SFINTII IMPARATI SI INTOCMAI CU APOSTOLII CONSTANTIN SI MAICA SA, ELENA. Predica sfantului ierarh Antim Ivireanul despre smerenia si credinta Sfantului Constantin cel Mare

21-05-2012 Sublinieri

Cititi si:

***

Cuvant de invatatura la sfintii si intocmai cu apostolii

imparati Constandin si Elena

 

„Tot cel ce sa smereste, sa va inalta!”

(Luca 14, 11)

Nu iaste cu putinta sa ajunga nestine la linistia mantuirii, de nu va trece intai prin usa rabdarii.

Nu iaste cu putinta sa se sue in cereasca cetate a fericirii, de nu va intra prin calea smereniei.

Nu iaste cu putinta sa se inalte in ceata sfintilor, de nu sa va smeri cu duhul aici, jos, in orasul celor pamantesti.

Nu iaste cu putinta sa imparateasca impreuna cu Hristos la ceriu, de nu va urma aici urmele lui Hristos cu crucea.

Nu iaste cu putinta a ramanea cuiva nume vestit in lume, cu fapte rele si necuvioase.

Aceasta cunoscand si marele Constandin, cine va putea sa povesteasca smereniia lui cea mare? Cine va putea sa scoata la aratare crestinatatea lui cea desavarsita si cugetul lui cel crestinesc, pentru ca sa se invredniceasca dumnezeestilor fagadueli, pentru ca sa se impartasasca bucuriei cei nespuse a imparatiei ceriului? Caci cand au rasarit in lumina acestiia[1] si au lasat bratele cele parintesti esind din Vretaniia, de n-au si fost inca crestin, iara fugiia de cugetul cel paganesc: si uraciunea ce arata catra lucrurile cele paganesti inchipuia procopseala cea viitoare, ce era sa faca in crestinatate.

Si oare, n-au aratat mare crestinatate? Ca auzind nedreptatile cele paganesti ale lui Maxentie ce facea asupra crestinilor au radicat asupra-i razboiu si macar ca era in nevoe, atata cat era sa se biruiasca de Maxentie, iar l-au incredintat biruitoriu si i-au sporit barbatiia sufletului spre lupta, neadormita proniia lui Dumnezeu cu o inchipuire de cruce pre ceriu carea zicea cu slove de stele: „Cu acesta sa biruesti”, dintru care aratare, intarindu-se bun credinciosul Constandin, atata de tare s-au luptat cu paganul de Maxentie, cat l-au biruit desavarsit si l-au inecat in apa Tiverului.

Luand, drept aceia, indrazneala de pe aceste semne ceresti blagocestivul imparat atat au procopsit in crestinatate, cat face sa se minuneze toti cei ce aud.

Omul iaste dobitoc, iubitor de sine. Ca de ce nu sa apuca? Si ce nu sa osteneste? Si cu ce nu sa sileste, pentru odihna, linistea si paza sanatatii lui? Ca fiind sanatos, ce nu face, pentru ca sa apere si sa departeze cele ce supara sanatatea? Cata cheltuiala face, pentru ca sa stea impotriva gerului ernii, impotriva arsitei verii? Fiind bolnav, cat sa cheltuiaste, cat patimeste, cat rabda, pentru ca sa-si castige ce-au pierdut? Nu baga in seama a-si cheltui averia, a gusta doftorii amara, a sa adapa cu bauturi gretoase, a-si varsa sangele; si nu iaste nici un lucru ca sa nu-l faca pentru sanatatea lui si pentru mantuirea cea trupeasca. De pe acestia poate sa priceapa fiestecarele cat iaste <de> dulce sanatatea si cat iaste de iubitor pre sine omul.

Deci, acea pohta a sanatatii carea poate atata hi ceilalti sa faca cele putincioase si cele neputincioase, n-au putut nicidecum sa faca nimica blagocestivului Constandin. N-au putut, zic, macar cat de putin sa-l miste din calduroasa lui blagocestie, pentru ca fiind ranit iubitoriul de Dumnezeu de cumplite bube peste tot trupul era o minune celor ce-l vedea. N-au putut mestersugul cel doftoresc sa afle mijlocire vindecatoare si doftorii iscusiti pentru aceasta boala nevindecata.

Iara zavistiia cea jidoveasca aceasta sfatuia pre imparatul sa uciga atatea prunci cat sa-si poata spala trupul intr-acel sange cald al pruncilor celor omorati; si asa, cufundand patima, acolea inlauntru, s-ar fi mantuit imparatul.

Ce socotiti, oare, sa fie primit sfatul acesta, iubitoriul de Hristos, sa se fi apucat de doftoriia, aceasta, credinciosul? Ba, nu s-au apucat. De ce? O, de credinta cea desavarsiti a credinciosului imparat au zis cu glas mare: mai bine voesc sa moriu eu, bolnav si pentru dragostea lui Dumnezeu, decat sa-mi iau sanatatea mea si sa-mi rascumpar mantuirea mea cu atata sange nevinovat.

Raspuns adevarat de imparat credincios. Mai bine au socotit viata altora decat a lui. Oare, nu s-au aratat cu aceasta fapta, adevarat urmator lui Hristos? Mi sa pare sa fie saltat ceriul cu toti ingerii sai, de acest glas blagocestiv al raspunsului. Au saltat sufletele celor drepti si cetele cerestii heruvimii si serafimii s-au bucurat pentru aceasta curata cunostinta a dragostei catra Dumnezeu, a iubitoriului de Dumnezeu Constandin. Si aceasta o adeverez prin savarsitul cel de pe urma. Ca peste noapte i-au descoperit Insusi Imparatul imparatilor, prin rostul slavirilor apostoli Petru si Pavel cum ca pentru credinta lui cea desavarsita s-au hirotonit de la Dumnezeu intocma cu apostolii si i-au daruit nu numai sanatatea trupului, ce si a sufletului, botezandu-se de sfantul Silivestru. S-au botezat, drept aceia in baia a dooa a nasterii si s-au curatit de toata boala.

O, de inaltimea credintii lui Constandin! Si cine poate macar cu mintea sa te ajunga? Si de vreme ce atata credinta au aratat credinciosul imparat mai inainte de a sa imbraca cu haina cea luminata a credintii prin botez, socotiti de vedeti la cata inaltime s-au suit dupa podoaba credintii.

Sa turbura linistea cea bisericeasca de dobitoceasca pornirea eresului arianesc si pravoslaviia credintii sa lupta de valurile necredintii. Si la atata nevoe au stralucit steaoa cea luminoasa, blagocestivul Constandin. Si, adunand la Nichea saborul cel laudat, au potolit turburarea bisericii. Si precum firea naste iarba cea de vindecare la locul unde rasare odrasla cea purtatoare de moarte, precum sa vede: are otrava de moarte scorpiia, iar dupa moarte sa preface trupul ei iarba de vindecare; musca naparca de moarte, iar din trupul ei sa face tiriacul, carele iaste impotriva veninului, intr-acestas chip au randuit dumnezeiasca pronia ca pe vremile necuratului Arie sa straluceasca blagocestivul Constandin, pentru ca sa rasipeasca cu lumina credintii norul eresului arianesc.

Aici, adevarat, sa cuveniia sa aibi minte ingereasca, pentru ca sa scoti la aratare legile cele sfinte, ce insusi au scris, spre sporiul crestinatatii si al credintii celor credinciosi, multimea bisericilor carele in multe locuri, in slava lui Dumnezeu, cu mare cuviinta au facut, milosteniile catra cei lipsiti, ajutoriul catra cei saraci si dragostea cea crestineasca catra toti si toate, pentru intarirea si intemeierea credintii.

