Feţele “SISTEMULUI” sau fronturile luptei pentru distrugerea omului
Am primit acum putina vreme, initial sub forma de comentariu, din partea unui cititor fidel al paginii noastre, Florin T., urmatorul text, care ofera o viziune panoramica asupra multiplelor fronturi de lupta ale lumii actuale impotriva omului. Cu permisiunea autorului, am “tradus” acel comentariu intr-un articol de sine-statator. Orice alta prezentare a sa ni se pare de prisos:
“Distrugerea omului este concertata. Se desfasoara pe mai multe planuri in paralel si cu mult succes. Amploarea este atat de mare si actiunile sunt atat de diversificate incat imi e greu sa cred ca o minte umana a putut concepe ceva atat de eficient si de coerent. Mai logic mi se pare sa accept ca niste forte oculte sunt implicate in dirijarea lucrurilor in acest sens. Iata cateva aspecte:1. Ispita bunastarii materiale impinsa departe de strictul necesar (hrana, imbracaminte, casa). Reclama e principalul motor care imprastie aceasta tentatie de care au scapat foarte putini. Aproape toti cei care traim in lume (dar si multi monahi) isi doresc cu disperare lucruri care la o gandire mai rece se dovedesc a fi de fapt nu foarte importante pentru viata noastra. Aceste lucruri tind sa redefineasca chiar notiunea de strict necesar. Ma refer aici la toate adaosurile vietii moderne fara de care omenirea a reusit sa traiasca mii de ani, precum masina, televizorul, calculatorul, deodorante de tot felul, telefonul (mobil sau fix), camerele digitale, playere de muzica si film etc.. Sa nu ne inchipuim ca bunicii nostri au fost nefericiti sau nu au stiut sa rada pentru ca nu le-au avut pe toate acestea. Unii tind sa spuna ca a crescut speranta de viata dar ma indoiesc sincer. Bunicii mei au trait pana la o varsta pe care eu cu greu ma inchipui ca o voi ajunge. Altii apreciaza ca a crescut standardul de viata. Totusi, constatarile generale sunt ca nivelul de stres la nivel mondial s-a amplificat de la an la an. Fenomenul de “atac de panica” este considerat o boala a secolului si se datoreaza dupa parerea specialistilor, unui nivel prea ridicat de oboseala si stres, peste limitele suportabilitatii umane. S-a indus candva idea ca automatizarea muncii prin roboti, calculatoare si celelalte adaosuri ale tehnologiei ar usura munca omului, dar se pare ca cei care au beneficiat nu au fost nici pe departe cei care muncesc. S-ar cuveni poate sa redefinim normele dupa care se apreciaza standardul de viata. Nu spun ca aceasta dorinta de confort este rea in esenta, dar practica arata ca ele au condus la cam toate aspectele care urmeaza si care nu sunt chiar imbucuratoare.
2. Oamenii se feresc sa faca copii din dorinta de a se bucura de viata cat mai mult. Copiii aduc bucurie dar si osteneala pe masura. Chiar si cei care fac copii se limiteaza pe cat posibil la unul sau doi si de cele mai multe ori evita pe cat posibil osteneala in felul acesta alungand si bucuria care ar trebui sa vina prin copii. Spun asta in sensul ca sunt multi parinti care nu vor sa sacrifice emisiunile la televizor de exemplu, pentru a petrece timpul cu copiii. A te juca cu copiii cand vii obosit de la servici este o osteneala. O alta osteneala pe care parintii o ignora este sa fie atenti la comportamentul copiilor si sa il corecteze in mod consecvent, sau sa-i fereasca pe cat posibil de factori educationali daunatori precum jocurile pe calculator, emisiunile TV cu protagoniste lascive, sau cu limbaj trivial, filmele violente, etc. Toate aceste osteneli pe care parintii le evita din oboseala, din ignoranta sau chiar din lene au sansa sa dirijeze sau sa abandoneze copiii pe drumuri gresite. Tentatia spre rau a fost mereu mai puternica decat dorinta de a face un bine. Ca rezultat copiii ajung needucati sau prost educati, iar parintii ajung sa bea paharul amaraciunii. Mai tarziu pot sa apara conflicte intre parinti si copii mai mari sau mai mici, sau pur si simplu parintii ajung sa fie dezamagiti de copiii lor iar copiii intorc spatele parintilor, daca nu mai grav. Aici mai intervine si un factor nativ. Unii copii sunt mai energici din prima zi si necesita mai mut efort, mai multa grija iar parintii, impinsi de necesitatile firesti ale vietii de zi cu zi pur si simplu cu greu fac fata incercarilor, iar altii sunt mai maleabili de mici, mai usor de modelat.
Dorinta de a evita aceste situatii neplacute a impins oamenii la calea cea mai simpla (nici o asceza in acest sens), renunta sa mai faca copii, iar cand ajung la varsta bunicilor regreta ca nu au cu cine sa-si impartaseasca amintirile vietii, nu are cine sa le puna o mana pe frunte pe patul de spital, dar nimeni nu-i mai intreaba daca decizia lor de a nu avea copii a fost buna, pe nimeni nu mai intereseaza parerea lor. Datorita amplorii pe care a luat-o acest fenomen, tarile civilizate s-au vazut nevoite sa deschida granitele imigrantilor. Cineva trebuie sa le plateasca macar pensiile. Viitorul natiunii lor nu prea mai conteaza.
3. Educatia copiilor se incearca a fi cat mai stiintifica. Stiinte precum matematica sau fizica, care cunosc mii de ani de dezvoltare si tot nu si-au atins limitele, au avut multe esecuri pe care le-au corectat in timp si nu au afectat prea drastic viata omenirii. Psihologia este o stiinta relativ noua (de vreun secol), este doar la inceput si se aplica direct pe oameni. Esecurile acestei stiinte pot fi fatale omenirii. Si tocmai acestei stiinte i se incredinteaza educatia copiilor. Traditia, care este rezultatul a mii de ani de sedimentari ale sistemului de valori, nu prea mai are trecere, este considerata de multe ori invechita, deplasata.
De exemplu, ca un produs al psihologiei, in tarile civilizate s-a propagat foarte mult ideea de educatie in care copilul nu trebuie atins pe cat posibil nici cu vorba ca nu cumva sa-i fie afectata personalitatea. S-a ajuns sa creasca niste generatii de monstri, copii (oameni) ajunsi la varsta maturitatii care sunt labili psihic (violenti, sinucigasi), oameni care nu suporta infrangeri in viata. Desi viata e plina de suisuri si de coborasuri, acesti rasfatati nu pot face fata la coborasuri si colapseaza psihic intr-o directie sau alta. Multi profesori au renuntat la meserie (dupa zeci de ani de practica) pentru ca le este din ce in ce mai greu sa lucreze cu aceasta categorie de copii (nu ma refer la Romania). Acest efect este totusi in avantajul unui anumit sector social puternic. Anume, acesti oameni labili psihic sunt foarte usor de manipulat prin mass media. Oamenii care conduc destinele omenirii ii pot folosi cu destul succes ca masa de manevra.
Chiar daca psihologia ar incerca sa corecteze situatia, o genaratie de oameni ratata nu este o pierdere insignifianta. Si cum am putea evalua daca eventualele corectii psihologice sunt benefice decat sacrificand o alta generatie?
4. Se abuzeaza foarte mult de pretextul “abuzarii copiilor”, nu numai in Romania dar si in tarile civilizate. Copilul nu are voie sa fie pus la munca fizica, desi de mii de ani copiii de la tara au fost munciti de la varsta cand puteau tine sapa in mana. Si nu au crescut strambi sau rai, ba erau mai vigurosi, mai cu bun simt si stiau sa respecte munca si pe cei din jur. Iar manifestarile teribiliste le da varsta adolescentei erau infranate mai cu succes. Totusi o solutie moderna ar ramane sportul (nu este considerat munca fizica :-)).
Parintilor li se pot lua copiii chiar si sub pretextul ca sunt prea autoritari desi notiunea este cel putin confuza.
Acum nu ai voie sa dai nici o palma la fund unui copil rasfatat care face istericale ca ti-l confisca asistenta sociala (in special in tarile civilizate). Iar oamenii de la asistenta sociala evalueaza calitatea parintelui dupa norme invatate in scoala, de parca oamenii ar fi subiecti de norma. Multi din ei nici nu stiu ce inseamna sa cresti copii (sunt prea tineri sau pur si simplu refuza sa aiba copii). Copilul trebuie sa ti-l cresti asa cum vor ei, nu cum vrei tu. El este vazut mai mult ca un viitor platitor de taxe decat ca un om. Asta se vede si din faptul ca daca o familie este prea saraca sa-si poata ingriji copiii, prima decizie este sa ia copiii de langa parinti, nicidecum sa ajute material parintii sa-i creasca. Parintii sunt considerati inconstienti sau needucati ca nu au stiut sa apeleze la planificare familiala, deci cel mai probabil strica copiii.
Intr-adevar sunt multe cazuri de abuz evident, dar asta nu justifica exagerarile la care s-a ajuns in privinta statutului familiilor. Practic, copiii devin un fel de bun comun al lumii, apartin din ce in ce mai mult lumii ca un fel de proprietate, decat familiei ca membru.
Aceasta tendinta de a-i pune pe toti in aceeasi oala, aceasta tendinta de a pune omul pe un singur traseu inca din copilarie pare a servi aceluiasi scop: inregimentarea intr-o masa de oameni care sa gandeasca la fel, sa se miste sincron si sa fie usor de manipulat.
5. Globalizarea. Se deschid frontierele intre tari. Aparent o miscare desteapta care da libertate omului (de fapt menita sa asigure pensiile unei generatii imbatranite fara copii). Dar care sunt efectele? Mase de oameni au inceput sa migreze in cautarea unui loc de munca mai bun. La mijloc este si multa reclama. Oamenii se duc cu sacul la pomul laudat. Si intr-adevar unii gasesc ce-au cautat. Televizoare ultima generatie, aparate foto digitale, celulare, masini performante. Media de sacrificiu este intre 2-6 ani de sclavie (exista si exceptii). Spun sclavie pentru ca speranta ii impinge pe oameni sa munceasca cateodata ani intregi la un nivel pe care nu l-ar fi acceptat niciodata in tara lor. Chiar si dupa ce au castigat bunastarea materiala la care au sperat, unii tot nu se simt chiar impliniti pentru ca se simt dezradacinati, le lipsesc prieteniile asa cum le stiau ei, le lipsesc traditiile de care se simt inca legati, le lipseste viata sociala care, de fapt, da sens vietii. Unii, chiar daca simt toate aceste lipsuri, nu le place sa se gandeasca la ele, probabil de teama sa nu descopere un posibil esec in viata si se lauda cu realizarile negand lipsurile, practic mintindu-se singuri. Altii, care probabil nici inainte nu au gustat o viata sociala de calitate in tara de origine, chiar nu vad nici un esec, simt doar viata prospera. Pentru acestia nu va exista vreodata cale de intoarcere. Oricum dupa doar o generatie, acesti imigranti vor fi nivelati (integrati). Migratii din acestea s-au mai intamplat si in trecut, dar nu la aceasta scara.
Dar sunt locuitorii nativi ai tarilor de migratie bucurosi de oaspeti? Cei tineri, care cauta sa-si cladeasca o viata, care au nevoie de un loc de munca si doresc sa-si creasca copiii in siguranta NU. Cei varstnici care traiesc din pensie si vad cum se degradeaza societatea pe care au construit-o tot NU, desi ei sunt indirect avantajati de noul val de platitori de taxe. Cei care detin puterea si care astfel au prins in mrejele lor un val de oameni dezorientati dezradacinati pe care pot sa-i manipuleze cum vor, DA.
Un alt efect mascat al acestei globalizari (nivelari) este devalorizarea unor sentimente. Notiunea de patriotism devine incerta si chiar extremista fiind confundata si pe alocuri chiar confundabila cu nationalismul extremist. Incet, incet, sa-ti iubesti poporul devine un nonsens. La noi romanii, asta este nu doar evident, dar chiar se transforma in repulsie fata de semeni. Sentimentul ca apartii unui tot (poporul) pe care iti vine sa-l aperi ca un imbold interior dispare. Poporul, natiunea ta, oamenii de o credinta cu tine, oamenii la fel ca tine intre care te-ai nascut si ai crescut si carora vrei sa le incredintezi urmasii, nu mai reprezinta nimic. Incet-incet, nici nu mai stii care e natiunea ta cand vecinii tai sunt: unul francez, altul libanez, altul somalez, oameni care nu-ti vor impartasi vreodata valorile, nu-i va interesa soarta ta si carora pana la urma nici nu le esti dator sa le dai macar un “Salut”. Chiar si notiunea de comunitate isi pierde sensul. Omul nu-si mai cunoaste vecinii si nu-l intereseaza viata lor. Toata relatia din “comunitate” se reduce la un salut politicos si rece.
6. Drepturile omului. Ce ispititoare gaselnita. Un set de reguli care definesc drepturile si “libertatile” omului. Un set de reguli universal adoptate, un set de reguli conceput dupa un anume sistem de valori (al cui – nu a intrebat nimeni). Aceste drepturi ale omului sunt aplicate la o scara tot mai mare. Acolo unde nu sunt acceptate sunt aplicate cu forta (culmea libertatii). Seamana tot mai mult cu soldatul sovietic eliberator. Sovieticii nu s-au priceput sa faca reclama spiritului lor eliberator si minciuna era evidenta. Sovieticii au vrut sa ajunga la comunism pe scurtatura si au esuat pentru ca nu au convins. Intre timp terenul a fost pregatit si cei care tin fraiele puterii sunt mult mai iscusiti acum, au avut rabdare sa injecteze multa reclama, au lasat-o sa coaca, sa-si faca efectul iar acum impun cu multa usurinta acest set de libertati obligatorii. E drept ca la prima vedere aduc bunastarea si fericirea dar la o privire mai atenta parca seamana mai mult cu o bomba cu efect intarziat.
Diferenta intre libertatea sovietica si cea actuala este ca si diferenta intre atacul unui caine fioros care te infricoseaza si incerci din rasputeri sa-l respingi si atacul unui sarpe veninos pe care se poate sa nici nu-l simti, numai te cuprinde o amorteala, te lasi pe o parte si nici prin cap nu-ti trece sa mai lupti pentru viata ta.
Si uite asa ne-am trezit peste noapte cu marsuri ale homosexualilor (minoritatilor sexuale) care sunt aparate, culmea, chiar de cei care trebuie sa ne apere pe noi de infractori. Asa ne-am trezit peste noapte ca pedofilii sunt si ei oameni carora li se garanteaza secretul orientarilor bolnave in comunitate. Practic, politia nu are voie sa instiinteze comunitatea ca e un pedofil prin zona, ca nu cumva sa pateasca ceva saracul. Are si el drepturile lui. Probabil ca, in curand, si asasinii vor fi considerati o minoritate care trebuie protejata.
Bineinteles, se poate sustine ca de data asta “libertatile” nu sunt pentru cei care conduc lumea, ei nu au nimic de castigat de pe urma lor, sunt pentru noi, cei multi ca sa traim in armonie. In armonie cu cine si cu ce? Un astfel de sistem niveleaza valorile umane. Si un odios este un om normal ca oricare altul, trebuie doar sa-l vezi asa si totul se rezolva.
Un alt efect este ca intr-o societate care devine tot mai periculoasa si din cauza drepturilor pe care le au cei mai scarbosi oameni “normali”, si masurile de precautie trebuie sa fie tot mai restrictive. Iata un motiv pentru un mai bun control al umanitatii.
Copiii nu mai au voie sa se joace in parcuri sau in fata casei nesupravegheati ca ii pandesc tot felul de pedofili (amenintarea chiar a devenit reala). Drept pentru care stau mai mult in casa, ca parintii saracii nu prea au cum sa mai topaie intr-un picior cu copiii lor dupa 8 ore de munca. Iata cum copiii nu prea se mai cunosc intre ei, nu dezvolta relatii sociale, nu mai descopera frumusetile naturii, stau mai mult pe calculator sau la televizor si inghit cuminciori in fiecare zi pilulele celor care vor sa-i educe in spiritul noii societati.
Cine nu vrea sa creada ca aceasta manipulare zilnica ii cuprinde pe copii, sa-i intrebe doar cand au trait dinozaurii. Raspunsul va fi foarte simplu si direct. Acum cateva sute de milioane de ani. Daca parintii nu sesizeaza nimic aiurea in raspunsul asta, ii intrebam pe ei de unde se stiu aceste numere. Iarasi, simplu, stiinta care e atat de avansata in ziua de azi a facut niste calcule exacte si chiar si copiii care sunt foarte inteligenti acum stiu raspunsul corect. Ei bine, nimeni nu a putut vreodata demonstra aceste numere decat plecand de la niste premize neverificabile. Exista o intreaga dezbatere pe tema asta. Sunt multi oameni de stiinta remarcabili care nu accepta aceste rezultate pentru ca au fost deduse plecand de la ipoteze ireale. Detalii se gasesc cu usurinta pe internet pentru cine e interesat, nu-i nevoie de intrat in amanunte stiintifice. Cine nu are o pregatire de specialitate s-ar putea nici sa nu inteleaga cum reuseste fizica sa calculeze varstele de milioane de ani pe baza legilor de dezintegrare radioactiva ale uraniului.
Ideea e ca adevarul pe care il invata copiii nostri este adevarul cu care sunt hraniti prin mass media, la care sunt conectati de mici pentru ca nu prea au de ales.
7. Democratia. Vine la pachet cu drepturile omului si lucreaza in exact acelasi sens. Oamenii sunt egali in fata legii, au drept de vot cu aceeasi valoare. Adica votul unui om de cultura, votul unui om trecut prin 20 de ani de scoala are aceeasi valoare cu votul unui betiv care nu a terminat 2 clase si care nu cunoaste vecinii tarii si nici nu-i va cunoaste vreodata pentru ca nu-l intereseaza. Daca oamenii educati sunt mai greu de manipulat pentru ca incearca sa iscodeasca cu mintea lor dedesubturile reclamelor, cei needucati, (si aici vorbim de marea majoritate a oemenilor, nu numai in Romania, peste tot in lume) chiar daca ar incerca sa iscodeasca ceva, pur si simplu nu pot, asa incat devin marea masa de manevra, ei devin forta celor de la putere. Exemplele sunt foarte la indemana. De la Iliescu care a condus in mod oficial Romania timp de 10 ani, si a distrus aproape orice valoare morala, pana la George Bush care a condus 8 ani toata lumea si ale carui efecte sunt evidente. Pe Obama aceeasi lume la fel de manipulata l-a ovationat si inainte de alegeri si nu se mai opresc sa-l ovationeze. Pentru ochiul vigilent insa, investirea lui nu prea e de bun augur. Pe langa atitudinile vadit anticrestine (finantarea avortului), oare presedintele Obama da dovada ca vrea sa indrepte situatia economica a tarii sale sau incearca sa ascunda gunoiul sub pres? Pun aceasta intrebare pentru ca resursele naturale ale pamantului sunt cam aceleasi ca si acum 4-5 ani. Cei care isi impart resursele pamantului sunt cam tot aceiasi oameni, dar buzunarul omului de rand e din ce in ce mai gol. In urma crizei mondiale care se respandeste ca o epidemie, cei mai multi oameni au saracit si vor mai saraci. O simpla lege de conservare (as spune de bun simt) ar putea dovedi ca in aceeasi masura alti oameni au castigat. Practic s-a realizat un transfer de resurse de la marea masa de oameni pacaliti la o clasa de oameni care cu siguranta aveau si inainte destula avere si putere. Cam acelasi fenomen l-a cunoscut si Romania dupa ’89. Nici nu-i nevoie sa disecam problema pe detalii economice, geopolitice etc. care nu sunt decat praf in ochi pentru a nu se revolta prostimea. Daca ar dori intr-adevar sa indrepte situatia, presedintele Obama ar trebui sa deruleze efectul asta economic in sens invers. Sa ia ceea ce au acaparat cei avantajati si sa le redea celor multi. Mecanisme ar fi destule. Vointa lipseste. Totusi se pare ca prea putini vad problema in acest fel. Dar nu-i nimic, oricum suntem obisnuiti cu ideea ca suntem tot una, suntem egali in fata votului si nu numai, asa ca mergem inainte.
8. “Drepturile femeilor” sau “miscarea feminista” sau “fenomenul de emancipare al femeilor” este aparent o alta libertate indreptata importiva unor valori traditionale rigide. Cine poate contrazice logic faptul ca femeile ar trebui sa beneficieze de aceleasi drepturi ca si barbatul? De ce ar sta femeia la cratita si sa creasca copii toata ziua, iar barbatul sa iasa in lume? Dar sa privim putin la efectele acestui fenomen. Unele servicii precum asistenta medicala sau invatamantul ar potrivite pentru femei. Dar evident ca femeile vor sa presteze activitati care pana nu demult erau considerate exclusiv ale barbatilor. Se angajeaza in politie, in armata, in posturi de management, avocatura etc. In primul rand, barbatii si femeile au aptitudini native diferite. Din copilarie se poate observa diferenta. In timp ce baieteii sunt inclinati sa se harjoneasca, sa se lupte, sa se creada eroi, fetitele se joaca mai mult cu papusi sunt mai sensibile, mai delicate si acestea sunt porniri naturale. Femeia si barbatul au calitati diferite, iar in cadrul familiei, ar trebui sa se completeze. Femeia aduce mai multa tandrete, sensibilitate, barbatul aduce mai multa hotarare, stabilitate si aceste atribute pot fi completate si de-o parte si de alta. Un copil crescut intr-o familie normala le va vedea pe toate si va avea un sistem de valori echilibrat bine consolidat. Totusi ce sensibilitate si tandrete poate vedea un copil la mama care vine de la tragere unde a golit trei incarcatoare de mitraliera si miroase a praf de pusca? Intrebarea poate e putin exagerata, dar adevarul este ca multe din serviciile pe care le presteaza femeile acum le abrutizeaza, le anuleaza exact valorile pe care ar trebui sa le aduca in sanul familiei pentru o viata echilibrata. Rolul femeii in familie si in societate l-a aratat atat de sugestiv Sf. Ioan Gura de Aur cand a spus: “Dati-mi o generatie de mame bune crestine si voi schimba fata lumii“. Deciziile femeilor de a imbraca rolul barbatilor ar putea fi mai destructiv decat ar parea la o privire superficiala.
Mai mult de atat. Femeia nu mai sta acasa ca sa-si creasca si sa-si educe copiii. Merge la serviciu 8 ore pe zi, ca si barbatul. Asta a condus pe de o parte la o inflatie a valorii muncii. Daca mai demult o familie putea trai din venitul barbatului si munca de acasa a femeii, acum asa ceva nu prea mai e posibil. Amandoi trebuie sa munceasca ca sa-si poata permite un trai decent pentru ei si copiii lor. Pe de alta parte – si asta este poate cel mai important efect – copiii nu se intalnesc cu parintii lor cel putin 8-9 ore pe zi. Pe vremea cand faceam eu scoala in ciclul gimnazial aveam 4 ore de scoala, de la 8 la 12, dupa care mergeam acasa. Acum (cel putin in tarile civilizate) copiii merg la scoala dimineata, cand parintii pleaca la serviciu si stau la scoala pana vin parintii, seara, sa-i ia acasa. Cum parintii fac pe drum cate 30 minute, familia ajunge sa se stranga acasa pe la 6-7 seara cand toti sunt rupti de oboseala (inclusiv copiii). Practic, parintilor le raman efectiv cam 2 ore pe zi sa comunice cu copiii lor, daca mai pot face fata fizic si daca doresc sa se implice in educatia copiilor. In conditiile astea, intrebarea se pune: cine ne educa copiii? Noi sau sistemul? Raspunsul e unul: copilul meu sta 8 ore pe zi cu alti oameni si 2 ore cu mine, cum as putea eu sa-l conving ca ceea ce invata la scoala s-ar putea cateodata sa nu fie adevarat? Daca scoala, prin directive venite de sus, decide sa-i imprime copilului alte valori (de exemplu normalitatea homosexualilor sau desfranarea) decat vreau eu sa-i dau, nu prea mai am sanse sa le contracarez. Incet incet, copilul meu devine mai mult al sistemului decat al meu. Ca un exemplu pe continentul american, doctorii de familie sau pediatri sunt educati din facultate ca in momentul in care pacientele lor, fetitele ajung la varsta de 12 ani, sa le dea prezervative sau anticonceptionale si sa le spuna sa nu discute cu parintii aceste “detalii”. Va sperie la ce s-a ajuns in lumea civilizata? Puteti intrezari viitorul?
9. Economia structurata si compacta. Bunicii nostri care traiau la tara aveau in gospodaria lor o micro-economie destul de independenta. Isi faceau singuri imbracaminte, mancare si aproape tot ce aveau nevoie. Strictul necesar (mancare, imbracaminte, casa) si-l agoniseau singuri. Daca se abatea o nenorocire asupra unei familii din sat, familiile vecine nu erau foarte afectate, dar sareau in ajutor. Daca era seceta in Baragan, taranii din Moldova isi traiau viata normal, dar ii ajutau pe cei napastuiti sa-si refaca viata.
Spre deosebire de situatia anterioara, acum economia in care ne invartim este mult mai structurata. Toate ramurile economice sunt inlantuite. Eu, daca sunt programator, nu stiu sa produc incaltaminte sau mancare. O cumpar cu banii pe care ii primesc de la serviciul meu. Nu-mi pot asigura strictul necesar din propria munca. Am neaparata nevoie de altii. Si in situatia asta suntem cei mai multi. Se si simte deja efectul asta in conditiile crizei actuale. In conditiile astea daca o singura veriga din lantul economic se rupe, tot lantul se desface. Practic, daca un singur om aflat intr-o pozitie critica decide sa strice ceva, mii de oameni pot suferi cumplit. Si in situatia asta deja am ajuns (ne-am inregimentat) de buna voie. Putini oameni ar fi capabili sa renunte la confortul cu care s-au obisnuit si sa se retraga la tara sa traiasca in conditiile de acum 60 de ani.
Practic, daca pe cineva a speriat filmul Matrix poate sa se gandeasca ca nu suntem chiar departe. Singuri ne-am inregimentat si nu numai in Romania, dar in toata lumea, unii mai mult, altii mai putin.
Si daca tot vom fi la fel in scurt timp (daca nu noi, atunci copiii nostri) atunci de ce sa avem mai multi conducatori? Unul e de ajuns.
Iata ca mult uratul comunism nu mai e chiar asa de departe. Era in care vom fi convinsi ca suntem “egali in drepturi” e mai aproape ca oricand. Diversitatea si originalitatea individului uman se estompeaza. In scurt timp vom fi parca fiii aceleiasi mame. Totul a depins de cum a fost pusa problema pentru a fi acceptata.
10. Sistemul de creditare. (Cartile de credit, Linii de credit etc). Tot acest sistem pare a fi o mana intinsa celor multi si nevoiasi care fara acest sistem nu ar putea sa-si asigure un camin pentru familie. Totusi efectul nu prea pare a fi asa de roz. Bunicii au reusit plecand de la zero ca pana la varsta de 30 de ani sa-si faca casa si sa-si incropeasca o gospodarie suficienta fara nici un sistem bancar de creditare, intr-o tara nevoiasa. Eu, la 30 de ani inca mai locuiam in apartamentul parintilor. Acum, traind intr-o tara “civilizata”, cu ajutorul sistemului de credit mi-am cumparat o casa, dar care de fapt nu-i a mea pana nu o platesc integral (adica in 25 de ani daca totul merge bine), ci a bancii care m-a creditat. Si in situatia asta sunt cei mai multi care au salarii bune in tarile civilizate. Adica se inhama la un credit pe viata pentru a avea o casa. Dar de ce nu ar putea sa-si construiasca singuri casa fara a apela la credite? Pentru ca tocmai acest sistem de creditare a dus la cresterea artificila a pretului caselor. Astfel daca acum 60 de ani pana pe la 30 de ani omul putea sa-si faca casa si era a lui, acum pana pe la 30 de ani omul poate avea o casa dar nu-i a lui, ci trebuie sa munceasca o viata pentru a o castiga. Mai mult, pe langa faptul ca pretul casei este in mod artificial umflat, cu tot cu dobanzi, omul ajuge sa plateasca in 25 de ani mai mult decat dublu pretul initial al casei. Cel mai ingrijorator aspect totusi nu este acesta, ci starea permanenta de stres pe care o induce omului. Odata angajat la un credit pentru casa, omul nu-si poate permite sa-si piarda serviciul pentru ca ar ajunge in imposibilitatea de a plati ratele, iar banca i-ar lua casa fara nici o urma de regret. Si uite asa se inregimenteaza incet dar ferm si fara intoarcere in sistemul economic si devine o rotita care se invarte dupa cum dicteaza altii. Suna ca un fel de forma de sclavie impachetata in roz.
Un alt aspect ciudat al acestui sistem economic este abstractizarea responsabilitatii sistemului. Daca ai o nevoie particulara, de exemplu banca la care tii banii a dat faliment si ai pierdut investitiile, nu te poti duce la angajatul bancii sa-i ceri socoteala, pentru ca nu-i raspunderea lui, e sistemul, acest impersonal si abstract sistem. Si nu gasesti pe nimeni pe care sa tragi de barba, pentru ca raspunderea e de fapt diluata in spatele sistemului. In schimb, daca ai facut un imprumut de la banca si nu-l poti intoarce, ei te gasesc si te executa silit. Care ei? Tot sistemul, nu un om anume.
La fel e si cu guvernul. Daca vrei sa ceri socoteala guvernului pentru cine stie ce nedreptate, nu gasesti decati angajati ai guvernului care nu au nici o raspundere. In schimb daca furi tu guvernul, nu scapi. Te gaseste el pe tine. Care el? Pai, guvernul.
Daca guverne sunt cate unul in fiecare tara, sistemul economico-financiar este cam unul pentru toata lumea. Pentru ca situatia asta se mai poate simplifica, poate ca nu mai e mult pana si guvernul devine doar unul pentru toata lumea si se integreaza cu sistemul economic.
Si cine sta totusi in spatele sistemului?????
Si mai mult de-atat, pentru cei care nu vor sa vada aceste lucruri s-a inventat si raspandit deja notiunea de “Teoria Conspiratiei” pentru ca oricine doreste sa doarma linistit sa poata arata cu degetul pe cel care incearca sa-l trezeasca, fara mult efort de gandire”.
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
tare explicit. Felicitari. Mai bine nu se putea spune
Poate autorul detailand aceste consideratii, va scoate o carte
Ce ziceti?
Atentie la acapararea pietii de catre marile super-marketuri care prin preturile de dumping promovate vor duce la falimentarea industriei alimentare autohtone si a agriculturii cu scopul ca toata populatia sa ajunga dependenta de acestea iar in final cand se va introduce cipuirea la toata lumea, nimeni sa nu mai poata cumpara alimente decat cei care au semnul pe mana. Solutia ne-o da Sfantul Efrem Sirul:
Deci, multi din Sfinti, cati se vor afla atunci, la venirea spurcatului Antihrist, vor varsa rauri de lacrimi, cu suspine, catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa se mantuiasca de balaur si, cu mare sarguinta, vor fugi în pustietati, in munti si in pesteri, cu frica se vor ascunde. Si isi vor presara pamant si tarana pe capetele lor, rugandu-se noaptea si ziua, cu multa smerenie. Si li se va darui lor aceasta, de la Dumnezeul Cel Sfant, si-i va povatui pe dansii Darul Duhului Sfant in locuri hotarate, si se vor mantui, fiind ascunsi in gauri si in pesteri, nevazand semnele si infricosarile lui antihrist. Caci celor ce au cunostinta, cu usurinta le va fi cunoscuta venirea lui. Iar celor ce isi au mintea de-a pururea la lucruri lumesti şi iubesc cele pământesti, nu le va fi cunoscută venirea acestuia. Caci, cel ce de-a pururea este legat cu lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, tot nu crede, ba il si uraste pe cel ce i-ar spune despre venirea lui Antihrist. Pentru aceasta Sfintii se intaresc in credinta spre a scapa, ca toata invaluirea si grijile vietii acesteia le-au lepadat.” restul pe:
http://saccsiv.wordpress.com/2009/02/04/intrebare-fundamentala-ce-facem-dupa-ce-refuzam-actele-cu-cip-incorporat/
Mi se pare ca ne pierdem in discutii sterile in loc sa intelegem ca e mai tarziu decat ne putem imagina, dupa cum spunea Parintele Serafim Rose. Pana la urma Sfantul Efrem Sirul ne atentioneaza ca ,,multi din Sfinti, cati se vor afla atunci, la venirea spurcatului Antihrist, vor varsa rauri de lacrimi, cu suspine, catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa se mantuiasca de balaur si, cu mare sarguinta, vor fugi în pustietati, in munti si in pesteri, cu frica se vor ascunde.,, Noi nu suntem Sfinti dar daca tot am inteles ca acesta e timpul si ca tot in munti vom ajunge, de ce sa nu ne pregatim cu tot ce ne-a pus la dispozitie Dumnezeu?
Adica, cei ce au ceva in lumea aceasta: casa, apartament sa-l vanda cat timp mai este posibil si sa-si faca sau sa-si cumpere la munte o casuta in care, dupa modelul dreptului Iosif care a fost inspirat de Dumnezeu sa adune granele din 7 ani imbelsugati pentru 7 ani de seceta, sa-si faca o rezerva de alimente caci aceasta va fi cea mai mare problema in vremea antihristului. In fond se poate trai si la munte, dar problema va fi ca cei ce iubesc traiul caldicel din oras, au impresia ca abia atunci vor pleca in munti, cand nu vor mai avea incotro, dar va fi cam tarziu pentru ca va fi un haos si anarhie cum nu a fost niciodata in lume, iar drumurile vor fi ,,pazite,, de bande de talhari care vor ataca pe oricine pentru a-l jefui de tot ce are-in primul rand de alimente,. dupa cum spune Staretul Antonie in a doua viziune a sa.
De la casuta lui din ultimul sat din munte, va putea mult mai usor sa-si caute locul dinainte hotarat de Dumnezeu, dupa cum spune Sfantul Efrem Sirul, si sa se pregateasca pentru cei trei ani si jumate de domnie a antihristului, iar atunci cand va vedea ca a sosit timpul , va pleca in vagauna sa, fiind si pregatit fizic cu viata la munte.
Parintele Iustin Parvu ne indemna sa formam mici comunitati crestine la tara, in special la munte, din cateva familii. Daca am inteles ca nimic nu e mai important decat mantuirea sufletului si ca acesta e timpul, iar in lume nu mai este loc pentru noi, trebuie sa fim capabili sa ne lepadam de lume si de toate placerile ei pentru ca asta va face diferenta.
http://video.google.com/videoplay?docid=230199065448731761&ei=9r9zSdPVGZXeqAOQyKi2BA&q=codex+alimentarius+2009&hl=en
Un film despre marea manipulare a lumii, despre rolul mass-mediei si in special al televiziunii in acest proces, dspre fluorurile din apa si pasta de dinti, despre Codex Alimentarius- noul cod alimentar care intra in vigoare la sfarsitul anului, etc. Un film care indeamna la trezire….
Sa luam aminte
Foarte bun, limpede, lucid. Scris şi cu minte şi cu inimă, cu durere pentru aproapele.
Mulţumesc
Excelent! Clar si la subiect. Spunea cineva ca situatia actuala a lumii e asa de complicata, ca nici cei care au creat-o nu o mai prea stapanesc. Se vede asta si din tot mai desele balbaieli ale liderilor lumii (mai corect spus, ale celor scosi in fata). Atunci cand nu citesc un prompter. Real sau virtual. Doamne ajuta!
Material exceptional.
Inca o carte !? O vor citi doar cei carora “le place” genul.Sa trimiti pe e-mail !? Pai ce farmec are daca nu e ceva care sa-ti latzeasca gura pina la urechi.Si totusi lupta trebuie dusa.De pe unde putem, fiecare.Cu riscul ridiculizarii, al pierderii prieteniilor, ca deh trezirea e un lucru tare neplacut chiar si cind te dai jos din pat.Cu constiinta sa nu ne jucam.Asa cum zicea parintele Cleopa, ea este usa la care bate Domnul.
Multa sanatate celor ce muncesc pe acest site !
Foarte frumos articolul. Chiar incepand de azi, voi incerca sa le ofer copiilor mei mai mult timp petrecut impreuna.
Felicitari celor ce muncesc la acest folositor site!
Vot de Ziua Indragostitilor
Cum sa arat la lumea de copii,
Ca daca Te votez, nu sunt fatarnic?
De nu Iti sunt, in fiecare zi,
Pitar, ajutator, copist, paharnic?
Si cum sa seman lumea celor vii,
Fara sa fiu, cu mortii ei, prea darnic?
O candela si-o ruga, pentru mii
De duhuri, impartind, cu dreapta, harnic?
Cum sa votez cu Tine, Doamne Sfinte,
De nu ajut copiii care cresc?
Un sfant de maine, sau un biet parinte,
Sau fructul rau din pomul omenesc?
Cum sa votez cu Tine, de nu apar
Fatarnic, da, din ce culeg si eu,
Lumina-n care vede cate-un scapar,
Si ultimul talhar, din Dumnezeu?
In fiecare zi, votez cu Tine –
Si sa nu credeti, poate, ca fac mult –
Firimitura, numai, dintr-un bine,
Sau doar un om, ca mine, de ascult –
In fiecare zi, mai mult de-o cruce
Ce mi s-a dat, si altuia i-o duc,
Ca sa ne fie mai usor, a duce
Speranta, Doamne, Tie, sub surtuc –
In fiecare zi, cu bucurie
Ne ajutam putin, spre a zambi
Privind spre inapoi, din vesnicie,
Cum ne-am jucat cu Tine, de copii …
12 februarie 2009
Un articol excelent! Confirm ca este o buna radiografie a vremurilor actuale.
Eu locuiesc in Franta, pentru ca m-am casatorit cu un francez si pot spune ca lucrurile stau exact asa cum este scris in acest articol. Este societatea in care traim astazi, in care se promoveaza non-valoarea si se tinde tot mai mult spre o manipulare a omului care devine din ce in ce mai stressat si mai labil psihic pentru ca nu mai are de ce sa se sprijine. Zidul traditiei si al valorilor adevarate a fost surpat. Rugaciunea de diminata si de seara a fost inlocuita cu uitatul la televizor si mentinerea intr-o stare de hipnoza continua. Un obicei care este greu de inlaturat pentru omul care vine obosit de la munca seara, pentru omul care a stat la serviciu toata ziua si care a facut o ora de mers cu masina pana la munca pentru ca nu a gasit sa-si cumpere casa in apropiere datorita preturilor enorme si care s-a imprumutat pentru aceasta la banca pe viata.
Doica, sau mama copiilor de astazi care vine obosita de la serviciu si care trebuie sa mai se ocupe si de casa, in loc sa stea linistita cu ei, a fost inlocuita tot cu televizorul. La scoala se promoveaza povesti cu vrajitoare, spiridusi, dinozauri si tot astfel de bazaconii.
Omul este intr-o cursa continua contra timpului si nu mai are rabdare sa isi asculte semenii. Relatiile intre oameni s-au racit foarte, foarte mult. Cei care sunt plecati in alte tari, precum sunt eu, sunt desradacinati, iar acest lucru se traduce si printr-o singuratate la care cu greu poti sa-i faci fata, si care de fapt nu este decat o obisnuinta cu iadul acesta care se extinde pe pamnt.
Vrei sa iubesti si sa-ti exprimi iubirea fata de oameni dar de fapt constati ca nu prea mai ai cum. Pana si sarcaul care intindea mana la coltul strazii a fost ascuns pe undeva ca sa nu vedem ca aceasta societate bine dezvoltata are si “astfel de slabiciuni” care de fapt nu fac decat sa mai trezeasca farama de “uman” care mai exista in noi. Asadar trebuie anihilata orice aminteste ca avem un suflet. Tot un exemplu ar fi si faptu ca atunci cand moare un om trebuie dus la pompele funebre care se ocupa de tot, iar rudele daca vor, pot veni sa-si viziteze defunctul in timpul programului. Omul nu mai este pus in fata mortii, nu mai poate sa-si planga mortii lui pentru ca intr-un fel nu se mai ocupa de el. Astazi ascundem cumva moartea, nu mai vrem sa ne gandim la ea, nu mai exista un dincolo pentru omul modern.
Cam asta este pustiul de bine al societatii in care traim. Unde se va ajunge? Asta o vedem din Biblie, care o mai avem pe acasa si care mai tinem intr-un fel legatura cu Dumnezeu.
Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti, poate mai putem totusi sa rascumparam vremea, asa cum ne indemnau parintii de la Schitul Lacu, din muntele Athos.
BRAVO !
O analiza inginereasca splendida la aceste vremuri. Si o atitudine religioasa corecta, lasandu-ne fara a ne insinua o solutie (nu e niciun pic de ironie aici!). Astept de multa vreme o solutie de la cei care sunt in drept sa o faca. Dar … degeaba!
Suntem slabi si fara vlaga. Parintii nostri au “uitat” ce e credinta (deh … au muncit mult intr-un regim vitreg) . Bunicii nostri – care ei mai tineau dreapta cugetare – nu mai sunt ! Marea majoritate din cei de aici l-au descoperit pe Iisus prin ratiune si apoi prin credinta. Bunica mea – Dumnezeu sa o odihneasca! – stia doar de credinta. Dar avea o gramada! Am vrea tot timpul sa ne indrume cineva, sa ne arate drumul ce trebuie urmat. Necredinta si lipsa valorilor adevarate isi fac simtita prezenta chiar langa noi. Am vazut intrebari multe despre “ce sa facem cand familia nu gandeste religios” .
E simplu (oare !?) sa ne retragem intr-un loc pustiu. Suntem invatati cu “minunile” tehnicii, cu curentul electric, s.a. Ce vom face acolo? Cum vom trai ? Apa, mancarea, imbracamintea vor lipsi! Recitesc Evangheliile sa gasesc ceva! Vad ca la toate (aproape!) minunile facute de Iisus se cere credinta personala, dar, la sfarsit – “validarea” (insanatosirea) vine tot de la Iisus (“fie tie dupa credinta ta”)!
Lupta de acum e foarte bine deslusita de Florin T: mai multe fronturi deschise simultan. Ca sa se poate lupta crestineste trebuie o minte clara si crestina (si nu cu influente yoga sau …).
Chiar azi am auzit la radio ca se reintroduce teoria evolutionista in scoli – ca o alternativa la “teoria” creationista! Maine probabil o sa incerce din nou sa scoata icoanele din scoli! (P.S. Mi-a venit sa plang cand mi-a spus fiul meu ca inaintea unei lucrari au mers TOTI colegii lui in fata langa icoana de sus si s-au rugat. ) . Poimaine oare ce va fi?
La sfarsitul lunii vom vedea (oare !?) analiza BOR pentru documentele biometrice. Intre timp lumea a cam uitat (cam ca si cu ereziile ierarhilor nostri)!
Ce va fi ??? Parintele Paisie Aghioritul a spus “Rugati-va ! Antihristul intarzia din cauza ta si a mea ca sa putem sa ne pocaim”.
……………
Doamne ajuta-ne!
Un articol fff bun…felicitari….Multa credinta ci curaj!
Foarte bun acest articol: totul la superlativ!
Cu adevarat o radiografie a prezentului…
Tot pe meleaguri straine ma aflu, iar observatiile scrise se aplica intocmai si aici.
As adauga faptul ca recentul pirjol ce a distrus atitea vieti si case (in Australia), nu este chiar intimplator! La sfirsitul anului trecut, parlamentul Victorian a pus avortul in ‘legalitate’, si homosexualii in ‘familie’!!! Seceta, incendiile si uscaciunea sunt consecinte firesti ale pacatelor carnale; creatia insasi, cu legile ei, se revolta impotriva ne-firii. In acelasi timp, in Queensland, inundatii fara precedent fac ravagii. Sfintii parinti mai spun ca apa se revarsa pentru a spala pacatele ereziilor de tot felul…
Mila Domnului!
Excelent articol,
F E L I C I T A R I autorului!
Lucid, bine argumentat si de impact!
Doamne ajuta!
O analiza deosebit de pertinenta . Problema drepturilor omului nu putea sa lipseasca . Simone Weil vorbeste despre acestea la inceputul unei carti , L’enracinement , si spune ca drepturile omului nu au o valoare in sine , ci una data de obligatiile din care deriva . Pretentiile ” minoritatilor sexuale ” sunt cu atat mai aberante , cu cat ele implica faptul ca un popor crestin ar trebui sa se recunoasca obligat sa le indeplineasca . Sunt cu adevarat lipsite de rusine , deoarece ele pretind asumarea acestor obligatii de catre crestini , fara sa recunoasca vreo obligatie fata de acestia .
Foarte bun articolul. Trebuie sa-l mai citesc din nou. Locuiesc si eu in afara tarii si tot ce scrie in articol este adevarat, inca prea fin. In articol nu s.a atins educatia sexuala si faptul ca TOATE materiile sunt contaminate de nevoile celor din conducerea tarii sau…a lumii.
Noi parintii copiilor din clasele primare am fost invitati sa asistam la o prezentare despre cresterea copiilor, despre educatia sexuala si agresivitate, despre ce li se vor preda copiilor nostri in urmatorii ani.
Powerpointul care a urmat a cuprins homosexualitate (privita ca ceva care i se poate intampla oricui, chiar si dupa 40 ani de viata. Deci dupa parerea lor oricand te poti schimba, caci nimic nu este definitiv cand este vorba de viata sexuala. Observati cu atentie ce pericol este educatia asta ptr copii nostri).
Apoi ni s-a spus ca relatia intima poate fi facuta singur, in doi sau cu mai multi:(.
Apoi s.a vorbit despre pornografie si de faptul ca ei le vorbesc direct copiilor despre asta, caci e mai bine sa stie de la scoala decat sa-si faca o impresie gresita:(
S.a vorbit despre marimi la partea masculina, si ni s-au dat noua parintilor masuri in centimetri…
Specialistul a spus ca le explica copiilor ca macar o data in viata fiecare om se gandeste la sinucidere. Observati pericolul, manipularea?:(
Ni s.a prezentat si copilul de la nastere pana la adolescenta, cum reactioneaza cum creste si care sunt nevoile lui in fiecare an. Nu am vazut in viata mea un nou nascut mai urat ca acela prezentat de specialist. In poza parca era un caine buldog. Nu exagerez. Imaginea a fost tinuta mult in fata noastra si specialistul a spus ca copilasul plange mult, ca are nevoie de multa atentie de la parinti, ca aproape parintele nu poate face nimic cand are un copil, si ca copilasul de azi care urla dupa sticla cu laptic este adolescentul de maine care urla dupa sticluta cu bere. Observati manipularea.
La sfarsitul prezentarii am simtit ca nu este bine sa ai copii, ca sunt groaznici.
Am simtit in toata prezentarea, ca nu a avut legatura numai cu educatia sexuala care li se v-a face copiilor in scoala ci si cu noi parintii, cu “orientarea” noastra sexuala, cu faptul ca copii sunt ceva rau (sa nu ne mai gandim avem copii), cu ideea ca daca nu ne-am gandit inca la sinucidere, mai avem timp, ptr ca oricum.
La sfarsitul prezentarii ni s-au dat brosuri cu vaccinuri, anticonceptionale etc de oprire a sarcinii. Specialistul insa, nu a spus nici un cuvant despre ele in prezentare. Oare de ce?
A mai fost o carte postala cu parintii bolnavi handicapati in care se scria ca ei pot participa la un concurs cu premii. Trebuie doar sa-si povesteasca greutatile prin care trec in fiecare zi cu boala sau handicapul lor si cresterea copiilor. Pe verso cartea postala avea un copilas de vreo 2 ani care alerga pe o plaja in Spania. Baietelul avea o bluza pe care scrie ANTIBES. Poate inseamna ceva in spaniola sau in alta limba, insa dupa toata actiunea ANTIBABY, eu nu cred ca este aleasa imaginea la intamplare!!
Dupa prezentare, am vazut cum au plecat parintii nauciti ca cresc acasa niste monstri care au numai drepturi in fata lor si pe deasupra ei trebuie sa-i ajute si sa-i inteleaga in perioadele lor de agresivitate…caci copilul nu se poate dezvolta fara agresivitate:(
Sa nu uit. Am fost informati ca copii incep viata sexuala de la 9 ani…
A fost singura data cand am vazut ca parintii reactioneaza. Atunci s-a auzit un murmur. In rest nimic.
ATENTIE. Noua vaccinul Gardasil nu ni se prezinta cu nume, ci doar ca protector. Nu are nici un nume la noi!!
Am intervenit de 4 ori si va spun cu durere ca mi-a fost greu. M-am referit strict la ce s-a intrebat, si mi s-a spus ca datele prezentate le poate gasi oricine la o simpla cautare pe internet. Nu m-am referit la credinta, caci despre asa ceva nu se poate vorbi aici, dar am vorbit de morala, de etica, de curatenie etc si mi s-a aratat o pagina din power point in care se scria despre moralitate, dar exista doar cuvantul fara nici o referire la nimic.
Pericolul e mai mare decat credem. Parinti, avem sarcini mari si importante pentru cresterea sanatoasa a copiilor nostri. Ii inteleg foarte bine pe acei parinti care au inceput sa-si educe copii acasa. Felicitari. Le salvati si sufletul si trupul!
Doamne ajuta
excelenta analiza, felicitari
problema e ca degeaba suntem constienti de aceste lucruri, daca nu actionam cumva
Am si eu o intrebare mai personala. Daca este cineva din Iasi si imi poate si mie recomanda un duhovnic bun, ca eu nu am, va multumesc.
Sanatate la cei care administreaza site-ul si la cei care-l citesc.
@Mihaela
Un duhovnic foarte bun este pr Calistrat de la Manastirea Barnova.
In cartea Staretii despre vremurile din urma la sfarsit sunt 2 viziuni ale Staretului Antonie, extraordinar de detaliate privind ce se intampla acum si ce va continua.
OK. Articolul e intr-adevar remarcabil in identificarea corecta si expunerea clara a pericolelor existente azi in lume. Problema articolului e ca nu da solutii – sigur, sugereaza intrucitva ca salvarea e sa te muti la tara si sa-ti cresti copii acolo, numai ca asta e utopic daca luam in considerare numarul celor care ar trebui sa faca acest pas.
In acest sens, as vrea sa leg articolul de comentariul detaliat al Inei despre prezentarea “specialistului de copii” din occident. Am ales si eu sa traiesc in afara tarii si ma confrunt cu chestiunile amintite de Ina si de Florin T. Nu e usor de trait in acest sistem (da, cit se poate de acaparator etc. etc.), dar daca vrei, poti. Daca iubesti, invingi. Daca vorbesti in numele adevarului, multora n-o sa le placa, dar pe cei adevarati ti-i vei face prieteni de nadejde – caraghios, cumva in felul in care rezistam pe vremea comunistilor in fata sistemului ala. Si cel mai important: daca esti cu Dumnezeu, cine poate fi impotriva ta? Pot sa te bage la inchisoare pentru ca nu esti politically correct. Si ce?! Important e sa nu-ti lasi sufletul la distrugere.
Asa ca, decit sa ne retragem la tara, haideti sa stam in orase, sa ridicam problema fatis de fiecare data cind ni se fac prezentari si sa spunem raspicat: EU NU SUNT DE ACORD CU ASTA (desigur, trebuie inteleasa bine problema in prealabil ca sa poti avea argumente “beton”, cam ca Hristos – iar cind te intreaba specialistul ceva alunecos, ii pui si tu o intrebare alunecoasa; nu vrea sa raspunda, nu-i raspunzi nici tu). Asta ca sa nu mai spunem ca daca esti alb si crestin in occident in ziua de azi, mai imposibila pozitie nici ca se poate.
Nu e usor sa-ti aduni micile resurse de energie la sfirsitul zilei ca sa ai grija de copii. Dar nu poti renunta la munca, ca altfel cu ce sa-i hranesti. Iara si iara, uitam insa: Cere si ti se va da. Sa-i cerem lui Hristos sa ne ajute sa facem ce e mai bine pentru noi si copiii nostri. Daca asta inseamna dusul la tara, sa avem puterea sa acceptam mutarea. Daca inseamna statul pe pozitii, sa ne dea Dumnezeu intelepciunea si energia sa le facem pe toate, dupa puterea omeneasca, in numele Lui.
Nu stiu daca ajuta pe alti parinti, dar metoda noastra de a ne pastra copii ne-corupti de sistem e sa vorbim cu ei despre toate lucrurile astea. Sa vorbim cu ei despre sexualitate, despre credite, despre drepturile omului, despre rolul femeii si al barbatului, despre democratie etc: sa le spunem si ce e bine si ce e rau. Sa-i “indoctrinam” cu invatatura lui Hristos, cu Adevarul, de acasa, si sa discutam si tot ce invata la scoala, cit se poate de obiectiv. Intr-un cuvint sa-i facem responsabili si sa-i punem sa gindeasca cu mintea lor. Eu asta fac si cu studentii mei, le spun mereu: folositi-va creierul. Pare redundant sa le tot spui asta, dar la un moment dat unii isi dau seama ca e ceva mai mult in spatele acestor cuvinte decit un simplu enunt.
Sper sa foloseaca comentariile mele.
Fie Dumnezeu cu noi toti, oriunde ne-am afla si orice am face!
Benefic acest articol,pe langa faptul ca este bine disecat in ce priveste latura socio-culturala(ortodoxa);Dar daca nu ne folosim din cele aflate aici e ca si cum am pune mereu apa intrun butoi spart!
Intr-una din cartile sale, aparuta la Editura Bizantina (Ortodoxia sub presiunea istoriei mi se pare) parintele Constantin Coman (fiind “biblist” ca specializare post universitara – presupun ca asta inseamna ca este exeget al Bibliei) afirma ca nicaieri in Sfanta Scriptura nu exista conceptul de “drepturi ale omului”.
Intrigat fiind de acest aspect, a contactat teologi din alte confesiuni, presupun ca erau cu aceeasi specializare, deci biblisti, si au ajuns impreuna la concluzia ca nici un fel de exegeza a Sf Scripturi nu acrediteaza conceptul de “drepturi ale omului” in felul in care le intelegen noi astazi.
Dupa parerea mea, ar mai fi fost un lucru de adaugat:
ceea ce la 1777 s-a numit “Declaratia fundamentala a drepturilor omului”, a devenit pentru intreaga omenire din zilele noaste o EVANGHELIE, pe care daca o incalci sau daca o contesti iar in viitor daca nu o propovaduiesti, devii un dusman al pacii si al societatii umane si globale.
Dupa parerea mea, crestinii ortodocsi trebuie sa constientizeze faptul ca astazi noua ni se impune sa traim, sa respectam, sa punem in practica – iar in viitor tot mai multi sa propovaduim, o EVAVGHELIE care PARTIAL CONTESTA EVANGHELIA LASATA DE HRISTOS.
6. Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie,
7. Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! (Epistola catre Galateni – Cap 1)
Nu am gasit pe internet articolul parintelui Constantin Coman, dar va postez un fragment dintr-o conferinta in gare tangential este atinsa problema ridicate de faptul ca “evangelia” drepturilor omului, ne impune, ne pune in situatia de a “tolera” si marturisi ca bune, invataturi contrare Evangheilei lui Hristos:
http://arad.uv.ro/familia/familie.html
PARINTELE CONSTANTIN COMAN – DESPRE FAMILIE 1994
fragmente
Ma bucura nespus aceasta reintalnire cu dumneavoastra in aceasta sala dupa un an aproape cred si ma bucura in acelasi timp tema asupra careia vom dialoga in aceasta seara desi marturisesc ca ma inspaimanta totusi pentru ca este una din temele fundamentale, una din problemele esentiale care privesc existenta noastra. As vrea sa va propun un dialog dupa ce mai intai conform uzantelor voi expune cateva din gandurile mele asupra temei.
Înainte de toate insa v-as ruga sa aveţi cu mine in aceasta seara un partener de dialog mai intai de toate in calitatea mea de familist, vin in fata dumneavoastra ca un familist convins, in al doilea rand, nu ca importanta, desigur ca preot si teolog. Nu cred ca exista diferente de abordare care sa vina din aceasta dubla calitate a mea, numai nuante, ca sa zic asa sau motivatii diferite. Problema familiei, adica a insotirii barbatului cu femeia imi este foarte la suflet si simt ca este una din realitatile ultime ale existentei noastre.
Mai intai insa contextul in care ne-am propus aceasta discutie si acest dialog. Stiti ca motivul imediat care a determinat pe studentii din ASCOR sa planifice aceasta tema a fost tulburarea din zilele din urma in legatura cu faimoasa lege sau modificare a legii privind homosexualii. Aceasta este o motivatie imediata, pentru ca vom vedea pe parcursul discutiilor noastre ca tema familiei este afectata in mod direct de faimoasa tema sau problema a homosexualitatii.
In al doilea rand cred ca sunteti in cunostinta de cauza, nu stiu daca organizatorii au avut in cunostinta si acest motiv, cred ca sunteti in cunostinta de cauza ca anul acesta, 1994 a fost declarat pe plan international an al familiei. Desigur, nu ne inscriem in ceea ce s-ar putea numi manifestari care sa vina in intampinarea acestei decizii pe plan international, dar personal as vrea sa iau si de aici un motiv pentru cele ce urmeaza a fi expuse. Si as incepe chiar de aici. Comunitatea internationala hotaraste sa dedice anul in curs 1994 familiei. Chiar astazi am rasfoit o revista care in mare parte era dedicata acestei teme, adica anul 1994 anul Familiei si intre motivatiile care au determinat comunitatea intenationala la aceasta decizie la loc de frunte ca sa zic asa intre primele se afla un semnal de alarma tras in privinta familiei.
Familia ca un ultim reper, familia ca o realitate, ca o institutie care este amenintata de alienarea, de instrainarea de rosturile ei. Mai mult decat atat, se spunea acolo cum ca familia ar fi una din ultimele institutii care mai opun rezistenta unui proces de instrainare foarte avansat care afecteaza existenta umana si care este datorat nici mai mult nici mai putin decat modului de viata care caracterizeaza civilizatia noastra la sfarsitul mileniului doi si in zorile mileniului trei. O civilizatie, un mod de viata care asa cum stiti si dumneavoastra ridica tot mai sus stindardul drepturilor omului, intelegandu-l pe om ca individ, ca persoana singulara, neglijand se pare, in virtutea nu numai a unei inertii, as indrazni sa spun mai mult, in virtutea unei crase ipocrizii, neglijand de fapt realitatea evidenta din totdeauna ca omul este intai de toate o fiinta sociala, deci comunitara si nu ii putem apara drepturile ca individ, nu il putem salva ca individ decat salvandu-i relatia, salvand comuniunea, salvand comunitatea.
Civilizatia noastra , asa cum stiti si dumneavoastra este o generatie centrata pe individ, o civilizatie centrata pe satisfacerea cerintelor individului, de aceea vorbim de drepturile individului, drept insemnand ceva care reclama omul pentru sine, in virtutea conditiei sale de om. Vom avea probabil ocazia in aceasta seara sa discutam si asupra acestei probleme din perspectiva desigur teologica , adica din perspectiva Bisericii. Discursul meu va fi unul teologic fara doar si poate, insa voi face eforturi, lucru pe care mi l-am propus sa-l fac intotdeauna, ca acest discurs teologic sa nu fie unul exclusiv, exclusivist, sa se plaseze paralel cu alte discursuri, ci dimpotriva, sa fie unul care inglobeaza, unul care accepta, care cuprinde si alte perspective de abordare a temei.
Pentru noi ca preoti, crestini, familia isi are temeiul in actul creatiei, in actul creatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu, citim in carte Facerii a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut pe om, repeta, barbat si femeie. Aici isi afla temeiul pe de o parte antropologia crestina, pe de alta parte, daca vreti teologia familiei sau orice discurs in legatura cu familia. Familia asadar isi are temei in creatie; omul a fost facut barbat si femeie, barbat si femeie intelegand doua realitati complementare care numai impreuna formeaza omul desavarsit, realitatea umana completa, implinita. Dupa ce Dumnezeu a facut omul, barbatul si femeia, le-a dat porunca
As vrea sa subliniez deci intai de toate complementaritatea sau caracterul comunitar al barbatului si al femeii si in al doilea rand faptul ca aceasta intalnire dintre barbat si femeie, familia este inscrisa in ceea ce noi numim iconomia creatiei, adica in randuiala sau in planul dumnezeiesc al creatiei Prin ei, dumnezeu avea sa duca mai departe creatia, inmultind neamul omenesc. Deci familia este o realitate primordiala si este asezata la temelia creatiei. Nu mai e nevoie sa subliniez ca intreaga creatie a fost asezata, pusa de Dumnezeu la picioarele omului, daruita omului, omul fiind incununarea creatiei lui Dumnezeu. A urmat, cum stiti cu totii nefasta cadere a omului care fara doar si poate a avut consecinte si asupra familiei, prima familie. Adam si Eva erau goi inainte de cadere si nu se rusinau un lucru pe care va rog sa-l retineti, vom mai reveni in discutiile noastre in aceasta seara. Erau goi si nu se rusinau. Dupa cadere au vazut goliciunea lor, s-au rusinat si au cautat sa-si acopere aceasta goliciune. Mai mult decat atat, dupa cadere, familia continua sa-si pastreze menirea si functionalitaea ei, numai ca acestea se vor implini cu timpul, cu efort si cu oboseala. Cu staruinta. Mie mi-e drag intotdeauna sa-mi amintesc perechile celebre Vechi Testamentare ca un reper atunci cand discut despre familie si va aduc aminte si dumneavoastra de Avraam si Sara, de Isaac si Rebeca, de Iacov si Rahila si multe din familiile vechi testamentare. Textul biblic tine sa faca mentiunea atat a barbatului cat si a femeii.
Excelent articol! Felicitari!
Pentru Mihaela, as putea recomanda pe preotul de la biserica din curtea Spitalului Socola. Poate pare ciudat, dar ti-l recomand cu caldura.
http://gandeste.org/general/codul-strict-secret-%e2%80%9ccablesplice%e2%80%9d/557/
iata un alt articol care “sprijina”(daca mai era nevoie) articolul de mai sus
pt Cirstina
Multumesc de ajutor. Nu are de ce sa para ciudat, ideea e sa gasesti un duhovnic bun, aproape, in oras.
pt Mihai
Multumesc si tie de ajutor.
Sanatate la toti.
parerile comentariile sunt mai mult decat exceptionale daca si duhovnici vestiti le citeaza in predicile sfintiilor lor.Eu nu sunt mester la cuvant si nu am ce adauga dar as vrea sa atrag atentia ca daca aceste forme de protest vor ramane la nivel ELECTRONIC FARA MANIFESTATII MASIVE DAR CIVILIZATE DE STRADA chiar daca voi fi contestat va spun ca SINGURII care vor rezista sunt calugarii cei adevartati caci tavalugul acesta va trece peste toti aduceti-va aminte ca este scris “vai celor ce vor alapta sau vor avea in pantece in vremile acelea” .Din dragoste pentru ce se intampla cu cei ai casei multi vor cadea .
Daca am suparat cu ceva pe cineva imi cer iertare asta e umila mea parere.
foarte bun articolul m-am revazut in tot ceea ce este scris mai sus felicitari
Pt ion
Am descarcat filmul recomandat de dvs dar nu si subtitrarea . Va rog sa ma sfatuiti cum sa fac.
Multumesc
Foarte buna impresie despre articol shi autor. Incredibil cum o persoana particulara (iertata-mi fie sintagma)poate prezenta concluzii coincidente cu o lucrare de referintza mondiala alcatuita de un profesor universitar creshtin catolic “Revolutzie shi ContraRevolutzie”-Plinio Correa de Oliveira ed.Traditie, Buc.`95. O recomand cu toata vigoarea din perspectiva shtiintzific-spirituala(atat cat imi permite modestul meu nivel in ambele domenii).