Incredibil, dar adevarat: “POLITIA SCOLII” DIN SUA ARESTEAZA SI ADUCE IN JUSTITIE COPII, pentru micile obraznicii nevinovate din scoala!

• Guardian.co.uk: Şcolile din S.U.A. cu propriile forţe poliţieneşti

Vedem din ce în ce mai des şcoli americane cu poliţişti patrulând pe coridoare şi elevi arestaţi pentru aruncarea unor avioane de hârtie ori pentru că nu şi-au strâns firmiturile de pe podeaua cantinei. De ce insistă statul să incrimineze comportamentul normal al adolescentului?

Acuzaţia consemnată în procesul verbal este: “a deranjat ora”. Dar acesta nu prea este modul în care eleva de 12 ani, Sarah Bustamantes, consideră că s-au desfăşurat lucrurile, având în vedere că a fost arestată pentru că şi-a pulverizat parfum, de două ori, întrucât ceilalţi elevi o agasau şi o acuzau că “miroase!”.

“Sunt ciudată şi ceilalţi copii nu mă plac!” mărturiseşte Sarah, diagnosticată recent cu deficit de atenţie şi afecţiune bipolară şi care este totodată conştientă că este supraponderală. “Îmi vorbeau foarte urât şi foarte jignitor. Se tot luau de mine. Apoi m-am dat cu parfum iar ei au început să ţipe că e cel mai urât miros pe care l-au simţit vreodată. Atunci doamna profesoară a chemat Poliţia”.

Poliţistul însă nu au avut mult de mers. El patrulează coridoarele Şcolii Generale Fulmore din Austin, Texas. Asemeni sutelor de alte şcoli din Texas, dar şi din majoritatea statelor americane, Şcoala Generală Fulmore are acum parte de poliţişti adevăraţi, care patrulează coridoarele, înarmaţi cu arme letale, pentru a menţine ordinea şi disciplina elevilor în cantină, coridoare, locuri de joacă, terenuri de sport şi chiar în timpul orelor. Sarah a fost ridicată de la ore, acuzată de comiterea unui delict penal şi citată pentru a se prezenta în instanţă.

Zilnic, sute de elevi de şcoală generală, apar în faţa judecătorilor din Texas fiind acuzaţi de comiterea unor delicte constând în: înjurături, obrăznicii, certuri pe terenul de sport etc. Copiii au fost arestaţi pentru posesie de ţigări normale, pentru îmbrăcăminte nepotrivită şi chiar pentru că au întârziat la ore.

În anul 2010, poliţiştii din Texat au încheiat aporoximativ 300 000 de procese verbale pentru astfel de delicte, amendând elevi chiar şi de 6 ani, sancţiuni care au rezultat în plata unor amenzi, muncă în folosul comunităţii dar şi închisoare corecţională. Ceea ce altă dată se rezolva cu o muştruluire a profesorului, o vizită la cabinetul directorului sau mai grav, un telefon adresat părinţilor, poate astăzi provoca un arest înregistrat în cazierul penal persoanal, ceea ce poate afecta grav şansele unor elevi de a obţine burse la colegii ori chiar de a-şi găsi o slujbă mai târziu.

“Din păcate am adus comportamentul copiilor în sfera penală”, ne-a spus Kady Simkiss, avocatul care a reprezentat-o pe Sarah în instanţă. “Sunt copii! Deranjarea orelor! Doamne, iartă-mă! De câte ori mă uit peste prevederile acestei legi.. Nu aş fi absolvit niciodată şcoala în america! Eu sunt din Australia, iar acolo suntem în mod tradiţional mai gălăgioşi. Eu nu pot înţelege cum se duc aceşti copii zilnic la şcoală şi cum reuşesc să nu încalce aceste reguli.

Guvernul britanic studiază acum legislaţia texană pentru a adopta măsuri cu privire la elevii neascultători, găşti ori delicvenţă juvenilă, având în vedere răzmeriţele tinerilor din Londra. Ministrul britanic de justiţie, Crispin Blunt, a vizitat luna trecută Texasul cu o echipă de lucru, pentru a studia instanţele şi închisorile pentru minori şi metodele poliţiei texane de a lupta şi descuraja găştile şi delicvenţa juvenilă. Dar această vizită vine într-un moment în care se pune din ce în ce mai multă presiune pe autorităţile statale pentru a reevalua legislaţia adoptată, având în vedere că s-a format “o magistrală de transport: Şcoală – Închisoare”. În acest sens, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie din Texas a avertizat asupra faptului că “aceste condamnări penale ale copiilor, cu executare, pentru delicte cu pericol social redus, nu fac altceva decât să-i pregătească pe tineri pentru o viaţă în închisoare”.

La sfârşitul anului 2011, legislativul texan a adoptat un act normativ care interzice totuşi condamnarea elevilor în vârstă de 10 şi 11 ani, ca urmare a comportamentului din timpul orelor (vârsta de la care o persoană răspunde penal şi poate executa pedeapsa cu închisaoarea, în Texas, este de 10 ani). Însă o altă iniţiativă legislativă, promovată de senatorul John Whitmaire – care consideră situaţia actuală că este “ridicolă”, prin care se dezincriminau în întregime delictele privitoare la comportamentul şcolar, a fost respinsă, o astfel de iniţiativă ne mai putând fi introdusă, decât peste cel puţin doi ani.

Chiar şi Guvernul federal a statuat, împeună cu Procurorul General al Statelor Unite, că “aceste condamnări penale menite să asigure disciplina în şcolile publice, trebuie să înceteze”. Aşa cum lesne poate observa orice părinte a cărui copil încape pe mâinile acestui sistem, lucrurile nu au stat mereu aşa. Accentul exagerat pus astăzi pe “ordine şi disciplină” este produsul unor măsuri poliţieneşti adoptate în ultimele două decenii pentru a combate epidemia de dependenţi de droguri şi pentru a răspunde previziunilor mass media şi studiilor academice alarmiste.

“Toate acestea au legătură cu exagerarea mediatică a valului de ciminalitate juvenilă, hiperbolizare care a debutat la începutul anilor 90”, ne-a declarat Deborah Fowler, vice preşedintele unui grup de luptă pentru protejarea drepturilor civile – Apleased, autoare a unui raport de 200 de pagini ce analizează consecinţele sistemului poliţienesc de ordine introdus în şcolile texane. “Au reglementat politici foarte dure şi punitive. Toate acestea fac parte dintr-o iniţiativă publică amplă de a zdrobi orice fel de criminalitate”. Această iniţiativă a făcut ca S.U.A. să fie singurul stat civilizat unde minorii începând cu 13 ani sunt condamnaţi la închisoare pe viaţă, fără posibilitatea eliberării condiţionate, chiar şi pentru complicitate la comiterea unui omor de către un adult.

Odată cu această campanie, iniţiată acum 20 de ani, numărul secţiilor de poliţie din incinta unităţilor de învăţământ a crescut de peste douăzeci de ori. Termenul de “zero toleranţă” a fost introdus cu privire la politicile antidrog, dar astăzi este frecvent utilizat în alte materii penale, de mică importanţă, materii care însă au ajuns să se întrepătrundă şi să se confunde, atunci când le analizăm sancţiunile prevăzute.

În plină desfăşurare a acestei campanii, în 1999 a avut loc masacrul de la şcoala Columbine, în care doi elevi din Colorado şi-au ucis 12 colegi şi un profesor, înainte de a se sinucide. Părinţii au solicitat luarea unor măsuri urgente pentru protecţia copiilor lor, iar cel mai la îndemână a fost înfiinţarea de secţii de poliţie în cadrul şcolilor.

Însă cele mai multe şcoli nu se confruntă cu cazuri de violenţă sau delicvenţă iar poliţiştii care patrulează prin şcoală nu au de-a face cu mai mult decât obrăznicii sau lipsă de politeţe. “Ceea ce putem constata, per ansambru, este o reacţie disproporţionată la ceea ce, în alte condiţii, am putea numi comportament copilăresc normal. Cele mai multe procese verbale sunt încheiate de poliţie cu privire la delictul de “deranjare a orelor”, ceea ce include totodată şi comportament disruptiv pe o rază de 150 de metri de clădirea şcolii, precum “ţipete”, definite în legislaţie ca “zgomot nerezonabil”.

Printre multele cazuri de exagerare, amintim de speţa unui elev care la întrebarea profesoarei “Unde mai putem găsi acest cuvânt?” a răspuns “In your culo!” (în fundul tău), ceea ce a stârnit râsul gălăgios al celorlalţi copii. Alt elev a fost arestat pentru că a aruncat în timpul orei un avion de hârtie.

Elevii sunt în mod uzual amendaţi pentru comportament necivilizat, inclusiv în cadrul disputelor sportive, pentru înjurat sau alte semne ofensatoare. Un tânăr a fost arestat şi trimis în judecată după ce, în urma despărţirii de prietena lui, s-au udat cu laptele servit fiecăruia la cantină. Aproape o treime din delictele consemnate fac referire la droguri sau alcool. Deşi un număr semnificativ de cazuri consemnează folosirea armelor, trebuie spus că dintre acestea marea majoritate vorbesc despre utilizarea pumnilor, ce sunt definiţi de legislaţie ca arme.

Nici măcar cei mici nu sunt scutiţi de aplicarea acestor prevederi. Conform Apleased, peste 1000 de procese verbale au fost încheiate şi înregistrate cu privire la elevii de şcoală primară, în ultimii şase ani, deşi aceştia nu răspund încă în faţa legii.

Amenzile pot urca până la 500 de dolari, o sumă care poate împovăra serios pe majoritatea părinţilor aflaţi la pragul de jos al venitului realizat. Unii părinţi şi elevi au ignorat amenzile, însă acest lucru se întoarce împotriva lor. Elevii care nu plătesc aceste amenzi până la vârsta de 17 ani, sunt închişi într-o închisoare pentru adulţi, unde îşi ispăşesc pedeapsa în mod nediferenţiat. Chiar şi plata promptă a amenzilor primite, nu scuteşte însă de menţionarea condamnărilor în cazierul judiciar, cu toate consecinţele inerente întrucât un delict de clasa C presupune o condamnare penală.

“Odată ce plăteşti, înseamnă că recunoşti că eşti vinovat!” declară Simkiss. Cele mai multe colegii şi universităţi presupun taxe şcolare astronomice, iar în formularele pe care elevii sunt nevoiţi să le completeze pentru a beneficia de ajutor de finanţare din partea statului, trebuie să menţioneze pe proprie răspundere că nu au fost arestaţi niciodată. În caz contrar, adio ajutor financiar pentru taxele şcolare.

Ultimele date disponibile, arată că în Austin 3% din cei 80 000 de elevi au fost citaţi să se prezinte în instanţă în anul şcolar 2007-2008, însă şansele de a fi amendat sunt mult mai mari pentru adolescenţii de liceu decât pentru cei din anii inferiori. Rezultatul constă în formarea “magistralei Şcoală – Închisoare”, astfel că adolescenţii sunt în mod repetat băgaţi la închisoare, întrucât în momentul în care ajung în instanţă, au deja în spate mai multe amenzi primite, care atestă judecătorului că au de-a face cu un “elev problemă”.

(…) Judecătoarea Jeanne Meurer, magistrat specializat în cauze cu minori, cu peste 30 de ani vechime, a declarat: “Câţiva dintre ei sunt foarte duri. Am o experienţă îndelungată în acest domeniu şi vă spun că înainte nu te întâlneai cu tineri care să-ţi răspundă înapoi în sala de judecată. Înţeleg întrutotul acele persoane care au de-a face cu atitudinea acestor tineri, fără urmă de maniere sau respect. Dar totuşi, ei sunt viitorul nostru. Nu ar trebui să căutăm un instrument de îndreptare, în loc să-i zdrobim cu ciocanul coerciţiei penale?”

Mulţi dintre cei ce apar în faţa instanţei, au probleme în a învăţa şi suferă însă de afecţiuni precum deficit de atenţie, hiperactivitate etc. Cei încadraţi în această categorie sunt preponderent victimele sistemului poliţiei şcolare.

Simkiss ne-a vorbit de cazul unui băiat de 12 ani, cu deficit de atenţie, care a răsturnat o bancă în timpul orei, din cauza nervozităţii. Acesta a fost acuzat de profesor ca având atitudine ameninţătoare la adresa sa şi condamnat la închisoare pentru minori, de unde s-ar fi putut elibera doar dacă atingea anumite standarde la învăţătură. Cert este că nu le poate atinge. Din această cauză, băiatul despre care vorbim va împlini curând vârsta de 18 ani, închis fiind pentru o faptă comisă când avea 12 ani.

Mulţi dintre elevi intră la închisoare pentru că nu pot învăţa şi nu au o atitudine rezonabilă faţă de învăţătură, iar apoi nu se mai pot elibera tocmai pentru că nu reuşesc să atingă standardele educaţionale impuse.

Multe dintre cazuri presupun şi abuz de forţă. Avem cazul unui tânăr cu un IQ mult sub 70 care a fost imobilizat cu spray paralizant pentru neconformare cu ordinile primite de la poliţist, neconformare survenită tocmai pentru că acesta nu înţelegea la ce anume se referă poliţistul. Speriat fiind, acesta s-a zbătut şi în timp ce avea ochii închişi, aşa cum se poate lesne observa de pe camerele de luat vederi, a lovit cu braţul pe poliţist, ceea ce s-a transformat într-o infracţiune foarte gravă. Tânărul aşteaptă acum să fie judecat şi s-ar putea să ajungă în închisoare.

Poliţiştii din cadrul secţiilor şcolare sunt foarte bine înarmaţi, poartă arme letale şi gaze lacrimogene şi paralizante, au unităţi mixte canine precum şi câini anume folosiţi pentru a depista droguri sau materiale explozibile.

În anul 2008, din statisticile centralizate reiese un număr de aproximativ 500 de intervenţii în forţă în care s-au folosit spray-ul paralizant şi s-au scos armele pentru a linişti elevii insolenţi sau obraznici.

Lunile trecute, abuzul de forţă a fost invocat şi în cazul unui elev de 16 ani, care a fost imobilizat prin electrocutare (tasered) care “a refuzat să coopereze (refuse of cooperation)” atunci când a fost întrebat unde îi este ecusonul de identificare şi care a răspuns utilizând un “limbaj abuziv” (abusive language). Poliţia a declarat că atunci când unul dintre ofiţeri a încercat să-l aresteze, elevul ar fi încercat să-l muşte şi drept urmare, a fost acuzat de opunere la arestare şi violare de perimetru (illegal tresspassing), deşi unitatea şcolară a recunoscut că este elevul ei şi că avea dreptul să intre în şcoală şi fără a avea ecuson.

Astfel de cazuri nu sunt întâlnite doar în Texas. Într-unul din cazuri un agent de pază şcolară i-a rupt mâna unei fete pe care încerca să o aresteze pentru că nu şi-a adunat firmiturile după ce a scăpat o prăjitură pe jos. Într-un alt incident, un student al universităţii Carolina a fost electrocutat (tasered) pentru că a insistat cu o întrebare adresată senatorului John Kerry, aflat la o dezbatere, după ce i s-a spus să tacă.

Uneori aceste excese sunt letale. Săptămâna trecută, poliţia texană a fost acuzată de abuz urmare a faptului că a împuşcat mortal un elev de 15 ani, după ce acesta s-a prefăcut că îndreaptă către poliţişti un pistol de jucărie care părea adevărat. Tatăl victimei i-a acuzat că aceştia au tras pentru a-l ucide (shoot to kill), deşi erau pregătiţi să-l împuşte fără a-i pune în pericol viaţa, sau de a folosi arme neletale. Acesta a amintit de cazurile în care se tratează cu cei ce au luat ostatici pentru ore bune până să se decidă dacă aceştia vor fi împuşcaţi mortal dacă va apărea această posibilitate, spre deosebire de cazul fiului său care ar fi putut fi doar electrocutat. Poliţia a declarat că elevul a ignorat ordinele repetate ale poliţiştilor de a lăsa jos arma.

Judecătoarea Meurer declară că este de acord cu prezenţa poliţiştilor în şcoli, dar se întreabă dacă aceştia trebuie să patruleze pe coridoare exact în acelaşi fel cum o fac atunci când intră în zone rău famate: “Problema este că se exagerează legiferându-se penal împotriva unor atitudini pe care adulţii au tot dreptul să le adopte, chiar dacă sunt nepotrivite. Totul a pornit de la responsabilitatea instituţiilor şcolare pentru ordinea activităţii educaţionale şi iată că s-a ajuns ca forţe poliţieneşti adevărate să controleze atent modul zilnic de comportare a unor persoane”.

Şeful Direcţiei pentru Poliţie Şcolară Brian Allen, nu este deloc de acord cu aceste acuzaţii: “Vorbim de un număr semnificativ de infracţiuni cu făptuitori elevi minori. În Texas şi în toată America, orice proces verbal de sancţionare poate fi contestat în instanţă şi poate fi anulat. Dar dacă eşti un profesor iar un elev de două ori cât tine se apropie şi te loveşte în plină faţă.. îţi vei folosi cunoştinţele pedagogice sau vei chema un ofiţer de poliţie?” Totuşi recunoaşte că marea majoritate a incidentelor nu sunt altceva decât delicte minore ce nu sunt sancţionate în afara instituţiilor şcolare, adăugând că: “Greşeli se pot face ca peste tot. Trebuie însă să avem în vedere şi ceea ce e cunoscut ca aprecierea ofiţerului de poliţie. Adică dacă vei întreba cinci mecanici de ce nu-ţi funcţionează maşina, vei primi probabil cinci răspunsuri diferite; la fel dacă întrebi cinci medici diferiţi. Probabil că veţi primi şi cinci variante ale poliţiei diferite, despre modul de a trata un anume incident.

Însă părinţii care au intrat în acest angrenaj, asemeni mamei elevei Sarah Bustamantes, se întreabă unde anume a dispărut responsabilitatea profesorilor de a asigura disciplina la orele de curs şi în cadrul instituţiei şcolare unde funcţionează: “Sunt foarte supărată pe profesoara de curs care putea să intervină să-i liniştească pe colegii fiicei mele. Putea oricum să-i atragă atenţia fiicei mele că nu e potrivit să folosească parfumul în timpul orei sau chiar să i-l ia. Nu a făcut nimic din toate astea, ci a chemat poliţia”.

Politicienii şi societatea civilă au pus aceeaşi întrebare, dacă nu cumva şcolile au abuzat de această legislaţie pentru a muta întreaga răspundere pentru ordine şi disciplină asupra agenţilor de poliţie. “Profesorii s-au eliberat de orice responsabilitate. Părinţii nu mai pot veni la ei să le reproşeze nimic, întrucât vinovaţi sunt mereu poliţiştii” spune Simkiss. Acest punct de vedere nu este împărtăşit de un profesor din Austin care a dorit să rămână anonim: ” Există o concepţie greşită cum că ar fi doar câţiva elevi problemă într-o clasă, dar nu mai suntem în anii 50. Prea mulţi părinţi nu-şi mai controlează copiii. Taţii lor nu mai sunt demult prin preajmă. S-au organizat în găşti. Intră la ore fără nici un respect şi fără o minimă autocenzură. Nu sunt interesaţi să înveţe ci doar să întrerupă şi să deranjeze. Pot fi foarte ameninţători! Profesorii cheamă poliţia ca să nu piardă toată ora certându-se cu elevii şi ca să le trimită acestora un semnal că atitudinea lor este de nepermis”.

Asociaţiile profesorilor nu au comentat iniţiativa Whitmaire de a elimina poliţiştii din instituţiile şcolare, dar Clay Robinson, reprezentant al unei astfel de asociaţii, recunosc că profesorii sunt în favoare prezenţei poliţiştilor în şcoli.“Este evident că unii poliţişti exagerează. Sunt şi eu părinte şi nu mi-ar plăcea să-mi văd fiica arestată ca urmare a unui conflict verbal cu o colegă în sala de mese. Însă poliţiştii sunt poliţişti, au o anumită pregătire şi activează în anumite medii. Ar trebui totuşi să-şi mai exerseze puţin bunul simţ şi cumpătarea, cu toate că aplică legea în mod nediscriminatoriu. Cu toate acestea, acum ceva timp, la o şcoală bună din Austin, un profesor a fost împuşcat mortal de un elev în timpul orei. Sunt incidente excepţionale dar care se repetă. Avem şi profesori care sunt nemulţumiţi că poliţia nu acţionează mult mai dur împotriva unora dintre elevii din ani finali care sunt mai mult decât ameninţători şi care ar merita o reacţie mai dură din partea poliţiştilor”.

Având în vedere considerentele medicale, cazul Sarah Bustamentes a fost preluat de asociaţiile de luptă pentru drepturile civile şi, în cele din irmă, acuzaţiile împotriva sa au fost retrase. Dar dacă o întrebi ce părere are despre poliţia din şcoli, e fără echivoc: “Poliţiştii în şcoli sunt foarte necesari! În şcoala mea sunt foarte multe conflicte de ordin fizic, care pot degenera sau avea urmări grave. Dar ar trebui ca sancţiunile să se refere doar la conflictele fizice sau hărţuire (bullying) şi nu la liniştea din timpul orei!”

• Realitatea.net: Când Statele Unite o iau razna: Elev ARESTAT pentru că arunca avioane de hartie

Tot mai multe şcoli americane sunt protejate de prezenţa poliţiştilor. Copii sunt arestaţi pentru tot felul de prostioare. Un elev a fost arestat pentru că arunca avioane de hârtie, altul pentru că nu şi-a adunat firimiturile risipite pe podeaua cantinei.

În urma repetatelor arestari ale elevilor americane pentru tot felul de delicte bizare, chiar şi procurorul general al SUA s-a ridicat împotriva legii mult prea stricte a poliţiei în şcolile americane.

Sarah Bustamantes, o elevă de 12 ani din Austin, Texas, a fost arestată după ce s-a parfumat prea mult în sala de clasă. Fata a făcut asta deoarece colegii o tachinau, spunându-i că miroase urât.

Cum asta se întâmpla în sala de clasă, un profesor a chemat poliţia. Oamenii legii au luat-o pe fată din sala de clasă, au acuzat-o pentru acest delict şi ea a apărut ulterior în instanţă.

În 2010, circa 300.000 de elevi au fost acuzaţi de aşa-numite “delicte de clasă C”, scrie The Guardian, într-un amplu articol în care analizează absurdităţile legii privitoare la “poliţia şcolii”. Unii dintre elevii acuzaţi de aceste infracţiuni au chiar şi şase ani.

Un astfel de delict, dacă poate fi numit astfel, ar fi fost rezolvat acum câţiva ani cu un telefon părinte-profesor. Însă, acum, o lege spune că poliţistul trebuie să intervină pentru orice abatere de la regulile şcolii.

De la intrarea în vigoare a legii, au apărut zeci de cazuri ciudate, de elevi arestaţi pentru că au întârziat la oră sau după ce au aruncat avioane de hârtie în sala de clasă. Alţii au făcut ore în serviciul comunităţii sau şi-au pus părinţii la plată după ce au refuzat să îşi cureţe mizeria din cantină sau au scos “zgomote inexplicabile”.

Legaturi: