La pomenirea Sfintilor Isaac si Efrem Sirul – DESPRE INFRUNTAREA ISPITELOR

Va propunem sa (re)vedeti si:

***

Sfantul Isaac Sirul:

In Imparatia lui Dumnezeu vom intra cu multa durere si osteneala

De cate ori omul, atunci cand vrea sa inceapa o lucrare pentru dragostea Domnului, nu se intreaba spunand: “Oare exista odihna in aceasta lucrare? Oare cum voi putea pasi pe aceasta cale a virturii fara sa ma ostenesc? Oare exista ceva care sa nu pricinuiasca osteneala trupului meu?” Ia priveste cum cautam sa le facem pe toate fara osteneala! Dar ce spui, omule? Vrei sa urci la Cer  si sa intri in Imparatia lui Dumnezeu, sa te impartasesti de slava Lui si de petrecerea impreuna cu Ingerii, sa dobandesti viata cea fara de moarte si intrebi daca acest drum care duce la Dumnezeu are greutati? […]

Daca vom cugeta insa in fiecare situatie la Patimile Domnului, atunci vom intelege ca nicio osteneala sau greutate nu este mai mare decat aceasta. Nu cumva este cineva care nu este deplin incredintat de aceasta? Adica este cineva care a biruit in razboi sau a primit pe capul sau cununa stricacioasa a biruintei sau a reusit ce voia, chiar daca nu era vrednic de lauda sau a devenit slujitor sau a izbutit sa dobandeasca o virtute vrednica de mirare, daca mai inainte nu a dispretuit osteneala si necazul si daca nu a indepartat din sufletul sau cugetarea atatatoare a odihnei, care naste nepasarea, trandavia, frica? Oare toate acestea nu il molesesc pe om, facandu-l neputincios pentru orice lucrare duhovniceasca?

Intelepciunea lui Dumnezeu se arata in ispite si in necazuri

Asa cum se apropie genele una de alta, tot astfel se apropie si ispitele de oameni. Iar aceasta Dumnezeu a iconomisit-o cu intelepciune ca noi sa dobandim folos. Adica sa bati cu staruinta la usa milei lui Dumnezeu atunci cand esti impresurat de ispite si prin frica intristarilor sa intre in mintea ta samanta pomenirii lui Dumnezeu, ca rugandu-te fierbinte sa te apropii de El. Si astfel sa se sfinteasca inima ta cu neincetata pomenire a lui Dumnezeu. Daca vei face aceasta, atunci cand Il vei ruga, El te va asculta. […]

Toti cei care mor pentru lume se pregatesc sa indure cu bucurie cele neplacute

(…) Inainte de a incepe razboiul, cauta cu staruinta sa faci alianta si mai inainte de a te imbolnavi, cauta sa afli cine este medic bun. Astfel, inainte de a veni asupra ta necazuri, sa te rogi, ca in vremea necazului sa-L afli pe Dumnezeu ajutator, iar El te va asculta cu atentie. Mai inainte de a aluneca si de a cadea in deznadejde, sa te rogi lui Dumnezeu, dar mai inainte de a te ruga, sa-ti implinesti fagaduintele tale monahale, care sunt proviziile tale pe calea lui Dumnezeu. Corabia lui Noe pe timp de pace a fost construita, iar copacii folositi la constructia ei fusesera plantati cu o suta de ani mai inainte. Astfel, atunci cand a venit mania lui Dumnezeu pentru lipsa de pocainta a oamenilor, cei nedrepti si cei nepasatori s-au pierdut, in timp ce pentru dreptul Noe corabia s-a facut acoperamant mantuitor.

Toti cei care au murit pentru lume indura cu bucurie ispitele si cele neplacute, in timp ce aceia care traiesc lumeste nu au puterea sa indure nedreptatea. Acestia din urma fie sunt biruiti de slava desarta, fie se manie si se tulbura, purtandu-se ca unii fara de minte, fie sunt biruiti de intristare si deznadejde. […]

Sa nu incepi lucrarea virtutii daca nu esti pregatit sa te lupti cu vrajmasul

Atunci cand vrei sa incepi o lucrare placuta lui Dumnezeu, mai intai sa te pregatesti impotriva ispitelor care te vor afla si sa nu sovai deloc. Caci vrajmasul are obicei, atunci cand vede pe cineva ca incepe cu credinta fierbinte o lucrare buna si mantuitoare, sa-l impiedice cu diferite ispite infricosatoare, ca, din pricina lor, sa se raceasca ravna lui si sa nu mai aiba vreo dorinta de a se indeletnici cu vreo lucrare placuta lui Dumnezeu. Iar aceasta nu pentru ca vrajmasul ar avea o asemenea putere – caci daca ar fi avut, nimeni nu ar fi putut face vreodata vreo fapta buna – ci Dumnezeu ingaduie astfel, asa cum am aflat din pilda lui Iov. Asadar, pregateste-te pe sineti, astfel incat sa infrunti cu vitejie ispitele ce se impotrivesc lucrarii virtutilor si numai atunci aceasta lucrare a ta e bineplacuta lui Dumnezeu. Dar daca nu te vei pregati pentru infruntarea ispitelor, sa nu pornesti spre savasirea virtutilor.

Rugaciunile neincetate facute in vremea ispitelor

Asa cum oamenii mici se infricoseaza de privelistile inspaimantatoare si alearga la parintii lor prinzandu-se de hainele lor si cerandu-le ajutorul, tot astfel si sufletul: cu cat se teme mai mult de ispite, cu atat alearga mai repede la Dumnezeu si se lipeste de El, facand rugaciuni neincetate. Cu cat ispitele vin asupra lui, una dupa alta, cu atat se roaga mai mult. Insa atunci cand ispitele inceteaza, iar sufletul isi afla odihna, de obicei el pierde contactul cu realitatea (n.tr. duhovniceasca) si se indeparteaza de Dumnezeu.

(Din: Sfantul Isaac Sirul, Despre ispite, intristari, dureri si rabdare, Ed. Evanghelismos)