Deci, de au stralucit atata marele si intocma cu apostolii in credinta, socotiti cat s-au inaltat in smerenie, care iaste roada credintii. Socotiti pre preaslavitul imparat ca au numarat mai mult biruinte si pohfale decat zile a vietui lui. Socotiti indestulata largime a stapanirii lui, care incepea de la rasarit si sa sfarsiia la apus.

Si cu toate aceste pricini, carele il indemna spre mandrie ca pre un imparat si imparat infricosat, slavit si purtator de biruinta, vedeti-l cat iaste de despartit de aceia ce sa cuveniia sa-l arate vrednic; sa cuveniia ca un hirotonit intocma cu apostolii; nu de oamenii, ci de Insusi Arhiereul cel desavarsit, Hristos, sa saza intai la sfintele saboara, iara ca un smerit nu s-au aratat niciodata sa saza de nu vrea a seda intai toti parintii si nu in scaun nalt, imparatesc, ci in scaun scund si prost.

Ajungea, ca un blagocestiv imparat sa porunceasca sa se zideasca biserici, sa se radice case de rugaciuni si alte zidiri placute lui Dumnezeu. Iar ca un smerit ce era insusi sa pogoriia din scaunul lui cel inalt si lepada schiptrul lui din mana si scotea haina cea imparateasca de pe trupul lui si-si goliia capul de cununa cea de mult pret si aducea pre umbrele[2] lui pietri si cu mainile lui iubitoriul de Dumnezeu sapa cu ceialalti lucratori la temeele bisericilor.

O, smerenie fara margine! Veniti aici, voi lacuitorii pustiiului, carii, ati statut pilde minunate si dascali ai smereniei, veniti, zic si va minunati de smereniia imparatului celui ce iaste intocma cu apostolii; marturisiti cum ca au ajuns pana la nu mai inainte[3]. Pentru caci voi de ati si infranat dobitocestile patimi ale trupului, de ati smerit trupul, de ati lepadat desartaciunile pohtelor, de ati iubit tinerea, de ati urat mandriia, de ati trait in curatenie, de v-ati facut cu masuraciunea smeriti, nu iaste minune, pentru caci despartindu-va de lume si iubind saraciia lesne ati gasit sufletul vostru[4]la smerenie, pentru caci bine stim ca saraciia smereste pre om.

Iar marele Constandin in luciul lumii acestiia, imparat mare, stapanitor lumii, cu domnie lata, cu stapanire desavarsit, cu marire nespusa si sa nu sa mandreasca, ci mai vartos sa se arate desavarsit pilda smereniei. Nu iaste minune minunilor? Nu iaste semn de mare sfintenie? Nu iaste dovada a unui dar mare de la Dumnezeu in ceriuri?

Si pentru caci au stralucit in bunatatile cele mai alese, peste masura, marele si intocma cu apostolii, Constandin, invata cu a sa pilda toata adunarea credinciosilor, toate cetele oamenilor, carii dinpreuna sarbeaza si praznuesc pomenirea lui, sa calatoreasca cu indrazneala sfanta pre calea mantuirii, pentru ca sa se invredniceasca dumnezeestilor fagadueli, pentru ca sa se faca partasi cerestilor bucurii si fericirilor celor de pururea.

Invata, drept aceia, pre cei bogati, pentru caci fiind el prea bogat facea comoara in ceriuri, dupa evangheliceasca porunca. Invata pre cei de neam bun, pentru caci fiind el prea de neam bun au poftit vietuirea si petrecaniia cetatii cei de sus. Invata pre imparati, pentru ca imparatind el cu atata putere sa siliia pururea sa castige mostenirea fagaduialelor lui Hristos. Invata pre meseri si pre saraci, pentru ca de vreme ce bogatiia si marirea s-au biruit de pofta bunatatii, cum sa nu sporeasca pre lesne saraciia, care iaste pricina spre facere de bine, dupa cum zice David?

Bucura-te, drept aceia, acolo sus, la imparatiile cele mari a dumnzeestii mariri, o, blagocestive imparate! Sue-te la inaltimea dumnezeestilor fericiri, unde cea desavarsit smerenie te-au suit. Culege rodurile credintii tale cei peste masura in ceriuri, carele aici, jos, pre pamant, ai samanat tu. Iara sa nu ne lasi nici pre noi saraci de folosirile, de acoperamantul si de rugaciunile tale cele fierbinti catra Dumnezeu si mai vartos te roaga Fiiului si Cuvantului lui Dumnezeu, sa pazeasca intreg si cu fericire chipul cel viu al bunatatilor tale, pre adevaratul mostenitor crestinatatii tale, pre iubitoriul de Hristos si crestinul nostru domn.

Supune supt picioarele credinciosului lui suflet slabi si far’ de putere pre vrajmasii mariei-tale, precum ai supus pre potrivnicii credintii, pentru ca sa lumineze in multi ani, intru stapanirea sa, crestinatatea, pentru ca domnind el sa imparateasca dreptatea, pentru ca sa tie cu slobozenie bunatatea, sa nu aiba obraz strambatatea.

Si asa sa Se mareasca Dumnezeu, sa se cinsteasca dreapta credinta, carea nadajduim sa o castigam prin darul tau, pentru caci acesta insusi avand numele tau sa face asamanatoriu desavarsit bunatatilor tale. Amin.


[1] In editia din 1888: „lumina lumii acestiia”.

[2] In editia din 1888: „umerele”.

[3] In editia din 1888: „pana la cele mai inalte”.

[4] In editia din 1888: „ati gatit sufletul vostru”.

(din: Sfantul Antim Ivireanul, Didahii, Editura Basilica, Bucuresti, 2010)

Legaturi:


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Ierarh Antim Ivireanul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Imparati Constantin si Elena

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “SFINTII IMPARATI SI INTOCMAI CU APOSTOLII CONSTANTIN SI MAICA SA, ELENA. Predica sfantului ierarh Antim Ivireanul despre smerenia si credinta Sfantului Constantin cel Mare

  1. Ce grai dulce are Sf Ierarh Antim! N-am stiut pana acum de boala Imparatului Constantin si nici de smerenia sa cea mare… Binevenit cuvantul, mai ales ca heterodocsii vorbesc despre Sf Constantin ca despre un simplu conducator politic:-(

    Multumesc, fratilor, pentru acest cuvant, parca care m-au dus cu cateva secole in urma!

  2. Din inițiativa lui Constantin este inaugurat în 328, între Sucidava și Oescus, un pod peste Dunăre, care reflectă importanța dobândită de regiunile nord-dunărene pentru imperiu. Prin campaniile sale la frontiera Dunarii, recuperează o parte din teritoriile Daciei (care fusese părăsită de legiunile împăratului Aurelian). Acum Constantin și-a adăugat și titlul de Dacicus Maximus.

  3. Pina sa vina la putere Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena, crestinii au platit un mare pret de singe in diveresele arene romane unde erau crucificati, mincati de animale, sau pur si simplu torturati pina la moarte pentru credinta lor. Mai mult de jumatate din sfintii martiri ai Bisericii pomeniti in sinaxare au fost dati in aceasta perioada, adica pina la venirea Sf. Imparat Constantin. Asta arata de cit sacrificiu si credinta COLECTIVA e nevoie pentru a avea conducatori vrednici. SI in consecinta cit de greu spre improbabil este sa se mai intimple asa ceva in zilele noastre.

    ” Iara zavistiia cea jidoveasca aceasta sfatuia pre imparatul sa uciga atatea prunci cat sa-si poata spala trupul intr-acel sange cald al pruncilor celor omorati”. Inca una din multele confirmari istorice pe tema asta….foarte interesant!

  4. Pentru mine sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este sa zicem “dubla”, caci ii venerez pe sfintii Bisericii, si comemorez pe nasul meu Constantin si pe mama mea Elena…Emotia este mare, ca si recunostiinta fata de Dumnezeu…

  5. @Hrisanti:

    La multi ani intru Hristos!

  6. @admin

    Sarut mana, frate !

  7. Trist este ca avem o multime de persoane care in aceasta zi revendica apartenenta la acesti mari sfinti.In actele de stare civila sunt Constantin sau Elena,dar toata lumea ii striga dupa cel de al doilea nume.Nu e un lucru intamplator.Vrajmasul nu suporta nici sa auda numele sfintilor.Nici nu mai vorbim ca turbeaza daca incercam sa la calcam pe urme…

  8. PS SEBASTIAN:
    „Sfinţii aceştia, numiţi în cărţile de cult „întocmai cu Apostolii”, au rămas în conştiinţa Bisericii, pe de o parte, ca APARATORI AI CREDINTEI iar pe de altă parte ca MODELE DE CONDUCATORI.”

    “Mucenicii şi-au dat viaţa pentru dreapta credinţă, iar noi nu numai că nu o preţuim şi nu o apărăm în faţa ereziilor, dar chiar afişăm, de multe ori, indiferenţă sau chiar dispreţ faţă de ea. Acestea îl fac „Mare” pe Sfântul Împărat Constantin, pentru că a înţeles să preţuiască, să iubească şi să apere credinţa creştină. El a schimbat istoria; a schimbat cursul lumii, lăsând în urma lui un imperiu creştin.”

    “Sfinţii prăznuiţi astăzi sunt şi MODELE DE CONDUCATORI CU FRICA DE DUMNEZEU, chiar dacă au fost oameni politici. Ei nu şi-au pierdut ruşinea şi respectul faţă de semeni şi faţă de lege. ASTFEL DE CONDUCATORI NE TREBUIE SI NOUA ASTAZI − CU FRICA DE DUMNEZEU SI CU DRAGOSTE FATA DE BISERICA SA, asemenea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.”

  9. Pingback: INALTAREA SFINTEI CRUCI. Predica despre sensul Crucii a PARINTELUI SOFIAN BOGHIU, chemat la Dumnezeu, acum 10 ani, in ziua acestui mare praznic -
  10. Pingback: Pastorala exceptionala de Craciun a IPS ANDREI, Mitropolitul Clujului: PRECUM MAGII, SA NU NE INTOARCEM LA “IROD”, LA OMUL LUMESC, “CIVILIZAT”, CI SA O APUCAM “PE ALTA CALE”, CEA STRAMTA, A LUI HRISTOS! -
  11. Pingback: SFINTII IMPARATI CONSTANTIN SI ELENA si responsabilitatea noastra. PREDICI AUDIO -
  12. Pingback: PARINTELE THEODOROS ZISIS la Constanta - predica audio si conferinta (text) despre DESCRESTINAREA EUROPEI, rolul Sfantului Imparat Constantin, CADEREA CONSTANTINOPOLULUI, ierarhii filo-papistasi si PERICOLUL ECUMENISMULUI - Razboi întru Cuvânt - Recoman
  13. Pingback: SFINTII MARI IMPARATI SI INTOCMAI CU APOSTOLII CONSTANTIN SI MAICA SA ELENA. Lectia de istorie a Parintelui Gh. Metallinos: cine sunt detractorii sfantului imparat? - Recomandari
  14. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN CEL MARE si SFANTA SA MAMA, ELENA, Imparatii “de Dumnezeu incununati”. Predici audio si video. Viata si politica religioasa a Sfantului Imparat. CE RAMANE ASTAZI DIN MOSTENIREA CONSTANTINIANA? | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: “Veniţi să împletim cununi de cântări Apostolilor creştinătăţii…”: CANTARI PSALTICE LA SARBATOAREA SFINTILOR IMPARATI. PARACLISUL SFINTILOR CONSTANTIN SI ELENA (audio, text). “Masă duhovnicească astăzi întindeţi celor
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate