CINA CEA MARE. Predica Sfantului Iustin Popovici (de Celie) la Duminica Sfintilor Parinti (a Stramosilor Domnului). “Cand sa ma mai gandesc si la Hristos?”
Cina cea mare
Predica Sfantului Iustin Popovici (de la Celie) la Duminica Sfintilor Parinti
(Postul Craciunului, anul 1965)
“Si noi suntem astazi in Sfanta Evanghelie a mantuirii. Ati auzit astazi Sfanta Evanghelie. Iar ea este si a mea, si a ta si a fiecaruia; noi, toti oamenii, luam parte la ea. Astfel, Domnul a descoperit acestei Evanghelia noastra omeneasca si ea se refera la fiecare dintre noi. S-a coborat din Cer ca sa le graiasca oamenilor: Iata, voi, oamenii, traiti in Cerul evanghelic si sunteti din Cer, pentru aceasta v-am si adus Adevarul cel ceresc. Evanghelia mantuirii ne spune astazi o mare si sfanta taina in legatura cu Cina cea mare (Luca 14,16-24). In aceasta lume noi toti luam parte la cina Domnului. Domnul a pregatit Cina cea mare, creand aceasta lume: soarele, cerul, stelele, pamantul, plantele, iarba, pasarile, animalele. Toate acestea alcatuiesc imensa masa la care ne-a asezat Domnul pe noi, neamul omenesc; la masa acestei mari Cine, care se intinde pe pamant peste toate cele cinci continente, peste cer si peste intregul univers. Creand aceasta lume, Domnul a creat tot ceea ce noi vedem, ca si multe lumi nevazute.
Si la aceasta Cina, la aceasta lume creata, creata cu belsug, lumea de Dumnezeu zidita, Domnul i-a chemat pe toti. Veniti, veniti, cina este gata. Lumea intreaga este pregatita. Omul este pamantesc, iar Dumnezeu este Ceresc, El lumineaza vesnic peste tine si iata, eu, sluga soarelui Sau, te chem; vino, totul este pregatit. Dumnezeu te-a facut om, ti-a dat toate cele de folos trupului. Imbelsugata si fastuoasa cina are loc neincetat! Dar oare este hrana pentru sufletul tau? Oare a facut Dumnezeu hrana pentru sufletele noastre, pentru constiintele noastre, pentru mintile noastre? Da, caci ce a aratat Domnul prin aceasta lume vazuta, printr-o astfel de minunata si dumnezeiasca lume pamanteasca? Intelepciunea Sa, Intelepciunea dumnezeiasca, prin care ne hraneste in aceasta lume vazuta. Domnul a aratat Bunatatea dumnezeirii Sale, Dragostea dumnezeirii Sale, si prin acestea hraneste sufletul nostru – cu Dragostea dumnezeiasca si cu Bunatatea dumnezeiasca. Prin aceasta lume vazuta, care este de o deosebita frumusete, Dumnezeu ne descopera frumusetea Sa dumnezeiasca si hraneste sufletele noastre cu frumusetea Sa cea cereasca. Fiecare lucru din aceasta lume, si fiecare faptura, si fiecare zidire, ca o sluga a Domnului ne cheama pe fiecare dintre noi: Vino, veniti, totul este gata.
Cum au raspuns oamenii la chemarea lui Dumnezeu? In aceasta lume, noi, oamenii, ne scuzam: Pai am avutie, sa ma ingrijesc de ea, campul acesta este al meu; al meu este totul, Dumnezeu ma cheama, dar nu am cand, Stapane, nu am cand! El spune Stapanului Cerului si pamantului: Nu am cand! Acesta este omul care nu slujeste mai intai lui Dumnezeu, nici sufletului sau. Aceasta preocupare pentru avutie poate fi si materiala, vazuta, dar poate fi si spirituala, nevazuta, pentru omul care se ocupa cu stiinta, iar Dumnezeu il cheama la cina Sa cea imbelsugata ca sa deschida ochii si sa vada ce a creat El pentru om aici, cat de minunata este lumea, sa cunoasca intelepciunea dumnezeiasca, bunatatea dumnezeiasca, privind aceasta lume minunata creata de Dumnezeu. Omul de stiinta spune lui Dumnezeu: Eu am carti, nu am cand, iarta-ma, nu am cand. Sau sa spunem ca omul si-a ales o meserie, o profesiune, si s-a dedicat cu totul acestei chemari, fie ca este invatator, profesor, meserias, fierar, croitor, este preocupat intru totul de aceasta munca, cu tot sufletul, cu tot trupul, iar Dumnezeu il cheama prin persoana cea mai draga, prin Dreptii Vechiului Testament, prin Sfinti: „Veniti, veniti, oameni, ca toate sunt gata”. Nu am cand, te rog iarta-ma, nu am cand sa ma gandesc la creatia dumnezeiasca. Este asemenea celuilalt om care s-a scuzat pentru ca avea cinci boi de injugat: Te rog, iarta-ma, nu am cand.
Zidirea lui Dumnezeu nu-L vede pe Ziditor: vede faptura vie din aceasta lume, animalele, pasarile, si se minuneaza, este cuprins de incantare, le studiaza, se foloseste de ele, le intrebuinteaza, dar nu are cand sa cugete la Creatorul acestor fiinte! Fapturile vii sunt create de Dumnezeu, iar aici se vadeste ceea ce Apostolul Pavel rosteste in Epistola sa, ca oamenii au slujit fapturii, in locul Facatorului (Romani 1, 25), mai mult slujind zidirii decat lui Dumnezeu. Este, evident, modelul unui astfel de om precum naturalistul, profesorul, invatatorul, care se ocupa cu studierea pasarilor si a albinelor si nu vrea sa stie nimic altceva, este absorbit de aceea careia i se dedica. Albinele, pasarile – si acestea sunt slugi ale lui Dumnezeu, el e necontenit il cheama: Vino la Domnul! Priveste, si noi suntem creatia lui Dumnezeu, iar El este cu mult mai minunat decat noi toti. – Nu, nu am cand, iarta-ma! Aceasta este orbirea, aceasta este aplecarea mai mult spre lucrurile acestei lumi, si oamenii slujesc fapturii mai mult decat Facatorului.
Iar al treilea spune: M-am insurat, de aceea nu pot veni. El reprezinta pe acela care nu vede pe nimeni in aceasta lume in afara de familia sa, pentru ea traieste, pentru ea moare, dar aceasta este prea putin inaintea lui Dumnezeu. Important este ca parintele sa stie de unde este familia sa, a Cui este familia sa, Cine este Acela Care ii hraneste familia -prin soare si prin pasari si prin plante si prin grau si prin cereale. Cine? Domnul si Ziditorul! Iar el nu are cand! Toata grija lui este pentru familie, nimic altceva nu vrea sa stie. Ce pacat!
Ati auzit ceea ce a spus Domnul, caci S-a maniat Dumnezeu pe acei oameni (Luca 14, 21), pe astfel de oameni care nu privesc aceasta lume ca cina imbelsugata a lui Dumnezeu, asezata de El pentru neamul omenesc, ca oamenii sa-L slaveasca. Si Dumnezeu nu numai ca a trimis faptura Sa, ci iata ca a trimis si nenumarati Drepti ai Sai in Vechiul Legamant ca sa le aduca aminte oamenilor de Dumnezeu, ca sa-i cheme, spunandu-le: Veniti, toate sunt gata. Oameni, ce asteptati, de ce nu lucrati dreptatea lui Dumnezeu in aceasta lume? De ce nu lucrati dupa legea lui Dumnezeu si dupa dreptatea dumnezeiasca?
Astazi Biserica ii praznuieste pe toti Parintii, pe toti Dreptii Vechiului Testament, cei care au trait inaintea venirii lui Hristos – slugile lui Dumnezeu, sfintele slugi ale lui Dumnezeu pe care din timp in timp El le-a trimis in aceasta lume, le-a trimis neamului omenesc spre a marturisi ca aceasta lume este Cina, marele ospat. Moise, Ilie, imparatul David, nenumarati Proroci si Marturisitori, Dreptii Vechiului Testament, acestia sunt multimea de oameni sfinti (Evrei 12,1) care necontenit cheama neamul omenesc: Veniti, toate sunt gata, Dumnezeu va cheama. Insa lumea merge si se pleaca la idoli, se pleaca dumnezeilor mincinosi, nu slujeste lui Dumnezeu, nu vrea sa slujeasca Adevaratului Dumnezeu; iata si vitele si plantele si animalele le considera mai importante, ca fiind scopul vietii lor, incat slavesc dumnezeirea lor; oamenii se pleaca idolilor, se pleaca animalelor, plantelor, pietrelor, iar pentru Adevaratul Dumnezeu nu au timp.
Domnul, spre a-i dezmetici pe oameni, trimite neamului omenesc slugile Sale, incepand cu Sfintii Apostoli, le trimite tuturor noroadelor si le cheama neincetat: Veniti, toate sunt gata. Oameni, spuneti si voi ce va mai trebuie din ceea ce a oferit Domnul Hristos omului. Cu toate acestea, oare, puteti lepada ceva mai maret? El, Dumnezeu, a devenit om. Oare tu, omule, faci ceva mai presus decat aceasta? El, Dumnezeu, a adus Viata vesnica. Omule si frate, ce este viata ta pe pamant fara de Viata cea vesnica? Ce? O scurta perioada de chin, nenorocire, patimire, boala si suferinta – aceasta este viata pamanteasca a omului fara Domnul Hristos. Iar Dumnezeu ne-a daruit Viata cea vesnica, si pentru mine, si pentru tine, si ne-o daruieste in Biserica Sa prin Sfanta Impartasanie, prin Botez, prin credinta, prin dragoste, prin nadejde, prin tot ceea ce El, Minunatul Domn, hraneste sufletele noastre printr-o hrana nemuritoare si vesnica.
Domnul ne cheama neincetat, iar noi, iata, noi ca si cei trei oameni, ca cei trei chemati ne cerem scuze. Cand sa ma mai gandesc si la Hristos? Iata, am averea asta si aceea, sau negotul, sau un atelier mestesugaresc, o fabrica; nu am cand sa ma gandesc la Hristos, la acea Viata vesnica, la acel Adevar vesnic, la Dreptatea vesnica. Si eu, si tu, privim la noi insine, la propria noastra vietuire, pentru care deseori lucram in felul acesta. De cate ori in cursul unei zile Il uitam pe Dumnezeu, de cate ori in cursul unei saptamani sau al unor luni intregi uitam ca aceasta lume este cina dumnezeiasca, ca in aceasta lume Dumnezeu este Acela care daruieste toate, si aerul, si soarele, si lumina.
Iar tu, iata, poti sa te asemeni celui de-al doilea dintre cei chemati, care striga: Eh, am cumparat cinci perechi de boi de tras la jug, iarta-ma; sunt foarte ocupat in aceasta lume, aceasta lume are atata bogatie, iar eu nu am cand sa ma mai gandesc la Hristos, la faptul ca trebuie sa vin la El dupa moarte. Astfel, un asemenea om nu are cand sa se mai gandeasca si la Biserica, nu are cand sa mai cugete la sufletul sau, la binele pe care ar trebui sa-l faca, caci facand bine oamenilor, el isi face bine siesi.
Putem si eu, si tu, si multi dintre noi sa apartinem acelei categorii din care face parte al treilea om, cel de-al treilea chemat, care spune: M-am insurat, de aceea nu pot veni. Familia mea m-a absorbit, traiesc permanent pentru ea, ma gandesc mereu la ea, nu am timp pentru alte lucruri. Stai, omule, aceasta familie a ta si acesti copii ai tai sunt ai lui Dumnezeu! Cine le daruieste ceea ce le este lor de cel mai mare folos, cine le daruieste soarele, cine le daruieste mintea, cine le daruieste constiinta? Cine daruieste putere mainilor lor ca sa poata lucra, Cine daruieste vedere ochilor lor, Cine daruieste auz urechilor lor? Cugeta la aceasta, toate acestea tu le stii, le vezi.
Iata, astazi ii slavim pe Sfintii Parinti, pe Dreptii Vechiului Legamant, al caror numar este atat de mare si toti ne cheama: Veniti, toate sunt gata. Iar noi cum raspundem chemarii? Sa nu fim neintelepti si nebuni. Maine Biserica il proslaveste pe Sfantul Tirs si pe ceilalti Mucenici dimpreuna cu el si ei ne cheama, ne cheama la cina dumnezeiasca: Veniti, toate sunt gata. Caci, ei, Sfintii, s-au hranit cu hrana dumnezeiasca cea vesnica, pe care le-a dat-o Domnul in aceasta lume si au devenit nemuritori si sfinti in aceasta lumea si in cealalta. Avand inaintea noastra atatea modele (Evrei 12, 1) atatia oameni sfinti, noi nu vom avea scuza in ziua Dreptei Judecati, cand Domnul ne va atrage atentia si mie, si tie, si tuturor: Priviti-i pe Dreptii Mei, priviti-i pe Dreptii si pe Sfintii si pe Mucenicii si pe Marturisitorii, si voi ati trait in aceeasi Biserica, si voi ati vietuit in aceeasi lume, insa ati calcat in picioare Dreptatea Mea, Dragostea Mea, ati calcat in picioare Evanghelia Mea. Pe cand erati jos pe pamant nu le-ati dorit, asadar nu va sunt de trebuinta nici aici. Si vor merge dreptii la Viata vesnica (Matei 25,46).
Multi sunt chemati, incheie Sfanta Evanghelie de astazi, dar putin sunt alesi (Matei 22, 14). Dumnezeu ii cheama pe toti, dar cum vei raspunde tu chemarii, aceasta depinde de tine. Dumnezeu te cheama la Viata vesnica, la Dreptatea vesnica, la Dragostea vesnica si iti ofera Viata cea vesnica. De tine depinde daca vei raspunde chemarii. Daca vei raspunde, atunci vei deveni ales al lui Dumnezeu.
Cu rugaciunile Sfintilor Parinti praznuiti astazi si ale tuturor Sfintilor, ale Sfintilor Apostoli, ale Mucenicilor, Dreptilor si Marturisitorilor, fie ca Bunul Dumnezeu sa deschida sufletele noastre si auzul nostru duhovnicesc si vederea noastra duhovniceasca, ca sa raspundem chemarii Domnului in fiece zi si in fiece noapte, sa fim constienti ca suntem in aceasta lume la cina cea imbelsugata a lui Dumnezeu, ca suntem in Biserica Sa la Cina cea vesnica a Adevarului vesnic si a Dreptatii dumnezeiesti, ca aceasta este aceea de care avem nevoie in aceasta lume, ca Domnul Hristos a adus fiintei omenesti toate cele necesare pentru dobandirea vietii celei vesnice si in aceasta si in cealalta lume. Lui fie cinstea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”.
(din: Cuviosul Iustin de Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013)
Pentru aceeasi Duminica, va mai recomandam:
- PILDA CELOR POFTITI LA CINA INTR-O LUME A PRETEXTELOR. Predicile IPS Bartolomeu Anania (audio) si PS Sebastian, Episcopul Slatinei
- CHEMAREA LUI HRISTOS SI PRIORITATILE NOASTRE
- Parintele Ioan Buliga: CHEMAREA
- PREDICI AUDIO LA DUMINICA PILDEI CELOR POFTITI LA CINA. Pilda pretextelor. “Sa ne impartasim cu Dumnezeu, sa ne cuminecam unii de altii”
- ORTODOXIE SAU ORTODOXISM? Viata sau Ideologie? Hristos sau Baraba? Silire sau libertate? Sau despre altfel de “tarini”, “boi” si “femei” (cf. Luca 14)
- PARINTELE CALCIU despre CHEMAREA LA NUNTA FIULUI DE IMPARAT si despre HAINA DE NUNTA
- Intre NUNTIREA INIMII CU HRISTOS si IUBIRILE NOASTRE NELEGIUITE: Talcuirea Sfantului Nicolae Velimirovici la Evanghelia nuntii fiului de imparat
- Sf. Ioan Gura de Aur: Cum vom raspunde chemarii la nunta Fiului de Imparat?
- Sf. Teofan Zavoratul: De ce suntem alungati de la nunta?
- PENTRU CE TRAIM? CUM MOARE SUFLETUL, CUM SE PIERDE DUHUL SFANT? “Acolo unde se afla Duhul Sfant, acolo se iveste si lupta cea grea”
- SUFLETUL – MIREASA LUI HRISTOS. “Dumnezeu pandeste fiecare miscare a inimilor noastre impietrite… Orice clipa poate sa ne fie ultima; de ce sa mai amanam atunci pocainta?!”
7 Commentarii la “CINA CEA MARE. Predica Sfantului Iustin Popovici (de Celie) la Duminica Sfintilor Parinti (a Stramosilor Domnului). “Cand sa ma mai gandesc si la Hristos?””