SFANTUL CONSTANTIN CEL MARE – TALCUIREA SFANTULUI ANTIM IVIREANUL: “Mare imparat, de Dumnezeu incununat si intocmai cu Apostolii cinstit”

21-05-2009 Sublinieri

Sf.Constantin.jpg

Biserica il praznuieste pe Sfantul Imparat Constantin cel Mare, care a ramas peste veacuri chip luminos pentru toti cei care, cu buna-credinta si buna-voire se nevoiesc carmuind pentru folosul norodului.

Cuvantarea de acum trei veacuri a Mitropolitului Tarii Romanesti, Sfantul Antim Ivireanul, intarea maretia launtrica a sfantului imparat, pentru a aduce insufletire si spor duhovnicesc ascultatorilor sai, printre care se afla si domnitorul crestin al tarii, purtand tot numele de Constantin (viitorul mucenic Constantin Brancoveanu):

dsc02127.JPG

“Oare pentru ce sfantului Constantin i s-a dat acest titlu, de-l numeste Sfanta Biserica numai pe dansul cu aceste trei numiri: de Dumnezeu incununat, mare imparat si intocmai cu apostolii?

  • Si zicem, intai, ca este de Dumnezeu incununat.

In ce chip? Una, pentru ca pe ceilalti imparati ii aleg oamenii de-i fac imparati si-i incununeaza cu cununa de aur si pietre scumpe, iar pe marele Constantin, pentru bunatatea si curatenia inimii sale insusi Dumnezeu l-a ales din limbi, ca pe Pavel dintre jidovi, si l-a chemat, cu glas ceresc, la vrednicia imparatiei si l-a incununat cu cununa darului celui de sus, cu arma buneivoiri, dupa cum zice David; si alta, ca peste noapte i s-a aratat in vis Domnul Hristos, zicandu-i: “Acel semn ce ti l-am aratat astazi pe cer este arma cu care am mantuit din mainile diavolului tot neamul omenesc, pe acela sa-l ai si tu ca un steag ridicat, sa mearga inaintea ta la toate razboaiele si cu darul acestuia vei birui pe toti vrajmasii norodului, pe care ti l-am incredintat sa-l pasti, si vei fi pururea biruitor si izbavitor“.

A doua, de vreme ce imparatia este un dar desavarsit, care se pogoara de sus, de la parintele luminilor, asupra celor alesi si imbunatatiti, pentru vrednicia lui i-a dat Dumnezeu sa se faca imparat, intai al crestinilor, ca sa indrepteze pe cei razvratiti, sa pazeasca turma lui Hristos de lupii cei ganditori si cu prastia Duhului Sfant sa-i goneasca si biserica lui Dumnezeu, ce era calcata si gemea sub tirani, sa o ridice si sa o veseleasca. Caci cununa imparateasca este despartita de mitra arhiereasca si imparatul care se nevoieste pentru binele si folosul norodului sau, atat la cele trupesti si trecatoare, cat si la cele sufletesti si duhovnicesti, macar ca nu are aceeasi vrednicie (arhiereasca), dar plata ii este de la Dumnezeu intocmai cu episcopii si se face si el diadoh apostolilor, care sunt imparatii si preotii bisericii, de vreme ce impreuna lucreaza cu Dumnezeu, pentru mantuirea lumii. Drept aceasta cu dreptate zice marele Constantin sfintilor parinti de la soborul cel dintai: “Voi in biserica, iar eu in afara bisericii sunt pus de Dumnezeu episcop“.

  • Pentru ce se numeste sfantul Constantin mare imparat?

Si zicem: pentru ca este de Dumnezeu incununat; urmeaza din aceasta ca este si mare. Iar nu zic [doar] pentru aceasta ca este mare, ci dupa cum scrie Evsevie, lumea nu l-a numit pe sfantul Constantin mare imparat pentru biruintele cele mari pe care le-a facut in razboaie, cat mai alest pentru marile faceri de bine pe care le-a adus supusilor sai. Iar nici [doar] pentru aceasta vom zice ca este mare, ca ma uit la prorocia lui David pentru Hristos la Psalmul 70, zicand: “Si se vor inchina lui toti imparatii pamantului, toate limbile vor sluji lui“. Si socotesc ca aceasta prorocie numai pe vremea marelui Constantin s-a implinit. In ce chip? Lui i s-au supus toti imparatii pamantului si pentru ca era capul tuturor imparatilor si inchinandu-se el lui Hristos, prin mijlocul lui toti s-au inchinat si prin pilda lui au luat frumusetea credintei; si pentru aceasta s-a numit mare pentru ca tuturor celor mari ai pamantului el era singur tiitor. Si voi zice ca este mare si pentru ca a stat pentru biserica lui Dumnezeu si s-a aratat imparat credincios; pentru plata crestinatatii sale a supus Dumnezeu sub picioarele lui toata lumea incat si din India a venit sol cu daruri mari de i s-a inchinat lui, pentru ca sa-l recunoasca pe el ca le este imparat, de vreme ce vestea armelor lui si multa lui crestinatate il marturiseau peste tot pamantul domn si stapan al intregii lumi.

  • Pentru ce se numeste sfantul Constantin intocmai cu Apostolii?

Ca el, sa inconjoare cetati, orase si sate ca apostolii, nu a inconjurat; nici n-a umblat sa propovaduiasca numele lui Hristos si credinta, ca dansii; sa se osteneasca cu calatorie pe jos, sa asude, sa flamanzeasca si sa insetoseze ca ei, n-a facut; sa fie inchis ca Petru in temnita, cu lantul de gat, sa fie batut cu toiege, ca Pavel, sa fie spanzurat de copaci ca Andrei si sa fie pedepsit cu toate felurile de munci si de cazne si la cea de apoi sa-i taie capul, ca celorlalti apostoli, nicaieri nu se vede. Dar apoi cum si pentru ce sa fie intocmai cu apostolii? Pentru ca acelea ce le-au facut apostoli, cu osteneala lor si cu propavaduirea, el insusi le-a facut, cu a sa pilda. Caci puterea imparatilor si a domnilor este sa prefaca si sa intoarca vointa norodului, dupa cum vor vrea ei; si aceasta nu o pot face cu alt mijloc, fara numai cand vor face intai ei acelea ce poftesc sa se faca de altii. […] Asa si marele Constantin, cu a sa pilda si cu a sa crestinatate, a facut pe toti supusii lui crestini si acelea pe care nu le-au putut ispravi desavarsit toti apostolii cu propovaduirea, fiecare unde i-a dat soarta, a ispravit el singur, cu poruncile ce a dat in toata lumea si a intins numele lui Hristos si credinta cat este pamantul si lumea. […]

O, smerenie fara margine! Veniti aici, voi, locuitorii pustiului, care ati stat pilde minunate si dascali ai smereniei, veniti, zic, si va minunati de smerenia imparatului ce este intocmai ca apostolii; marturisiti ca acestia nu l-au intrecut. Pentru ca voi de ati si infranat dobitocestile patimi ale trupului, de ati smerit trupul, de ati lepadat desertaciunile poftelor, de ati iubit tinerea, de ati urat mandria, de ati trait in curatenie, de v-ati facut smeriti, nu este minune, pentru ca despartindu-va de lume si iubind saracia lesne ati gasit sufletul vostru la smerenie, pentru ca stim bine ca saracia smereste pe om. Iar marele Constantin, in luciul lumii acesteia, imparat mare, stapanitor lumii, cu domnie lata, cu stapanire desavarsita, cu marire nespusa si sa nu se mandreasca ci mai vartos sa se arate desavarsit pilda smereniei. Nu este minunea minunilor? Nu este semn de mare sfintenie? Nu este dovada a unui dar mare de la Dumnezeu in ceruri?”

(Dupa: Antim Ivireanul, Didahii, Editura Litera, Bucuresti-Chisinau)

sfierantimivireanul.jpg


Categorii

Sfantul Ierarh Antim Ivireanul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Imparati Constantin si Elena

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate