Este acesta sfarsitul? PREVIZIUNI TOT MAI ALARMISTE DESPRE MONEDA UNICA/ Salvarea bancilor de la faliment de catre guverne: “GRESEALA” PE BANII CONTRIBUABILILOR CARE DETERMINA AUSTERITATEA

• Capital:

Ultima copertă The Economist: “Acesta este într-adevăr sfârșitul?”

Din Vest, criza zonei euro se vede foarte apocaliptic (în cazul în care acest adjectiv suportă grad de comparație). Ultima și cea mai plastică exprimare a acestui lucru este cea mai recentă copertă a publicației economice The Economist, care se întreabă “Acesta este într-adevăr sfârșitul?”

Într-o tulburătoare analiză despre zona euro în care nu lipsesc termeni precum disaster, panics, bank failures, sau collapse, cei de The Economist, poate cea mai prestigioasă economică din lume, scriu că ruperea zonei euro ar înseamna o criză globală mult mai gravă decât cea din 2008-2009.

Alegerea pentru Merkel s-a luat deja

Cuvinte dure la adresa cancelarului german, Angela Merkel. Jurnaliștii The Economist fac o scurtă dar tranșantă analiză a poziției în care se află acum Angela Merkel, arătând că Banca Centrală și cancelarul german nu mai pot continua făcând un corp separat de restul și promițând salvarea euro.“Dacă nu va face o alegere curând, cancelarul german va constata că alegerile s-au luat pentru ea”. Cu aceste cuvinte se încheie una dintre cele mai pesimiste analize ale publicației.

Time: Declinul şi căderea Europei

Nu este prima dată în acest an când o copertă a unei publicații stârnește reacții.  O ediţie a revistei Time din luna august trimite lumii un mesaj care face pielea de găină: Declinul şi căderea Europei. Un bărbat  îmbrăcat precum cei care au jefuit Londra, pe o stradă în flăcări. Dacă, în general, revista are o copertă diferită pentru fiecare continent, această ediţie are o temă şi o imagine unică. “Uniunea sa economică se destramă, Londra este în flăcări, iar paretenerul său comercial care ieri era viabil este astăzi pra slab pentru a îi veni în ajutor sau pentru a ajuta euro. Spuneţi adio vechiului ordin”, explicau editorii alegerea făcută.

AVERTISMENT. Fostul şef al BERD: Euro s-ar putea prăbuşi până de Crăciun

Moneda europeană s-ar putea prăbuşi până de Crăciun dacă la nivelul Uniunii Europene nu se vor lua măsuri adecvate împotriva crizei, a avertizat celebrul economist francez Jacques Attali, fostul director al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), citat de Ria Novosti.

“Întrebarea care se pune în prezent este dacă moneda euro va continuă să existe şi după sărbătorile de Crăciun. Există o singură şansă din două ca moneda unică să reziste după această dată, sau cel puţin să fie angrenată în procesul care duce la colaps”, a afirmat el, într-o declaraţie pentru un post de radio din Bruxelles, preluată de agenţia rusă de presă.

În opinia lui Attali, considerat unul din ideologii globalizării, pentru a preveni colapsul monedei unice este necesar ca BCE să cumpere obligaţiuni guvernamentale ale ţărilor din zona euro aflate în criză, privându-le de o parte din suveranitatea financiară prin instituirea unui control supranaţional asupra bugetului şi amendarea corespunzătoare a legislaţiei UE. “Acestea sunt cele trei trepte ale măsurilor anti-criză. Prima poate fi ridicată în cinci minute, a doua într-o săptămână şi a treia în trei luni. Dar construcţia tuturor trei trebuie începută simultan. În caz contrar, ne vom îndrepta spre catastrofă”, a avertizat el.

La rândul său, parlamentarul european Derk Yan Eppink susține ca ieșirea Greciei din zona euro ar putea reprezenta o soluție pentru criza datoriilor din Europa. Dacă această măsură nu va fi luată, Yan Eppink crede că poate să urmeze colapsul monedei unice. “Uneori mă întreb dacă fie situația se va rezolva, Grecia părăsind zona euro, fie, dacă Grecia nu iese din zona euro, situația se va înrăutăți până în punctul în care, de exemplu, Germania, Olanda, Finlanda și Austria vor spune “ok, noi vom ieși din zona euro”. Și atunci vom avea o prăbușire completă a zonei euro. Desigur, acest lucru nu e ceva ce s-ar putea întâmpla mâine, dar poate fi unul dintre scenariile pe care trebuie să le avem în vedere”, spus, pentru RT, parlamentarul european.

O altă ţară europeană care dă multe bătăi de cap liderilor europeni este Italia. O prăbuşire a economiei italiene ar însemnă moartea euro. Atât preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, cât şi cancelarul german, Angela Merkel, şi-au reafirmat ieri “sprijinul pentru Italia, declarând că sunt conştienţi că o prăbuşire a Italiei va conduce inevitabil la sfârşitul zonei euro, ceea ce va implica o stagnare în procesul de integrare europeană cu consecinţe imprevizibile”, arată un comunicatul al guvernului italian, citat de agenţia AFP.

• ZF: Declaraţie şoc a lui Mark Mobius: Tiparniţa de bani amână, nu împiedică crahul mondial

Capitalismul nu funcţionează pentru că guvernele salvează băncile lacome pe cheltuiala contribuabililor, spune Mark Mobius, preşedintele executiv al Templeton Asset Management. Franklin Templeton este unul dintre cei mai mari 20 de administratori de active din lume.

Băncile şi guvernele sunt în egală măsură vinovate de amploarea crizei dato­riilor suverane. Primele pentru că au intoxicat eco­­­no­miile cu pro­duse financiare com­­­plicate în goa­na după profituri, iar cele din urmă pentru că salvează băn­­cile de propria lăcomie pe chel­tuiala oamenilor de rând, a decla­rat Mark Mobius, supranumit şi gurul pie­ţelor emergente, într-un interviu acor­dat Ziarului Financiar.

Criza datoriilor suverane a aruncat gu­verne, economii şi naţiuni la picioa­rele pieţelor financiare, aceleaşi pieţe pe care statele le-au salvat de la colaps în toamna anului 2008, când gaura defi­citelor s-a lărgit cu trilioanele de dolari care au fost pompate în pieţe drept colac de salvare. Mai întâi Grecia, apoi Italia şi Spania, nici Franţa şi nici Germania nu au scăpat de ameninţarea fără chip a investitorilor din pieţele financiare care cer randamente tot mai mari pentru a cumpăra obligaţiuni emise de aceste state şi a accepta astfel să le fi­nan­ţeze economiile, evitându-se un co­laps. Pentru a câştiga timp, băncile centrale pompează din nou mii de miliarde de euro în pieţe sperând că astfel vor fi înduplecaţi investitorii, iar guvernanţii promit cu mâna pe inimă drastice măsuri de austeritate pentru a-şi reduce deficitele bugetare şi a achita datoriile. Cu toate acestea, incertitu­dinea şi confuzia domină.

“Aceste vremuri sunt extrem de dificile şi confuze pentru un om de rând, iar vina pentru asta o poartă toată lumea: băncile şi guvernele în ega­lă măsură. Structura de bază a sis­te­mului financiar este viciată şi s-a ajuns astfel odată ce băncile au creat şi vândut produse derivate cu consecinţe neştiute asupra sistemului şi care pot ge­nera pierderi extinse. Guvernele sunt vinovate pentru că au permis băncilor să dezvolte aceste produse complicate, extrem de opace, al căror traseu în sistemul financiar este extrem de greu, dacă nu imposibil de urmărit”, a spus Mark Mobius.

Grupul american este în topul celor mai mari douăzeci de admi­nistratori de active din lume, cu active în administrare de peste 670 miliarde de dolari, fiind o parte importantă a acestui sistem. Produsele derivate nu ar fi ajuns să se dezvolte la stadiul ac­tual şi să reprezinte un pericol pentru sistemul financiar dacă nu ar fi existat investitori, fonduri de investiţii care să le cumpere. Cu toate acestea, Mark Mobius este recunoscut drept un investitor tradiţionalist, dedicat investiţiilor în acţiuni şi îşi bazează decizia de inves­tiţie pe vizitele la companii şi întâlniri cu managementul acestora. Pe de altă parte, produsele derivate permit in­vestiţia în aur sau grâu sau în datorii ale unor ţări fără ca investitorul să deţină un gram din marfa pe al cărui preţ pariază.

CDS-urile sunt bomba cu ceas din spatele pieţelor financiare

Mobius atrage atenţia că CDS-urile sau Credit Default Swaps, instru­men­te derivate prin care datoriile sunt asi­gurate împotriva riscului de neplată, sunt extrem de toxice. Joi, 24 noiembrie, prima de risc pentru Ro­mâ­nia reflectată în cotaţiile CDS-urilor a continuat să urce până la 485 de puncte procentuale (4,85%) şi a marcat o creştere de aproape 50 de puncte în ultima săptămână. Aceasta înseamnă că un investitor trebuie să plătească 485.000 de euro pentru a-şi asigura o expunere pe România de 10 mil. euro contra riscului de default.

“Băncile au vândut astfel de CDS-uri mult peste valoarea datoriilor pe care le asigură, astfel că dacă un stat nu şi-ar putea rambursa datoriile, banca ar avea de plăti prin aceste CDS-uri sume şi de douăzeci de ori mai mari decât valoarea datoriei nerambursate către investitori. Tocmai de asta se te­me Banca Centrală Europeană şi face tot posibilul pentru ca Spania sau Por­tu­ga­lia sau alt stat din zona euro să nu intre în default, pentru că valoarea CDS-uri­lor legate de datoriile acestor state este uriaşă şi ar putea exploda di­rect în faţa băncilor. Pericolul din spa­te este mult mai mare, pentru că nu se ştie exact câte astfel de CDS-uri au fost vân­dute, cine le deţine, dar mai ales care este valoarea acestora”, a mai spus Mobius.

Pierderile le suportă oamenii de rând, nu marii investitori

El atrage atenţia că băncile nu ar trebui salvate de la faliment, ci lăsate să îşi asume pierderile pentru că au investit în astfel de instrumente. “Să salvezi băncile de la faliment este o greşeală, băncile trebuie lăsate să îşi asume pierderile. Capitalismul nu funcţionează pentru că guvernele salvează băncile lacome pe cheltuiala contribuabililor. Guvernele tipăresc bani pentru a salva băncile, însă această tipărire de bani nu împiedică un crah mondial, ci doar îl amână. Tipărirea de bani creează inflaţie, iar inflaţia roade din economiile şi pensiile oamenilor de rând. În Statele Unite ale Americii dobânzile sunt la minim istoric de 0%-0,25%, iar inflaţia este de peste 3%, asta înseamnă că un contribuabil pierde bani în fiecare zi din depozitul său, în timp ce băncile câştigă din spread-ul de dobândă“, a continuat Mobius.

Soluţiile lui Mobius de ieşire din criză

Pentru a fi evitat un colaps, capitalismul trebuie să se schimbe, iar Mark Mobius vede salvarea în respon­sabilizarea băncilor pentru investiţiile pe care le fac şi în educarea financiară a oamenilor de rând. “Diviziile de investiţii şi de economii ale băncilor trebuie separate. Prin legea Glass-Steagall adoptată de Congresul american după marea criză din anii treizeci, băncilor le-a fost interzis să mai folosească banii depo­nen­ţilor pentru investiţii riscante şi spe­culative. Prevederile acestei legi au fost însă anulate, iar băncile se pot folosi de banii deponenţilor pentru a cum­păra CDS-uri sau alte produse ex­trem de complicate, să speculeze pre­ţul aurului sau să parieze pe preţul ori­cărui alt activ. Bancherii trebuie să poarte responsabilitatea pentru banii pe care îi investesc, iar investind banii alto­ra, bancherii nu îşi asumă nicio res­pon­sabilitate”, a continuat Mobius.

O altă soluţie este transparen­tiza­rea, standardizarea şi listarea la bursă a produselor derivate astfel încât riscul acestor instrumente finan­ciare să fie cunoscut şi administrat.

Şi mai importantă este însă edu­carea oamenilor de rând:

“Băncile vor face tot posibilul să vân­dă produse complicate pentru că sunt extrem de profitabile. Oamenilor de rând însă nu le pasă, nu sunt inte­re­saţi să se informeze despre cum func­ţionează produsele pe care băncile le vând. O persoană obişnuită va accepta un card de credit dacă banca îi va spu­ne “Ia-l şi cheltuie banii. Nu trebuie să re­turnezi toţi banii imediat. Este însă o abor­dare greşită. Oamenii de rând tre­buie să se informeze. Cred că în şcoli ar trebui introduse lecţii de economie la vârste cât mai fragede, încă din clasele în care elevii învaţă primele no­ţiuni de gramatică”, a conchis Mobius.

Templeton: Dobânzile mari înseamnă de obicei că băncile au probleme

Franklin Templeton este foarte prudent în relaţia cu băncile şi când vine vorba de banii Fondului Proprietatea. “Vrem să fim prudenţi cu lichidităţile de care dispune Fondul şi să nu ne asumăm riscuri mari. Nu vrem să mergem cu banii la băncile care oferă cele mai mari dobânzi pentru că acest lucru înseamnă de obicei că respectivele bănci au probleme“, a spus Greg Konieczny, managerul FP şi vicepreşedinte executiv la Franklin Templeton. În trimestrul al treilea Fondul şi-a retras depozite în valoare de 80 milioane de lei de la Marfin Bank (Cipru) şi a mutat depozitele deţinute la Bancpost (Grecia) la o altă bancă, astfel că la finalul lunii septembrie lichidităţile de circa 300 mil. lei ale FP erau depozitate la cele mai mari bănci din piaţă: BCR, BRD, Raiffeisen, ING, UniCredit.