu intru sine. Şi tu, ia aminte ce faci cu ei (cu oamenii). Poarta-te intotdeauna cu ei ca si cu fapturile intru care viaza Hristos.

Fiecare om este, precum am spus, un mic Hristos, un mic Dumnezeu, in facere. Ia aminte cum te porti, ce cuvinte rostesti, ce fapte savarsesti, cum te comporti cu oamenii. Vei da raspuns la infricosatoarea Judecata pentru fiecare fapta. Ia aminte ce raspuns vei da. De aceea, poarta-te fata de oameni ca fata de fapturile lui Dumnezeu, si nu ca fata de urmasii maimutelor, nu ca fata de animale, asa cum invata astazi multi lipsiti de minte. Priveste-l pe fiecare om ca pe fratele tau intru Hristos, priveste-l ca pe fiul lui Dumnezeu, priveste-l ca pe zidirea lui Dumnezeu, si atunci vei fi gata si in stare sa implinesti orice fapta buna, orice fapta evanghelica.

Atunci cand Domnul a venit in aceasta lume cu Evanghelia Sa, El nu a venit la straini, ci a venit la ai Sai (Ioan 1, 10-12), a venit la fapturile Sale, in sufletele carora dintru inceput stralucea Evanghelia, chipul lui Dumnezeu, chipul lui Hristos. De aceea ii este usor fiecarui om sa fie crestin, caci poruncile lui Hristos raspund firii noastre, sufletelor noastre, fiintei noastre omenesti. De aceea si Dumnezeu S-a facut Dumnezeu-Om, ca sa arate cat ii este de asemanator omul lui Dumnezeu, omul cel unit cu Dumnezeu. Aceasta este Evanghelia Domnului Hristos. Aceasta este ceea ce cere si asteapta ea de la noi.

Sfanta Evanghelie de astazi, despre infricosatoarea Judecata, ne spune care este cea mai importanta dintre virtuti. Care virtute este, pentru fiecare om, diploma cu care pleaca in Imparatia Cerurilor, care? Iubirea lui Hristos. Iubind omul, iubindu-l ca pe creatia lui Dumnezeu, ca pe icoana vie a lui Hristos, tu Il iubesti pe Hristos. Facandu-i bine, tu Ii faci bine Domnului Hristos. Aceasta este iubirea lui Hristos. page-14-works-of-mercy_webFiecare fapta pe care i-o faci omului, se raporteaza la Hristos, Care este intru el. De aceea este, fratele meu, iubirea lui Hristos cea mai importanta virtute. Iubirea lui Hristos! Naste una dupa alta toate celelalte sfinte virtuti evanghelice. Atunci omului nu ii este greu sa implineasca poruncile lui Hristos, poruncile Sfintei Sale Evanghelii, caci el simte si stie ca prin acestea intra in Imparatia Cerurilor. Slujind altora, el slujeste in cele din urma vesnicei sale mantuiri.

Slujeste sufletului celui asemenea lui Dumnezeu, pe care i l-a daruit Dumnezeu, chipului lui Dumnezeu, chipului lui Hristos, ca astfel, cu ajutorul Sau, sa se indrepte catre Imparatia Cerurilor, sa traiasca pentru Imparatia Cerurilor, sa o traiasca si sa o mosteneasca in ziua infricosatoarei Judecati.

In minunatele rugaciuni si cantari bisericesti de astazi, iubirea lui Hristos este numita imparateasa virtutilor, dupa care vin toate celelalte virtuti.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne trezeasca pe noi toti, pe toti oamenii, pe crestini si pe necrestini, ca toti sa simta si sa vada ce este omul: ca omul este icoana vie a lui Hristos, si a sluji omului inseamna sa slujesti lui Dumnezeu Care este intru om, ca astfel sa dobandesti Imparatia Cerurilor, cu frumusetile si bucuriile ei negraite. Fie ca Bunul Dumnezeu, daruindu-ne ajutorul Sau ceresc, sa sporeasca intru noi toti aceasta sfanta virtute, iubirea lui Hristos, ca si noi, oamenii, slujind pe pamant, sa fim purtatori de Hristos, purtatori de Dumnezeu, iar in ziua infricosatoarei Judecati sa stam de-a dreapta Imparatului Ceresc si sa auzim glasul Sau linistit bland si dulce:

Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii (Matei 25, 34).

Atunci lumea isi va incheia istoria si fiecare faptura omeneasca si fiecare popor isi vor incheia istoria, ascultand cuvintele Atotdreptului Dumnezeu si Judecator, ale Domnului Iisus Hristos. Dreptii vor merge la Viata vesnica, iar pacatosii, pacatosii nepocaiti, in chinurile vesnice. Amin.

(din: Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013)

i.26

Pentru aceasta Duminica, mai puteti citi:

***



Categorii

Uncategorized

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la “MOARTEA si JUDECATA DE APOI. “Nu va amagiti, o, tineri si tinere fara de minte… Ca este judecata si rasplatire” Predicile SFANTULUI EFREM SIRUL si ale CUIVIOSULUI IUSTIN DE LA CELIE la Duminica lasatului sec de carne

  1. Sa ne fie fiecare Multumire/Euharistie spre dragoste nefatarnica!

  2. E bine că Biserica a stabilit o Duminică în care să se vorbească despre Judecata din urmă, întrucât mulţi se înşală singuri crezând că ajunge, din când în când, să spui că crezi în Hristos şi să mai mergi pe la biserică, măcar de Paşti, iar drumul spre rai îţi este deschis.
    DEGEABA SPUNEM CĂ CREDEM ÎN HRISTOS, DACĂ ÎNCĂLCĂM PORUNCILE LUI HRISTOS:
    – “3. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui.
    4. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află.
    5. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El.
    6. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.” (I Ioan 2:3-6)
    -“Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.” (I Ioan 3:24);
    – “Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele.” (I Ioan 5:3).
    Să fie clar, corupţia şi avortul sunt încălcări ale legilor lui Hristos.

  3. Fiecare fapta pe care i-o faci omului, se raporteaza la Hristos, Care este intru el. De aceea este, fratele meu, iubirea lui Hristos cea mai importanta virtute. Iubirea lui Hristos! Naste una dupa alta toate celelalte sfinte virtuti evanghelice.

    Meditand la acest cuvant, cum ca iubirea lui Hristos naste toate celelalte virtuti, in timp ce ea este si cununa virtutilor, cred ca asta se poate intelege si prin cuvantul Domnului care ne-a spus ca este Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul. Si cum “Dumnezeu dragoste este”, putem spune asadar ca iubirea este inceputul si sfarsitul.

    In cartea “Mica dogmatica vorbita” Parintele Marc Antoine Costa de Beauregard scrie, in dialogul sau cu Parintele Dumitru Staniloae: “Harul care este iubire -iubire divina – ne face in stare sa ne asumam sensibilitatea. Fara iubire ne reprimam sensibilitatea si ne refugiem in idei” (pag. 22)

    Daca intelegem ca harul este iubire si iubirea este har atunci este mai usor sa vedem cum toate celelalte virtuti se nasc din aceasta.

    Harul este cel care vine si ne curata de pacate. Domnul spala picioarele ucenicilor. In lumina harului putem sa ne vedem pacatele si fara iubire nu putem sa avem pocainta.

    Harul ne face sa ne asumam sensibilitatea, sa fim oameni sensibili fata de cel caruia ii este foame sau sete, fata de cel care este strain, gol, bolnav sau intemnitat. Ceea ce presupune ca desensibilizarea omului fata de nevoile aproapelui merge mana in mana cu pierderea harului, cu racirea iubirii. Si invers, cu cat omul este mai plin de har cu atat este mai sensibil la nevoile semenilor sai, ajungand pana la cei pe care nu ii cunoaste in mod direct. Si atunci se nevoieste pentru ei si ii imbraca cu rugaciunea, iar la Judecata, intr-un adanc de smerenie, vor intreba pe Domnul din partea Lui cea dreapta.

  4. @ Corina:

    In sensul acesta vorbim despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi, care este echivalenta cu lucrarea harului trezitor, prin strapungerea inimii, insa nu despre iubirea noastra pentru Dumnezeu, asa cum, in general, ne grabim a confunda.

    Pe de alta parte:

    Este limpede: calea spre acest scop nu este scurta si nici usoara. Ca atare, auzind flacareala noilor “filantropi”, nu va lasati cu usuratate prada strigatului amagitor: “Jos cu toate celelalte! Ajunge dragostea!” Asteptati cu “jos toate celelalte”. Mai inainte, treceti cu rabdare prin toate regulile vietii evlavioase, pe care vi le pune inainte Sfanta Biserica – prin toate, de la cele mici pana la cele mari, caci doar prin asta veti ajunge la dragostea cea adevarata. Iar cand va veni dragostea cea adevarata, ea insasi va invata ce sa faceti cu toate cele pe care le socoate de prisos “filantropia” imatura si lipsita de experienta duhovniceasca. Daca cuvantul nostru catre noi insine ar fi atat de puternic ca am putea sa spunem: “De acum Il voi iubi Dumnezeu si-mi voi iubi aproapele” si dragostea s-ar inscauna pe loc in inima noastra, bine ar fi – insa in realitate, de cele mai multe ori, se intampla cu totul altfel. Gandul si limba zic: “Voi iubi”, insa inima merge impotriva acestor vorbe si cugetari si cand vine prilejul de a face faptele dragostei se leapada de ele chiar si in clipele cand este atrasa de ideile “filantropice”. De ce? Fiindca inima este impietrita prin egoism, trufie, senzualitate, lacomie, pe care nu le poti alunga doar cu fraze la moda. Tocmai de aceea Apostolul cand scrie despre dragoste, spune: Urmeaza dragostea (1 Cor. 14,1 ; 1 Tim.6,11), adica nazuiti cu tarie catre dragoste, si imbracati-va intru dragoste (Colos. 3,14), adica osteniti-va cu incordare ca sa o dobanditi si rugati-va ca Dumnezeu sa va daruiasca duhul dragostei (2 Tim.1,7), fiindca dragostea de la Dumnezeu este (1 In. 4,7), varsata in inimile noastre prin Duhul Sfant (Rom.5,5), iar darul Duhului trebuie meritat si atras: numai prin vorbe nu ajungi la asta“.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/03/01/iubirea-este-criteriul-judecatii-de-apoi-dar-care-iubire/

  5. Multumesc pentru textul si legaturile aduse aici. Merita sa zabovim mai mult asupra lor. De asemenea si asupra faptului ca daca ne cercetam mai bine o sa vedem ca NU avem dragoste, nici fata de Dumnezeu, nici fata de aproapele. Cugetand la aceasta, cred ca ajungem sa vedem ca suntem departe de ceea ce ni s-a poruncit. Faptul ca NU avem dragoste este un bun motiv de pocainta, care nu ar trebui doar sa ne lase in aceasta constatare ci sa ne plecam genunchii si sa ne rugam la Dumnezeu, precum Sfantul Efrem Sirul: Doamne si Stapanul vietii mele duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, robului Tau.

    Si Dumnezeu ce credeti ca face? Spune: “lasa ca ti-oi da doar pe primele trei si mai apoi, la batranete, iti trimit si duhul dragostei”? Eu cred ca nu, ci trimite harul sau in ajutor si ne face prin el sa sporim duhovniceste. Este o crestere progresiva, asa cum explica foarte bine Larchet, in fragmentul pe care l-am pus mai jos. Ca nu suntem la masura sfintilor asta este altceva, dar ca nu avem nici pic de dragoste sfanta, altruista, chiar daca suntem nedesavarsiti nu-mi vine sa cred.

    Cred insa ca pacatuim impotriva dragostei daca nesocotim harul pe care ni-l trimite Dumnezeu si faptul ca prin el se lucreaza pocainta noastra si sporirea noastra duhovncieasca. Este pe undeva o mandrie subtila daca credem ca ne pocaim singuri, sau ca ne smerim singuri s.a.m.d. Lucrarea noastra se reduce doar la ceea ce putem sa facem ca sa atragem harul lui Dumnezeu. Si Dumnezeu ne trimite harul Sau, nu ne lasa nemangaiati…

    Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (Galateni, 5, 22-23)

    In continuare voi pune cateva fragmente din articolele indicate, pe care as vrea sa le scot in evidenta, pe langa cele deja existente/subliniate.

    De aici:De la DRAGOSTEA TRUPULUI SI SANGELUI, a firii cazute catre IUBIREA DUHULUI SFANT, prin pocainta si lepadare de sine:

    Sfantul Duh ne invata sa iubim pe aproapele in chip sfant.

    A arata iubire duhovniceasca fata de aproapele este semnul innoirii sufletului prin Sfantul Duh. “Noi stim ca am trecut din moarte la viata”, graieste iarasi Cu­vantatorul de Dumnezeu, “pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte”. (1 In. 3, 14).

    Iubirea de aproapele este temelia zidirii iubirii. Iubite frate! Cauta sa spo­resti in tine iubirea duhovniceasca de aproapele: intrand in ea, vei intra in iubirea de Dumnezeu, pe portile invierii, pe portile Imparatiei Cerurilor. Amin”.

    De aici Duminica femeii samarinence: OMUL INTRE “BINELE” FIRII CAZUTE SI LUCRAREA LAUNTRICA A DUHULUI:

    Iisus Hristos nu a adus vreo înţelegere mai mult sau mai puţin amănunţită şi limpede a harului şi adevărului, ci însuşi harul, însuşi adevărul au fost date oamenilor, sădite în oameni fiinţial.

    Nu este adevărată cunoaştere a Domnului Iisus Hristos fără mijlocirea Sfântului Duh!

    De aiciJean-Claude Larchet ne talcuieste porunca dupa care vom fi judecati: IUBIREA (PORUNCITA) NU ESTE UN SENTIMENT, NU ESTE CEVA SPONTAN SI USOR :

    Dar, in acelasi timp ne este imposibil sa ne razboim cu patimile prin propriile noastre forte. Harul lui Dumnezeu ne este absolut indispensabil, iar toate victoriile pe care putem sa le obtinem pe calea combaterii patimilor vin prin harul lui Dumnezeu. Exista deci, in conceptia ortodoxa, ceea ce numim sinergie, adica aceasta imbinare permanenta intre vointa noastra si harul lui Dumnezeu.

    Sfintii Parinti ne spun ca numai atunci cand am invins cu adevarat patimile vom putea iubi cu adevarat. Dar asta nu inseamna ca vom avea dragoste doar la sfarsitul vietii noastre. Este un proces progresiv. Adica, cu cat in fiecare zi ne luptam mai mult cu patimile, cu atat mai mult vom agonisi dragostea.

    Daca dragostea se agoniseste, asta inseamna ca ea exista dintru inceput si creste, si nu apare intr-un anume sfarsit dupa ce urcam toate treptele unei “scari” desi, si asta este adevarat, dar asa-i in …duhovnicie. 🙂

  6. Totul e sa nu scoatem ce (pare ca) ne convine din context, pierzand tocmai sensul intregului. Apoi, in teorie scolastica stam cu totii bine si ne putem chiar lua la intrecere (noi insa ne declaram dinainte invinsi), insa nu e ne-primejdios lucru dexteritatea asta didascalica. Dar “praftica” e mai dificila si acolo se face proba.

  7. Ma bag si eu cu o remarca, tinand partea adminilor. Dumnezeu a sadit si in trup instincte, reactii care sa sustina sentimentele sufletesti, printre care si dragostea. Doar ca prin cadere am pierdut curatia sufletului si ne hranim cu roscovele oferite de trup. Simtim compasiune prin vederea unei suferinte sau a unui chip drag… Totusi dragostea duhovniceasca este altceva si vine dupa depasirea acestei iubiri trupesti, care este ca o acadea ce ne incanta, dar ne fura adevarata dragoste. Oare de ce se precizeaza atat de des ca dragostea inseamna pazirea poruncilor evanghelice? Pentru ca ea presupune noblete si atitudine dreapta. Foarte adesea dreptatea este alungata de sentimentalism sau ratiune rece.
    Pe scurt, sentimentele noastre sunt cel mai adesea trupesti, destul de rar sufletesti si extrem de greu duhovnicesti. Abia acestea din urma sunt de la Dumnezeu, celelalte sunt insuflate de trup sau suflet, din pacate. Sunt bune, dar nu mantuitoare. Ele ar trebui sa slujeasca simtamintelor duhovnicesti sau macar sa nu le inhibe.
    Macar teoria sa fie bine pusa la punct si nu insuflata de subiectivitatea noastra.

  8. Pingback: Avva Efrem Filotheitul despre STRIGATUL CONSTIINTEI si VIATA DUPA MOARTE. “Sa traim viata dupa cuviinta, sa intram in randuiala, pentru ca nu stim daca vom apuca ziua de maine” -
  9. Tot ce ati publicat aici despre moarte si Judecata de Apoi ca apartinand Sfantului Efrem Sirul, in mod cert nu are cum sa-i apartina. Aceste texte fac parte din traducerea tomului 3 greco-latin editia Assemani, Roma, 1747 aparuta la noi inca la inceputul secolului XIX sub titlul de Cuvinte si invataturi. Aproape tot ce este scris in acest tom in afara de “Pocainta ninivitenilor” si rugaciunea Sfantului Efrem “Doamne si Stapanul vietii mele” este de ani buni de zile recunoscut printre teologii din toata lumea, mai putin cei romani, ca nu apartine Sfantului Efrem Sirul. Singurele lucrari traduse in limba romana care apartin cu siguranta Sfantului Efrem sunt Imnele Raiului, Imnele Nasterii Domnului, si culegerea de imne pascale cuprinzand Imnele Postului, Imnele Azimelor, Imnele Rastignirii si Imnele Invierii Domnului, tiparite la Ed. Deisis, Sibiu, in traducerea lui Ioan Ica jr. Cat despre teologia mortii la Sfantul Efrem, pe care o veti gasi usor in traducerea engleza Imnelor Nisibene si in Memrele despre Nicomedia traduse in franceza, este cu totul diferita, pe alocuri diametral opusa, ca ceea ce prezentati aici ca apartinand Sfantului Efrem Sirul.
    Theodor

  10. Eu am o confuzie.E putin pe langa subiect. Stiu ca la sedintele spiritiste nu vorbesc mortii ca vorbesc dracii, dar cunosc o persoana care spune ca tatal ei sufera de cancer si de cand se simte mai rau, o aude in fiecare zi pe mama lui care e moarta ca il cheama . Dar e posibil ca mortii sa poata comunica cu cei vii in felul acesta ? Sau e inselare draceasca ? O fi omul acela demonizat ?

  11. @ Ana:

    Nu e demonizat, Doamne fereste, asta se intampla frecvent celor care sunt in pragul mortii, nu are nicio legatura cu spiritismul, nu au invocat ei nimic, nu au cerut asta.

  12. Pingback: JUDECATA SI GHEENA CONSTIINTEI: “Frate, bea sangele meu”. VA VENI ZIUA RASPLATIRII CELOR NEDREPTI SI VICLENI, cand “se va arata fatarnicia care parea a fi fapta buna, zavistia care parea ravna, viclesugul care parea prietesug” si &
  13. Pingback: La inceputul noului an bisericesc, CUVINTE VII SI TARI DE LA UN SFANT IN VIATA, PARINTELE EFREM DIN ARIZONA (mai 2014) : Cum sunt Raiul si Iadul? Ce sa facem ca sa ne mantuim astazi? Despre SODOMIE si RAZBOIUL NUCLEAR: “Razboiul va incepe din cauza
  14. Pingback: Predici (audio si text) ale Pr. Ciprian Negreanu la DUMINICA TUTUROR SFINTILOR. Ce sau cine sunt SFINTII, de fapt? Ce MARTURISIRE se cere oricarui crestin in fata oamenilor si impotriva duhului lumii? -
  15. Pingback: OMUL IN FATA CRUCII. Predici (text, audio, video) miscatoare si trezitoare la Inaltarea Sfintei Cruci: “Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii” -
  16. Referitor la sedintele de spiritism, adunari de genul Bivolaru, si mersul la vrajitoare…e bine sa stim cateva lucruri din capul locului…Sedintele de spiritism sau sedintele vrajitoarelor sau sedintele de yoghine, sunt sedinte unde se sta de vorba cu dracii… acestia abia asteapta sa stai de vorba cu ei si sa-ti spuna ce sa faci. Aduti aminte de doua lucruri, pacatuiesti de 3 ori, odata ca te-ai gandit sa mergi acolo, a doua oara ca chiar ai mers, a treia oara ca asculti ce-ti zice dracu. Daca ajungi sa mai si faci ce spune dracul, si te invoiesti sa asculti si sa analizezi ce-ti zice, atunci acesta deja poate intra in tine, in mintea ta, in duhul tau si te poate controla, mai vadit sau mai putin vadit. Tot ce vei crede atunci vor fi ganduri de la diavol, si tu vei crede ca sunt gandurile tale. Vei fi posedat fara sa-ti dai seama. Posedarea de diavol este ceva real si foarte serios si nu implica neaparat sa te manifesti ca indracitii din timpul Mantuitorului. Indracirea moderna, este robia apleacarii urechii si gandului la ce zice vrajitoarea si guru de spiritism, sau de yoga, precum si ascultarea de gandurile negative si necrestinesti care ne invadeaza mintea.
    SOLUTIA:
    Gaseste-ti un duhovnic, spunei tot ce framanta, tot ce ai facut rau, spovedeste-te si spune-i tot. El te indrepta, te va sfatui bine, iti va da canon de rugaciune bun, si te va impartasi.
    Apoi sa mergi la biserica Duminica, sa nu lucrezi Duminica (daca se poate, adica inafara serviciului daca acesta e obligatoriu atunci e binecuvantat dupa ce ceri binecuvantare de la preot, duhovnic), sa inveti rugaciunile de baza (Tatal Nostru, Crezul, Psalmul 50), sa citesti acatistele Maicii Domnului, acatiste de sfinti, sa-ti alegi un sfant sau mai multi sfinti bun(i) sa te indrume, sa citesti despre el sau ei, sa vezi cum au invins ei ispitele, cum au trait, cum au gandit, cum s-au rugat si cum au biruit cele lumesti.
    Sa continui sa citesti Vietile Sfintilor, Filocalia, Patericul, Ceaslovul, Sfanta Scriptura, din scrierile si interviurile duhovnicilor de la noi, parintele Cleopa, Arsenie, Boca, Arsenie Papacioc, parintele Paraian, Parvu, Calciu-Dumitreasa, si multi altii. Asa iti vei invata si mintea sa gandeasca cele bune si duhovnicesti, si lupta cu ispitele va fi mai usoara ptr. ca-ti vei dezvolta discernamantul duhovnicesc.
    Invata rugaciunea inimii: “Doamne Iisuse, miluiete-ma!” si cea de slava: “Slava tie Doamne, slava Tie!” si ia-ti un metanier ortodox, si invata sa te rogi cat mai des, in autobuz, in statie, in pauze, oriunde se poate.
    Roaga-te ptr. iertarea tuturor, si vorbeste putin si cu folos cu prietenii si colegii, fereste-te de bancuri de tot felul si de anuturaje de tot felul, incearca sa razi cat mai putin (rasetele zilei de azi sunt cam isterice) si sa zambesti mai mult.
    Nu intra in discoteci, evita muzica lumeasca, si asculta mai multa muzica psaltica, bisericeasca, si asculta predici inregistrate, sau psalmi recitati, etc.
    Nu te uita la TV sau pe PC decat daca urmaresti ceva folositor adica o emisiune care te invata ceva bun, o emisiune crestineasca, sau orice emisiune folositoare. NU te uita la filmele comerciale in general,ptr. ca ai sa asisti la o crima, sau mai multe in care actorul “cel bun” ii ucide pe cei rai, iar cei din jurul tau vor manca popcorn si vor spune “ce tare a fost filmul, ce palpitant”. Uita-te la filme de unde inveti ceva bun, de genul Ostrovul, sau Iisus din Nazareth, daca chiar vrei sa vezi un film, sau la o predica a unui parinte pe youtube sau postata altundeva.
    Incearca sa postesti Mercurea si Vinerea, si in general cele patru mari posturi de peste an, daca poti si atata cat poti. Evita carnea de porc, mananca cat mai putin carnea de vita, si mai bine mananca de pui, curcan, peste sau miel, daca poti si-ti permiti, atat cat iti permiti. In marile posturi, cand se posteste evita carnea dar ca sa te intaresti mananca fasole ptr. proteine, si branzeturi si lactate. Postul e moderat la cat putem duce, nu trebuie sa exageram cu el. El e un ajutor care sa ne intareasca trupul impotriva ispitelor trupesti, dar sa nu fie exagerat ca sa nu fie prilej de slabire si de imbolnavire trupeasca, mai ales ptr. mireanul care depune efort fizic la locul de munca, muncind multe ore sau muncind greu. FA CRUCE PESTE TOT CEEA CE MANANCI SI SPUNE RUGACIUNEA TATAL NOSTRU INANTE DE A MANCA, SI CERE BINECUVANTAREA DUMNEZEIASCA ASUPRA MANCARII: Doamne binecuvanteaza aceste bucate (aceasta masa) imbelsugate si pe noi robii Tai! …chiar daca mananci numai fasole, sau paine cu gem. Toate chimicalele, pesticidele, conservantii din mancarea ta vor fi neutralizate si nu te vei imbolnavi daca te rogi asa si cu credinta ca ele au fost inlaturate indata ce te-ai rugat. Trebuie sa si crezi ceea ce spui cand te rogi.
    Sa nu uiti sa te spovedesti si sa te impratasesti de 4 ori pe sau de cate ori te apasa constiinta (cat de des simti) pe an.
    DACA vei putea sa traiesti astfel de viata de zi cu zi, USOR TE VEI MANTUI.
    Daca poti merge la vreo manastire din cand in cand, si cand pui parastas sa pui si ptr. MORTII PTR. CARE NU SE MAI ROAGA NIMENI CACI LE-A MURIT TOT NEAMUL, VA FI MULT MAI BINE PRIMIT DE DUMNEZEU!
    Fredoneaza franturi din evanghelie, din psalmi, din slavire catre Dumnezeu din Sf. Liturghie precum:
    “Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!”
    Iar cand iti vine cate un gand rau de ispta sa zici: “Slava Tie Doamne slava Tie.” sa faci semnul crucii drept si mare si cu smerenie sa te adresezi diavolilor ce te ispitesc, “Veniti si voi netrebnicilor diavoli, si sa ne inchinam lui Dumneazeu si sa-i dam slava mare. Slava Tie Doamne slava Tie. Slava Tatalui, si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”. Vor fugii dracii ca arsi de la tine si ispita gandului rau se va risipi, si greu vor indrazni sa mai vina sa se lege de tine. Dar daca vor mai reveni sa faci la fel. Sa-l chemi pe Hristos si pe Maica Sfanta in ajutor, si sa te inchini adanc. DACA INSA ESTI INTR-UN LOC MAI PUBLIC SAU LA ORE IN CLASA, SAU IN AUTOBUZ IN MISCARE SAU LA MUNCA SI NU TE POTI INCHINA SI NU TE POTI RUGA CU VOCE TARE, SA FACI TOATE ACEASTEA CU GANDUL, IN GAND SI ELE VOR FI LA FEL DE BINE PRIMITE!
    Si sa ai curajul sa nu te lepezi de Hristos in public in fata nimanui, ba sa iei public apararea Domnului cand cineva huleste sau injura sau critica sau face bancuri despre Dumnezeu. PUBLIC SI CU VOCE TARE sa-l dezaprobi si nu numai in gandul tau. Insa sa nu te bati cu pumnul in piept ca esti crestin bun sau evlavios, caci de cele mai multe ori nu ti se cere acest lucru de nimeni ci sa te rogi in taina in tine. DOAR SA IEI APARAREA LUI HRISTOS CAND SE CERE PE FATA, CAND DOMNUL E ATACAT (NU CAND TU ESTI ATACAT, CI CAND DOMNUL E ATACAT), altfel sa stai in taina ta de rugaciune adanca, interioara, cand esti in public. Cand cineva te critica si te ataca pe tine, tu sa taci si sa-l miluiesti in gand sau cu voce tare. Daca te injura tu sa zici “Amin!” sau “Doamne ajuta!” sau “Slava lui Hristos” sau “Maica Sfanta” sau “Maica binecuvinteaza, ca sa pot rabda toate ocarile”.
    DOAMNE AJUTA TUTUROR.

  17. Pingback: “CUVINTE DIN INIMĂ” ALE FERICITEI STAREŢE MACRINA (I): “Diavolul se bucura atunci cand vede moleseala. Au venit vremurile din urma si de aceea eu voi lucra cu ceasul, ca sa nu pierd niciun minut pentru dragostea lui Hristos” | Cu
  18. Pingback: Parintele NICOLAE STEINHARDT (n. 29 iulie 1912): “Pentru crestinism BANUIALA e un pacat grav si oribil. NEINCREDEREA e ucigatoare ca si pruncuciderea, desfiinteaza ca om pe cel asupra caruia este manifestata” | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: CE FACEM CU ICOANA LUI DUMNEZEU DIN NOI? Predica la Duminica Ortodoxiei a Cuviosului Iustin Popovici: “ACESTA ESTI TU. Ia aminte, omule, cum traiesti! Nu sluți chipul lui Dumnezeu din sufletul tau si nu-L rani pe Hristos” | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul despre a doua Venire şi despre Judecată | Dragostea se bucură de adevăr
  21. Pingback: Parintele Miron Mihailescu: CUM SA TE ROGI NEINCETAT? CUM DEVENIM NOI INSINE? POTENTIALUL DE SUBLIM DIN NOI. “Mântuitorul nu promite uşurinţă, confort, înţelegere din partea oamenilor; promite, însă, că va fi cu noi” | Cuvântul Ortod
  22. Pingback: PREGATIREA PENTRU CEASUL MORTII. Cum se poate invata… a muri? | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: INFRICOSATOAREA JUDECATA. Ce “carti” se vor deschide in ceasul CELUI MAI MARE EVENIMENT AL ISTORIEI si cum se impaca IUBIREA LUI DUMNEZEU cu “FLUVIUL DE FOC” al iadului, zugravit si in frescele manastirilor noastre? | Cuvântul Ort
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate