MOARTEA LIBERTĂȚII, MOARTEA OMULUI

Marian Serafim:

Dupa ce batranii au fost lasati sa moara in azile peste tot in lume, oamenilor li s-a refuzat alt tratament decat cel de virus, oamenii au fost fortati sa stea in casa pe cand economia se prabusea, inca nu ne vine sa credem ca ni se intampla noua toate acestea. Ca decidentii politici pot lua astfel de masuri impotriva propriilor popoare. Daca acest blocaj continua, al caprioarei intepenite in fata farurilor masinii, vom muri. Ca societate libera.

Paradoxul libertatii – asa cum omul poate folosi libertatea pentru a se revolta impotriva Creatorului sau, asa poate folosi libertatea si pentru a alege lipsirea de libertate, inchisoarea – a patimilor, a firii etc. Libertatea e bolovanul facut de Dumnezeu pe care nici El nu-l poate ridica, autolimitarea celui atotputernic (Soloviov). Dar acum nu numai ca oamenii sunt dispusi sa renunte la libertatea lor, dar vor limitata si libertatea semenilor, intr-un amestec de frica si ciuda, care nu are nimic rational, asa cum se prezinta indeobste, ci este rezultatul impresionabilitatii in fata propagandei. Stiinta pusa sa apere instinctualul distrugand sufletul nu e o expresie a ratiunii.

In toata aceasta criza a lipsit acut judecata rationala bazata pe dovezi empirice (evitate, cum a fost cazul neefectuarii de autopsii sau de studii ample privind eficienta tratamentelor) si cautand masuri eficiente si rationale. O preventie rationala este proportionala, iar masurile de combatere a virusului numai proportionale nu au fost si nu sunt. Se aseamana cu stangismul radical (corectitudine politica, wokeness), unde singura masura este sensibilitatea celui ce (vrea sa) se simte jignit. Nu ratiunea, «common sense» dicteaza reactiile azi, ci sentimentul de vulnerabilitate exacerbat pe toate caile. Pare ca multi oameni nu mai pot trai fara a li se asigura o securitate sanitara pentru care nici un sacrificiu nu e prea mare. Dar ce inseamna aceasta?

Ca oameni, traim intr-un continuu balans intre securitate si libertate, un echilibru instabil, caci instabile ne sunt pornirile. Insa balanta a fost data in administrare statului, iar efectele sunt directe asupra indivizilor. Cresterea securitatii inseamna scaderea libertatii si invers. Securitate maxima inseamna totalitarism, iar libertate maxima inseamna anarhie. Acceptand sa fim incuiati in casa, sa falimenteze un procent urias din afacerile mici, sa nu poata fi tratati bolnavii cronici, sa scada la jumate depistarile de cancer, sa se limiteze libertatea de circulatie a oamenilor sanatosi, sa purtam, sanatosi fiind, masti pe fata, inclusiv copiii, am ales securitatea in locul libertatii si, inca si mai mult, sacrificarea celorlalti pentru propriul confort psihologic. Dovedit fiind ca periculozitatea virusului este comparabila cu a unei gripe sezoniere si cu mult sub cea a multor boli cu care convietuim de zeci de ani, deci care nu justifica astfel de masuri, vedem ca nu numai ca am ales sa renuntam la o parte din libertate, dar aceasta renuntare a fost ca urmare a unei minciuni (andosate de stat).

Cum se face ca nici o amenintare nu cheama la mai mult control asupra statului, asupra colosilor economici si financiari, intarirea comunitatilor locale, trezirea din totala degringolada morala? Toate aceste ciume care ne lovesc – terorism, razboaie ce pun milioane pe drumuri, virusi – declanseaza intotdeauna aceeasi reactie de aparare: control sporit al populatiei. Interceptari de convorbiri si mesaje, trasaj, recunoastere faciala, termometrizare, purtat masca, izolare in casa – nici una dintre aceste masuri nu si-a dovedit eficienta in combaterea dusmanului declarat, fie el terorism, incalzire globala sau virus. Ele au muscat insa, pe rand, halci mari din libertatile individuale, lovind in acelasi timp structura sociala. E clar ca apararea e impotriva populatiei, nu impotriva agresorilor.

In acelasi timp, masurile excesive de control nu fac decat sa expuna autoritatea statului, sa puna sub semnul intrebarii legitimitatea puterii publice. Atunci cand statul impune masuri care nu sunt in primul rand in beneficiul cetatenilor, ci fie alimenteaza o retea corupta de achizitii publice (masti, medicamente neperformante dar scumpe, vaccinuri insuficient testate sau inutile etc), fie fac sa primeze coercitia in dauna masurilor legitime – populatia cedeaza si se instaureaza un regim autoritar – fie se produce o revolutie, ambele parti riscand foarte mult in aceasta confruntare. Se forteaza un stand-off, un duel in care nu este decat de pierdut, in afara celor care beneficiaza fara sa-si fi pus pielea la bataie.

Sub ochii nostri se produce o masificare prin favorizarea fortei in dauna organicitatii societatii, urmarea instinctualului (frica) in dauna ratiunii (fals crezandu-se ca oricine foloseste cifre automat imbraca hainele sobre ale stiintei), a depersonalizarii in dauna responsabilizarii. Rezultatul e o masa manipulata prin instinctual in locul unei comunitati organice, articulate in jurul valorilor comune. Intr-o societate libera, viata este pretul suprem platit pentru binele suprem, care e libertatea, pe cand intr-o societate abuzata de forta, valoarea centrala devine sacrificarea libertatii individuale in beneficiul masei, caci libertatea ameninta discursul unitar. Dai viata si iei libertate sau dai libertate si primesti viata in cusca.

La adevar nu se mai ajunge prin dezbatere, ci se elimina vocile disidente pentru a avea un adevar prefabricat, repede acceptat de masa. Raportul de forta, distructiv (a se vedea executiile simbolice ale celor ce pun sub semnul intrebarii discursul oficial), se opune si inlocuieste raportul de valoare, de fascinatie, de dragoste, de transformare prin convingere, captatio benevoletiae, singurul raport creator. Oameni ce nu-si pedepsesc copiii acasa pentru a nu le afecta personalitatea accepta ca o intreaga generatie de elevi sa fie brutalizata cu masuri abuzive nejustificate rational si o intreaga lume sa schimbe libertatea pe submisiune neconditionata in fata unei noi religii seculariste – frica de virus. In lipsa valorilor, propria umoare a zbirilor devine normativa, chit ca se invarte precum soba lui Nastratin Hogea. Iar linistea si ordinea care se astern acum au acelasi chip spectral cu al linistii si ordinii la care chema Iliescu, linistea si ordinea unui cortegiu funerar ce petrece tara la ingropaciune. Caderea economica ce se produce deja in lumea intreaga va fi pusa in spatele virusului, nu a celor care au decretat masurile mult mai nocive decat virusul, dar nimeni nu va mai vedea asta.

O lume in care interactiunea digitala devine predominanta, iar cea reala se face pe dupa masti si parapete este o lume in care societatea nu se mai poate regla prin interactiune vie intre oameni. Solidaritatea, sentimentul de apartenenta, confortul social vor fi dinamitate – sunt deja. Normele de buna cuviinta isi vor pierde relevanta aproape cu totul, de la cum te imbraci pana la cum te porti. Instrainarea risca sa devina regula. Cat ajungi sa te cunosti cu colegii intalniti doar in sedinte online? Cum sa stie profesorul ce simt copiii din spatele ecranelor sau al mastilor? Cati se vor saluta ca mai inainte, cu mastile ascunzandu-le identitatea ? Cati vor pune mana la gura cand casca? Cati vor zambi prietenos cand stiu ca fata nu li se vede? Rigoarea si respectul sunt specifice interactiunii reale, vii.

S-a invartit inelul lui Gyges al istoriei si am devenit invizibili in spatele mastilor. Stiindu-ne natura, ne asteptam sa fim mai buni cu masti pe fata? Toate aceste masuri in spatele carora ne ascundem ne predau instinctualului si nicidecum ratiunii. De la Platon la Tolkien, «departarea sociala» de dupa invartirea inelului duce la decadere interioara.

Ca si Faust, primind ceea ce ne dorim de la diavol, trebuie sa contrasemnam la masuri constrangatoare atunci cand acceptam «viata fara de moarte». Doar ca diavolul este intotdeauna un desavarsit jurist, vom primi o viata fara de moarte ce, ca in poveste, va insemna transformarea in cenusa a tot ce iubim, viata de care ne-am lipsi repede, pe cand clauzele oneroase vor fi implementate strict. Suntem, ca umanitate, in pozitia lui Porcupine din Calauza lui Tarkovski, ce a intrat in Zona pentru a i se indeplini dorinta de a-si salva fratele din moarte, dar a primit raspuns la dorinta sa cea ma profunda, care era bogatia. Pus fata in fata cu rodul rugaciunii sale, banii, s-a sinucis. La dorinta noastra cea mai puternica, de sanatate, iata, primim ceea ce traim de cateva luni, de la carantina, la copii speriati – pretul pentru obsesia noastra speculata de Leviathan.

Umanitatea trebuie sa treaca peste aceste ingradiri stupide, la fel cum Azarenka a trecut peste ele sarind s-o consoleze pe Kasatkina.

***

Arhim. Hariton – Libertatea, darul lui Hristos

Predica părintelui stareţ la mănăstirea Petru Vodă, 20 Sept. 2020 (Cuvânt la Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci):

(Transcriere parțială)

” […]

O altă valoare – care ține de demnitatea umană – este libertatea, pe care tot [Dumnezeu] ne-a oferit-o nouă, de când a fost Adam în rai. Dumnezeu i-a arătat libertatea deplin când i-a spus: „Adame, ai voie să mănânci și să folosești tot ce este în raiul acesta. Numai că dacă cumva vei mânca din pomul cunoașterii binelui și răului, va veni moartea peste tine. Dar eu nu te opresc”. Atâta libertate a dat Dumnezeu pe fața pământului, încât oamenii își permit să-l nege pe Dumnezeu, ba să-L și înjure pe Dumnezeu. Așa de bun este Dumnezeu, încât ne respectă libertatea umană pentru că El știe că demnitatea noastră este legată de această libertate.

Și dacă lumea aceasta rea, demonii, dracii sau oculta mondială vor să găsească orice soluții pătimașe, plăceri trecătoare, avuții lumești – strălucirea aceasta care intră în umbră după ce omul moare – mai ales ca să-i fure sufletul prin tot felul de lucruri trecătoare și plăceri pământești, iată că lumea aceasta rea caută cu tot chipul să fure și libertatea omului. Și după cum vedem noi că, începând cu anul acesta, 2020, marea libertate a omului i-a fost luată. De aceea vă spun, fraților, cu toată supărarea în suflet, noi nu ne vom mai întâlni niciodată până la sfârșitul lumii acesteia cu acestă libertate pe care noi am cunoscut-o și-n anii 2019, și-n 18, și 17, și de când am fost noi copii, și de când am fost adolescenți. Niciodată nu va mai fi libertate pe fața pământului. De ce? Pentru că lumea aceasta ocultă care ”ne iubește” ne va ține permanent întru această închisoare sanitară. Pe motivul că ei așa de mult ne iubesc! Ne țin în închisoarea sanitară. Ei ne duc ca pe cățeluși să stăm în casă până când ordonanța militară sau altfel de legi vor permite să mai ieși cândva din această închisoare la domiciliu.

Vedeți că ieri [19 septembrie 2020, n.n.], Statul Israel le-a oferit celor din țara lor 500 m. de la domiciliul lor în exterior. Atât au voie. Exact cam cât de lungă e o lesă de câine, un câine pe care-l iubești mai mult. Cam atât este libertatea omului. Și cam așa se va întâmpla și la celelalte popoare, inclusiv nouă, românilor. Pentru că chiar dacă a venit această boală sau pandemie, omul trebuie să-și rezolve această problemă tot în nota de libertate. Autoritățile pot propune, dar fiecare instituție în parte își poate fixa modul cum își protejează angajații, cum își protejează clienții sau cum își protejează credincioșii, cum este Biserica. Dar este adevărat că acum libertatea omului acum este luată de la oameni. Și când este luată libertatea de la oameni, ei nu mai au cum să-și transmită emoțiile. Cu alte cuvinte, cum zicea un mare manager în industria muzicii, mi-a zis: „Părinte, se caută să omoare spiritul.” Adică moare spiritul religios, pentru că închid bisericile, moare spiritul omului de artă pentru că nu mai are voie să-și exprime poezia lui sau teatrul, sau nu mai poate omul să meargă la o activitate sportivă, nu mai poate omul dansa. Pentru că ei atât de mult ne iubesc, încât ne-au suprimat libertatea aceasta. Și se pare că suprimarea aceasta nu va mai fi luată de pe grumazul oamenilor. De aceea, fraților, cred că una din rugăciunile pe care trebuie să le facem la Bunul Dumnezeu este și aceasta ca pe noi să ne dezrobească și de jugul păcatelor noastre, al erorilor personale, dar și de toți dușmanii ăștia sau de vrăjmașii văzuți și nevăzuți care pun pe umărul oamenilor, sub chipul iubirii, tot felul de sarcini care sunt greu de purtat. Așa am ajuns noi ca valoarea mare dată de Dumnezeu numită libertate să n-o mai putem avea oricum. Ne va lăsa lumea aceasta ocultă să îi vorbim, să-i criticăm, să le spunem în față că sunt mincinoși, dar de făcut trebuie să facem ce spun ei, pentru că legea și legiuitorul la ei sunt.

Aș vrea să vă mai vorbesc despre o altă libertate. Și anume libertatea din Biserică. Biserica ne oferă libertatea ei. Această libertate pe care Sfinții Părinți au putut s-o fixeze, s-o organizeze, să-i arate frumusețea ei. În Biserică, oamenii sunt întotdeauna liberi. Liber ești să vii la Biserică sau să nu vii la Biserică. Liber ești în Biserică să te folosești de Sfintele Taine sau nu. Dar dacă Biserica a rânduit ca toți credincioșii să se împărtășească, această libertate nu poate fi luată de nici un for de pe fața pământului. Nimeni nu ne poate spune: „Nu aveți voie să vă împărtășiți!”. Nimeni nu ne poate spune: „Nu aveți voie să vă împărtășiți cu aceeași lingură!” Nimeni nu ne poate spune: „Nu aveți voie să vă închinați la icoane!” pentru că este libertatea Bisericii. Iar tu, omule, poți să o folosești sau nu. Hristos a zis Cine vrea să vină după Mine… Cine vrea! Cu alte cuvinte, noi suntem invitații lui Dumnezeu în Biserica Lui. Sau să ținem poruncile Lui. Și dacă Dumnezeu te-a invitat, tu, omule, poți răspunde acestei invitații. Dar dacă sufletul îți este întunecat, atunci este foarte greu să înțelegi această invitație. (…)

Dacă sufletul este inestimabil și nu poate fi fixat un preț pe el, să știți că nici libertatea noastră nu are preț și nu poate fi estimată într-o valoare anume. Pentru că ea vine de la Dumnezeu și pe această libertate noi ne ducem viața, ne cunoaștem fericirea, ne cunoaștem modul de exprimare și bineînțeles și pocăința. Am greșit vorbind, am greșit gândind, am greșit făcând anumite fapte pe nota noastră de libertate, dar pocăința către Dumnezeu te ajută să te ridici. De aceea și Sfânta Evanghelie de astăzi spune că sunt mulți cei care stau aici care nu vor gusta moartea și ei vor ajunge să vadă Împărăția lui Dumnezeu venind. Numai aceștia pot simți Împărăția lui Dumnezeu, care și-au folosit libertatea în mod sincer, în mod curat, pentru zidirea lor sufletească. Să dea Dumnezeu ca libertatea noastră pe care o avem să o păstrăm cu mult curaj. Să dea Dumnezeu să aveți puterea să vă luptați pentru libertatea voastră. Cum au făcut-o și părintele Iustin, și Sfinții Martiri, cu prețul vieții lor. Să aveți puterea de la Dumnezeu folosindu-vă libertatea, să moșteniți și raiul, și Împărăția Cerurilor! AMIN!

Legaturi: