PARINTELE CALCIU SI DEMONSTRATIA CA HRISTOS A INVIAT

5-05-2008 Sublinieri

emptytomb.jpg

Impartasim cu voi un fragment din conferinta ASCOR sustinuta de parintele Gheorghe Calciu la Bucuresti, in 1998, cu titlul “Noul cuvant catre tineri“, fragment cuprinzand doua marturii (una personala, de la Aiud si alta, indirecta, din Rusia) despre “demonstrarea” si propovaduirea adevarului Invierii in iadul lagarului comunist. Conferinta a fost transcrisa si inclusa intr-un volum de editura parintelui Savatie, Cathisma, sub titlul “Suferinta ca binecuvantare” (intreaga conferinta audio o puteti descarca de aici):

mic.bmp

„Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară. In noaptea în care ştiam că este noaptea de Paşti, la ora 12 noaptea, am auzit clopotele din Aiud bătând. Vuietul lor pătrundea foarte…. spiritual. Adică nu era un vuiet ca şi când ai fi lângă el, ci pătrundea prin ziduri. Era ca un mesaj pe care lumea de afară îl trimitea, lumea aceea care sărbătorea Învierea Domnului.

Şi am cântat „Hristos a înviat!“. La început în gând, pe urma am simţit nevoia să-l cânt nu cu voce tare, dar să mă aud eu însumi. Era o linişte mormântală şi orice mişcare din celule era reflectată în afară, pe culoar şi, sigur, gardianul m-a auzit cântând şi a venit la mine şi m-a insultat. Şi am hotărât să încetez să mai cânt ca să nu tulbur noaptea aceea Sfântă a Învierii. Mi-am adus aminte de tot ceea ce se întâmpla în copilăria mea… Cele mai dragi amintiri in perioada aceasta de izolare au fost relatia mea cu elevii de la Seminarul Teologic si amintirile copilariei. Era vorba de inocenta – inocenta copilariei si inocenta acelor tineri care ma sustinusera in timpul predicilor mele.

A doua zi dimineata garda se schimba la ora 7. Pe secţie la noi – era o secţie specială de sancţiuni, de pedepse -, erau şase gardieni (era o secţie mult mai mare). Ei veneau înşiruiţi unul după altul. Gardianul care era de serviciu intra în rândul celorlalţi şi cel care rămânea pe secţie deschidea uşa. Noi trebuia să stăm cu faţa la perete. El intra şi se uita să vadă dacă totul este în ordine. Şi n-aveam voie să ne întoarcem cu faţa din nou la uşă decât în momentul în care auzeam uşa încuindu-se.

În dimineaţa aceea de Paşti, nu m-am întors, n-am stat cu faţa la perete. Era un gardian… Dacă dumneavoastră aţi văzut un drac frumos, omul acesta era într-adevăr un drac frumos. Sigur că era un tânăr de ţară, un băiat subţirel, înalt, cu ochi albaştri, absolut angelici, cu o figură foarte frumoasă, totdeauna îmbrăcat elegant, cu costumul pe el. Ceilalţi veneau mai murdari. Era totdeauna foarte curat, foarte elegant. Însă avea o cruzime de neexplicat. Este greu de înţeles cum poate cineva care are o frumuseţe aşa de angelică să fie aşa de crud? Daca omul acesta nu bătea 5-6 deţinuţi în serviciul lui, probabil nu se simţea bine. Şi în general, în închisoare, sub teroare, sub spaime, este mai uşor să suporţi propria ta tortură decat sa auzi pe altul torturat. Când auzeai strigătele…

Majoritatea celor bătuţi erau deţinuţi de drept comun, pentru că erau puţini deţinuţi politici. Oamenii aceştia strigau când îi băteau. Noi tăceam, niciodată nu strigam. Dar ei strigau şi imaginaţia ta începea să lucreze. Şi-ţi închipuiai lucruri oribile. Era o strângere sufletească aşa de mare, încât ai fi preferat să vină să te bată pe tine, numai să nu mai auzi strigatele celuilalt. Şi acesta era unul din oamenii care găsea o plăcere din a-i tortura pe ceilalţi. În dimineaţa aceea când a deschis el uşa, eu mă rugasem toată noaptea la Dumnezeu. Poate am spus de sute, de mii de ori „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le“. De mii de ori poate. Ca să intre în mintea şi în inima mea adânc adevărul Învierii. Am stat cu faţa spre uşă când a intrat el, i-am spus „Hristos a înviat!“. Gardianul s-a uitat la mine, a întors capul şi s-a uitat la cei care erau în spatele lui. S-a întors din nou la mine şi-a spus „Adevărat a înviat!“.

A fost pentru mine ca o lovitură în creştetul capului. Şi am înţeles atunci că nu el mi-a spus „Adevărat a înviat!“, ci că a fost îngerul Domnului. Acela, care stând la mormânt, a spus femeilor mironosiţe: „Pentru ce căutaţi pe cel viu între cei morţi? Iată a înviat. Veniţi să vedeţi locul unde-l puseseră“. Prin gura lui îngerul mi-a confirmat Învierea, pentru că aveam nevoie de această confirmare si pentru ca Dumnezeu a vrut să-mi confirme prin gura vrăjmaşului meu adevărul acestei Învieri. Celula mea s-a umplut de lumină. Şi bucuria mea a fost aşa de mare, încât cele 5-6 ore până la prânz, când venea mâncarea, au fost în lumină şi bucurie spirituală.

Eram incredintat unui colonel politic al inchisorii care dadea ordine speciale pentru mine, in sensul rau al cuvantului, nu in sensul bun. Colonelul nu era un om rau atunci cand era beat. Atunci cand era treaz era foarte rau. Spre norocul nostru, al meu mai mult, era mai mult beat decat treaz. Asa ca l-am auzit venind la ora 12 pe culoar. Culoarele aveau o rezonanta extraordinara. Auzeam pasii de pe culoar si stiam, ii recunosteam pasul, pentru ca urechea se ascute si spiritul urmareste fiecare miscare, asa incat stiai cine vine si stiai cu ce intentii vine.

Si m-am gandit ca intr-o piesa de teatru. Am sa stau cu spatele la perete. Am sa intorc fata spre el, am sa-l privesc in ochi si am sa-i spun “Hristos a inviat!“. Nu mai era ce fusese prima data. Nu mai era un impuls interior. Era ca intr-o piesa de teatru. Adica eu stiam ce-o sa-mi spuna el, el stia ce o sa-i spun eu, ne cunosteam reciproc. El stia incapatanarea mea, eu stiam capacitatea lui, putina lui imaginatie in care trebuia sa reactionezi exact asa cum il stiam. E destul. Si i-am spus “Hristos a inviat!”. El s-a uitat la mine si a spus: “L-ai vazut tu?”. Zic: “Domnule colonel, eu nu L-am vazut cand a inviat, dar cred in adevarul Invierii pentru autoritatea celor care l-au vazut, pentru apostoli, pentru ucenici, pentru martiri, pentru milioane de crestini care au murit slavind pe Hristos fie prin chinuri, fie prin moarte naturala, dar care constituie garantia ca Hristos a inviat. Dumneavoastra, stiti, ati vazut Polul Nord? Dar credeti in el pentru autoritatea atator oameni de stiinta. Nici pe Stalin sau pe Marx nu i-ati vazut decat in poza, dar credeti in ei pentru autoritatea comunistilor care vorbesc de ei”.

Cu cat vorbeam, cu cat argumentam logic, cu atat inima mea se intrista. Cu atat lumina din celula disparea. Pentru ca incercam sa argumentez logic, cu logica umana, un adevar care nu trebuie argumentat. Simpla pronuntare a lui “Hristos a inviat!” era suficient ca sa-l convinga pe el sau sa-l piarda. Si am inteles ca am facut un pacat si Dumnezeu m-a parasit. Ingerul care spusese “Adevarat a inviat“, care adusese lumina in celula plecase…

Va mai spun cateva lucruri. In perioada instalarii comunismului in Rusia incepuse incepuse activitatea brigazilor stiintifice. Au ajuns intr-un sat, au adunat satenii si le-au vorbit despre imposibilitatea invierii lui Hristos. Si la sfarsit au intrebat: “Are cineva de spus ceva?” Si s-a ridicat un preot de acolo, un rus. Era ca un taran. Si a spus: “Domnilor, eu as avea ceva de spus”. “Poftim la masa aceasta rosie”. “Eu sunt un om prost, ca si un taran. Nu stiu prea multe lucruri Dumneavoastra sunteti oameni destepti (la masa era chiar si un filozof). Dar un lucru tot am sa spun oamenilor acestia care sunt in sala. S-a sprijinit in masa rosie si a strigat “Hristos a inviat!” si toata sala a raspuns “Adevarat a inviat!“. Aceasta este cea mai mare demonstratie privind invierea lui Hristos. Si eu lovisem in adevarul credintei”.

(Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa – „Suferinta ca binecuvantare“, Editura Cathisma, Bucuresti, 2007o parte din text a fost preluat dupa transcrierea realizata de fratele Laurentiu Dumitru)

p-calciu-sep_2004_5_1.jpg

Alte cuvinte ale parintelui Calciu despre Inviere:


Categorii

Biserica rastignita, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Invierea Domnului (Sfintele Pasti), Parintele Gheorghe Calciu

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la “PARINTELE CALCIU SI DEMONSTRATIA CA HRISTOS A INVIAT

  1. Va multumesc din suflet pentru ca pastrati vie memoria parintelui nostru drag si mare cuceritor de suflete, caruia ii datorez convertirea mea la dreapta credinta. Bunul Dumnezeu sa il aseze in lumea Sfintilor Sai.

    PS. Tot in memoria parintelui, numarul de Pasti al revistei de credinta ortodoxa: The Orthodox Word, editat de Sf. Manastire Platina din CA, a fost dedicat in intregime Sfintiei sale. Parintele Calciu prin rugaciunile si exeplul sau de viata a reusit sa-i aduca pe acesti calugari sub un Episcop Canonic Ortodox.

    Roaga-te pentru noi parinte Gheorghe!

  2. Slava lui Dumnezeu!
    Hristos a inviat, Elaina!

  3. Adevarat a Inviat!

    Multumesc pentru recomandarea celor 5 scrieri ale parintelui Calciu.
    Tare m-am bucurat sa citesc si cele scrise de Elaina! Mi se pare minunat ca un numar din Orthodox Word sa fie dedicat parintelui Gheorghe Calciu. Cred ca numai cineva ca parintele Calciu, care a avut asa o experienta legata de Sarbatoarea Pastelui, de la cea mai fericita, cum a fost cea din copilarie, pana la cea traita in detentie putea sa patrunda asa de mult aceasta sfanta taina!

    Intradevar, Slava lui Dumnezeu pentru toate!

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » HRISTOS A INVIAT!
  5. Adevarat a Inviat!
    cata acuratete, cata frumusete sufleteasca cata curatie in trairea pe care a avut-o Parintele Calciu in acea nopate a Invierii, cand sf. Sa se afla in detentie! mare si minunat este Dumnezeu care l-a ajutat pe Parinte sa patrunda aceasta taina.
    mi-e dor de Sfintele Paste petrecute in 2001 la Sf. Manastire Secu…atunci am trait cele mai frumoase, inaltatoare, curate simtaminte si o adevarata noapte a Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » INVIEREA DIN MLASTINA DISPERARII
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Calciu despre “dorul” de Aiud, rugaciunea din inchisoare si despre Pitesti
  8. HRISTOS A INVIAT!

    Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va ocroteasca! Minunat acest pasaj, minunat si miscator. De cate ori il citim retraim emotia Invierii, emotia credintei adevarate. Pe mine cel putin, m-a lasat cu sufletul tremurand, cu ochii inlacrimati dar si cu multa incredere si dragoste si recunostinta pentru cei care, mai inainte de noi, au marturisit credinta adevarata pentru ca si noua, prin pilda lor, sa ne dea putere si incredere de a marturisi la randu-ne minunatul si cutremuratorul miracol al Invierii Domnului nostru.

  9. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE CALCIU DE INVIEREA LUI 2003: “Sa ne iubim unii pe altii acum cand ura invadeaza pamantul!”
  10. Învierea Domnului

    Ştiţi ,voi, creştini fericiţi,
    Ce praznic sărbătoriţi?
    Sărbătoriţi Învierea,
    Celui ce-a dat mântuirea.

    Cel ce a fost chinuit,
    Scuipat şi batjocorit,
    Cu suliţa-a fost străpuns ,
    Cunună de spini i-au pus.

    S-a dus să se răstignească ,
    Pentru noi, să se jertfească.
    El , din multa Sa iubire,
    Se duse la pătimire.

    Trei zile-n mormânt a stat,
    Cel ce nu are păcat,
    Să ne-aducă biruinţă
    Şi în suflete credinţă.

    Mare taină este-n lume ,
    Toţi creştini să se-adune
    Căci pământul, se înalţă
    La ceruri,să prindă viaţă.

    Crinul Maicii Sfinte învie,
    Să ne-aducă bucurie,
    Răsărit-a din mormânt
    Cel mai Sfânt pe-acest pămănt.

    Fraţilor ,vă bucuraţi
    Şi în coruri să cântaţi,
    Imnul mântuirii noastre,
    Zicând sufletelor voastre:

    Hristos a înviat din morţi ,
    Ridicându – ne pe toţi,
    Din chinul păcatului,
    La odihna Raiului.

  11. Minunat fragment.

    Putin cam neobisnuit in cadrul site-ului acesta care ne obisnuise doar cu cip-uri,666, comploturi si alte asemenea lucruri pe care eu le conside porcarii, legate doar de timpurile astea nasoale.

    Stiu ca veti sterge acest comentariu, din teama si frica de alte opinii.

    Vreau sa mai spun ca posturi cum sunt cele de @Cristina sunt daunatoare. Sunt dulcege, gen Oastea Domnului sau cantecele protestante. Strica imaginea.

    Ortodoxia este aspra si luptatoare.

    Paul, cu pace

  12. @Paul:

    Cred ca ai gresit total adresa… Sau nu cunosti site-ul deloc. Fata de articolele duhovnicesti, cele dedicate problemelor ridicate de cipuri au o proportie foarte mica. Altii, nu noi, au facut din cip cal de bataie si steag de revolutie permanenta. Cu toate acestea, am pus cateodata in prim plan articolele legate de cipuri pentru ca evolutiile din actualitate cereau acest lucru. Asa cum se intampla acum, de pilda, cu proiectul e-Romania ce face parte din aceeasi “familie” a supravegherii electronice tootalitare a populatiei.

    Cat priveste poezia surorii Cristina, nu vedem ceva daunator duhovniceste in ea. In orice caz nu din motive de imagine se critica ceva in ortodoxie… care da, este aspra si lucratoare, insa asprimea se aplica intotdeauna tie si nu celuilalt!

    Asta daca e sa fim cu adevarat… “cu pace”.

  13. Pingback: Război întru Cuvânt » INVIEREA LUI HRISTOS sa ne faca fii credinciosi ai Luminii Sale si sa ne alunge din suflete orice urma de iubire a intunericului! CUM SA PETRECEM PASTILE?
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Gheorghe Calciu despre aratarile Mantuitorului dupa Inviere si sensurile lor mai profunde
  15. Pingback: HRISTOS A INVIAT! Cum trebuie sa petrecem Pastile? -
  16. Pingback: DACA HRISTOS A INVIAT, NOI CE FACEM? Conferinta PS Sebastian de la Craiova – aprilie 2012, “Invierea lui Hristos, bucuria noastra” (prima parte) -
  17. Pingback: INVIEREA DOMNULUI. Predica si talcuirea patristica amanuntita a IPS Hierotheos Vlachos: “Nu credem in revolutii sociale. Invierea e adevarata revolutie!” -
  18. Pingback: INVIEREA DOMNULUI. Cu gandul si inima la Pastile cele Vesnice si la Lumina cea neinserata… -
  19. Pingback: Cuvinte la Duminica Invierii: “PRAZNUIM OMORAREA MORTII, SFARAMAREA IADULUI SI INCEPATURA ALTEI VIETI, VESNICE”. Cum “sa ne curatim simtirile” ca sa vedem Invierea lucratoare si intru noi, simtind si bucuria ei? -
  20. Pingback: Radu Preda, noul director al IICCMER: “Este datoria mea sa pun pe agenda institutului cazurile sfintilor inchisorilor”. “Biserica trebuie sa aiba curajul asumarii trecutului recent” - Recomandari
  21. Pingback: PARINTELE GHEORGHE CALCIU – O VIATA DE MARTIRIU (+21 noiembrie 2006) -
  22. Pingback: Sfantul Vasile al Kinesmei despre INSEMNATATEA INVIERII MANTUITORULUI: “Hristos a inviat si ne-a dat o viata noua, plina de puteri harice. Partea ce ne revine e sa ne folosim de puterile acestea” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate