Arhim. Andrei Coroian: GANDURI DUHOVNICESTI LA INCEPUTUL POSTULUI NASTERII DOMNULUI

19-11-2013 Sublinieri

10

Gânduri duhovniceşti la începutul postului Crăciunului

Am intrat in postul Naşterii Domnului sau al Crăciunului cum i se mai spune, timp în care cu mult dor şi duhovinicească bucurie ne pregătim să-L intâmpinăm pe dumnezeiescul Prunc, pe veşnicul şi dumnezeiescul Fiu făcut Om. Anul acesta o facem cu un spor de credinţă după un sfârşit de toamnă cu multă încărcătură de har şi cerească binecuvântare. Au fost aduse în Ţară moaştele sfinţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi Maica sa Elena care au reaprins în noi credinţa şi iubirea lui Hristos. Sfânta Sa Maică ne-a bucurat, îndulcit şi mângâiat cu prezenţa sfintei sale icoane Prodromiţa de la sfântul munte al Atonului.

I-am sărbătorit pe Sfinţii Ardeleni, mărturisitorii Ortodoxiei în Ardeal care ne-au dat o bucurie rară, iar pilda vieţii lor strigă către noi. Ce lucruri mari şi vrednice de laudă au făcut ei în vremuri când nori grei şi negri ai greutăţilor păreau să ascundă pe vecie soarele pentru poporul oropsit. Cât de luminoşi, plini de credinţă, de  iubire şi de adevăr au fost şi cu câtă mărinimie şi neosteneală au lucrat jertfindu-se lui Dumnezeu şi oamenilor.

Poate prin cuvintele marelui mitropolit şi sfânt Andrei Şaguna să ne amintim de Praznicul al cărui Post îl începem:

’’Nu este nici o familie de creştin care nu s-ar bucura şi nu s-ar lumina duhovniceşte de lrg-9377-icoane_nasterea_domnului_00006_sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos….

Mărimea şi sfinţenia zilei de astăzi este aşa de puternică încât mâhniţii nu mai simt astăzi nici o durere; săracii nu mai simt sărăcia lor; învrăjbiţii nu mai vor să ştie de duşmănie; stăpanii se milostivesc de slugile lor. Cauza acestor simţiri mângâietoare este naşterea Pruncului dumezeiesc care a adus pentru cei mâhniţi mângâiere, pentru cei săraci săturare, pentru cei învrăjbiţi împăcare, pentru stăpâni umilinţă, iar pentru slugi ascultare.’’(1).

Marea bunătate a lui Dumnezeu, iubire şi milă faţă de oameni se arată în aceste cuvinte dar în acelaşi timp şi marea răspundere a omului faţă de darurile primite.

Ne-am obişnuit să credem că postul este un alt regim alimentar, o mai multă abstinenţă, osteneală în rugăciune, mai multă priveghere, mai multă cântare, mai deasă spovedanie şi cuminecare, mai multă citire a cărţilor sfinte, toate acestea sunt bune foarte şi folositoare. Dar esenţa postului, a perioadei lui, a rugăciunii, a întregii noastre vieţi duhovniceşti este lepădarea de sine. Renunţarea la orice fel de manifestare a egoismului în gând, în cuvânt şi în faptă, sub multiplele lui forme şi practicarea altruismului, dăruirii de sine, a jertfirii de sine. Aceasta este viaţa trăită pe pământ de Mântuitorul nostru Iisus Hristos Care a arătat o totală lepădare de Sine şi în acelaşi timp o totală dăruire de Sine.

Născut şi trăit în sărăcie, în umilinţă, în osteneală, a arătat îndelungă răbdare în bătăile, scuipările şi chinurile la Care a fost supus, cu iubire iertându-i şi rugându-Se pentru ucigaşii Săi, care L-au răstignit pe Cruce.

entranceoftheotokos-detailMaica Domnului a arătat aceeaşi lepădare de sine din pruncia ei. La vârsta de trei ani dusă la Templu, nu plânge de dorul părinţilor cum firesc ar fi fost, ci zboară ca o porumbiţă duhovnicească, urcând treptele templului până în braţele marelui arhiereu Zaharia. Noaptea o petrecea în rugăciune (2) în sfânta sfintelor de dragul lui Dumnezeu, iar ziua muncea de dragul şi spre folosul oamenilor.

Aceasta a fost toată viaţa ei muncă şi rugăciune, dăruire şi jertfelnicie, alinare şi mângâiere pentru cei oropsiţi. Veşnică fecioară şi fiică ascultătoare a Tatălui ceresc, veşnică mireasă nenuntită a Duhului Sfânt şi veşnică maică a Fiului şi a tuturor următorilor Lui. Câte lacrimi nu varsă până astăzi sfânta Fecioară, câtă stăruinţă în rugăciunile ei mijlocitoare la Sfânta Treime, câtă revăsare de milostivire şi bunătate către mii şi milioane de creştini care îi cer ajutorul în boli, în neajunsuri, în cruntă sărăcie şi în ceas de moarte. Niciodată Maica Domnului n-a vrut să stie altceva decât de Dumnezeu pe Care L-a cuprins în fiinţa ei preacurată, dar, în acelaşi timp, miloasa poartă a inimii sale este mereu deschisă nouă pământenilor.

Aşa au trăit toţi sfinţii practicând post, rugăciune şi milostenie într-o totală lepădare de sine. Sfântul JohnChrysostomNPIoan Gură de Aur, dăruit de Dumnezeu cu mulţime de daruri, toată viaţa lui plină de prigoane şi nedreptăţi o jertfeşte cu mărinimie lui Dumnezeu şi oamenilor. Dacă vremea cât a fost monah a jertfit-o în rugăciuni necurmate de zi şi de noapte şi postiri extreme, viaţa preoţească şi arhierească o jertfeşte lui Dumnezeu şi oamenilor. Cată ravnă, jertfă şi nopţi de rugăciune nu a jertfit în apărarea poporului antiohian, atunci când, în urma profanării statuii imperiale, era ameninţat cu moartea, iar cetatea Antiohiei cu distrugerea. Dacă geniul său oratoric este inegalabil, şi dragostea sa jertfelnică este pe măsură. Cu cată iscusinţă, înţelepciune a organizat apărarea cetăţii, insuflând în monahi, preoţi, patriarh şi popor ideea că prin rugăciune, post şi încredere în Dumnezeu, împăratul Teodosie poate fi îmbânzit, ceea ce, în cele din urmă, s-a întâmplat.

Această disponibilitate de jertfă nu-l va părăsi niciodată până la moartea sa martirică.

Când se afla exilat de împărăteasa Eudoxia, mângâia prin scrisoare pe un ucenic al său, episcopul Chiriac, spunându-i:

’’Nu te mâhni dar, frate Chiriac, că eu când eram izgonit din Constantinopol nu purtam grijă de nici una din acestea ci ziceam în sinea mea: De-i este voia împărătesei să mă izgonească, izgonească-mă. Al Domnului este pământul şi plinirea lui. De vrea să mă taie cu fierăstrăul, să o facă, am pildă pe proorocul Isaia. De vrea să mă arunce în mare,  îmi voi aduce aminte de proorocul Iona. De-i este voia să mă bage în groapă, am pe Daniil aruncat în groapa leilor. De va vrea să mă ucidă cu pietre, am pe Ştefan, întâiul Mucenic, care a pătimit aceasta. De va vrea să-mi ia capul, am pe sfântul Ioan Botezătorul. De va vrea să-mi ia averea, să o ia, dacă o am, că gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voi duce.’’(3)

Prezentându-i apoi şirul de suferinţe nedrepte din viaţa Domnului, ale apostolilor, îi descrie apoi propriile sale suferinţe şi-l îndeamnă să se bucure. Iată adevărată lepădare de sine. Îl durea doar suferinţele celor ce au suferit din iubire pentru el: preoţi episcopi şi monahi. Iată adevărată jertfire de sine pe care o găsim în sfinţi şi în părinţii noştri. O mamă trăieşte pentru fericirea altora, bucuria nu o află întru sine, ci în ai săi; dacă vede năpăstuiri venite asupra copiilor ei simte dureri cumplite în inima ei de mamă, neaflând odihnă până nu îndepărtează nenorocirea. Dacă cineva se îmbolnăveşte din casa ei, câte nopţi nu doarme, câte mii şi câte sute de mii de lacrimi nu varsă din inima ei. Când alţii dorm, ea priveghează rugându-se, păzind mişcarea şi răsuflarea fiului ei. Numai Dumnezeu ştie viaţa ce grea a unei mame şi puţini dintre noi o preţuim după cuviinţă, (4) scrie marele şi sfântul mitropolit Andrei Şaguna.

În orice suflet omenesc, în ascuns sau la arătare, tăcut sau mărturisit, sălăşluieşte dorul după Mirele ceresc, precum şi nostalgia după fericita stare împreună cu El în grădina raiului. Nu există o bucurie mai mare ca reîmpăcarea omului cu Dumnezeu, a făpturii cu Făcătorul său. Aceasta implică lepădarea şi jertfirea sinelui egoist căzut în animalitate şi materialitate, mulţumit cu pseudofericirea lumii acesteia. Lepădarea aduce libertatea de a răspunde cereştii iubirii a Sfintei Treimi întrupate în Hristos Domnul, iar jertfirea ne dă putinţa de a trăi mereu impreună cu El prin harul Sfântului Duh in sfântă Biserica Sa.

Post cu sufletul şi cu trupul de la răutăţi, rugăciune şi cântare, milostenie şi iubire, spovedanie şi împărtăşanie, toate având un singur scop: curăţirea, luminarea şi sfinţirea sufletului şi mai ales unirea lui cu Iisus Hristos Dumnezeu în gânduri, în cuvinte şi în fapte. Aşa, doar aşa, perioada postului va fi rodnică iar praznicul Naşterii cerescului Prunc duhovnicească bucurie, pace şi sporire, personală şi lăuntrică încredinţare a vieţii celei nesfârşite şi fericite.


Note:

1. Mitopolitul Andrei Şaguna, Cuvântări bisericeşti pentru praznicele Domneşti, Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 11.

2. Sfântul Grigorie Palama, Scrieri 2, Deisis, Sibiu 2005, p. 61

3. Proloage, vol-1. p. 456-458.

4. ibid., nota 1

sursa: http://anomismi.wordpress.com/

(sursa foto)

Legaturi:


Categorii

1. SPECIAL, Cum sa tinem post?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Andrei Coroian, Sfantul Ioan Gura de Aur

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “Arhim. Andrei Coroian: GANDURI DUHOVNICESTI LA INCEPUTUL POSTULUI NASTERII DOMNULUI

  1. http://www.realitatea.net/preot-despre-postul-craciunului-daca-nu-putem-tine-postul-de-bucate-sa-l-tinem-pe-cel-de-pacate_1320959.html

    halal presa…eventual…dar si chipul mistic al parintelui da dreptate administratiei BOR sa nu mai vorbeasca oricine in presa ca uite ce iese…POST MODERN (TALKING…eventual)…

  2. Pingback: A INCEPUT POSTUL CRACIUNULUI. Cuvant al Sfantul Ioan Gura de Aur: “Ce folos ai de pe urma postului, cand postesti cu trupul, dar te desfranezi cu ochii?” -
  3. Doamne ajuta,

    Parohia de care apartin organizeaza un concert de colinde cu copilasi ai parohiei si pentru acest concert am dori sa printam o imagine cu icoana Nasterii Domnului si ne-a placut tare mult imaginea care am gasit-o pe site-ul dumneavoastra doar ca aceasta este prea mica pentru intentiile noastre si ne intrebam daca nu ati avea imaginea la o dimensiune ceva mai mare (4964pixeli x 3509pixeli)?

    Fac referire la aceasta imagine:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2013/11/lrg-9377-icoane_nasterea_domnului_00006_.jpg

    Va multumim pentru ajutor,
    Oana Anitii

  4. @ Oana Anitii:

    Din pacate nu o avem decat in aceasta rezolutie, luata ca atare de pe siteul Icoane Ortodoxe.

  5. Pingback: Sfantul Ioan Gura de Aur despre SCOPUL si PUTEREA POSTULUI CELUI ADEVARAT. “Dar dacă trupul tău este slab şi nu poţi să posteşti mereu, poţi însă să te rogi şi să fii înfrânat!”. POSTIREA – INDEPARTAREA DESFATARILOR TRUPEST
  6. Pingback: CUM TINEM POSTUL NASTERII DOMNULUI? Este de ajuns doar sa ne propunem… “SA FIM MAI BUNI IN POST”? Poate fi minimalizata sau ignorata INFRANAREA DE LA MANCARE in numele “abtinerii de la rautati” sau a “postului duhovnice
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate