ADIO PROFIT DIN GRIPA / Moise Guran despre ingineriile financiar-medicale pe seama bolnavilor de HIV – SIDA ale dr. Adrian Streinu Cercel / CINE CASTIGA DE PE URMA GRIPEI PORCINE?

Din emisiunea Biz-Bazar realizata de Moise Guran (ANTENA3) din 13 ianuarie 2010:

MOISE GURAN despre afacerile medicale murdare..

(vezi si: “PROFIT PE SANATATE”. Moise Guran si colegii sai de la Biz-Bazar (Antena3) il spulbera pe ADRIAN STREINU-CERCEL!)

***

Academia Catavencu – 20 ianuarie 2010:

România a cheltuit degeaba 60 de milioane de lei pe gripa porcină

Pînă în momentul în care citiţi voi acest text, România a plătit peste 70 de milioane de lei noi ca să se apere de gripa porcină. Din banii ăştia, 85% puteau fi bine-mersi economisiţi sau cheltuiţi pe altceva. Din următoarele simple motive: pînă acum nu s-au administrat nici 10% din antiviralele cumpărate şi cu greu s-au folosit 5% din vaccinurile produse.

Antivirale pentru 90.000 de pacienţi, nici 7.000 de bolnavi

Defalcat, cele peste 70 de milioane RON au fost cheltuite aşa: s-au cumpărat antivirale în valoare de 22,5 milioane RON, s-au produs zece milioane de doze de vaccin (la Institutul „Cantacuzino“) în valoare de 42 de milioane RON, alte aproape zece milioane de lei noi s-au dus pe patru milioane de măşti de protecţie şi 25.000 de litri de dezinfectant.

Toate cheltuielile astea s-au făcut după ce, în iunie 2009, OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) a anunţat trecerea la faza 6 (şase) de alertă pandemică în ceea ce priveşte răspîndirea cazurilor de gripă A/H1N1. Care va să zică, îmbolnăvirea cu gripă porcină în masă era inevitabilă. Dar să vedem cît de inevitabilă era: pe 25 mai 2009, a fost înregistrat primul caz de gripă porcină în România. În aceeaşi zi, Ministerul Sănătăţii (MS) era pe baricade, pregătit de lupta cea grea şi nemiloasă cu gripa porcină, şi semna două atribuiri de contracte prin negociere fără anunţ de participare. Astfel, 22,5 milioane RON au fost plătite pentru achiziţia de Oseltamivir, respectiv Zanamivir. Cele două medicamente antivirale produse de SC Roche România SRL, respectiv SC GlaxoSmithKline (GSK) SRL, sînt antivirale pentru tratarea celor care se îmbolnăvesc de gripă porcină. Au fost achiziţionate 450.000 de doze care ajung pentru tratarea a 90.000 de români.

Pînă la ora cînd a plecat acest articol la tipar, au fost semnalate 6.597 de îmbolnăviri. Aşa că mai e nevoie de voluntari, nu vă sfiiţi, dragi români, trebuie să vă mai îmbolnăviţi de 12 ori mai mulţi decît pînă acum ca să folosim tot stocul de antivirale.

Zece milioane de vaccinuri, jumătate de milion de vaccinaţi

Culmea culmilor pandemiei, MS a mai încercat puţin marea cu unghia de la degetul mic: în octombrie 2009, era planificată achiziţia a încă 1,3 milioane de doze din antiviralele menţionate, pentru care fuseseră alocate peste 72 de milioane RON. Adică se prevedea că vor exista ÎNCĂ 260.000 de pacienţi. Achiziţia nu a mai fost finalizată (din fericire), Institutul „Cantacuzino“ reuşind să iasă pe piaţă cu vaccinul miraculos. Dar oamenii de bine din Sănătate au încercat. Nici nu e de mirare: trei membri ai Comitetului Naţional de Vaccinologie au încasat bani de la GSK, pentru diverse activităţi prestate. Iar GSK este, oricum, abonată la contractele de la Sănătate.

Cît despre vaccinare, cît mai puţină informaţie, să nu ne ia cu dureri de cap. Pe 5 ianuarie, a murit actorul Toni Tecuceanu, suspect de gripă porcină, iar în săptămîna următoare s-au vaccinat 300.000 de persoane. În total, vaccinaţi cu acte în regulă sînt 500.000 de români. Cam asta este strategia ministerului care se ocupă de sănătatea populaţiei. Pînă la epuizarea stocului de zece milioane de doze nu mai sînt decît 9,5 milioane de braţe de înţepat.

