Marturia PARINTELUI CALCIU despre IPS BARTOLOMEU ANANIA – 2006

15-07-2008 ~~Sublinieri~~

Omagiu unui Arhiereu mereu tanar

Caci Mielul care sta in mijlocul scaunului de domnie va fi Pastorul lor, ii va duce la izvorul apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor (Apocalipsa 7:17).

Fara indoiala ca exista apa vie care curge din coasta impunsa a Mantuitorului pe cruce si pe care El o proclama solemn stand in picioare: “Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura” (In. 7; 38).

Exista si apa vietii despre care ne spune Sf. Ioan in motto-ul Omagiului nostru si in alte parti, care ne este daruita de Dumnezeu fara plata: “…si celui ce-i este sete sa vina! Cine vrea, sa ia apa vietii fara plata! (Apocalipsa 22 : 17).

Dumnezeu ne da apa vietii fara plata, dar ne cere sa venim la El ca s-o primim. Unii vin si pleaca inapoi setosi; altii vin si o primesc pentru rodire, unii o suta, altii 60, altii 30 (Mt. 13 :3-9). Cine are urechi de auzit sa auda.

Sunt insa unii fericiti carora Dumnezeu le da apa vietii fara masura, si duhul lor, mereu tanar, nu se vestejeste niciodata: tari in suferinta, neinduplecati in fata asupririlor, nepatati in fata calomniatorilor, niciodata raspunzand cu aceeasi moneda, ei isi indeplinesc destinul harazit de Dumnezeu, pasind demni peste nimicniciile momentului, spre implinire. Acestia sunt oameni nascuti cu o mare fagaduinta langa ei. Purtati de vrerea lui Dumnezeu pe care o asculta, trec prin toate vicisitudinile, poate uneori nici nu stiu unde-i mana Duhul, dar, intr’o clipa neasteptata, printr’o rasucire brusca a circumstantelor, vointa lui Dumnezeu se implineste in ei si prin ei, caci lor le-a dat Dumnezeu multe si mult i-a incercat, ca pe un argint lamurit in cuptor de pamant, de sapte ori curatit. (Ps. 12 : 6)

Cei mai multi trecem prin viata aceasta comozi, aspirand la functii sedentare, unde duhul nostru nu tremura si inima noastra nu arde cum ardea inima in cei doi Apostoli cand le vorbea Iisus pe cale spre Emaus. La cina noastra de seara Iisus nu mai frange painea, glasul Lui nu-l mai auzim.

Dar pentru Ierarhul acesta mereu tanar, painea se frange odata cu inima, glasul Domnului pentru el graieste. Uneori glasul sfant amuteste, incercarile curg, vrajmasul ii prigoneste sufletul si viata i-o calca in picioare, dar, pana acum, Domnul nu l-a dat mortii, caci nu s-a inchinat dumnezeilor mincinosi, nu a plans dupa castravetii Egiptului si nici n-a cartit in pustie intorcandu-si privirea spre vitelul de aur. Nu a ratacit de la dreapta credinta nu s-a lasat ispitit de slava desarta, nici nu s-a inchinat puterii omenesti sau stralucirii mintilor care au

parasit calea Domnului glorificandu-se pe ei insisi. Cateodata Domnul l-a apasat cu apasare mare, cateodata a trimis vrajmasii asupra lui sa-l sfasie cu dintii, ademeniri si fagaduinte, grairi de rau, apasare pe cerbice. Dar, inca o data, mortii nu l-a dat, caci El il pregatea pentru o stare mai inalta, pe care totdeauna o daruieste celor care Il iubesc pe El.

Mintea lui nu s-a intunecat din cauza anilor, duhul lui nu s-a incovoiat pentru a placea oamenilor, ci totdeauna a tintit mai sus. Astazi pacatele se curata, inima se imbuneaza, dragostea arhiereasca invaluie pe toti, cu caldura inimii care niciodata nu a gandit razbunare.

Pasind pe treapta inaltarii, binecuvintati, Inalt Presfintite pe toti care va urasc si care va iubesc iubesc, pe cei care v-au facut rau sau v-au facut bine ca nimeni sa nu plece flamand sau insetat, sau intristat de la acest ospat al bucuriei. Dumnezeu sa va tina mintea treaza spre pazirea adevaratei gandiri ortodoxe, darul vorbirii si al scrisului neintinat de nici o minciuna din cele care astazi bantuie lumea, poftirile neingaduite sa nu vi se atinga de inima si totdeauna sa raspanditi binecuvantari pe care noi vi le cerem, dar si peste cei care nu vi le cer, insa au nevoie de ele. Amin.

Binecuvantati si iertati,

Preotul Gheorghe

Sursa: REVISTA ROST, mai 2006