PROFETIILE CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL despre Turcia, Grecia, Cipru si CUM INCEPE RAZBOIUL MONDIAL
Din volumul Cuviosul Paisie Aghioritul. Marturii ale inchinatorilor:
SUBIECTE PRIVIND NEAMUL
Martis Nicolae, fost ministru, Atena
Prima mea informaţie despre Stareţul Paisie mi-a venit intr-o duminică, la Biserica Sfânta Ecaterina a Metocului Sfintei Mănăstiri Sinai din Atena, După terminarea Sfintei Liturghii, mă aştepta afară Emanuil Emanuilidis, judecător la Curtea Supremă şi preşedinte pe atunci al Asociaţiei de judecători şi procurori „Prietenii Sfântului Munte”, care m-a îmbrăţişat şi mi-au transmis binecuvântarea Stareţului Paisie şi îndemnul lui de a nu mă teme de nimic şi de nimeni, deoarece lupta mea pentru Macedonia este binecuvântata. Apoi mi-a spus că în recenta întâlnire cu Stareţul, când i-a mărturisit ca membrii Asociaţiei adună bani şi cumpără Vechiul şl Noul Testament şi le împart de binecuvântare, Părintele Paisie i-a spus:
„Lucrarea pe care o faceţi este plăcută lui Dumnezeu, dar totodată să cumpăraţi şi să daţi in dar şi cartea lui Martis pentru a fi salvată Macedonia, fiindcă altfel se va pricinui o rană adâncă în trupul Ortodoxiei.”
Poziţia aceasta faţă de rolul cărţii mele cu titlul „Falsificarea Istoriei Macedoniei”, manifestată de un monah pe care nu-l cunoscusem până atunci, dar al cărui nume inspira respectul tuturor, m-a mişcat sufleteşte şi de atunci o consider ca cel mai mare sprijin moral în lupta mea pentru Macedonia. Într-o altă întâlnire a mea cu domnul Emanuilidis acesta mi-a transmis dorinţa Stareţului de a-l vizita în Sfântul Munte.
“Spune-i prietenului tău (adică mie), a spus Stareţul d-lui Emanuilidis, că vreau să-l văd”.
Cu toate că am făcut două calatorii în Tesalonic nu am reuşit să merg in Sfântul Munte. În octombrie 1992, soţia mea a insistat să nu mai amân vizita şi astfel, spre sfârşitul lui octombrie, am ajuns la Uranopolis. De acolo, cu vaporul, am ajuns la Dafni, unde mă aştepta guvenatorul Sfântului Munte. Apoi, de la Careia am coborât spre Coliba Stareţului, unde pentru prima dată m-am învrednicit să văd chipul său ascetic, care răspândea pace, bunătate şi dragoste. De atunci, de multe ori i-am mulţumit soţiei mele pentru insistenţa ei de a merge în Sfântul Munte in 1992, deoarece, dacă aş fi amânat vizita pentru anul următor, nu ştiu dacă as mai fi avut binecuvântarea sa-l întâlnesc pe Stareţ din pricina agravării sănătăţii sale.
M-a ţinut lângă el o oră şi patruzeci de minute şi desigur, discuţia noastră a fost despre Macedonia şi despre pretenţiile turcilor din Tracia.
Când m-am ridicat să plec, i-am spus:
– Părinte Paisie, pentru mine ziua de astăzi a fost foarte importantă. Iţi mulţumesc pentru binecuvântări şi pentru puterea ce mi-ai dat-o.
– Dacă pentru tine a fost o zi mare, vizita ta pentru mine mine a fost Pastile. Dar aşteaptă puţin ca să-ţi aduc o iconiţă.
Şi, îndreptandu-se spre chilia sa înainte de a deschide uşa, mi-a spus râzând:
– Asculta! În luna martie a fost Buna-Vestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. In luna martie a avut loc Revoluţia de la 1821. Prin urmare, nu este întâmplător că Martis se luptă pentru Macedonia. Ostenelile tale nu se vor pierde, ci se vor afla oameni cinstiţi, care vor valorifica lupta ta şi vor face dreptate.
După ce Stareţul a intrat in chilie şi a închis uşa guvernatorul, mi-a repetat în şoapta ceea ce îmi spusese pe drum, adică să-i cer un baston ca să-l folosesc la întoarcere spre Careia. Dar când s-a deschis uşa, am rămas amândoi uimiţi. Stareţul aducea, pe lângă icoana ce o făgăduise, şi bastonul său pe care mi l-a dăruit şi pe care, de atunci, îl am în casă ca pe o amintire de la el. Faptul acesta de a-mi cunoaşte gândul m-a cutremurat şi, de aceea, voi povesti două întâmplări referitoare la aceasta.
Domnul Emanuilidis mi-a spus că a vizitat cândva pe Stareţ împreuna cu un judecător de la curtea de apel. Acesta, fiind încă departe de Coliba Stareţului i-a spus domnului Emanuilidis:
– Domnule Preşedinte, este cu putinţă, oare, ca monahul Paisie să aibă aceste intuiţii si aptitudini?
De îndată ce am ajuns şi am deschis poarta. Stareţul l-a văzut şl s-a adresat judecătorului:
– Cele pe care le-ai spus preşedintelui pe drum sunt puţine. Eu sunt mult mai rău.
Atunci judecătorul s-a pierdut şi a îngenunchiat înaintea Stareţului.
A doua zi, când am plecat din Sfântul Munte, pe vapor, printre alţii, era şi un grup de tineri care vorbeau despre Părintele Paisie. Acolo am auzit următoarea discuţie:
„Un conferenţiar de la Universitatea din Tesalonic şi un avocat au mers la Coliba Părintelui Paisie. Înainte de a ajunge insă, avocatul spus conferenţiarului: «Eu am să-l încurc: pe Stareţ. Îi voi spune că sunt medic.>> De îndată ce Stareţul a deschis uşa Colibei sale s-a adresat imediat Judecătorului şi i-a spus: „Avocatule, minciunile tale să le spui la judecătorie. Eu nu primesc aici oameni care spun minciuni. Şi l-a alungat”.
Pe Stareţ l-am întâlnit apoi la Sihăstria „Sfântul Ioan Evanghelistul” de la Suroti. Ieşise cu câteva zile mai înainte din spital. Stareţa, datorita situaţiei în care se afla, nu era sigura daca Stareţul ar putea să mă primească. Dar de îndată ce a auzit numele meu, a cerut să merg la el. Mă însoţea varul meu Gheorghe Martis. Mă temeam că-l voi găsi intr-o stare jalnică, dar nici măcar faţa sa nu devenise palidă, iar prezenţa mea l-a înviorat. După ce am discutat, am plecat mulţumit sufleteşte. Peste puţin timp, Stareţul a adormit. De atunci, de două ori am mers, împreună cu soţia mea, la mormântul Stareţului, unde am îngenuncheat şi ne-am rugat.
În cuvântările pe care le-am ţinut de atunci încoace, în cartea „Macedonia” şi in textele pe care le-am scris, am avut şi am in vedere întotdeauna spusele Stareţului:
„Ostenelile tale nu se vor pierde, ci se vor afla oameni cinstiţi, care vor valorifica lucrarea ta privind adevărul despre Macedonia”.
***
Haralambidis Haralambie, medic, Kavala
Un grup de închinători din asociaţia „Prietenii Sfântului Munte” din Kavala, printre care eram şi eu, l-a vizitat pe Stareţul Paisie la Coliba sa cu puţin înainte de adormirea sa. Ajungând la poartă, Stareţul, care întindea la uscat flanele, ne-a văzut şi ne-a întrebat :
– Ce doriţi, măi voinicilor?
– Am venit să luăm binecuvântarea Sfinţiei Voastre.
Apoi i-am spus de unde suntem şi că venim adeseori în Sfântul Munte. După aceea, l-am întrebat:
– Să-i ajutăm pe sârbi, care se află într-o situatie grea?
– Cum să-i ajutăm?
– Să le trimitem ajutor material.
– Dacă vreţi, trimiteţi-le câteva conserve, dar să nu vă încredeţi in ei, căci voiesc să ne ia Macedonia. Cu vreo zece ani in urmă nişte episcopi de-ai lor au venit aici şi mi-au făcut aluzii, spunându-mi că Macedonia este a lor şi că trebuie să o ia. Eu i-am privit cu asprime şi le-am spus că ceea ce gândesc ei este nedrept. Acolo (în Bosnia) acţionează acum legile duhovniceşti.
– Gheronda, i-am spus în continuare, ţara noastră este înconjurată de vrăjmaşi şi cei mari (americanii, europenii) îi ajută mai ales pe turci.
– Turcii îşi au coliva pregătită. Va veni peste ei o mare nenorocire. Va fi o ciocnire în Marea Egee. Noi însă nu vom suferi mare rău. Cei mari se vor ingriji… Constantinopolul va trebui să fie din nou în stăpânirea grecilor. Ne va ajuta Dumnezeu, deoarece suntem ortodocşi.
– Gheronda, ce fel de ortodocşi suntem? Ştiţi ce viaţă păcătoasă duc grecii? Zi şi noapte se distrează si se tăvălesc în păcat. Cum ne va ajuta Dumnezeu să luăm Constantinopolul?
– Există aluat şi el ţine Biserica şi Grecia, a spus Stareţul. Pentru acest aluat Dumnezeu va face ceea ce va face.
– Gheronda, dar oare noi vom vedea lucrurile acestea?
Atunci Stareţul, privind spre Mănăstirea Kutlumuş, de unde cobora un grup mare de închinători, ne-a spus:
– Hai, drum bun! Prea multe v-am spus astăzi.
Şl astfel ne-am luat rămas bun de la Stareţ, plini de bucurie şi de uimire pentru înţelepciunea şi bunătatea sa.
***
Karafeizis Vasile, comandant de brigadă în rezervă, Didimotiho-Evros
Pe 10 ianuarie 1992, am mers la Colilba Stareţului Paisie şi am avut o discuţie cu el.
– Gheronda, cum vedeţi dezmembrarea Iugoslaviei? L-am întrebat.
– Să nu vă fie frică! Pentru Grecia nu va fi nici o primejdie.
– Ce se întâmplă cu „arcul musulman”?
– Nici de aici nu va ieşi nici o primejdie.
Dar, fiindcă nu am înţeles cuvintele lui şi m-am pus pe gânduri, Stareţul mi-a explicat in continuare că diavolul urmăreşte distrugerea omului, insă Dumnezeu nu îngăduie să se facă aceasta. Dar ce face El? Îngăduie diavolului să facă rău până la un punct, dar numai atunci când din acest rău va ieşi un bine. Apoi a spus că ceea ce a păţit Irakul, va păţi şi Turcia de la o putere aliată şi mai ales de la americani. Îşi va pierde chiar şi prietenii cei mai buni, pe germani.
De asemenea, a spus că în Italia va apărea un nou Musolini, în Germania un nou Hitler, iar Comunitatea Europeană se va dizolva. Comunitatea Europeană, a spus Stareţul, nu are nici o legătură cu America. Statele Unite seamănă cu un război de ţesut care asimileaza peticele, în timp ce în Comunitatea Europeană există interese contrare şi împletite.
– Gheronda, aţi mers vreodată in Turcia?
– Da, am mers. Tatăl meu s-a luptat împotriva teţilor.
– Oare, vom mai merge vreodată acolo?
După această întrebare, Stareţul s-a dus repede în chilia sa şi a adus un carneţel, scris in farasiotă sau turcă, cu proorociile Sfântului Arsenie Capadocianul din 1901 până in 1924. Carneţelul cuprindea evenimentele care se petrecuseră in acea perioadă, precum şi proorocii despre cele ce au să se petreacă. Şi Stareţul mi-a arătat ce e scris despre 1922:
„Anul acesta, patria noastră se va pierde şi vom fi izgoniţi, dar vom merge din nou acolo”.
***
Papatzimos Atanasie, Stavros – Tesalonic
În vara anului 1992 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie:
– Gheronda, ce influenţă va avea Comunitatea Europeană asupra Greciei?
– Ascultă! În America au mers oameni din diferite locuri. Fiecare a adus cu el peticul său şi astfel s-a făcut acolo un covor din petice. În Comunitatea Europeana însă, ţările care intră sunt covoare gata ţesute. Iar aceste covoare, oricât ai încerca să le uneşti, niciodată nu se vor putea potrivi. Aşadar, nu te teme urmările nefaste venite din partea Comunităţii Europene. Ţările Europei niciodată nu se vor putea uni deplin încât să ne poată vătăma.
***
Iconomu Alexandru, general de aviaţie in rezervă, Atena
În martie 1994 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie la Mănăstirea Suroti. M-am emoţionat atunci când m-a prins de mână şi când, în ciuda stării lui critice mi-a spus următoarele:
– Tu nu trebuie să te mâhneşti şi să te temi de Turcia, căci ea se va destrăma. O vor destrăma chiar aliaţii ei, în Bosnia se va forma un stat musulman (în acea vreme nu exista acest stat). Dar acest fapt se va întoarce împotriva lor, a musulmanilor, deoarece în acest fel se va crea mai tarziu şi statul Kurd în inima ei (a Turciei).
Şi, fiindcă Stareţul m-a văzut că am căzut pe gânduri, mi-a spus:
– Aşa cum ştii, eu nu citesc ziare. Aceste lucruri le aflu din altă parte…
În timpul discuţiei noastre, monahia care stătea la uşa camerei Stareţului a intrat de doua ori înăuntru ca să-mi aducă aminte că nu trebuie să-l obosesc. De două ori am încercat să mă ridic şi să plec. Dar Stareţul a continuat să mă ţină de mâna. Apoi a scos din traista pe care o avea lângă pat o iconiţă sculptată şi mi-a spus:
– Sa o ai cu tine oriunde vei merge!
Acea întâlnire a fost pentru mine hotărâtoare pentru restul vieţii mele.
***
Ţanopulos Sterghios
În vara anului 1991 l-am zărit pe Stareţul Paisie şi l-am întrebat despre minoritatea musulmană din Tracia. Iar el mi-a răspuns:
– Să nu te temi de nimic! Turcii au coliva pregătită.
– Ce vreţi sa spuneţi?
– La noi in Capadocia, despre cel care era aproape moarte, spuneam că are coliva pregătită.
***
Pursanidis Eftimie
Odată, mă aflam in curtea Colibei Stareţului Paisie împreună cu alţi închinători.
Un preot l-a întrebat pe Stareţ despre evenimentele din Iugoslavia.
El a răspuns că se va vărsa mult sânge, dar Grecia nu va păţi nimic, pentru că o păzeşte Maica Domnului.
***
Mihail
Sunt serdar in Sfântul Munte. În iarna anului 1992 mă aflam la Coliba Stareţului Paisie împreună cu un ofiţer al Aviaţiei de Război. La un moment dat, l-am auzit pe Stareţ spunând:
– Eu nu o să mai fiu ca să mă bucur văzându-te înaintând cu armata greceasca spre Constantinopol.
***
Peloriadis Gheorghe
Părintele Paisie a slujit în armată patru ani şi jumătate in condiţii foarte grele: război civil, ierni grele, foamete. Se rugase lui Dumnezeu ca să-l ajute să nu omoare nici un om. Încă de la începutul serviciului militar l-au rânduit telegrafist. Pentru a putea fi rânduit cineva la această specialitate, trebuia să aibă o „pilă” puternică. La Tripoli, ceilalţi soldaţi îl întrebau:
– Pe cine ai la Statul Major de ai ajuns telegrafist?
– Pe Dumnezeu, le răspundea el.
Comandantul îl iubea mult. Odată, într-o iarnă a fost trimis în permisie în Patra, dar el nu a rămas decât câteva zile şi s-a întors repede la unitate. Iar aceasta a făcut-o din dragoste pentru celălalt transmisionist, căci nu voia să stea singur în zăpadă.
Stareţul Paisie trăia intens problemele naţionale. Desigur, iubea mai mult patria cereasca, căci Sfânta Scriptură spune, „petrecerea noastră este în ceruri” dar iubea şi patria pământeasca, Grecia, care, prin civilizaţia ei, prin limba ei şi prin sfinţii ei, a slujit Biserica Ortodoxa şi a ajutat la păstrarea credinţei ortodoxe şi la propovăduirea lui Hristos. Stareţul de multe ori se referea la diferite evenimente din istoria Greciei, pe care le comenta. Referitor la căderea Imperiului Bizantin, spunea:
„Oare, a vrut Dumnezeu să cadă Bizanţul? Nu. Dar atunci mergeau si luau anafura din biserica cu sabia la brâu. Dacă strămoşii noştri nu l-ar fi mâniat pe Dumnezeu, El nu ar fi ajuns să folosească pedeapsa pedagogică”.
Stareţul nu era de acord cu legea aprobată de guvern, potrivit căreia li se îngăduie martorilor lui Iehova să facă serviciul militar fără să folosească arma. Spunea că această lege îi face pe mulţi să se declare martori ai lui Iehova ca să evite, în felul acesta, folosirea armei şi, dacă este posibil, întreg stagiul militar.
Atunci când uneori se discuta despre proorocia Sfântului Cosma Etolianul, care spune că turcii vor ajunge până la localitatea Hexamilia (lb. greacă = şase mile), că va fi război intre Grecia şi Turcia etc., Stareţul Paisie preciza:
– Lumea nu are minte. Şi aşa oamenii sunt astăzi ca nişte legume fierte dacă vor şi auzi despre război, vor muri pe drumuri. In felul acesta insa, se face cale liberă turcilor. Să avem răbdare. In Grecia există cinci localităţi cu acest nume. Hexamilia, despre care vorbeşte Sfântul Cosma Etolianul, nu este localitatea de lângă Corint, de care spune lumea, ci este vorba despre prelungirea cu şase mile a teritoriilor maritime greceşti din Marea Egee. Dacă se va face această prelungire, Turcia va considera aceasta provocare şi pricină de război.
Cu aceste cuvinte, Stareţul Paisie alunga din inimile închinătorilor teama care provenea din tâlcuirea greşita a proorociei Sfântului Cosma, cum că turcii vor ajunge pană la Hexamilia de lângă Corint. La Farasa, Sfantul Arsenie a păzit satul de sălbaticii teţi. Tot astfel şt Sfântul Stareţ, cu rugăciunile şi cuvintele sale, îi însufleţea pe creştini, astfel încât să poată înfrunta lucrurile cu curaj, cu bărbăţie şi cu credinţa in Dumnezeu.
Aş vrea să mă refer şi la legătura Stareţului Paisie cu Stareţul Porfirie. Atunci când se întâmpla să vorbească unul despre celălalt cu o a treia persoana, se exprimau în cele mai frumoase cuvinte, pline de dragoste frăţească. Ne vin in memorie pilde din Pateric şi din alte cărţi asemănătoare, in care diferiţi asceţi purtători de Dumnezeu se lăudau unul pe altul şi trimiteau închinătorii care veneau la ei pentru sfat şi ajutor unul la celălalt. Părintele Porfirie spunea despre Stareţul Paisie:
„Acesta este sfânt”.
Altă dată, când cineva a cerut sfatul Părintelui Porfirie într-o problemă serioasă, el a spus:
„În acest caz, Părintele Paisie din Sfântul Munte sfătuia să facem aceasta”
Odată un fiu duhovnicesc de-al Stareţului Porfirie l-a întrebat pe acesta daca îi dă binecuvântare să-i scrie Părintelui Paisie ca să-i ceară să-l ajute cu rugăciunea.
„Să-i scrii, i-a răspuns Stareţul Porfirie, dar să nu-l oboseşti cu multe cuvinte, ci să-i scrii doar atât: „Părinte Paisie. mă preocupă aceasta. Te rog, fă rugăciune!”
Altă dată, Părintele Porfirie a evitat să-i spună unui fiu duhovnicesc de-al său părerea sa într-o problemă serioasă. Atunci acela şi-a exprimat dorinţa de a merge in Sfântul Munte şi de a-i spune Părintelui Paisie despre această problemă a sa. Dar Părintele Porfirie i-a spus:
„De vreme ce eu nu spun nimic, nici Părintele Paisie nu iţi va spune. Mergi însă la el ca să-i ceri să se roage pentru aceasta şi Dumnezeu va arăta ceea ce este de folos”.
Când a ajuns la Părintele Paisie, acesta i-a spus:
„Ce spune despre aceasta Părintele Porfirie? Eu voi face rugăciune, dar tu vei face ceea ce-ţi va spune Stareţul Porfirie”.
Părintele Paisie, la rândul său, celor care ştia că sunt fii duhovniceşti ai Părintelui Porfirie, le spunea:
„De ce veniţi la mine, de vreme ce îl aveţi pe Părintele Porfirie? Deşi acum este bolnav, voi să mergeţi la el până când se va însănătoşi şi vă va vorbi. Transmiteţi închinăciune Părintelui Porfirie din partea mea!”
O persoană care s-a învrednicit să-i cunoască pe ambii stareţi, l-a întrebat odată pe Părintele Paisie în curtea chiliei sale, după adormirea Părintelui Porfirie:
– Gheronda, Părintele Porfirie a mers la Cer?
– Dacă Stareţul Porfirie nu a mers la Cer, atunci cine a mers?
***
Vasilidis Stavros, fost comandant al secţiei de poliţie din Sfântul Munte, teolog
Pe Stareţul Paisie l-am cunoscut in 1991 anul când Dumnezeu m-a învrednicit să devin comandantul Secţiei de poliţie din Sfântul Munte Athos.
In luna noiembrie a anului 1991 am coborât de la Careia împreună cu un coleg de al meu la Panaguda. Lângă poarta de la intrare se afla o cutie cu dulciuri, iar deasupra ei o tăbliţă pe care scria: „Este binecuvântare ca să mâncaţi”. Alaturi se afla o cişmea şi câteva căni, pentru ca închinătorii să poată bea apă. Pe Stareţ l-am găsit săpând in grădina. Când l-am văzut, m-am mirat şi mă întrebam în sinea mea cum de găsea timp pentru toate. Adică, să primească lume, să-şi împlinească îndatoririle sale monahale să se roage pentru întreaga lume şi să sape şi grădina…
Când ne-a văzut, ne-a deschis poarta, dar înainte de a ne spune ceva, i-am spus că şi eu eram capadocian de origine. Când a auzit aceasta, faţa lui s-a luminat de bucurie şi m-a privit drept in ochi, căci de obicei, atunci când vorbea cu cineva, privea in jos. Încerca să-şi exprime bucuria pentru un compatriot de-al său care era şi comandant al Secţiei de Poliţie din Sfântul Munte. Îndată ne-a dus în chilia sa. Acolo, Stareţul ne-a servit cu cafea, iar apoi a început să ne vorbească despre Capadocia şi despre credinţa neclintită în Dumnezeu a oamenilor de acolo. El ne apunea că mai demult Capadocia era bastionul Ortodoxiei. Dintr-insa au ieşit mulţi sfinţi. Unul dintre este şi cel care a trăit în zilele noastre, Sfântul Arsenie Capadocianul. După puţin ne-am luat rămas bun şi am plecat.
Odată, au venit in Sfântul Munte trei oameni de vază din străinătate, care auziseră că exista aici un mare ascet cu numele Paisie şi că s-ar putea folosi daca l-ar vizita. Fireşte că pe aceştia îi însoţeam şi eu. Unul dintre ei l-a întrebat pe Stareţ care este părerea lui despre Comunitatea Europeană. Atunci el le-a răspuns:
„A, mă întrebaţi despre Europa? Mă întrebaţi despre Comunitatea Europeana? Sângele este încă foarte cald…”.
La auzul acestor cuvinte toţi au rămas uimiţi căci nu înţelegeam ce voia să spună. După câtva timp, când am mers din nou la Stareţ l-am întrebat:
– Gheronda, ce înseamnă „sângele este încă prea cald”?
– Este foarte simplu. Este oare cu putinţă să existe colaborare între englezi, francezi, germani, austrieci şi italieni atunci când încă mai există oameni care şi-au pierdut părinţii, rudele lor în al doilea război mondial? Este cu putinţă ca aceşti oameni să se unească şi să spună celuilalt „camarade” şi să creadă aceasta? Este cu putinţă să nu iasă la iveală naţionalismul, fie al francezilor, fie al germanilor, fie al englezilor? Aşa că vom avea aceleaşi probleme pe care le-am avut in al doilea război mondial. Este cu putinţă să nu vedem limpede lucrurile care se petrec şi să credem că, de dragul economiei, aceste state vor uita scopurile pe care le-au avut în urmă cu patruzeci – cinzeci de ani? ani? Putem crede, oare, că se vor schimba deodată şi se vor linişti? Încă este foarte cald sângele celui de-al doilea război mondial.
Altă dată, m-am aflat la Coliba Panaguda tot cu nişte personalităţi, de data aceasta greceşti. Stareţul ne-a spus:
„Turcia se va dezmembra. Aceaslă dezmembrare, nouă, grecilor, ne va fi de folos. Atunci ţinuturile noastre vor fi eliberate. La fel şi Constantinopolul, va fi eliberat şi va redeveni oraş grecesc. Biserica Sfânta Sofia se va deschide şi se va sluji din nou in ea”.
Stareţul nu a vrut niciodată să exploateze pe om in durerea sa, adică să primească bani. Cât despre daruri, pe care mulţi închinători încercau să i le lase, el nu primea niciodată absolut nimic. Dacă vreodată se intâmpla să primească ceva de mâncare, o împărţea la închinătorii aflaţi acolo sau îi spunea acelui om ce o aducea să o lase la poarta Colibei ca să o ia ceilalţi închinători.
Odata, am mers la Panaguda împreună cu câţiva închinători. Pe atunci Iugoslavia se afla în război.
– Gheronda, l-au întrebat unii, cum vedeţi lucrurile? Va ajunge războiul până aici? Vom avea probleme? Să plecăm în altă parte? Vom avea război cu Macedonia?
Iar Stareţul, care auzise de multe ori aceeaşi întrebare, a răspuns:
– Nu puteţi să înţelegeţi că nu este cu putinţă să avem război atunci când există război într-un stat vecin?
– Pentru care motiv?
– Să vă explic. Atunci când in casa vecină familia are doi copii care se ceartă între ei, fie cu tatăl, fie cu mama tor, pot oare aceştia să vă deranjeze? Mai întâi vor termina cearta dintre ei şi apoi vor merge la vecin ca să se certe cu el. Ei, până atunci mai este timp. Dar harul lui Dumnezeu nu ne va lăsa să pătimim ceva rău.
Stareţul era întotdeauna foarte realist, iar cele care le spunea nu arătau habotnicie. Era un om care vorbea simplu şi „se adapta” la cel pe care îl avea în faţa sa. De pildă, a spus odată cuiva:
„Bine, acum m-ai văzut, am vorbit împreună, dar problema este a ta. Tu trebuie să o rezolvi, cu ajutorul harului lui Dumnezeu şi cu ajutorul duhovnicului tău”.
***
Lamaris Dimitrie, Pafos, Cipru
În noiembrie 1992 l-am întâlnit pe Stareţ pentru prima şi ultima oară. După ce a discutat puţin cu prietenul meu, Părintele Paisie l-a luat de mână, s-a aşezat lângă uşa Colibei şi, intorcându-se către mine, imi spuse:
„Vino, Dimitrie, ca să discutăm!”
Când i-am spus că după şapte ani de căsătorie încă nu dobândisem nici un copil, el m-a lovit pe spate şi mi-a spus zâmbind:
„Arhanghelul Mihail a ascultat cererea ta şi a soţiei tale şi îţi va aduce darul. A căutat, fiul meu, spre durerea şi necazul tău. Dar să iei aminte că ai făgăduit să pui copilului numele lui. Va fi copilul tău, chiar dacă nu va fi din sămânţa ta. Arhanghelul vrea numele, iar tu copilul. Ţi-l va aduce, fiul meu, ţi-l va aduce”.
Întorcându-mă în Cipru, am spus asta soţiei mele. Când a auzit cuvintele Stareţului, ea a zâmbit ,deoarece discutaserăm mai înainte si despre posibilitatea înfierii unui copil.
Nu după mult timp, preotul parohiei noastre şi al catedralei mitropolitane din Pafos a înfiat o fetiţă foarte frumoasa şi deşteaptă. Când am aflat, am alergat îndată să-l întâlnesc şi, făra să mă gândesc la cuvintele Părintelui Paisie, i-am spus că vreau şi eu să înfiez un copil. L-am intrebat deci dacă vreo rudă de-a sa din Grecia ar fi putuţ să ne ajute şi pe noi. Atunci el a zâmbit şi, lovindu-mă pe spate, mi-a spus:
„Are grijă Dumnezeu…”
După câteva zile, a venit la noi acasă strigând: Dimitrie, Dimitrie, unde este Maria (soţia mea)? Vreau să vă vorbesc. Am găsit un copil pentru înfiere. M-au înştiinţat de la Mitropolie. Era pentru mine, dar eu am deja o fată, Vreţi să-l înfiaţi? Mitropolitul cunoaşte acea familie şi s-a gândit la voi. Auzind toate acestea, eu şi cu soţia mea am rămas fără glas. Atunci privirea mi-a căzut pe icoana Arhanghelului Mihail şi, fără să-mi dau seama am şoptit: Îţi mulţumesc!
La o săptămână de la naşterea copilului l-am adus la noi acasă şi pe 7 noiembrie, in ajunul praznicului Sfântului Arhanghel Mihail, l-am botezat, punându-i numele Mihail. Bucuria pe care am simţit-o, atât eu, cât şi soţia mea, nu se poate descrie. Atunci mi-am adus aminte de cuvintele Părintelui Paisie. Pentru aceasta, îi mulţumesc atât lui cât şi Sfantului Arhanghel Mihail, pentru care am simţit o deosebita evlavie. Băiatul meu, Mihail, are acum unsprezece ani şi este foarte vioi şi deştept. Întorcându-mă acum la discuţia avută cu Stareţul Paisie, îmi amintesc că m-a întrebat despre Cipru. Apoi m-a liniştit, spunându-mi:
„Va veni timpul când Ciprul se va elibera. Va trece prin nişte greutăţi, dar în cele din urmă va fi iarăşi stat ortodox”.
Când l-am întrebat despre nenumăratele provocări venite din partea turcilor, Stareţul m-a prins de umeri şi mi-a spus
„Nu te nelinişti, fiul meu, eu voi pleca în curând, căci toţi suntem trecători, dar voi privi de sus Turcia se va împârţi în trei-patru părţi. Deja a început numărătoarea inversă. Noi ne vom lua ţinuturile noastre, armenii pe ale lor, iar kurzii pe cele ale lor. Acestea se vor petrece nu acum, dar în curând, când va trece această generaţie care guvernează acum Turcia şi va veni un nou guvern la conducere. Atunci Turcia se va destrăma. Foarte curând, rugăciunile care se fac in catacombe se vor face deasupra, pe pământ. (Aici Stareţul se referea la creştinii în ascuns din Turcia). Toate acestea le vei vedea, fiul meu. Numai să existe credinţa şi nădejde în Dumnezeu. Mulţi se vor bucura. A venit timpul să se petreacă toate acestea”.
Când l-am întrebat dacă Grecia va pătimi ceva rău, ei mi-a spus că vor exista unele probleme însă neînsemnate, şi că multă lume care acum este indiferentă se va întoarce atunci la Biserica Ortodoxă.
„Să nu ne neliniştim pentru Grecia”, spunea el.
Când am plecat de la Colibă, Stareţul mi-a spus;
“Să mergi cu binecuvântarea Maicii Domnului! Şi să nu te nelinişteşti! Cipru va fi eliberat in curând, iar Turcia se va dezmembra. Numai să ai nădejde şi credinţă în Dumnezeu, Hai, fiul meu, mergi cu bine.”
***
Zurnazoglu Nicolae, ofiţer in rezervă
În iulie 1992, ca aghiotant al Diviziei 113 (Aeroportul militar din Tesalonic), am organizat un pelerinaj în Sfântul Munte cu şaptezeci de ofiţeri şi printre altele, am vizitat şi Coliba Stareţului Paisie. Acolo am început discutăm diferite probleme naţionale. La un moment dat l-am întrebat pe Stareţ:
– Gheronda, cum vedeţi problema Macedoniei?
– Oricare soluţie se va da, pe termen lung va fi în folosul grecilor. De câinele care latră in spatele autobuzului să nu vă temeţi, căci nu muşcă.
– Gheronda, vom lua înapoi Constantinopolul?
– Englezii şi americanii ne vor ceda Constantinopolul, nu pentru că ne iubesc, ci pentru că aceasta va fi in interesul lor.
– Când vom lua Cetatea, o vom păstra şase luni?
– Nu, fiul meu, ci pentru totdeauna.
– Vom trăi oare aceste evenimente?
– Desigur că le veţi trăi!
Atunci am inceput să mă întreb în sinea mea dacă, într-adevăr, este cu putinţă să se întâmple aceasta. Stareţul însă a priceput gândul meu şi mi-a spus:
– Bunul Dumnezeu a luat „şurubelniţa” şi a răsucit puţin „şurubul” în capul lui Gorbaciov. Aţi văzut ce s-a întâmplat!
În august 1992, Stareţul m-a întrebat despre un accident aerian militar. Într-adevăr, pe data de 22 ianuarie 1987 un avion de război care avea la bord doi piloţi se prăbuşise in Marea Egee. Părintele Paisie mi-a pus această întrebare, deoarece primise în mai multe rânduri scrisori de la rudele unuia dintre piloţi, în care ei susţineau că cei doi piloţi se află prizonieri în Turcia. Şi aceasta, pentru că avionul se prăbuşise lângă graniţa cu Turcia. Am cercetat, aşadar, cazul şi am aflat că cei doi piloţi erau morţi. L-am înştiinţat apoi despre aceasta pe Stareţ. După câtva timp, un ieromonah aghiorit mi-a spus că, într-o discuţie cu Stareţul Paisie, acesta i-a mărturisit că s-a rugat pentru cei doi piloţi, după care a primit înştiinţare de la Dumnezeu că cei doi se află în loc de odihnă. După o vreme, am mers la Stareţ împreună cu un prieten de-al meu, colonel de aviaţie, şi i-am mărturisit neliniştea mea legată de cele pe care le fac guvernanţii in patria noastră. Atunci Stareţul mi-a spus:
– Nu te teme! Dumnezeu nu va îngădui să se facă rău, dar se vor petrece unele lucruri şi vor face unele făgăduinţe care nu vor putea fi explicate din punct de vedere logic. Atunci lumea se va scârbi de ei şi vor căuta să-i răstoarne. Aşa cum un balon se umfla şi deodată se sparge, tot astfel vor plesni şi aceştia. Nu pot să vă spun mai multe.
Apoi mi-a prins mâna şi m-a liniştit, spunându-mi:
– Maica Domnului şi sfinţii noştri ne ajuta foarte mult. Care ţară are sfinţii pe care îi avem noi? Alaska?
Când Stareţul mi-a descoperit ceva din viaţa mea personală, eu m-am împotrivit. exprimându-mi o părere contrară. Atunci Stareţul „a tunat şi a fulgerat”, spunându-mi:
– Acestea pe care ţi le spun nu sunt cuvintele mele nici nu le citesc prin ziare şi nici nu le aflu de la televizor. Ştii cine mi le spune!
Îndată mi-am revenit şi, plin de căinţă, i-am făcut metanie, cerându-i iertare. Prin aceste cuvinte, mi-a spulberat orice îndoială şi am înţeles că cele pe care le spunea erau rezultatul descoperirii dumnezeieşti.
În luna mai a anului 1994, l-am vizitat la Mănăstirea de la Suroti şi i-am dat o scrisoare de-a mea personală. La un moment dar, mi-a spus:
– De ce zboară atât de multe avioane militare?
Atunci i-am explicat că aceasta se întâmplă pentru că echipajele de zbor fac instrucţie cu aceste avioane. Dar şi pentru că sunt chemate să-i intercepteze pe turci, care zilnic depăşesc graniţele maritime şi ne ameninţă.
– Ai să vezi ce o să păţească turcii! Mi-a spus Stareţul. Vor primi o palmă puternică de la Dumnezeu!
Şi, în timp ce îmi spunea acestea, privea undeva în cer. Cu siguranţă că trăia cele pe care mi le spunea.
***
MAVROKEFALOS ANESTIS, profesor de educatie fizica, Alexandropolis
De origine sunt din Capadocia, iar bunica mea este chiar din Farasa, satul in care s-a nascut Parintele Paisie. Cealalta bunica a mea este din Cezareea. Avem asadar radacini comune cu Staretul Paisie. Fiindca oamenii din acele parti sufera mult, mai ales acum cand se afla sub ocupatia turceasca, il intrebam mereu pe Staret ce se va intampla cu Turcia si cu elenismul. Odata, am mers la Staret impreuna cu un prieten de-al meu. Cand am ajuns acolo, l-am intrebat:
– Gheronda, suntem din Alexandropolis. Oare ne va prinde si pe noi furtuna?
– Asculta! Turcii nu vor intra in Alexandropolis. Vor face Greciei numai o provocare, depasind granitele maritime. Noi insa vom suferi de foame. Aceasta furtuna va dura cateva luni de zile.
– Gheronda, cum imi voi da seama ca razboiul se apropie?
– Cand vei auzi la televizor de mutarea granitelor maritime, atunci va veni si razboiul.
– Si care state vor participa la acest razboi?
– Asculta, dupa provocarea turcilor, rusii vor cobori in stramtori, dar nu ca sa ne ajute pe noi. Ei vor avea alte interese. Insa, fara sa vrea, ne vor ajuta pe noi. Atunci turcii, ca se apere stramtorile, care au importanta strategica, vor concentra acolo si alte forte. Pentru aceasta vor retrage trupele din teritoriile ocupate. Atunci celelalte tari ale Europei, Anglia, Franta, Italia si inca cinci-sase state ale Uniunii Europene vor vedea ca Rusia va ocupa teritorii si isi vor spune: “Nu mergem si noi acolo ca sa luam niste teritorii?” Toti insa vor dori “partea leului”. Si astfel vor intra si europenii in razboi.
– Noi ce vom face? Armata greceasca va lua parte la acest razboi?
– Nu. Guvernul va hotari sa nu trimita armata. Trupele grecesti vor pazi doar granitele. Faptul ca ele nu vor lua parte la acest razboi va fi pentru noi o mare binecuvantare a lui Dumnezeu. Caci cei care vor participa la razboi se vor pierde... Atunci, fiindca grecii se vor infricosa, multi se vor intoarce la Biserica, la Dumnezeu si se vor pocai. Si, pentru ca va exista pocainta, grecii nu vor pati nimic rau. Dumnezeu se va milostivi de Grecia, deoarece lumea se va intoarce catre Biserica, catre monahism si vor incepe sa se roage. Multi turci se vor boteza crestini. Atunci imparatul Constantin va mijloci ca orasul Constantinopol sa fie dat grecilor. Acest imparat este evlavios, este bun.
– Gheronda, ne vor da Cetatea Constantinopolului noua?
– Ne-o vor da nu pentru ca vor voi, ci pentru ca aceasta solutie va servi intereselor lor. Dar acestea pe care ti le spun acum sa nu le spui nimanui, caci te vor cerde nebun. Pentru ca acum inca nu a venit timpul pentru acestea.
Aceasta discutie cu Staretul a avut loc în 1991, când înca slujeam în armatã..
Altã datã, Staretul mi-a spus: Guvernarea cetãtii de cãtre greci va fi atât militarã cât si politicã.
Am cunoscut trei ofiteri care merseserã la Staret. Unul dintre ei mi-a spus:
“Staretul Paisie mi-a spus cã voi fi conducãtorul unitatii militare din Constantinopol”.
Celorlalti doi însã nu le-a spus nimic.
Odatã un grup de închinãtori a mers la Staret. Unul dintre ei studia arhitectura la Politehnica din Xanthi. La un moment dat, Staretul s-a întors cãtre el si i-a spus, desi îl vedea pentru prima oarã.
“Tu, ca arhitect, vei participa la construirea Cetatii, deoarece Constantinopolul va fi construit din nou”.
Aceasta a spus-o arãtându-l cu degetul în fata tuturor. Apoi s-a întors cãtre mine si mi-a spus:
“Si tu Anestis, vei merge în cetate. Amândoi veti merge – si a aratat catre mine si prietenul meu – dar cu alt scop”.
Însa nu mi-a aratat scopul. Dupã aceasta, mi-a venit dorinta de a învãta limba turcã. Altã datã, când am mers la Panaguda, s-a întâmplat sã fie acolo un fost musulman din Tracia. L-am luat de-o parte si l-am întrebat:
– Tu cum de ai venit la Staret?
– Pãrintele Paisie a sãvârsit o minune foarte mare cu noi si s-a îngrijit sã ne botezãm.
Într-o altã vizitã la coliba Staretului, l-am gãsit iar acolo pe musulman, care se numea Stravos. Atunci Staretul ne-a descoperit din nou cele ce se vor petrece cu Constantinopolul. Când Pãrintele Paisie ne-a spus cã Grecia va suferi de foame, domnul Stravos l-a întrebat:
– Gheronda, sã pãstrez un sac de fãinã ca sã pot trece acea perioadã grea si sã nu flãmânzeascã copiii?
– Nu. Sã nu pãstrezi, deoarece vecinul tãu va avea fãinã si iti va da si tie.
Si astfel, Staretul a proorocit cine va fi cel care îl va ajuta pe domnul Starvos în perioada de foame. Aceasta desigur, va fi la tara, noi însã, care trãim la orase, vom fi mai sãraci. De aceea, Staretul ne spunea:
“Sã aveti un teren mic si sa-l cultivati! Astfel veti putea ajuta pe altii care nu vor avea ce sã mãnânce”.
***
Gotis Dimitrie, locotenent-colonel al Aviatiei de Razboi
La inceputul anilor ’90 am mers la Manastirea Sfàntului Ioan Teologul de la Suroti, unde, impreuna cu alti credinciosi, am luat binecuvantarea fericitului Staret Paisie. In primavara anului 1993 am mers din nou la Suroti impreuna cu alti doi ofiteri. In timp ce asteptam ca sa ne vina randul, a venit o monahie si m-a intrebat daca sunt ofiter. Cand i-am raspuns ca da, ea mi-a spus: “Staretul vrea sa va vada pe toti trei deosebi”. Si indata am fost condusi intr-o camaruta unde se afla Staretul.
Dupa ce am luat binecuvantare de la el, Parintele Paisie ne-a intrebat:
– Dimitraki, ai vazut vreodata in viata ta o minune?
– Da, Gheronda.
– Ia spune-ne-o si noua ca sa o auda si colegii tai!
– Eram comandantul unei companii si ma aflam pe aeroportul din Levkosia (Cipru) intr-o incursiune militara. Era data de 20 iulie 1974 cand turcii incepusera deja sa atace Ciprul. Deodata, in fata masinii noastre, la o distanta de cincizeci de metri, a cazut o bomba, ce cantarea aproximativ o jumatate de tona. Cu toate acestea, nu am patit nimic.
– Nu asta, Dimitraki, i-a spus Staretul. Spune-o pe cealalta! Ce ai spus soldatilor tai?
– Dupa primul armistitiu, am inceput sa trag asupra turcilor, deoarece acestia incepusera sa inainteze. Indata insa, comandantul mi-a ordonat sa ma retrag din fata turcilor. Asadar, m-am intors in unitatea mea, care se afla in partea vestica a aeroportului din Levkosia. Atunci am vazut ca terenul dimprejurul unitatii mele, care se intindea pe o suprafata de opt sute – o mie de metri patrati, era ars si plin de gropi din pricina bombelor ce fusesera aruncate de avioanele inamice de la o inaltime de zece mii de picioare. Dar pe terenul unitatii mele nu cazuse nici macar o singura bomba, asa ca nu aveam nici un ranit. Atunci am adunat toti soldatii mei si le-am spus: „Nu va temeti! Nici unul dintre noi nu va pati nimic, deoarece mana lui Dumnezeu este deasupra unitatii noastre!”
– Aceasta voiam s-o aud, Dimitraki! Spuse Staretul.
– Pe data de 20 iulie 1974, am continuat eu, la ora 8.30 dimineata, inaintea artileriei noastre a cazut o bomba de sapte sute cincizeci de livre, dar nu a explodat, ci s-a rostogolit cinci sute de metri, dupa care s-a oprit in picioare la o distanta de zece metri de o echipa de optzeci de ofiteri ce voiau sa se inroleze. In dimineata acelei zile, artileria noastra doborase doua avioane militare turcesti. De aceea, tu rcii si-au aruncat apoi bombele de la o inaltime de zece mii de picioare. Pe data de 21 iulie am inceput din nou atacul de artilerie impotriva turcilor. Deoarece nu mai dormisem douazeci si patru de ore, m-am intins putin sa ma odihnesc. Atunci am vazut in vis o femeie imbracata in negru venind spre mine si spunandu-mi: „Trezeste-te! Nu veti pati nimic, dar turcii vor intra in Cipru”. Deoarece unitatea noastra pricinuise pierderi grave in randul turcilor, acestia au promis o suma de cincizeci de mii de lire cipriote celui care avea sa ma predea lor viu sau mort. Pe data de 22 iulie turcii au propus sa inceteze atacul aerian, cu conditia ca noi sa-l incetam pe cel de artilerie.
Continuand apoi discutia cu Staretul Paisie, l-am intrebat despre turci. Atunci el mi-a raspuns ca turcii isi au „coliva pregatita”. Ca va veni o putere – nu mi-a precizat-o – care va ocupa Turcia. O treime din populatie va fi ucisa, o treime se va retrage in adancurile Asiei, iar cealalta treime se vor boteza crestini ortodocsi. Inainte de aceasta, va avea loc o ciocnire intre trupele turcesti si cele grecesti, dupa care turcii vor ocupa, temporar, doua insule grecesti.
– Dar eu, a continuat Staretul, nu voi trai pana atunci ca sa vad aceste lucruri.
– Gheronda, l-am intrebat eu, ce se va intampla cu Macedonia?
– Acest stat este o harababura. Sa nu te preocupe aceasta!
Apoi l-am intrebat pe Staret despre o problema familiala:
– Gheronda, fiul meu s-a logodit cu o fata si se pregateau sa se casatoreasca. Dar fata, deoarece nu se simtea curata fata de el, din punct de vedere moral, a stricat legatura.
Atunci Staretul s-a ridicat in picioare, si-a facut cruce si mi-a spus:
– Spune-i lui Grigore, fiul tau, sa nu priveasca inapoi, pentru ca aceasta fata avea sa-l lase singur cu doi copii. Eu o voi ruga pe Maica Domnului ca sa-i scoata in cale o fata buna.
Si intr-adevar, asa s-a intamplat.
***
Monah aghiorit
In vara anului 1991 am mers la chilia Panaguda impreuna cu niste colegi de-ai mei, politisti. Acolo l-am intrebat pe Staretul Paisie despre diferite subiecte nationale si mai ales despre nenumaratele provocari venite din partea turcilor. Atunci el ne-a raspuns:
“Turcii ne vor lovi dar Grecia nu va suferi prea mult. Nu va trece mult timp dupã atacul turcilor si rusii îi vor lovi pe turci si îi cor cãsãpi.
Asa cum rupi o coalã de hârtie tot asa va fi sfâsiatã Turcia. O treime din turci vor fi ucisi, o treime se vor încrestina, si o treime va merge în adâncurile Asiei. Folosirea apelor Eufratului de cãtre turci pentru irigatii va fi o preînstiintare ca a început pregãtirea marelui rãzboi care va urma.
Dupã destrãmarea Turciei, Rusia, va continua rãzboiul pânã va ajunge în Golful Persic si îsi va opri trupele lângã Ierusalim. Atunci puterile occidentale îi vor soma pe rusi si le vor da 6 luni. Rusia însã nu-si va retrage trupele si atunci puterile occidentale vor începe sã aducã trupe pentru a-i ataca pe rusi.
Rãzboiul care va izbucni va fi mondial si in cele din urmã vor pierde rusii. Se va vãrsa mult sânge. Marile orase vor deveni ruine. Dar noi, grecii, nu vom participa la acest rãzboi. Toti cei din jurul nostru se vor sfâsia unii pe altii, însã noi vom sta de-o parte.”
A doua întâlnire a fost in vara anului 1992. Pe atunci eram încã politist. Am întrebat iarãsi despre problemele nationale si am primit acelasi rãspuns. Când am plecat Staretul mi-a spus: “Ei, stai aici! Unde mergi? Aici vei rãmâne”. Stia ca mai târziu aveam sã devin monah.
***
Antim Nicolae, Levkosia, Cipru
In luna septembrie a anului 1988 am mers la Panaguda impreuna cu un prieten de-al meu, Harambidis Iacov. Acolo Staretul Paisie ne-a primit cu bucurie.
„Sunteti din Cipru, ne-a spus el. Esti fratele parintelui Ioanichie de la Manastirea Dionisiu. Stiu ce vreti sa ma intrebati. Cipru va fi izbavit, caci este acoperit de rugaciunea a douasprezece suflete. Multe dintre ele se afla in Sfantul Munte. Grecia va plati”.
***
Atanasie Rakovalis, Tesalonic
Staretul Paisie ne-a adus odata un caiet in care avea scrise unele proorocii ale Sfantului Arsenie Capadocianul. In ele, Sfantul descoperea evenimentele de la 1923 si spunea ca grecii se vor intoarce in Capadocia.
Apoi Staretul ne-a spus ca, in afara de faptul ca armenii si kurzii isi vor intemeia stat, va cadea si holera peste Turcia si ii va decima.
Alta data, Parintele Paisie ne spunea:
„Din ceea ce am observat, raul tine pana la trei generatii, nu mai mult. Si aceasta pentru ca sa ramana putin aluat si sa se plamadeasca societatea. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Rusia. Inca nu au trecut trei generatii si a inceput deja intoarcerea la traditie. Nepotii invata traditia de la bunici. Exista, asadar aluat. Si evreii au stat in robie in Babilon tot trei generatii. In fìecare caz Dumnezeu pastreaza putin aluat. In Rusia poti sa vezi acum ca au inceput sa ingaduie multe lucruri legate de credinta. Au putrezit mrejele, nu mai pot subjuga poporul”.
(…)
***
Staretul Ioachim, Schitul Proorocul Ilie, Sfantul Munte
Consider o mare binecuvantare faptul de a spune si eu cateva cuvinte sarace despre Staretul Paisie, acest mare sfant al epocii noastre.
Despre Parintele Paisie am auzit mai demult, inca de cand eram predicator la mitropolia Kavalei si ma minunam de cele auzite. Ma intrebam cand va veni acea clipa binecuvantata ca sa-l cunosc si eu. Parintele Maxim de la Manastirea Iviron mi-a fost multi ani duhovnic. Pe acest om simplu, care a slujit multi ani la icoana Maicii Domnului – Portarita, l-am intrebat:
– Gheronda, ce aveti sa-mi spuneti despre Parintele Paisie?
– Vine aici adeseori si vorbim. Este un diamant duhovnicesc. Sa mergi sa-l cunosti, caci te vei folosi foarte mult.
Alta data a venit la mine un functionar ce lucra la biroul guvernatorului Sfantului Munte. Era foarte suparat.
– Gheronda, imi spuse el, vreau sa-ti spun ceva care m-a mahnit foarte mult. Au venit in Sfantul Munte trei mitropoliti din Serbia, care au studiat in Grecia, au mers la Parintele Paisie si i-au spus ceva inadmisibil. In timp ce discuta cu ei, Parintele Paisie le-a spus ceva despre Marea Egee, dar ei l-au contrazis:
„Sa nu o numiti voi, grecii, Marea Egee, ci Marea Alba, pentru ca nu este a voastra, ci apartine tuturor popoarelor balcanice”.
– Nu mai spune, fiul meu! Nu pot sa cred aceasta. Voi merge chiar eu sa-l intreb pe Parintele Paisie”.
Pe unul dintre mitropoliti il cunosteam personal. Am plecat, asadar la Panaguda ca sa-l intreb pe Staret despre aceasta. Am ajuns cu greu la Coliba, deoarece era multa zapada si de multe ori m-am afundat in ea. Cand am ajuns acolo, l-am vazut pe Staret discutand in curtea Colibei cu Parintele Pavel de la Manastirea Lavra. Cand m-a vazut, Parintele Paisie m-a imbratisat si mi-a spus: „Bine ai venit, Parinte Ioachim!” Atunci mi-am spus in sinea mea: „Doamne miluieste! Nu cumva Parintele Pavel m-a vazut mai devreme si i-a spus Staretului Paisie numele meu?”
– Gheronda, i-am spus eu Parintelui Paisie, te voi retine numai doua minute. Te rog sa ma ierti pentru intrebarea pe care ti-o voi pune. Au venit aici trei mitropoliti sarbi si ti-au spus sa numim Marea Egee Marea Alba si ca ea apartine popoarelor balcanice?
Atunci Staretul s-a intors si mi-a aratat un tarus cazut la pamant.
– Vezi acest tarus? M-a intrebat el. Cu acesta i-am fugarit. Le-am spus sa plece si sa nu mai vina aici. Sa-mi spuna mie ca Marea Egee nu este a noastra! Nu numai Marea Egee este a noastra, ci si toate tinuturile pe care le locuiesc ei.
Auzind acest raspuns, am prins curaj si, indemnat de dragostea mea pentru patrie, i-am spus Staretului:
– Gheronda, unii greci gresesc atunci cand spun „tinuturile pierdute”. Sa-i sfatuiti sa spuna „tinuturile robite” sau „tinuturile neeliberate”.
Atunci Staretul s-a luminat la fata si, plin de bucurie, m-a imbratisat din nou. Atat de mult isi iubea patria! Cand imi aduc aminte chipul sau care stralucea, ma umplu de emotie.
– Iti multumesc mult, imi spuse el, ca vorbesti astfel. Putini greci accentueaza acestea. Intr-adevar, nu tinuturile sunt pierdute, ci pierduti sunt cei care spun acestea.
De atunci am inceput sa vorbesc tuturor despre Parintele Paisie. Oriunde ma aflu, nu incetez sa vorbesc despre el. Cartea pe care a scris-o Parintele Isaac despre Staretul Paisie am citit-o la masa. Undeva in aceasta carte se face referire la intalnirea aceasta pe care am avut-o cu Staretul. Dintr-o suta de oameni care veneau in Sfantul Munte in fiecare zi, optzeci mergeau la Parintele Paisie. Si aceasta pentru ca Staretul le spunea lucruri foarte folositoare. Acest magnet duhovnicesc ii atragea pe toti.
Cand am mers la Suroti si am ingenuncheat la mormantul sau, am simtit ca imi vorbeste din nou, asa cum l-am auzit vorbindu-mi si prima data la Panaguda. Foarte multi oameni care s-au inchinat la mormantul sau mi-au marturisit ca au simtit binecuvantarea Staretului si ca indata dupa aceasta li s-au rezolvat problemele. El nu este un monah simplu si virtuos, ci un mare sfant al zilelor noastre. Cred ca nu vor trece multi ani si Patriarhia Ecumenica il va declara oficial sfant. In inima mea, el este deja sfant. Il iubesc mult si simt multa evlavie pentru el. Uneori, cand intalnesc vreo greutate, il chem in ajutor. „Parinte Paisie, ii spun, ajuta in cutare problema nationala sau in cutare problema aghiorita!” Si vad mult ajutor.
(…)
Inainte de a incheia, vreau sa mai adaug ceva despre acest om sfant. La cateva zile dupa ce l-am intalnit pe Parintele Paisie, am vorbit cu Parintele Pavel de la Marea Lavra. El mi-a spus ca, in timp ce urcam spre Panaguda, Staretul Paisie se-ntorcea adeseori catre carare si spunea: „Vine Parintele Ioachim. Vine Parintele Ioachim”. Acestea le spunea fara sa ma vada si fara sa fi fost iìnstiintat de venirea mea. Cum sa nu propovaduiesc tuturor ca am intalnit un sfànt si ca intalnirea mea cu el a fost o minune? Parintele Paisie iubeste patria noastra si Sfantul Munte, care se numeste astfel nu pentru alt motiv, ci pentru sfintii pe care i-a nascut. In toata lumea un singur munte este sfant. Sfantul Munte este si va fi „atelierul” sfinteniei. Amin.
***
Fotiadis Omiros, functionar al Sfantului Munte
Parintele Paisie spunea ca Bizantul a inceput sa faca Sfantul Munte, dar acum a venit timpul ca Sfantul Munte sa refaca Bizantul. „Cand ii vei vedea pe turci, spunea Staretul, construind bisericile noastre, sa stiti ca o fac ca sa mergem noi acolo”. In anul 1992, cand am auzit aceasta, nu puteam sa inteleg cum se va putea intampla asa ceva, dar nici nu am indraznit sa-l contrazic pe Staret. Dar in anul 2000 am mers in Imvros, la biserica Sfìntilor Teodori, unde ieromonahul Pavel, pe atunci egumen al Schitului „Sfantul Andrei” din Sfantul Munte Athos, intretinea icoane si obiecte. Atunci s-a intamplat sa se afle acolo si ministrul culturii al Turciei, care a spus ca vrea ca de Pasti sa fie trase clopotele de la acea biserica. Tot astfel, intr-o vizita de-a mea in Mira Lichiei, m-am intalnit cu primarul acestui tinut, care mi-a spus ce biserici se repara acolo. Acelasi lucru l-am auzit de la inca sase sau sapte persoane foarte influente din diferite orase ale Turciei, precum Aivali, Smirna si altele. Se vede ca aceasta s-a intamplat ca sa mi se spulbere necredinta de mai inainte. Acum mai mult de saizeci de biserici din Turcia sunt reparate chiar de catre turci pentru scopuri turistice. Astfel de reparatii am vazut facandu-se si in orasul Procopi, unde a trait Sfantul Ioan Rusul. In unele biserici, unde merg multi greci, s-a dat de catre primarii acelor orase permisiunea de a savarsi Sfanta Liturghie, asa cum este cea de la Panaghia-Sumela. Turcii fac toate acestea numai si numai pentru a lua bani de la turistii care merg sa vada aceste biserici. Si astfel, dupa ani de zile a inceput sa se implineasca proorocia Staretului Paisie”.
(Extrase din: Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul. Marturii ale inchinatorilor, Editura Evanghelismos, 2006)
NOTA:
In discutia cu pelerinul din Cipru, Cuviosul Paisie spune la un moment dat:
Acestea se vor petrece nu acum, dar în curând, când va trece această generaţie care guvernează acum Turcia şi va veni un nou guvern la conducere.
In acel timp, inceputul anilor ’90, guvernul Turciei era alcatuit din forte politice laice. Armata supraveghea indeaproape orice apropiere a partidelor politice de islamism si a generat mai multe lovituri de stat. Ultima din ele a avut loc chiar in 1997, primul ministru Erbakan, acuzat de vagi tendinte islamiste, fiind inlaturat de la putere.
In 2002 alegerile sunt castigate de partidul conservator AK (Dreptate si dezvoltare) condus de fostul primar al Istanbulului (Constantinopol) Recep Erdogan. AK-ul condus de Erdogan va castiga alegerile urmatoare, atat cele parkamentare cat si cele prezidentiale si incepe sa duca o politica din ce in ce mai “islamista” sau chiar, cum spun unii observatori, “otomana.”
De aceasta data Armata, gardianul secularismului in Turcia, nu mai da lovituri de stat, ci este supusa unui masiv proces de epurare: (scandalul Ergenekon), in care zeci de generali si de membri ai Statului Major sunt aruncati in inchisoare, acuzati de complot si de pregatire a unei lovituri de stat. Practic, avem toate motivele sa identificam in guvernul Erdogan acea schimbare de generatie de care vorbea Cuviosul Paisie. Cu siguranta, venirea la putere a AK a schimbat fundamental Turcia si rolul armatei. Efectele acestei schimbari se vad cu ochiul liber…
In ceea ce priveste descrierea profetica a modului in care incepe conflictul dintre Turcia si Grecia, acesta seamana foarte mult, trebuie sa o recunoastem, cu evolutiile recente din zona:
- GRECIA SI RUSIA sustin Ciprul. REPLICA TURCIEI
- “Hiliarmenul in apele grecesti”? Noutati despre TENSIUNILE TURCIA – CIPRU – GRECIA si despre PREGATIRILE MILITARE ALE RUSIEI (video)
- DETERMINAREA TURCIEI, PUSA LA INCERCARE. Turcia va incepe propriile exploatatii in apele teritoriale disputate cu Cipru
- SPRE UN RAZBOI TURCIA – GRECIA? “Intamplator”, Rusia a inceput niste exercitii militare de amploare
- TURCIA AMENINTA CU INGHETAREA RELATIILOR CU U.E. PE MOTIV DE… CIPRU! Imperiul Otoman renaste? Cuviosul Paisie: “Turcii isi au coliva pregatita”
- NORI DE FURTUNA IN ORIENTUL MIJLOCIU. Noul Imperiu Otoman – sau ambitiile Turciei/ TENSIUNILE ESCALADEAZA IN CHESTIUNEA CIPRIOTA: Turcia vs Cipru si Israel
- CIPRU, SCANTEIE A RAZBOIULUI MONDIAL? Turcia, Grecia si Israel, angrenate intr-un posibil conflict asupra apelor teritoriale ale Ciprului: PROFETII ANTIHRISTICE ALE NEOPROTESTANTILOR, MESIANISM IUDAIC SI VIZIUNEA ORTODOXA ASUPRA CONFLICTULUI
Sa ne aducem aminte si de celelalte profetii ale Cuviosului Paisie:
Cuviosul Paisie Aghioritul: „Ortodocsii se vor ciocni cu cei din NATO”
“Focul care s-a aprins în Balcani se va extinde. Stăpânirea rusească de astăzi se va răsturna şi popoarele ortodoxe ale Balcanilor se vor ciocni cu popoarele din NATO, pe terenul Turciei, care va dispărea de pe hartă.
Ciprul va primi o palmă vremelnică de la turci. Din această conflagraţie generală, însă, se va naşte Bizanţul. Toate sunt conduse de Logosul divin, nici de americani, nici de evrei. Aceştia se impun câteodată, pentru că Dumnezeu îngăduie, ca să-i pedepsească pe ai Săi. Vechiul Israel, evlavioşii din vechime, evreii, au fost pedepsiţi de 7 ori. Şi au fost robi timp de 70 de ani la perşi. Când s-a încheiat pedeapsa, aceştia au revenit. A fost o pedeapsă, o palmă dată de Dumnezeu, ca să se trezească. Aceşti evrei au fost vechiul Israel. Astăzi, noul Israel suntem noi, şi pedeapsa noastră este de 70 de ori câte 7 şi nu înşeptită, pentru că noi am avut cunoaşterea dumnezeiască. Robia noastră de 70 de ori câte 7 (1453 de la cucerirea Constantinopolului) concretizată prin Islam, de-abia acum se încheie. Acesta a fost canonul lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.
Ceva asemănător s-a întâmplat cu poporul rus. Înainte cu 50 de ani m-am întâlnit împreună cu Bătrânul meu, Iosif Zăvorâtul, cu un călugăr rus, bătrân de vârstă. Ca să-l întărim despre cele înfricoşătoare întâmplate poporului rus, prin încercarea credincioşilor de către comunism, am vrut să-i dăm curaj, spunându-i cuvinte de mângâiere. Acesta însă a zis: „Nu este nimic, este o pedeapsă care va ţine 70 de ani“. „De unde ştii?” l-am întrebat. Şi răspunsul lui a fost: „În 1917, când s-a instaurat comunismul, creştinismul a fost scos în afara legii şi cel care ucidea creştini era socotit erou. Creştinii au intrat în panică şi cei bogaţi au evadat spre Europa, alţii au alergat către biserici, nădăjduind că Dumnezeu va face minunea să-i salveze. Într-o mare biserică, a Sfinţilor Apostoli, au intrat aproape 5000 de creştini. Bolşevicii, când i-au găsit, au pus foc bisericii. Unul dintre creştini n-a murit, ci a reuşit să se urce pe turle, a stat lângă o fereastră şi a respirat. Deci, acesta mi-a zis că atunci când se apropia moartea şi oamenii şi plângeau şi strigau, s-au arătat cei 12 Apostoli şi le-au spus că nu pot să-i ajute, pentru că Dumnezeu nu îngăduie. «Este pedeapsa pentru păcatele voastre, care va ţine 70 de ani!» au zis ei.
Acestea ni le-a spus călugărul rus, cu 50 de ani înainte. În perioada care s-a scurs de atunci aproape că am uitat cuvintele lui. Când a căzut însă turnul de hârtie al «bunăstării răsăritene», atunci mi-am amintit. Am stat şi am numărat şi am văzut că erau exact 70 de ani. Acum şi canonul nostru al celor 70 de ori câte 7 se încheie şi lucrurile vor reveni. Acum legea duhovnicească va fi aplicată în diferite chipuri. Întâi de toate, Dumnezeu va pedepsi pe marii vrăjmaşi ai Ortodoxiei: Islamul şi Catolicismul. Aceştia care lovesc nemilos Ortodoxia vor fi nimiciţi. Chiar şi cei care au distrus civilizaţia bizantină nu sunt turcii care au cucerit cetatea, ci cruciaţii europenii, catolicii, care i-au încurajat pe turci să distrugă Bizanţul. Aşadar, pe urmaşii lor, Dumnezeu îi va aduna acolo înlăuntru şi vor fi ucişi. Voi sunteţi mai tineri şi veţi vedea, de vreme ce veţi fi în viaţă.
Acum va fi marea conflagraţie, Armaghedonul. Ceea ce s-a pornit acum în Balcani nu se va opri. Ceea ce-l împiedică să se răspândească este stăpânirea rusească împărţită, care stă în coasta americanilor. Însă poporul rus îi va arunca şi popoarele creştineşti ale Balcanilor vor reveni. Ruşii vor acum să iasă la Marea Mediterană, acesta va fi imboldul. Însă nu va fi acesta adevărul, ci faptul că Dumnezeu îi provoacă precum instrumentele Lui. Aceştia coborând vor stinge şi vor pierde într-o săptămână vijelia turcească. Şi, când vor ajunge prietenii Turciei (adică urmaşii cruciaţilor), adică popoarele din NATO, ca s-o salveze, atunci acolo va fi marea conflagraţie şi vor fi nimiciţi. Ciprul va primi palma de la turci (pentru că acum este neatins), dar va fi vremelnică. Turcia se va stinge, şi nu va exista nicio pagină în istoria universală care să amintească faptul că a existat acest neam osândit.
Îmi iubesc mult patria şi mă întristez mult că astăzi fiii grecilor se ruşinează să spună că sunt greci. Cuvântul grec nu înseamnă rasist. Această trăsătură poate fi pusă pe seama oricărui alt neam, în afară de greci. Acum însă nu mai suntem greci, romei, bizantini, suntem oameni îndumnezeiţi. Ne-am înălţat pe culmi. Este păcat faptul că astăzi diavolul a reuşit şi ne-a înrobit cârmuitorii. Deplâng Grecia vremurilor de acum, nu mai are nimic sfânt. Ca să se salveze ţara, ar trebui ca toţi conducătorii ei, oriunde s-ar găsi, să fugă în exil, să plece, pentru că cei care sunt astăzi sunt corupţi. În acest timp toate au fost vândute, sionismul internaţional îşi aplică astăzi programul pus la punct aici vreme de 180 de ani. Astăzi, însă când toţi suntem îngenunchiaţi şi nu mai există nădejde, Dumnezeul părinţilor noştri va interveni pentru sângele şi moaştele Sfnţilor noştri. Sângele grecesc care s-a scurs pentru Ortodoxie, unit astăzi, va deveni un râu năvalnic care îi va îneca pe canibalii care se numesc astăzi „mai-marii lumii”.
Când a fost dezagregat pentru prima dată atomul şi s-a construit bomba atomică, l-am auzit pe însuşi Eisenhower declarând: „Astăzi ne găsim la porţile matematicii greceşti!” Şi canibalul a spus adevărul! Cât despre situaţia din Iugoslavia de dinainte, aceasta este mâna Vaticanului, sunt „binecuvântările” Papei, ale „Marelui creştin“. Maşinaţiile din spatele tuturor acestora le zămisleşte sionismul internaţional, finanţatorul internaţional, care se numeşte America. Sioniştii sunt America, ea de fapt nu există. Deci, aceştia după ce primesc mesajele sataniste, le pun înainte Vaticanului, acesta le preschimbă în planuri şi în continuare cheamă Islamul să le aplice. Acesta este modul în care funcţionează astăzi planurile satanice. Aceştia au reuşit să-i înrobească pe conducătorii noştri. Nădejdile noastre sunt doar în Dumnezeu, iar voi să vieţuiţi creştineşte, pentru că vă spun cu mâna pe inimă, şi veţi vedea, că nu mai avem zile multe. Ceea ce s-a aprins acum în Balcani va continua. Acesta este mobilul prin care Dumnezeu în felul Său îi va elibera pe creştini şi-i va înălţa din nou la linia de plutire. Şi Bizanţul va reveni. Şi ştiţi de ce? Pentru că popoarele europene se vor reuni la loc. Cine le va dirija? Nimeni! Noi doar să păstrăm credinţa ortodoxă“.
A se consulta, de asemenea si urmatoarele profetii:
- Urmatoarea tinta, Grecia?
- SFANTUL COSMA ETOLIANUL (24 august) – cuvinte de duh si profetii: “RAUL VA VENI DE LA CEI INVATATI”
VEZI SI:
- ATANASIE RAKOVALIS: “Sa nu ne ingaduim naivitatea, sa nu dormim in opinci”. CLARIFICARI SI AVERTISMENTE NECESARE PRIVIND PROFETIILE SI FALSELE PROFETII APOCALIPTICE
- Cuv. Paisie Aghioritul despre semnele timpului, Antihrist si pecetea 666
- Fericitul sfarsit al Cuviosului Paisie Aghioritul: MUCENICIE, ADEVARATA MUCENICIE…
- Cuv. Paisie Aghioritul: “Arme” pentru razboiul nevazut al acestor vremi
- CUV. PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”
Legaturi:
- Sfantul Lavrentie de Cernigov – PROOROCII PENTRU VREMURILE NOASTRE
- “Mi-e frica, Parinte, tare n-as vrea sa ajung vremurile acelea! Ce sa fac?”
- Epistola unui sfant contemporan: “PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA…”
- Nasterea unui sfant in imparatia vesnica: Fericitul Batran Selafiil din Siberia. “SUNT VREMURI DE MARTURISIRE. SA NU PRIMITI SA FITI AI ALTCUIVA!”
- Parintele Iustin Parvu intr-un interviu recent: LA ORA ACTUALA, NU AVEM ALTA CALE DECAT RABDAREA SI RUGACIUNEA
- Sfantul Serafim de Viriţa: “Banii si inselaciunile lumii vor pierde mai multe suflete decat prigoana ateista!”
- Proorociile schimonahiei Nila – 10 ani de la adormire (6 martie): “MAI INTAI DE TOATE, RUGACIUNEA!”
- DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST SI REVENIREA PROROCULUI ILIE, CA „AL DOILEA INAINTEMERGATOR AL VENIRII LUI HRISTOS”
@Petre:
Nu stim cu finantele Syriza, insa stim sigur ca nu cere iesirea din UE, ci renegocierea datoriei (nici macar iesirea din euro, deci). Cu NATO la fel, nu cer iesirea, chiar daca aveau un discurs critic pe tema asta si vor scaderea cheltuielilor militare. In ceea ce priveste ateismul lor, da, aici e o problema, sunt totusi miscare de stanga. Conteaza si cine sunt politicienii ei si ce relatii au pe plan local cu episcopii locului. Din cate ne amintim, recent, Romfea.gr mentiona cativa politicieni despre care spunea ca sunt apropiati Bisericii. Se afla si cineva de la Syriza printre ei.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/01/06/romania-schengen-orban-sua-razboi-rece-alegeri-grecia-syriza/
http://www.romfea.gr/epikairotita/29562-2015-01-17-01-42-42
Se pare că deja kurzii cer autonomia lor:
http://m.mediafax.ro/externe/kurzii-indeamna-la-proclamarea-autonomiei-in-sud-estul-turciei-pe-fondul-unor-confruntari-violente-14936361
Din cate inteleg, dupa incalcari repetate ale spatiului aerian grec, Turcia revendica acum sase mile marine (pana la zece in spatiul aerian) din teritoriul grecesc justificand cu nevoia de a fata fata fluxului migrantilor. Chiar daca este un exercitiu, gandul ma duce la cuvintele Sfantului Paisie.
http://www.eleftheria.gr/%CE%B5%CE%BB%CE%BB%CE%AC%CE%B4%CE%B1/item/111691-%CE%B7-%CF%84%CE%BF%CF%85%CF%81%CE%BA%CE%AF%CE%B1-%C2%AB%CE%B4%CE%AD%CF%83%CE%BC%CE%B5%CF%85%CF%83%CE%B5%C2%BB-%CF%84%CE%B7%CE%BD-%CE%BA%CE%B1%CF%81%CE%B4%CE%B9%CE%AC-%CF%84%CE%BF%CF%85-%CE%B1%CE%B9%CE%B3%CE%B1%CE%AF%CE%BF%CF%85.html
Pe de alta parte, relatiile dintre Patriarhia Ecumenica si autoritatile turce au intrat intr-o perioada critica:
http://www.pentapostagma.gr/2016/04/ο-οικουμενικός-πατριάρχης-ζήτησε-συν.html
http://www.fides.org/en/news/59886-ASIA_TURKEY_The_Ecumenical_Patriarch_wants_to_meet_Erdogan_to_talk_about_the_Theological_Institute_of_Halki#.VyEavTGqDwr
http://christiandaily.com/article/christian-churches-seized-for-the-restoration-of-turkish-city/51579.htm
Profesorul grec Christos Mangiaris aduce in discutie o profetie conform careia poporul grec nu va suferi din pricina razboiului, ci a foamei si spune ca ea este periculoasa deoarece ofera un sentiment de multumire de sine. Totodata, el invita la un moment de reflectie asupra termenului de hexamilia, termen folosit de catre Sf.Cosma Etolianul. Se pare ca Examilia este denumirea bizantina a Istmului Corint deoarece partea cea mai ingusta ar fi avut latimea de sase mile bizantine, conf. dictionarul geografic din 1688.
http://www.pentapostagma.gr/2016/05/%CF%8C%CF%84%CE%B1%CE%BD-%CE%B5%CE%AF%CF%80%CE%B5-%CE%BF-%CE%AC%CE%B3%CE%B9%CE%BF%CF%82-%CE%BA%CE%BF%CF%83%CE%BC%CE%AC%CF%82-%CF%8C%CF%84%CE%B9-%CE%BF%CE%B9-%CF%84%CE%BF%CF%8D%CF%81%CE%BA%CE%BF%CE%B9.html
Urmeaza aici o parte interesanta despre modul cum va fi cucerita Grecia, mai putin terestru si mai mult economic, prin creditele oferite si acapararea resurselor naturale, la care insa traducerea automata google este deficitara. Cei ce cunosc limba greaca pot oferi, cu siguranta, o traducere mult mai fidela decat cea automata.
Insa partea si mai interesanta vine dintr-o cu totul alta precizare: armata franceza va fi cea care ii va ajuta pe greci, nu rusii. Rasa blonda ce va elibera Constantinopolul si, pt. ca nu il poate pastra, il va ceda grecilor. Intrebat fiind despre cum va arata aceasta armata salvatoare, Sf.Cosma Etolianul ar fi vorbit despre vesta rosie – haina cu care in mod eronat ar fi fost asociati rusii (Armata Rosie). Or, odata cu prabusirea URSS-ului, Armata Rosie ar fi incetat sa mai existe. Prin urmare, Sf.Cosma s-ar fi referit la culoarea uniformei militare specifica armatei din acea perioada, vesta rosie fiind caracteristica trupelor franceze.
http://www.pentapostagma.gr/2014/10/%CE%BF-%CE%AC%CE%B3%CE%B9%CE%BF%CF%82-%CE%BA%CE%BF%CF%83%CE%BC%CE%AC%CF%82-%CE%B5%CE%BD%CE%BD%CE%BF%CE%BF%CF%8D%CF%83%CE%B5-%CF%84%CE%BF%CE%BD-%CE%B3%CE%B1%CE%BB%CE%BB%CE%B9%CE%BA%CF%8C-%CF%83%CF%84.html
Parintele Paisie spunea ca Turcia si UE se vor destrama cu ajutorul “aliatilor” lor.
“Apoi a spus că ceea ce a păţit Irakul, va păţi şi Turcia de la o putere aliată şi mai ales de la americani. Îşi va pierde chiar şi prietenii cei mai buni, pe germani.
De asemenea, a spus că in Italia va apărea un nou Musolini, in Germania un nou Hitler, iar Comunitatea Europeană se va dizolva.”
“Tu nu trebuie să te mâhneşti şi să te temi de Turcia, căci ea se va destrăma. O vor destrăma chiar aliaţii ei, în Bosnia se va forma un stat musulman (în acea vreme nu exista acest stat). Dar acest fapt se va întoarce împotriva lor, a musulmanilor, deoarece în acest fel se va crea mai tarziu şi statul Kurd în inima ei (a Turciei).”
Noul Hitler prezis de părintele Paisie Aghioritul intră pe scena istoriei
350 de refugiați sunt adăpostiți în acest moment pe domeniul fostului lagăr de concentrare de la Dachau.
http://vonwurttemberg.blogspot.ro/2015/09/noul-hitler-prezis-de-parintele-paisie.html
The mayor of a small German town has been assaulted and beaten unconscious after receiving threats because he planned to settle migrants in the area.
Joachim Kebschull, the 61-year-old mayor of Oersdorf near Hamburg, was pushing to house migrants in a property in the town of 900.
According to NDR, the mayor has received a threatening email following the attack. “Whoever is still unwilling to listen now, will certainly feel better,” it read.
Police spokesman Oliver Pohl explained that he had also been sent numerous threatening letters since July, long before the attack.
http://www.breitbart.com/london/2016/10/01/migrant-centre-plans-tiny-german-town-mayor-attack-bomb-scare/
http://en.protothema.gr/kotzias-greece-to-extend-territorial-waters-to-12-miles-in-the-west/
The outgoing Foreign Minister said the Presidential Decree was ready
Greece is ready to extend its coastal zone in it the west of the country from 6 to 12 nautical miles, outgoing foreign minister Nikos Kotzias announced on Saturday, during a ceremony to hand over his portfolio to Prime Minister Alexis Tsipras.
http://en.protothema.gr/turkey-repeats-the-casus-belli-threat-for-the-12-n-m-greek-territorial-waters-extension/
Turkey repeats the “Casus Belli” threat for the 12 n.m. Greek territorial waters extension
La multi ani,admin !
https://m.digi24.ro/stiri/externe/ue/turcia-presedintele-recep-erdogan-sfideaza-ue-si-promite-sa-continue-forajele-in-largul-ciprului-1177069
Semnele și simptomele par să ne arate că momentul izbucnirii războiului se apropie cu pași repezi !!! Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți și mai ales pe marii decidenți politici !!! Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
https://m.digi24.ro/stiri/externe/un-oras-stravechi-pe-cale-de-a-fi-scufundat-autoritatile-turce-il-sacrifica-pentru-a-face-cel-mai-mare-lac-de-acumulare-din-europa-1178775
Într-adevăr “vedem profețiile la știri”…