***

Evenimentul zilei – 19 ianuarie 2010:

Cine câştigă de pe urma gripei porcine?

(…) Europarlamentarul PSD Cătălin Ivan, care a adresat recent o scrisoare Comisiei Europene prin care susţinea că în spatele campaniilor de vaccinare se ascund interesele companiilor producătoare de vaccin.

evz.ro: Sunteţi prima voce publică din România care puneţi problema costurilor legate de vaccinarea împotriva gripei noi. Ce v-a determinat să luaţi această poziţie?

Cătălin Ivan: Situaţia de confuzie care persistă la nivel european cu privire la acest subiect. În momentul în care oficiali europeni, chiar dacă de la instituţii diferite, se pronunţă contradictoriu cu privire la viabilitatea acestor campanii de vaccinare, unii inducând suspiciuni, iar alţii spunând că este o pandemie nemaivăzută în ultimii zeci de ani, este obligatoriu să solicităm nişte răspunsuri clare. Sunt sigur că vedeţi demersul meu în contextul a ceea ce se întâmplă în România, dar este vorba de o problemă extinsă, iar demersul meu este ca parlamentar european. În acest context am ridicat problema despre care vorbiţi.

La cât estimaţi costurile statului român legate de vaccinare?

Nu eu pot să fac cele mai exacte estimări. Dar pot ţine cont de informaţiile publice existente. Din câte cunosc, este vorba de peste 10 milioane de euro, cheltuieli aferente producerii vaccinului la Institutul Cantacuzino. Noi suntem, poate, un caz fericit din acest punct de vedere, pentru că vaccinul este produs de un institut al statului (ceea ce inseamna “doar” ca afacerile cu banii publici se fac de oameni ai sistemului, nu de “big pharma”-n.n.). Nu discut aici despre cheltuielile administrative. Printre motivele care au stat la baza acţiunii mele de la Bruxelles stă şi dorinţa de a ne lămuri cu privire la toate aceste aspecte.

Dar pe cele la nivel global?

Sumele se învârt în jurul a zeci de miliarde de euro. Preţul de achiziţie al vaccinelor nu a fost unitar pentru toate statele. Este de datoria Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii să facă publice aceste date. Oricum, se vorbeşte că profitul global al companiilor farmaceutice este şi el de ordinul miliardelor de euro.

Dar putem să pornim de la exemple, pentru a ne face o idee despre ceea ce se întâmplă. Franţa a comandat în noiembrie anul trecut 94 de milioane de doze de vaccin la companiile farmaceutice pentru o populaţie de 65 de milioane, cu un cost total de 869 de milioane de euro. Până în prezent, Franţa a utilizat 5 milioane de doze, a donat 9 milioane OMS, a revândut 300. 000 de doze Qatar-ului şi încearcă să revândă o parte Ucrainei, Mexicului şi Egiptului. Şi rămân cu peste 70 de milioane de doze în stoc. Franţa nu e un caz izolat, Olanda încearcă să revândă 19 milioane de doze suplimentare (populaţia Olandei fiind de 16 milioane de persoane). Belgia se află într-o situaţie similară, încercând să renegocieze contractele cu firmele farmaceutice, iar Anglia a demarat acelaşi proces.

Este vorba de sume imense, ca într-o adevărată cursă a înarmărilor, doar că de această dată cu seringi. Eu sunt departe de a susţine că nu este nevoie de campanii de vaccinare. Nu asta e miza demersului meu, ci dorinţa de a afla un răspuns clar cu privire la ceea ce se întâmplă. Nu în ultimul rând, doresc ca UE să analizeze acţiunea statelor membre, pentru a vedea dacă s-a optat pentru abordarea cea mai eficientă. Nu întâmplător am vorbit despre stocurile comune de vaccine. Aceasta nu este, dacă este, ultima pandemie din Europa, şi trebuie să vedem cum ne putem apăra cât mai bine în astfel de situaţii.

La cât estimaţi veniturile din producerea şi vânzarea vaccinurilor ale companiilor farmaceutice?

Aşa cum am spus, informaţiile publice estimează acest profit la ordinul a câtorva zeci de miliarde de euro. Adevărul este că nu există estimări oficiale clare care să fie cumulate şi definitive. Sunt sigur însă că mai devreme sau mai târziu ele vor apărea, iar demersul pe care l-am făcut şi eu, dar şi alţi colegi de-ai mei, are o mare legătură cu această parte a problemei. Veniturile încasate de companiile farmaceutice nu sunt preocuparea noastră principală. Ce ar trebui să ne intereseze este cheltuirea nejustificată a banului public, în condiţii de criză economică. Comandarea de doze de vaccin ce nu vor fi folosite integral e o măsura a guvernelor pe care trebuie să o sancţionăm, pentru că, fără îndoială, banii investiţi în achiziţionarea de vaccinuri puteau fi utilizaţi pentru soluţionarea altor probleme urgente. Până la urmă, profitul ar fi o problemă dacă s-a făcut prin amplificarea nejustificată a panicii la nivelul populaţiei şi guvernelor statelor membre UE, şi nu numai.

La noi, în România, spre exemplu, a existat o comunicare precară cu privire la nevoia de imunizare în masă a populaţiei. Se explică superficial şi s-a trecut de la încercări de explicare, la ameninţări. Nu este normal, pentru că, totuşi, acesta nu este un virus vechi de sute de ani, despre care toată lumea ştie tot ce este de ştiut. Dacă despre fumat este general acceptat că face rău, nu toţi oamenii vor crede brusc că acest virus gripal ucide.

Credeţi că dacă vaccinul nu era gratuit, numărul românilor care ar fi ales vaccinarea ar mai fi fost la fel de mare?

Sigur că nu, dar asta este mai degrabă o evidenţă decât o temă de gândire. Şi nu cred că este valabil doar pentru România acest tip de atitudine. Până la urmă, este vorba de un lucru firesc.

Vaccinul care s-a administrat în ţara noastră a fost produs în România, la Institutul Cantacuzino. Mai putem vorbi în acest caz de interese financiare ale producătorilor?

Nu ştiu detalii, fiindcă acestea nu sunt încă făcute publice. Ştiu doar estimările care vorbesc de costuri de peste 10 milioane de euro doar cu producerea vaccinului, fără a include costurile aplicării lui. Aceste detalii vor trebui clarificate, fiindcă altfel rămânem cu toţii victime ale speculaţiilor. Dar, repet, nu vorbim doar de o problemă naţională. Din fericire, România a renunţat în ultimul moment la achiziţionarea vaccinului din alte ţări. Dar şi la noi sunt probleme mari de comunicare, şi acestea nu pot fi trecute cu vederea. De exemplu, noi nu ştim încă dacă recentele cazuri de oameni care au murit după ce au făcut vaccinul antigripal au fost provocate de acest vaccin sau nu. Nu ştim efectele adverse reale. Şi punem problema obligativităţii lui în şcoli sau forţarea populaţiei să îşi suporte cheltuielile medicale dacă nu se vaccinează. Este o stare de isterie care se transmite şi populaţiei, iar acest lucru a fost şi el sancţionat de intervenţia mea.

***

Anchete ale jurnalistului Petre Niteanu, din arhiva Ziua:

• 19 septembrie 2005: Afaceri cu SIDA

• 17 mai 2006: Ingineria Streinu Cercel

Afaceri cu SIDA

– Programul anti-SIDA al Ministerului Sanatatii este un carusel de facut milioane de dolari pe spinarea unor muribunzi * In ciuda avertismentelor date de americani, oficialii de la Bucuresti ezita sa intervina pentru stoparea alimentarii coruptiei cu bani din programele anti-SIDA * Pretul medicamentelor anti-SIDA si anti-HIV din Romania depaseste cu mult pretul de pe piata europeana sau americana * Dr. Adrian Streinu-Cercel (foto) este cel care dicteaza piata si furnizorii in Romania

Pentru cei ale caror zile sunt numarate, fiecare strop de speranta reprezinta telul imediat pentru care ar fi dispusi sa plateasca orice. Cazul celor care s-au imbolnavit de SIDA sau HIV intra in acest tipar si au devenit astfel tintele afaceristilor si ale oamenilor politici care au o nevoie constanta de bani. Fiecare pacient infectat cu HIV sau SIDA are nevoie de 170 de milioane de lei pe an pentru tratament, bani pe care multi dintre acestia nu ii au. In Romania sunt 6100 de pacienti in tratament, iar Guvernul a alocat 1038 de miliarde de lei pe anul 2005 pentru a-i ajuta. Acesti bani sunt gestionati de o singura persoana: doctorul Adrian Streinu Cercel. El este cel care decide cati bani se aloca fiecarui judet, cine vinde si cine poate cumpara medicamantele.

In randurile de mai jos vom prezenta o stare de fapt cel putin ciudata din cauza numeroaselor avertismente in legatura cu banii murdari care pornesc din acest program, dar mai ales din cauza unei taceri duplicitare a organelor de control.

Fondurile anti-SIDA alimenteaza mafia

Fostul ambasador al Statelor Unite ale Americii, Michael Guest, a facut urmatoarea declaratie in legatura cu programul coordonat de dr. Streinu-Cercel in domeniul HIV/SIDA: “Costul tratamentului anti-SIDA din Romania este crescut in mod artificial, iar banii alimenteaza coruptia institutionalizata”. Declaratia fostului ambasador nu a produs nici un efect, chiar daca Corpul de Control al primului ministru a scos la iveala in anul 2004 ca preturile din Romania sunt supradimensionate. Era limpede de ce nu confirmau si cealalta acuzatie. Banii aveau o tinta precisa, iar identitatea destinatarilor trebuia sa ramana secreta. Raportul intocmit de cei care au verificat programul condus de Streinu-Cercel a scos la iveala insa si un alt aspect: numarul bolnavilor crestea pe hartie, dar nu se corobora cu datele din teritoriu. Dovada a disparut intre timp, deoarece Ministerul Sanatatii a “pus sub sechestru” baza de date, care a fost mai apoi ajustata.

Schimbarea ministrilor nu l-a afectat pe Streinu-Cercel. Guest a plecat in SUA, Guvernul s-a schimbat, dar Adrian Streinu-Cercel a ramas seful programului cu un buget la dispozitie de 1038,5 miliarde de lei.

Jucatorii de pe piata HIV/SIDA

In afacerea cu medicamentele antiretrovirale sunt mai multi jucatori. Este vorba despre fonduri externe, companii externe, fonduri guvernamentale si o somitate in domeniu bolilor infectioase, prof.dr. Adrian Streinu-Cercel. In acest carusel al intereselor, bolnavii de HIV/SIDA reprezinta ultimul loc in ierarhia intereselor.

Pentru a stabili cine ocupa locul intai la capitolul vanzari, am studiat lista firmelor care ofera in Romania medicamente antiretrovirale in cadrul licitatiilor Ministerului Sanatatii. Pe lista distribuitorilor, primul loc este ocupat de firma RELAD, cu 62%, urmata de EUROPHARM, cu 22%, FARMEXPERT, cu 11% din piata si SIBOFARM cu doar 5% adjudecat. Dintre producatori, GSK detine 38%, ROCHE-22%, ABBOT-20%, BRISTOL MYERS SQUIBB-15%, MERCK-3%.

Foarte multe fonduri vin din afara, dar se intorc tot acolo prin firmele castigatoare de licitatii. Liderul incontestat al pietii este firma RELAD. Nimic dubios, numai ca preturile la care se vand in Romania medicamentele antiretrovirale sunt nejustificat de scumpe. Statisticile arata ca in Romania pretul acestor medicamante este dublu fata de SUA. Firma RELAD are insa o politica speciala pentru Romania. Iata cum stau lucrurile si in comparatie cu Polonia, acolo unde distribuitor este tot firma RELAD. Astfel, pentru capsulele de “Kaletra”, polonezii platesc cu 60,35% mai putin, pentru “Norvir” cu 77,22% mai putin, iar “Zerit”-ul se vinde in Romania cu 3,75 euro in timp ce in Polonia, aceeasi firma il distribuie contra 2,18 euro.

Judecatorul pietei

Posesor al unei averi considerabile si al pozitiei de judecator de piata in afacerea medicamentelor antiretrovirale, profesorul Adrian Streinu-Cercel a devenit, intr-un mod bizar, de neatins. Un excelent profesionist, un om cu mare har, volubil, cult si considerat de toata lumea o somitate, Streinu-Cercel a reusit pus si simplu prin valoarea sa sa se excluda de pe lista suspectilor in toate cazurile de control efectuate de institutiile abilitate in aces sens. Nici macar presedintele Comisiei de Sanatate din Camera Deputatilor, profesorul Mircea Ifrim nu a reusit sa-l bage in corzi pe dr. Streinu-Cercel si sa afle care a fost motivul cresterii preturilor medicamentelor.

Unul dintre fostii oameni ai Ministerului Sanatatii ne-a declarat sub acoperirea anonimatului:

“Profesorul Streinu-Cercel este un om foarte respectat. E greu sa faci ceva impotriva lui. Nici macar banii nu sunt toti ai statului roman. Vin de afara si pleaca afara prin firmele desemnate in acest sens. Este o afacere ca oricare alta. Dar profesorul este un adversar redutabil. Nu conteaza ce masina conduce si de la cine, nu conteaza cum si ce are in casa. Si stii vorba aia: numai cu doctorul si cu popa sa nu te certi”.

Petre NITEANU

***

Ingineria Streinu Cercel

— Familia cunoscutului medic a intrat in posesia unei case prin comiterea mai multor ilegalitati * Cu ajutorul unor magistrati de la Judecatoria Sectorului 1 si Curtea de Apel, familia Streinu Cercel a reusit sa anuleze o decizie definitiva si irevocabila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie * Falsurile cu ajutorul carora a fost posibila anularea deciziei instantei supreme au fost tolerate de procurori

Personaj renumit in lumea medicala, doctorul Streinu Cercel (foto) este director al Institutului de Boli Infectioase “Matei Bals” din Capitala si unul dintre cei mai importanti consilieri ai actualului ministru al Sanatatii, Eugen Nicolaescu. Mai exact, Streinu Cercel este consilier pe boli infectioase al ministrului Sanatatii, printre atributiile sale numarand-se si problema gripei aviare. De unde si porecla de “Doctorul Aviara”. Totodata, doctorul Streinu Cercel este si presedinte al Comisiei Nationale de Lupta Anti-SIDA (CNLAS). Un program lansat in anul 1997 si despre care consilierul lui Nicolaescu spune ca a dat rezultate foarte bune. Practic, consilierul lui Eugen Nicolaescu se bucura de o imagine extrem de buna si de o notorietate de invidiat printre colegii sai.

Numai ca in ciuda acestei imagini numele lui Streinu Cercel a fost implicat in mai multe scandaluri si afaceri controversate. Pana nu de mult, consilierul lui Nicolaescu era un personaj ce parea intangibil. Dovada este si declaratia data pentru ZIUA de un fost angajat important al Ministerului Sanatatii, care a dorit sa-si pastreze anonimatul. “Profesorul Streinu Cercel este un om foarte respectat. E greu sa faci ceva impotriva lui. Profesorul este un adversar redutabil. Nu conteaza ce masina conduce si de la cine, nu conteaza cum si ce are in casa. Si stii vorba aia: numai cu doctorul si cu popa sa nu te certi“, spunea acesta.

De curand insa, consilierul ministrului Sanatatii a fost pus sub urmarire penala de catre Directia Nationala Anticoruptie fiind invinuit intr-un dosar ce priveste licitatii pentru achizitionarea de echipamente medicale pe parcursul anului 2001 de catre Ministerul Justitiei. Streinu Cercel a fost acuzat de procurorii anticoruptie de abuz in serviciu. Practic, anchetatorii anticoruptie sustin ca Cercel si ceilalti invinuiti din acest dosar – doctorul Serban Bradisteanu sef sectie la Spitalul de Urgenta Floreasca, Constantin Dumitru sef sectie la Spitalul Militar Central si Emanuel Parausanu sef Serviciu Medical Independent la Administratia Nationala a Penitenciarelor -,

“in anul 2001, in calitate de membri ai Comisiei de licitatie de aparatura medicala organizata de Ministerul Justitiei au intocmit un caiet de sarcini si au decis achizitionarea unor aparate medicale pentru spitalele din sistemul penitenciar, fara o temeinica fundamantare. Astfel au fost achizitionate aparate inutile in valoare de peste patru milioane de euro si totodata, prin atribuirea contractelor comerciale unor firme care nu au indeplinit cel mai bun punctaj, au fost incalcate dispozitiile legale in vigoare privind achizitiile publice”.

Aceasta nu este singura afacere controversata in care apare numele actualului consilier al ministrului Sanatatii. Ziarul ZIUA a atras atentia in urma cu mai multe luni de zile despre modul, cel putin dubios, de achizitionare a unor aparaturi, medicamente si consumabile de catre Ministerul Sanatatii, dar si despre comportamentul anumitor personalitati din lumea medicala care aveau o pozitie privilegiata de arbitraj. La acea vreme reporterii ZIUA au aratat ca doctorul Adrian Streinu Cercel a comis anumite ilegalitati in domeniul organizarii si desfasurarii de licitatii in programul anti-SIDA. Un caz ce seamana cu cel in care Directia Nationala Anticoruptie a decis inceperea urmaririi penale fata de Cercel.

In numarul de azi, ZIUA va prezenta o noua afacere dubioasa in care este implicat numele doctorului Streinu Cercel. Unul dintre cele mai importante personaje din domeniul Sanatatii, asa cum am aratat mai sus.

Intreaga poveste incepe in anul 1950 cand un anume George Palaghita a acumulat datorii imense catre stat ca urmare a unor afaceri necurate. Cuantumul datoriei depasea la acea vreme 1,5 milioane de lei. Lei foarte vechi! Statul a decis sa instituie sechestru asupra bunurilor care-i aduceau profit lui Palaghita si apoi, din cauza neplatii datoriei, i le-a luat. Unul dintre bunurile confiscate de stat ca urmare a masinatiunilor financiare facute de Palaghita a fost un apartament de peste 100 mp situat in buricul Bucurestiului, chiar langa Sala Palatului. Acesta a fost trecut apoi in administrarea Primariei Capitalei, care a decis sa-l inchirieze. Lucrurile au decurs lin pana Palaghita a revenit in forta si a solicitat statului roman sa ii restituie imobilul, pe motiv ca a fost persecutat politic. Inainte de a evoca mai departe odiseea juridica a acestui personaj, trebuie sa precizam ca George Palaghita era unchiul doctorului Adrian Streinu Cercel, fratele mamei acestuia. Este foarte important acest amanunt deoarece pe parcursul povestii se va putea observa modul in care medicul s-a descotorisit in acte de aceasta legatura de rudenie tocmai pentru a putea beneficia de pe urma banilor lui Palaghita. Revenind la istoria imobilului mai sus amintit, situat pe strada Ion Brezoianu nr.51, proprietatea acestuia, in urma revendicarii lui Palaghita, a ajuns subiect pe masa Judecatoriei Sectorului 1 care a dispus revenirea imobilului in proprietatea lui Palaghita. Apelul formulat de Consiliului Local al Municipiului Bucuresti, judecat la Tribunalul Bucuresti a fost castigat din nou de Palaghita, deoarece primaria a uitat sa-l timbreze. In anul 1995, Primaria Capitalei solicita recurs in anulare la Parchetul General, care este admis doi ani mai tarziu. In sentinta data de Curtea Suprema de Justitie se arata de ce tot ce se judecase pana atunci era apa de ploaie:

“Potrivit probelor administrate in fata instantei de fond, apartamentul cu privire la care s-a cerut restituirea, a fost trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr.224/1951, privitor la urmarirea imobiliara, pentru realizarea creantelor statului, urmarindu-se procedura de urmarire prin vanzare la licitatie publica si de preluare, prevazuta de lege”.

Prin urmare, George Palaghita pierduse casa pentru ca fusese escroc, nu pentru ca fusese persecutat politic. Acest “amanunt” a scapat magistratilor de la Judecatoria Sectorului 1.

Fantoma de la nr. 51A

Dupa decizia Curtii Supreme, Primaria a inscris in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni imobiliare al biroului de notari publici dreptul de proprietate al statului asupra imobilului pana nu demult in litigiu. De asemenea, i s-a cerut functionarei Carmen Pavel deschiderea de rol fiscal pe numele statului, numai ca, cercetata ulterior de Parchet, s-a stabilit ca aceasta nu a facut operatiunea timp de sase luni. Doctorul Cercel a fost cel care a obtinut fiscalul cu nr. 51A, scopul obtinerii acestuia fiind certificatul de mostenitor pentru soacra si sotia sa. Toti cei mai sus-mentionati au uzat de fals cu sprijinul notarului. Povestea era insa departe de final. Un an mai tarziu, imediat dupa moartea lui Constantin Cercel, socrul celebrului doctor Streinu Cercel, doamnele Cercel Irina si Cercel Streinu Gabriela obtin de la Administratia Financiara a Sectorului 1 un certificat in care se arata ca au domiciliul in strada Ion Brezoianu nr. 51 A, sc A, ap.10 (n.red. imobilul pana nu demult aflat in litigiu se afla la adresa Ion Brezoianu nr.51, sc 1, ap. 10) si ca nu au datorii catre stat.

Bineinteles ca nu exista nici un numar “51A” pe strada Ion Brezoianu, ci doar 51, deci nu exista nici apartamentul nr. 10 la scara A, ci doar apartamentul detinut de stat, aflat la scara 1, nr.10. Aceasta mica escrocherie, in care a fost folosit un functionar de la Administratia Financiara a Sectorului 1 a dat nastere unui lant de ilegalitati care a implicat judecatori, procurori, functionari publici din cadrul mai multor structuri. Acestia l-au ajutat direct pe doctorul Streinu Cercel sa obtina un bun care nu i se cuvenea.

Dupa instalarea “fantomei” in persoana doamnelor Cercel si Streinu Cercel, la nr. 51A de pe strada Ion Brezoianu, unchiul doctorului, adica Palaghita, i-a vandut primului imobilul de pe strada Ion Brezoianu nr.51. Contra sumei de patru milioane de lei. Lei vechi! Apare un alt functionar de la evidenta fiscala mecanizata, care mai comite o magarie. Acesta nu a trecut imediat rolul imobilului pe numele statului, asa cum era normal dupa decizia Curtii Supreme, fapt care a permis Irinei Cercel, sotia lui Constantin Cercel – socrul doctorului, sa obtina un certificat fiscal cu nr.15732. Astfel, dupa moartea lui Constantin Cercel, Irina Cercel, pe baza certificatului fiscal, solicita succesiunea dupa sot.

Intre timp, dupa ce decizia Curtii Supreme a intrat in vigoare, chiriasii imobilului, familia Soare a cumparat imobilul. Auzind despre posibila succesiune, familia Soare a solicitat Directiei Impozite si Taxe Locale Sector 1 – Bucuresti explicatii cu privire la “fantoma”de la nr. 51 A, dar mai ales cu privire la certificatul eliberat pentru familia Cercel in care se atesta ca imobilul de la nr. 51A este domiciliul lui Constantin Cercel. Directia ii raspunde, in anul 2000, ca a fost o “eroare” si ca proprietarul de drept este, conform actelor, familia Soare.

Suceala de zile mari

Dupa decesul lui Constantin Cercel, socrul celebrului doctor, vaduva si sotia directorului Spitalului “Matei Bals” au initiat un proces pentru obtinerea casei din Ion Brezoianu nr. 51. Pe data de 31.10.2003, Judecatoria Sectorului 1, prin judecatorul Carmen Balan, anuleaza decizia Curtii Supreme si ofera imobilul familiei Streinu Cercel.

Doi ani mai tarziu, la apel, judecatorii Georgeta Sarbu si Marioara Arhip decid ca familiile Streinu Cercel si Cercel sunt proprietarii de drept ai imobilului din Brezoianu 51. Dupa aceasta decizie, destinul familiei Soare in casa din Brezoianu nr.51 se incheiase. Trebuia sa paraseasca imobilul cat mai repede, dupa ce statul le luase banii pe el, dupa ce Curtea Suprema anulase orice drept al vreunei terte parti asupra imobilului si dupa ce ani de zile de zbucium si chinuri isi pusesera amprenta asupra sanatatii fizice a membrilor familiei.

Chiar pe ultima suta de metri a acestui calvar, Eugenia Soare a descoperit o noua escrocherie facuta de Constantin Cercel, mandatarul celebrului Palaghita, cel care inselase statul si apoi se daduse persecutat politic: acesta isi falsificase datele din buletin, isi ascunsese copiii declarand ca nu are mostenitori, mintise cu privire la faptul ca era casatorit, isi determinase sotia sa foloseasca numele de fata pentru a obtine anumite privilegii independent de el si, in felul acesta, oferise un imens patrimoniu imobiliar familiei doctorului Streinu Cercel. Apartamentul din str. Ion Brezoianu reprezentand numai o mica parte a averii pe care Palaghita i-a oferit-o, prin donatii si vanzari, familiei doctorului Streinu Cercel.

Iata cateva dintre infractiunile savarsite de catre Palaghita si sotia acestuia, dar care nu au fost luate in seama de procurorii sesizati corect de familia Soare si care, astfel, au determinat obtinerea ilegala a unor bunuri materiale de catre Adrian Streinu Cercel.

Oamenii si nelegiuirile lor

Printre cei care au contribuit la toata aceasta mascarada pe parcursul a 10 ani se numara si functionari publici care au decis, prin eludarea legii, sa fie partasi cauzei uneia dintre tabere.

Iuliana Bendac, procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1, care a dat neinceperea urmaririi penale, de trei ori, in ciuda recomandarilor Despinei Maria Mihai (n.red.- la acea vreme adjunctul procurorului gen. al Romaniei), care i-a dat ordonanta de infirmare a solutiei pentru Carmen Pavel, functionar la Administratia Financiara a Sectorului 1. Aceasta a eliberat acel certificat fiscal in fals pe un numar si o adresa fictiva, 51A, dand astfel posibilitatea comiterii escrocheriei. Marin Dumitru, expert autorizat de cadastru, care a intocmit un dosar cadastral in fals, dosar ce sta si astazi la baza intabularii la BCF sect 1. Zechiu Iasmina, grefier la BCF sect.1, care a intabulat pe numele lui Cercel, in anul 2000, actele acestuia peste actele familiei Soare transcrise in 1998. Cercel Irina si Cercel Streinu Gabriela, care s-au folosit de toate aceste falsuri. Judecatorul Carmen Balan de la Judecatoria Sectorului 1 care a comparat titlurile de proprietate, a incalcat o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila a Curtii Supreme de Justitie si, cu toate ca exista o hotarare ce desfiintase titlul vanzatorului Palaghita si, ca atare, toate actele subsecvente au devenit nule de drept, le-a oferit imobilul fara nici un suport legal. Judecatorii Curtii de Apel Romanita Vranceanu, Georgeta Sarbu si Marioara Arhip, care au incalcat hotararea CSJ, au comparat titlurile, iar decizia lor a fost motivata in totalitate pe denegare de dreptate.

“Tatal meu a fost condamnat pentru evaziune”

Pentru a spulbera orice indoiala cu privire la modul in care statul a confiscat imobilul din strada Brezoianu numarul 51, precum si pentru a indeparta orice fel de suspiciune cu privire la comportamentul lui George Palaghita in legatura cu acest caz, am contactat-o telefonic pe una dintre fiicele acestuia, pentru a ne oferi o parere legata de tatal sau. “Eu eram mica pe atunci, dar tin minte ca tatal meu a fost judecat si condamnat pentru evaziune fiscala si stiu ca statul i-a confiscat cateva bunuri”. Despre modul in care tatal sau a mintit in legatura cu starea sa civila si mostenitorii rezervatari, fata lui Palaghita a sustinut ca “este amoral”. “Nu stiu ce sa va spun mai mult”, a adaugat aceasta.

Aceasta este, pe scurt, istoria a zece ani de procese si suferinte care au marcat cumplit familia Soare. Cancerul si atacurile cerebrale le-au subrezit sanatatea celor care au castigat o casa in fata instantei supreme, au cumparat-o, dar in zilele urmatoare vor fi nevoiti sa plece din ea. Ramane de discutat implicarea doctorului Streinu Cercel in toata aceasta poveste. Rudele sale au tranzactionat absolut totul, dar el stie exact, prin natura relatiilor de rudenie, ca Palaghita este insurat si are mostenitori, ca socrul sau a dat o suma derizorie pe acel imobil, bani pe care nu ii avea, ca toate bunurile dobandite de Palaghita au fost achizitionate intr-un singur an, dar fara ca acesta sa aiba resurse financiare care sa justifice investitiile. Ramane de vazut ce mai poate spune Justitia in acest caz.

Petre NITEANU

Vezi si:

• DEZVALUIRI SOCANTE DESPRE TAMIFLU, GRIPELE AVIARA SI PORCINA SI DESPRE DR. STREINU-CERCEL. “Doar 25% e porcina din ce se declara!”

• Moise Guran despre isteria gripei noi – 2 noiembrie 2009, care a demontat, succint, din cateva cifre, ratiunile psihozei mediatice care se crea de atunci pe toate canalele (vezi de la min. 5)