ERA DICTATURII COMISARILOR EUROPENI?

23-11-2011 12 minute Sublinieri

Noua etapa a crizei: delegarea de SUVERANITATE FISCAL-BUGETARA, EUROBONDURILE si AUSTERITATEA pentru periferia estica

  • Presseurop.eu:

O revoluţie venită de sus

Schimbările politice din Grecia, Italia şi Spania sunt o dovadă că liderii europeni au răsturnat echilibrul puterilor dintre societate şi stat, dintre economie şi politică, iar acum nu mai ştim unde este locul cetăţenilor.

Ce s-a întâmplat totuşi în Europa între căderea guvernelor grec şi italian şi dezastrul stângii spaniole la alegerile din această duminică? O peripeţie în povestea schimbărilor politice obosite să mai alerge în urma crizei financiare? Sau trecerea unui prag în evoluţia acestei crize, producând schimbări ireversibile în instituţii şi modul lor de legitimare? În ciuda necunoscutelor, trebuie luat riscul de a face un bilanţ. Peripeţiile electorale (ca cea care se va produce poate în Franţa în următoarele şase luni) nu necesită comentarii grandilocvente. Am înţeles că alegătorii aruncă vina pe guverne pentru insecuritatea din ce în mai mare în care trăiesc acum majoritatea cetăţenilor ţărilor noastre şi nu-şi fac prea multe iluzii nici despre succesorii lor (deşi putem modula: după Berlusconi, este de înţeles că Monti, pentru moment, bate orice record de popularitate). Problema cea mai gravă priveşte schimbările instituţionale. Conjuncţia demisiilor sub presiunea pieţelor care fac să urce şi să coboare ratele de dobânzi ale împrumuturilor, a afirmării unui “directorat” franco-german în sânul UE, şi a urcării la conducere a unor “tehnicieni” legaţi de finanţa internaţională, propuşi sau supravegheaţi de FMI, nu poate să nu provoace dezbateri, emoţii, îngrijorări, justificări.

Era dictaturii comisarilor

Una dintre temele cele mai frecvente este cea adictaturii comisarilor” care suspendă  momentan democraţia, în scopul de a recrea posibilitatea acesteia – un concept definit de Bodin în zorii statului modern şi teoretizat mai târziu de Carl Schmitt.

Comisarii” de astăzi nu pot fi soldaţi sau avocaţi, ci trebuie să fie economişti. Iată ce scrie editorialistul cotidianului Le Figaro în 15 noiembrie: “Domeniul de aplicare şi durata mandatului [ai Di-lor Monti şi Papademos] trebuie să fie suficient de extinse pentru a permite să fie eficiente. Dar ei trebuie, unul ca şi celălalt, să fie supravegheaţi, în scopul de a asigura, în cele mai bune condiţii, revenirea la legitimitatea democratică. Nu trebuie să se poate spună că Europa nu se construieşte decât pe spinarea poporului“.

Acestei referinţe eu îi prefer totuşi alta: cea a unei “revoluţii de sus” pe care, sub biciul necesităţii (prăbuşirea anunţată a monedei unice), ar încerca să o facă liderii naţiunilor dominante şi “tehnostructura” de la Bruxelles şi Frankfurt. Ştim că acest concept, inventat de Bismarck, desemnează o schimbare a structurii de “constituţie materială“, deci a echilibrelor de putere între societate şi Stat, între economie şi politică, rezultând dintr-o strategie preventivă” din partea claselor conducătoare. Nu este oare ceea ce este pe cale să se întâmple cu neutralizarea democraţiei parlamentare, cu instituţionalizarea controalelor bugetare şi a fiscalităţii de către UE, cu sacralizarea intereselor bancare în numele ortodoxiei neoliberale? Desigur, aceste modificări stagnează de mult timp, dar nu fuseseră niciodată revendicate în numele unei noi configuraţii a puterii politice. Wolfgang Schäuble nu a greşit deci atunci când a spus că o eventuală alegere a preşedintelui Consiliului European prin sufragiu universal ar fi o “adevărată revoluţie“, care ar da noului edificiu un luciu democratic. Dar revoluţia este în curs de desfăşurare, sau cel puţin se schiţează ca atare.

Revoluţia edificiului european este deja în mers

Trebuie să recunoaştem totuşi că tentativa poate eşua. Trei obstacole stau în calea ei, care îşi pot combina efectele pentru a conduce la o criză şi mai rea, şi deci la “sfârşitul” Europei în calitate de proiect colectiv. Primul este faptul că nicio configuraţie instituţională nu poate, prin definiţie, linişti pieţele – numele de cod pentru oprirea speculaţiei – deoarece aceasta se hrăneşte atât din riscurile de faliment cât şi din potenţialul pentru câştiguri pe care aceste riscuri le oferă pe termen scurt. Acesta este principiul proliferării “produselor” derivate şi spread-ului de dobânzi ale împrumuturilor [diferenţa]. Instituţiile de investiţii care alimentează shadow banking-ul [operaţii financiare necontrolate]  au nevoie să împingă bugetele naţionale pe marginea prăpastiei, în timp ce băncile au nevoie să poată conta pe state (şi pe contribuabili), în caz de criză de lichidităţi. Dar şi unele şi celelalte constituie un circuit financiar unic. Atâta timp cât “economia datoriei“, care reglementează acum societăţile noastre de sus în jos, nu este regândită, nicio “soluţie” nu va fi viabilă. Ori a priori “guvernanţa actuală exclude această regândire“, chiar dacă trebuie pentru aceasta să sacrifice orice creştere pe termen nelimitat.

Al doilea obstacol este intensificarea contradicţiilor intra-europene. Nu numai că “Europa cu două viteze” este înscrisă în fapte, ci chiar se va transforma în Europa cu trei sau patru viteze, şi va fi în pericol să se sfâşie în orice moment. Printre ţările care nu fac parte din zona euro, unele (sub-contractori ai industriei germane în Est) vor căuta mai multă integrare, în timp ce altele (în primul rând Marea Britanie), în ciuda dependenţei lor de piaţa unică, vor ajunge să rupă sau să-şi întrerupă temporar apartenenţa. Iar în ceea ce priveşte mecanismul de “sancţiuni” împotriva elevilor slabi ai disciplinei bugetare, ar fi iluzoriu de crezut că nu va afecta decât câteva “periferii. Şi este suficient să constatăm unde a condus deja acesta o Grecie exsanguă, pe muchie de răscoală, ca să imaginăm apoi efectele unei generalizări ale aceleiaşi “reţete” la toată Europa. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, “directoratul“, franco-german, deja zdruncinat de dezacordul cu privire la rolul Băncii Centrale, are foarte puţine şanse de a ieşi mai puternic din aceste încercări, în pofida intereselor electorale ale membrilor săi, şi mai ales ale preşedintelui francez.

Cel mai greu obstacol, opinia publică

Dar obstacolul cel mai greu de depăşit va fi de partea opiniei publice. Bine înţeles şantajul cu haosul, ameninţarea unei degradări a notei permanent suspendată, asemeni unei săbii a lui Damocles, poate tetaniza reflexele democratice. Guvernele nu pot amâna indefinit nevoia de a obţine un acord popular pentru modificările tratatelor, oricât de “reduse” ar fi acestea. Şi orice consultare este susceptibilă să se întoarcă împotriva proiectului, aşa cum s-a întâmplat deja în 2004. Crizei strategiei i se va adăuga atunci o criză a reprezentării, şi ea deja destul de avansată.

Nu e de mirare, în aceste condiţii, ca voci critice să se facă auzite. Dar acestea o fac în direcţii opuse. Unele (precum Jürgen Habermas) susţin o “consolidare a integrării europene“, dar spun că este viabilă doar dacă ar conţine o triplă “re-democratizare”: reabilitarea politicii în detrimentul  finanţei, controlul deciziilor centrale de către o reprezentare parlamentară întărită, întoarcerea la  obiectivul de solidaritate şi reducerea inegalităţilor între ţările europene. Altele (precum teoreticienii francezi ai de-mondializării) văd în noua guvernare rezultatul supunerii popoarelor “suverane” unei construcţii supranaţionale care poate doar servi neoliberalismului şi strategiei sale de “acumulare prin deposedare“. Primele sunt în mod clar prea puţine iar celelalte sunt expuse periculos la fuzionarea cu naţionalismul potenţial xenofob.

Marea întrebare este de a şti cum se va orienta “revolta cetăţenilor“, pe care Jean-Pierre Jouyet [Preşedintele Autorităţii pieţelor financiare însărcinate cu reglementarea pieţei financiare de la Paris] nu s-a temut acum câteva zile să o anunţe ca apropiindu-se asemeni unui val împotriva “dictaturii pieţelor”, căreia guvernele au ajuns să-i fie instrumente. Se va întoarce oare această revoltă “împotriva instrumentalizării datoriei“, care traversează graniţele, sau va desemna “integrarea europeană sub forma ei actuală” ca fiind un leac mai rău decât boala? Va încerca oare, oriunde gestionarea crizei concentrează puterile de drept sau de fapt, să ridice contra-puteri, nu numai constituţionale, dar şi autonome şi, dacă este necesar, insurecţionale? Se va mulţumi oare să ceară reconstituirea vechiului stat naţional şi social, astăzi ros de economia datoriei, sau va căuta alternative socialiste şi internaţionaliste, bazele unei economii a utilului şi a activităţii, la scara mondializării la care Europa este în definitiv doar o provincie? De fapt, putem paria, întinderea şi distribuţia în Europa a inegalităţilor şi a efectelor recesiunii (mai ales a şomajului), vor fi factorii determinanţi pentru ştergerea acestor incertitudini. Dar capacitatea de analiză şi de indignare a “intelectualilor” şi a “militanţilor” sunt cele care vor da – sau nu – mijloacele simbolice.

Elevii slabi, sub tutelă

Europa caută metode pentru a plasa sub administraţie controlată statele slabe”, titrează The Irish Times. Potrivit cotidianului irlandez, “Comisia Europeană doreşte ca autorităţile de la Bruxelles să aibă posibilitatea de a plasa ţările din zona euro care au dificultăţi financiare sub o formă de ‘tutelă a UE’, o iniţiativă faţă de care Germania şi-a exprimat mult timp opoziţia”.

Potrivit publicaţiei De Volkskrant, planul s-ar putea concretiza prin prezentarea unor recomandări din ce în ce mai stricte, obligativitatea prezentării unor rapoarte de activitate, teste de rezistenţă pentru bănci, efectuarea de inspecţii de către delegaţi ai Comisiei Europene şi, în situaţiile cele mai grave, acordarea de finanţări obligatorii prin Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF) însoţită de plasarea sub supraveghere, inclusiv o reducere a subvenţiilor. Ceea ce cotidianul olandez rezumă pe prima pagină prin: “Păcătoşii din zona euro pierd subvenţiile”.

Ziarul olandez notează că “ideea ca politicienii iresponsabili să fie sancţionaţi prin intervenţia Executivului de la Bruxelles este salutată de Olanda. Premierul Mark Rutte şi ministrul olandez al Finanţelor, Jan Kees de Jager, au făcut lobby în ultimele luni la omologii lor europeni pentru o ‘intervenţie etapizată’ – adică un stat îşi va pierde din ce în ce mai mult prerogativele în funcţie de înrăutăţirea situaţiei financiare”.

Imediat ce se va ajunge la o situaţie de disciplină financiară, se va lua în considerare emiterea celebrelor “euroobligaţiuni”, certificate de trezorerie europene, explică The Irish Times. Proiectele Comisiei Europene, “care întâmpină rezistenţa unor ţări din sud, mai ales a Franţei”, vor fi prezentate pe 23 noiembrie şi dezbătute pe 9 decembrie de liderii europeni, subliniază De Volkskrant.

Bine observă Robert Samuelson, creșterea mizei în jocul bail-out-urilor succesive mută în consecință problema guvernării la un nivel tot mai înalt. Când Grecia e salvată, își pierde din suveranitate – pe motivul (ușor de înțeles) că nu poți lăsa guvernul grec să decidă în continuare pe banii vest-europenilor. Ce nu se spune (încă) este cui vor preda suveranitatea statele vest-europene, atunci când vor fi salvate cu 1-2 trilioane (varianta optimistă)? Căci, logic, nu va putea fi lăsată Italia să se administreze în continuare.

Samuelson răspunde:

In fact, it is not too much of a stretch to imagine a scenario in which Europe, Japan, and the United States all lose their sovereignty in the next few years. We could all be subject to financial control boards under the auspices of the IMF.

Exact. Asta e găselnița. Se va înființa un guvern de tehnocrați, independenți normal (la ce vă gândeați?!), care vor da buline guvernelor naționale. Centralizarea este mult mai ușor de vândut în felul acesta. Ar fi prea dificil politic să zici din prima: guvern politic mondial! Nota bene: va avea și sprijinul Vaticanului!

Tot stau și mă întreb: cât de naiv să fii ca să nu înțelegi filmul în care jucăm cu toții? Mai ales că nu se joacă de ieri, ci de multă vreme (criza actuală e doar ultimul episod). Foarte, foarte naiv. Adică un excelent specimen cultivat în sistemul educației publice, care te învață orice, mai puțin pe ce lume trăiești.

  • Hotnews:

CE propune un control mai strict al Uniunii asupra bugetelor din zona euro

Comisia Europeana a propus, miercuri, o serie de noi legi prin care sa se asigure ca bugetelor tarilor din zona euro nu incalca regulile UE si ca statele membre isi diminueaza datoriile, titreaza Reuters. Noul regulament presupune un control mult mai strict al Uniunii asupra politicilor bugetare ale tarilor membre ale zonei euro.

Proiectul prezentat de Comisia Europeana, organul executiv al Uniunii Europene, i-ar permite sa examineze proiectele de buget ale tarilor din zona euro pana la jumatatea lunii octombrie si sa ceara o revizuire a acestora in cazul in care nu sunt in conformitate cu normele bugetare ale UE. Proiectele de buget ale tarilor din zona euro ar urma sa se bazeze pe previziuni independente. O alta clauza a regulamentului creeaza un temei juridic pentru supravegherea atenta a tarilor care fie primesc deja ajutor financiar de urgenta din partea Uniunii, fie se confrunta cu o instabilitate financiara grava.

“Pentru a reveni la crestere economica, statele membre trebuie sa mareasca standardele in ceea ce priveste punerea in practica a angajamentelor de reforme structurale, dar si a celor pentru o integrare mai profunda a zonei euro”, a declarat presedintele CE, Jose Manuel Barosso. “Obiectivele ce stau la baza acestui pachet – cresterea economica, stabilitatea financiara, disciplina bugetara – sunt conectate. Avem nevoie de toate, daca vrem sa depasim starea de urgenta actuala [n.r. si sa avansam] catre o Europa in care solidaritatea este echilibrata de o responsabilitate consolidata”, a adaugat Barroso.

De indata ce se reuseste impunerea unui control mai strict asupra politicilor fiscale nationale ale statelor din zona euro, cele 17 tari ce folosesc, pana la ora actuala, moneda unica ar putea imprumuta in comun, de pe piata, folosind “obligatiuni pentru stabilitate”. Comisia a prezentat trei optiuni pentru de obligatiuni comune, fara a da insa detalii cu privire la varianta cea mai potrivita.

Conform unui comunicat al corpului executiv al UE,Comisia precizeaza cu claritate faptul ca orice miscare in directia introducerii obligatiunilor pentru stabilitate poate fi realizabila si dezirabila doar daca ar exista o consolidare simultana a disciplinei bugetare“.

PE reactioneaza la ideea crearii obligatiunilor de stabilitate

Comisia Europeana crede ca singura modalitate de a iesi din criza datoriei este crearea de euro obligatiuni. Ca si statele membre si Parlamentul European este divizat privind aceasta idee care ar putea implica modificarea Tratatului UE. Bruxelles-ul cere insa in general sa i se dea puteri crescute in domeniul guvernantei economice, scrie RFI Romania. Comisia Europeana a lansat o consultare in 23 noiembrie privind mutualizarea datoriilor externe detinute de statele zonei euro, ca singura solutie viabila a actualei crize.

Iata cum s-ar traduce ideea emiterii de euro obligatiuni, mai nou rebotezate obligatiuni de stabilitate, despre care  liberalii europeni cred ca va fi unul din stalpii economiei europene. Liberalii vad aici o buna ocazie ca dezbaterea si nu doar ea ci si actiunile sa fie repuse in mana institutiilor europene si nu in cele nationale. Dar de fapt, daca este sa ne aplicam in detaliu asupra celor propuse de Comisia Europeana, remarcam trei idei adiacente din care doar una nu necesita o schimbare a Tratatului UE.  Aceasta arata ca euro obligatiunile s-ar substitui partial celor nationale iar fiecare stat ar fi nevoit sa depuna garantii pentru ele. Acestea ar fi doar partial comune.  Intrucat este relativ simplu de aplicat, aceasta este metoda retinuta de liberali.

Ea nu este insa metoda considerata cea mai eficienta de Comisia Europeana. In opinia comisarilor europeni, cel mai bine ar fi ca printr-o modificare a Tratatului sa se creeze euro obligatiuni care ar inlocui complet imprumuturile facute de statele zonei euro. Acestea ar beneficia de garantii comune ale statelor euro, ceea ce ar duce la mai multa responsabilizare a politicienilor si a actorilor financiari. Crestin-democratii europeni sunt si ei bucurosi de propunerea Comisiei Europene si spun ca vor analiza si vor raspunde diferitelor optiuni privind euro obligatiunile.

Socialistii europeni sunt insa mai reticenti iar crestin-democratii ii someaza sa se decida in favoarea propunerilor. Pentru ei, deja toate propunerile recente de revigorare economica si de iesire din criza datoriei nu contin un aspect social adecvat. In fine, lupta care se da acum intre Bruxelles si capitalele europene priveste suprematia in luarea deciziilor. Comisia Europeana si Parlamentul European sunt clare in aceasta privinta: situatia este grava, ea nu poate fi reglata prin negocieri intre state, marcate de egoisme nationale. Metoda UE, cea comunitara trebuie aplicata.

Marile capitale nici nu vor sa auda de aceasta. Paris si Berlin, secondate uneori de Londra, pastreaza pentru moment proiectul in mainile lor si dicteaza intregii zone euro si UE ceea ce este de facut. Singura nota disonanta din marile capitale a sosit de la Roma unde noul prim-ministru italian Mario Monti, un fost comisar european, apara metoda comunitara. Iar la Haga, cu un impact limitat, prim-ministrul olandez Mark Rutte a cerut in urma cu cateva saptamani ca la Bruxelles, comisarul european al afacerilor economice Olli Rehn sa primeasca puteri sporite.

Ne putem insa intreba care va fi impactul consultarii lansate de Comisia Europeana din moment ce Germania a respins de la bun inceput ideea emiterii de euro obligatiuni. Berlin crede ca se pune astfel caruta inaintea boilor, ca ideea nu va avea niciun impact si ca cel mai bine ar fi ca o noua disciplina bugetara sa fie impusa zonei euro. Aceasta ar trece printr-o modificare a Tratatului European, idee respinsa de multe capitale si de Parlamentul European, si ar prevede printre altele actiuni in justitie impotriva tarilor nedisciplinate din punct de vedere bugetar.

Patru scenarii pentru reinventarea Europei

In spatele crizei euro pandeste o provocare fundamentala si mai serioasa: cvasi-colapsul sistemului politic al UE. Ascensiunea populismului anti-UE de-a lungul si de-a latul Europei i-a impiedicat pe politicienii continentului sa inteleaga proportiile provocarilor politice.

Interventii institutionale tehnocratice au provocat si mai mult populism. Liderii europeni sunt acum incapabili sa rezolve criza euro, deoarece ei pot forta doar solutii nepotrivite prin portite existente in Tratatul de la Lisabona. In Patru scenarii pentru reinventarea Europei, directorul Consiliului European pentru Relatii Externe, Mark Leonard, ofera un nou cadru pentru intelegerea crizelor de eficienta si de legitimitate ale Europei si examineaza obstacolele politice si legale din calea unei solutii in diverse state membre, noile sciziuni culturale din Europa si ascensiunea noilor forte populiste (jnclusiv o discutie a noilor chestiuni germane si britanice). El prezinta diverse scenarii pentru rezolvarea crizei euro asa incat sa nu fie exacerbata criza cronica a declinului puterii europene.

Integrarea asimetrica va continua sa duca la tot mai multe solutii fara modificari ale tratatului. Aceasta este cea mai usoara solutie, dar risca sa esueze in rezolvarea crizei, exacerband rezistenta cetatenilor Europei si usurand trecerea de la o Uniune Europeana fondata pe reguli la una fondata pe putere. O zona euro mai mica, eliminarea grecilor si probabil a altora, ar fi mai sustenabila si mai putin dureroasa, dar ar putea declansa un tsunami de panica. Aceasta ar rezulta in destramarea euro, o profunda recesiune si pierderea influentei UE in lume.  O uniune politica prin modificarea tratatului ar fi cea mai sustenabila si completa, dar este insotita de riscul unui esec specaculos, de exemplu prin voturi de respingere in parlamente sau la referendumuri, ceea ce ar duce la dezintegrarea UE insasi.

Federalismul fara federalisti, intemeiat in jurul unei integrari mai profunde in cadrul eurozonei, dincolo de limitele tratatelor si institutiile europene existente. Dar acesta ar risca sa duca la aparitia unui “golf” in interiorul Europei si la marginalizarea UE-17 la nivel global. Autorul argumenteaza ca UE si-a pierdut legitimitatea deoarece liderii sai nu pot sa actioneze. Dar motivul pentru care ei nu pot sa actioneze este ca UE are atat de putina legitimitate. El examineaza cele trei canale traditionale pentru intarirea participarii democratice si a legitimitatii – alegerea oficialilor europeni, referendumurile si deciziile nationale de retragere si neparticipare – si concluzioneaza ca fiecare dintre aceste cai ar putea sa faca Europa si mai greu de guvernat. Cercetarea pentru “Patru scenarii pentru reinventarea Europei” se bazeaza pe interviuri cu inalti oficiali si personalitati politice din 19 state membre UE. Documentul este prima publicatie oficiala a noului proiect major al Consiliului European pentru Relatii Externe pe tema reinventarii.

Comisia Europeană discută astăzi metodologii de “colegializare” a datoriilor prin emiterea de obligaţiuni comunitare. Franţa şi, mai ales, Germania se opun. Adversari sau susţinători, toată lumea este de acord: mai devreme sau mai târziu va veni şi vremea eurobondurilor.

De o parte sunt aşa-numitele state PIGS – Portugalia, Italia, Grecia şi Spania. De cealaltă, Germania, Austria, Olanda şi Finlanda. Pentru obligaţiunile zonei euro vor fi responsabile toate statele; de profitat vor profita însă mai ales cele îndatorate, ale căror datorii vor beneficia de dobânzi mai rezonabile. De cealaltă parte, Germania îşi pune gir propria bonitate – şi, prin urmare, va avea parte de dobânzi mai severe.

La München, institutul IFO estimează cheltuielile suplimentare anuale ale Germaniei la valori oscilând între un minim de 33 şi un maxim de 47 de miliarde de euro. E o eroare, comentează Gustav Horn, directorul Institutului pentru Macroeconomie şi Studii Conjuncturale, în opinia căruia, dimpotrivă, Germania a reuşit, în intervalul din urmă, mai ales ca urmare a crizei, să se împrumute mai ieftin decât oricând.

Nici şeful europarlamentarilor socialişti, germanul Martin Schulz, nu crede în cifrele horror avansate de alarmişti. Sigur, nimeni nu îţi oferă gratis cu dobândă zero dar soluţia aceasta “costă Germania oricum mult mai puţin decât o veşnică suplimentare a volumului monetar al paraşutei de salvare sau chiar decât un euro falimentat”. Şi, completează Schulz, dobânzile ridicate ale statelor PIGS sunt şi rezultatul prelungitei lor singurătăţi în încercarea de a ieşi din criză. Altfel spus, politicianul sugerează că eurobondurile pot fi şi un simbol al unui viitor comun al statelor din zona euro. Părerea este împărtăşită şi de Bert Rürup, fostul preşedinte al Consiliului German al Experţilor Economici, în opinia căruia eurobondurile sunt pasul logic următor în procesul de integrare europeană.

Adversarii obligaţiunilor europene le catalogează drept “droguri dulci” – pentru că taie păcătoşilor pofta de a se îndrepta. Adică, taie elanul austerităţii, pentru că, până la urmă, de instituirea măsurilor drastice se ocupă nişte politicieni al căror principal obiectiv este realegerea. Eurobondurile nu fac decât să dea la o parte disciplina financiară pentru a face loc mecanismelor politice, afirmă Heribert Dieter de la Fundaţia pentru Economie şi Politică din Berlin. Or, aşa ceva a cam dat rateuri în trecut. Excepţiile se numesc Finlanda şi proaspăt venita în familia euro Estonia, singurele state care au respectat criteriile de convergenţă stabilite la nivel comunitar.

Autor: Zhang Danhong / Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident

Nota noastra:

In esenta, ne aflam pe linia scenariului descris aici: “BILDERBERGII” – LA PUTERE IN EUROPA, OFICIAL, PE NOUL VAL AL “REVOLUTIILOR” TEHNOCRATE, SOFT

Emiterea eurobondurilor sau euro-obligatiunilor ar insemna, practic, ca Banca Centrala Europeana sa “garanteze” datoriile suverane ale statelor nationale. Intr-un fel, ar insemna ca BCE sa rascumpere datoriile statelor nationale care ar deveni, astfel, datoare vandute nu “pietelor” sau “bancilor”, ci Uniunii Europene.

Evident ca aceasta etapa, inca ipotetica, nu poate fi insotita decat de delegarea de suveranitate fiscala si bugetara catre Comisia Europeana. De aceea, se poate vorbi atat de fatis despre o dictatura a comisarilor, chipurile necesara ca o etapa provizorie pentru inlaturarea efectelor crizei. Dupa cum lesne se poate intui, avem aceeasi logica similara marxismului: dictatura proletariatului era vazuta ca o etapa necesara pentru trecerea de la democratiile burgheze, capitaliste, catre societatea comunista perfecta. Era, asadar, acea etapa necesara (si violenta) prin care se distrugeau in mod programatic si constient vestigiile vechii lumi pentru instaurarea utopiei comuniste.

Asa si acum: dictatura comisarilor, provizorie, s-ar prespune ca e doar o etapa provizorie catre adevarata solutie la problema crizei datoriilor si a erodarii statului national. Aceasta “adevarata solutie”, asa cum ar reiesi si din analiza lui Etienne Balibar, ar putea fi:

atat o “democratizare” a Uniunii Europene prin orientarea revoltei cetatenilor catre “sistem” pentru a legitima popular Statele Unite ale Europei; cat si…

– punerea acestei “revolutii” in siajul unei alteia, economic-financiare, un fel de socialism bancar.

Pana atunci, in etapa dictaturii comisarilor, ne revine noua, periferiei estice, locul privilegiat de aplicare a austeritatii FMI si CE. Pentru ca ne aducem aminte ca “profetul crizei” recomanda exact acesti pasi descrisi mai sus:

“Doar dacă Banca Centrală Europeană va deveni un creditor suprem şi va tăia politicile monetare la zero, totul combinat cu o reducere a valorii euro la paritate cu dolarul, plus un stimul financiar pentru Germania şi pentru nucleul zonei Euro, în timp ce periferia implementează austeritatea, se va putea opri probabil dezastrul care urmează”.

Lucru care coincide perfect si cu viziunea FMI in materie…

Legaturi:


Categorii

Acordul cu FMI, Criza datoriilor suverane, Criza mondiala, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Opinii, analize, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “ERA DICTATURII COMISARILOR EUROPENI?

  1. http://www.gandul.info/de-ce-iubesc-romania/de-ce-iubesc-romania-dana-bates-pionier-in-valea-jiului-intalnirea-unui-texan-cu-ortodoxia-si-deochiul-8997963

    Merita un topic special acest caz, cum lucreaza Bunul Dumnezeu!

    Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-ne Tie sa-ti urmam!

  2. Pingback: STAT EUROPEAN TOTALITAR: obiectivul crizei artificiale a datoriilor suverane, considera un economist leton
  3. Hollywood planetar,atentate teroriste,revolutii de catifea sau singeroase,crize economice,alegeri politice,mass-media…totul este un spectacol urias.Acum 3 ani ,bancile erau in colaps,statele pe unele nationalizindu-le,pe altele imprumutindu-le cu mii de miliarde de dolari ( de unde ? …ori prin tiparire de bani ori mai simplu,printr-o simpla modificare de cont,in computere,daca esti de-al lor ) iar acum statele sint falimentare si bancile (?) le-ar putea salva,dar cu ce bani ? Pai cu cei dinainte,nu ?

    Daca observati,mai toate statele sint datoare vindute,SUA fiind in frunte.Dar paradoxal,suma datoriilor depaseste de mii de ori suma banilor imprumutati.Ca si cum eu i-as imprumuta pe cei de la razboiintrucuvint cu 1 dolar,iar ei mi-ar datora 1 miliard.Daca adunam,ca la contabilitate,citi bani au de primit tarile creditoare si citi bani au de dat cele debitoare,diferenta nu este aprox zero,ci uriasa.Poate ca nici nu mai sint bani,ci doar niste numere,pe care unii le insereaza in conturi de banci clientelare.

    Ex:greenspanii de la Federal Reserve pot crea un cont la banca Goldman Sachs in care sa insereze 1 trilion de dolari,din nimic.Cei care controleaza activitea acestei banci fiind tot ei. Asa ca, cine este impotriva ? Cu acesti bani din nimic,ei pot cumpara Romania,Polonia,Wall-Streetul,etc.Cumpara politicieni,guvernatori de baci centrale din tarile tinta,instraineaza bogatii nationale,cumpara servicii de securitate,etc.Pun baze militare peste tot,astazi impotriva dusmanului invizibil,miine impotriva popoarelor.Se extind precum celulele canceroase.

    Omenirea este ca un om in virsta de 135 de ani,bolnav de alzheimer,schilod precum cei de la auschvitz,cu ochelari cu dioptrii 12,surd si mut,cu pempersi la fund si care zace in pat,hranit cu seringi si tuburi,abia mai respirind…Cit s-o mai duca saracul ? A fost alain delon,acum e gloaba batrina. In ceruri cu noi de acuma,e vremea spovedaniilor,impacarii cu cei carora le-am gresit,in alta parte intinerim si ne continuam viata,pe aici se trage cortina.

  4. Pingback: Este acesta sfarsitul? PREVIZIUNI TOT MAI ALARMISTE DESPRE MONEDA UNICA
  5. Pingback: MERKEL SI SARKOZY PREGATESC MODIFICAREA TRATATELOR UE: mai multa DISCIPLINA FISCALA, adica mai multa AUSTERITATE pentru RASARITENI
  6. Pingback: Von Rompuy, presedintele UE, isi arata coltii: COMISIA EUROPEANA SA IMPUNA AUSTERITATEA DIRECT, IN LOCUL GUVERNELOR!
  7. Pingback: "Adio, dulce suveranitate": CONSECINTA SUMMIT-ULUI EUROPEAN "ISTORIC". Romania, in jugul GUVERNANTEI FISCALE si al constrangerilor bugetare. IN PLUS, "DONAM" MILIARDE DE EURO LA FMI!
  8. Pingback: NOUA ORDINE EUROPEANA: saracie planificata de la an la an/ BASESCU A DEVENIT ANTI-SISTEM SI ANTI-PIATA?!/ Vremurile in care pariul pe Apocalipsa a devenit rentabil
  9. Pingback: REEDUCAREA DE BUNAVOIE A OAMENILOR “SUBTIRI” sau cum ajung “intelectualii de dreapta” APLAUDACII DE DUZINA AI TIRANILOR - Razboi întru Cuvânt
  10. Pingback: Mecanismul European de Stabilitate: DICTATURA EUROCRATILOR DEMONSTRATA VIDEO - Razboi întru Cuvânt
  11. Pingback: “Apocalipsa” UE-2012: AGENDA ALARMISTA CU TINTA PRECISA/ Grecia: situatie grava in SISTEMUL SANITAR/ Sistemul de pensii publice din Europa: BOMBA CU CEAS (Stiri economice) - Razboi întru Cuvânt
  12. Pingback: Tratatul de stabilitate european, “OPTIUNEA SEVERA” a presedintelui Traian Basescu, o “bataie de joc”. Uniunea Europeana: SPATIUL VITAL pentru Germania si SFARSITUL STATULUI NATIONAL - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: Traian Basescu ne arata CAT DE BUNA ESTE CRIZA pentru… formarea STATELOR UNITE ALE EUROPEI. Cedarea de suveranitate este INSUFICIENTA! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: CONSPIRATIA EURO, cea mai ampla din istorie? Cum au ajuns STATELE UNITE ALE EUROPEI "SINGURA ALTERNATIVA" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Pingback: Demostene Andronescu despre UNIUNEA EUROPEANA CA PRELUNGIRE TOTALITARA “SOFT” A COMUNISMULUI BOLSEVIC. Si despre colonizarea euro-americana, prin instrumente ca FMI si Banca Mondiala -
  16. Pingback: D’ale austeritatii: DATORIILE PUBLICE sunt o ARMA ATOMICA nefolosita, iar Germania IMPRUMUTA tarile “periferice” ca sa ii fie CUMPARATE produsele de export - Recomandari
  17. Pingback: “ADEVARATA FATA A UNIUNII EUROPENE”- [VIDEO - subtitrare in limba romana]. Un film documentar britanic despre agenda MEGA-GUVERNULUI de la Bruxelles - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare