VIAȚA CREȘTINĂ SUB SUPRAVEGHEREA TOTALĂ. Cum să ne pregătim pentru represiunea iminentă?

Viața creștină sub supraveghere totală

Rod Dreher, The American Conservative

Un cititor mi-a trimis aceste vești pline de optimism din lumea tehnologiei de supraveghere:

«Scenă: interogatorii militari vorbesc cu un localnic pe care îl suspectează că ar fi ajutat la minarea drumului. Bărbatul neagă acest lucru, chiar dacă aceștia îi arată fotografii cu presupușii săi complici. Dar o antenă din camera de interogare detectează bătăile inimii bărbatului în timp ce se uită la poze. Datele sunt furnizate unui AI, care concluzionează că emoțiile sale nu se potrivesc cu ceea ce spune…

O echipă de cercetători din Marea Britanie folosește unde radio pentru a prelua modificări subtile ale ritmului cardiac și apoi, folosind un AI avansat numit rețea neuronală, interpretează ce înseamnă acele semnale – cu alte cuvinte, ce simte subiectul. Este o descoperire care într-o zi ar putea ajuta, să zicem, analiștii de informații din Afganistan să afle cine reprezintă o amenințare din interior.

Un articol al unei echipe din cadrul Universității Queen Mary din Londra publicat în revista online PLOS ONE demonstrează cum se folosește o rețea neuronală pentru a descifra emoțiile colectate cu o antenă radio. O rețea neuronală funcționează într-o manieră oarecum similară cu creierul uman, celulele creând legături cu alte celule conform unor modele care creează memorie, spre deosebire de metodele mai convenționale, cum ar fi învățarea automată (machine learning), care utilizează metode statistice simple asupra unor seturi de date.

Echipa, condusă de Yang Hao, decan pentru cercetare la facultatea de științe și inginerie, a folosit o mică antenă de transmisie prin care a bombardat cu unde radio un set de subiecți. Ei au folosit aceste informații pentru a pune cap la cap o bază de date cu diferite ritmuri cardiace, în timp ce acei subiecți au vizionat videoclipuri încărcate emoțional care le-au indus o stare de relaxare, frică, dezgust și apoi bucurie. Echipa a conectat, de asemenea, subiecții la o electrocardiogramă pentru a se asigura că semnalele pe care le prelua antena erau corecte. Echipa a trecut apoi datele prin rețeaua neuronală și a constatat că sistemul lor a descris cu exactitate starea emoțională a subiecților în 71% dintre situații.»

Același cititor mi-a trimis și această poveste de acum trei ani despre o „clasă inteligentă” din China, unde o școală folosește un AI pentru a monitoriza starea de spirit a elevilor, pe baza expresiilor lor faciale. Aici puteți vedea un videoclip care îl arată în acțiune.

Să ne imaginăm această tehnologie implementată într-un cadru corporatist din SUA. Angajații sunt așezați într-o cameră unde sunt instruiți cu privire la diversitate, echitate și incluziune. Fețele vreunui angajat trădează furia, tristețea sau vreo emoție negativă? Rețineți-i numele și treceți-l în sistem – aceștia sunt potențiali bigoți. Nu îi promovați. Software-ul va fi vândut companiilor sub pretextul de a le ajuta să-și construiască o echipă mai puternică și mai coezivă, eliminându-i pe cei care pot face probleme. Un citat din Live Not By Lies:

«Frigiderul dvs. inteligent trimite cuiva date despre obiceiurile dvs. alimentare. Televizorul dvs. inteligent face același lucru în privința lucrurilor pe care le priviți. Televizorul dvs. inteligent vă va urmări el în curând pe dvs., la propriu. Profesoara Zuboff scrie despre o serie de cercetări câștigătoare a numeroase premii, realizate de o companie numită Realeyes, care va utiliza recunoașterea datelor faciale pentru a permite mașinilor să analizeze emoțiile folosind răspunsuri faciale. Când această tehnologie va deveni disponibilă, televizorul dvs. inteligent (sau smartphone sau laptop) va putea să vă monitorizeze răspunsul involuntar la reclame și alte programe și să raporteze aceste informații unor surse externe. Nu este nevoie să fii un George Orwell pentru a înțelege pericolul pe care îl prezintă această tehnologie care pare cu totul inevitabilă.»

„Domnule, datele sosite în timpul nopții din casa Smith arată că patru din cele cinci persoane care au urmărit segmentul «60 de minute» despre sarcina masculină transgender au avut o reacție de dezgust. Voi transmite acest lucru Departamentului Diversității din Washington. Acest lucru nu va avea un efect pozitiv pentru scorurile lor din sistemul de credite social.”

Cred că acest lucru nu îi va surprinde pe mulți dintre cititori evanghelici, dar pe mine m-a surprins: săptămâna trecută am aflat că în Roma antică, deținătorii de sclavi își marcau sclavii cu tatuaje pe frunte, pe mâini sau în altă parte, pentru a face imposibilă evadarea acelor sclavi. Oriunde s-ar fi dus, toată lumea ar ști cine sunt și i-ar fi dus înapoi la proprietarul lor. Asta mi-a dat o perspectivă proaspătă asupra acestui faimos pasaj din Apocalipsa 13:

15. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
16. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.

Ce ar fi dacă „semnul fiarei” nu ar fi un semn literal, ci un simbol al sclaviei sistemului totalitar? China e pe cale să treacă foarte repede la un sistem fără numerar. Dacă locuiți într-o societate în care toate tranzacțiile economice sunt electronice, ar fi bine să vă asigurați că rămâneți de partea bună a celor care administrează sistemul sau vă veți găsi în imposibilitatea de a cumpăra sau vinde. Sistemul pe care îl construiesc în China va recompensa sau pedepsi companiile, cel puțin parțial, pe baza scorurilor de credit social ale angajaților lor. Persoanelor cu scoruri reduse de credit social – printre care se numără nonconformiștii de tot felul – le va fi foarte greu să obțină locuri de muncă bune. Dacă aceste persoane ajung pe lista neagră, nu vor putea cumpăra sau vinde. În China nu există, de asemenea, nicio modalitate de a scăpa de monitorizare.

Avem în mare aceeași tehnologie în Statele Unite. Ceea ce ne lipsește – deocamdată – este voința politică de a o pune în aplicare. Stați cu ochii pe stat care, în numele securității naționale, va începe manufacturarea consensului pentru a spori monitorizarea extremiștilor interni, cu scopul declarat de a preveni încă un 6 ianuarie. Căutați trusturile de presă și corporațiile care vor sprijini acest lucru, sub pretextul că este important să identificăm bigoții, suprematiștii albi și alți deplorabili. Bazele culturale au fost deja stabilite pentru acest tip de politică în rândul elitelor, care s-au obișnuit în ultimul deceniu (cel puțin) să monitorizeze îndeaproape discursul pentru „microagresiuni” și altele asemenea, și să pună în aplicare pedepse iliberale pentru non-conformiști.

(Apropo, de asta este așa de important faptul că cei aflați la conducerea New York Times își permit se lase intimidați de militanții woke din cadrul ziarului ca să concedieze un angajat foarte vechi, cu o experiență aproape de neînlocuit într-un domeniu critic: Don McNeil este unul dintre cei mai valoroși reporteri de pe planetă cu privire la criza Covid. Dar nici măcar deceniile sale de loialitate față de Times sau valoarea sa evidentă pentru misiunea ziarului nu au fost suficiente pentru a-l salva atunci când Nikole Hannah-Jones și mulțimea woke au tăbărât asupra lui. S-ar putea să nu dați doi bani cu privire la ceea ce se întâmplă la New York Times, dar lucruri de acest fel reprezintă indicatori pentru modul în care se comportă elitele în interiorul instituțiilor. Ele sunt importante. Sunt foarte importante. Și, având în vedere importanța foarte mare a New York Times în ceea ce privește stabilirea agendelor de știri ale organizațiilor media din SUA, genul de oameni care decid ce ar trebui să intre în ziar iau decizii care modelează narativele naționale. Există un motiv pentru care mass-media națională nu discută despre povestea incredibilă a luării cu asalt a școlilor, a pediatriei și a altor instituții-cheie de către cultul transgender.)

Acum, imaginați-vă un viitor în care sistemul de credite sociale al Chinei se extinde în întreaga lume industrializată. Imaginați-vă un viitor în care sistemele sunt integrate, comunicând unele cu celelalte. Unde te-ai putea duce să te ascunzi? În Borneo? Cum ați ajunge acolo, dacă nu poți cumpăra sau vinde și toate mișcările tale sunt monitorizate?

Pentru creștinii care stau cu ochii pe semnele vremurilor, să revedem și acest fragment din Apocalipsa 13:

       „Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni. Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer. Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat. Dacă are cineva urechi – să audă! Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.”

Acest lucru necesită stăruință în răbdare și credință puternică din partea poporului lui Dumnezeu.

Sublinierea îmi aparține. Unii oameni mi-au transmis, public și privat, mesaje pline de frustrare atât în ceea ce prișvete cartea Opțiunea benedict (The Benedict Option), cât și Live Not By Lies, spunând că ambele conțin sfaturi care ne duc la înfrângere. Argumentul lor este că ambele cărți, în moduri complementare, abordează provocările de a trăi după ce ai fost înfrânt – în cazul Opțiunii Benedict, într-o societate post-creștină și chiar anticreștină, și în cazul Live Not By Lies, trăind sub o formă de totalitarism care îi persecută pe creștinii asumați și pe alți dizidenți. De ce aceste cărți nu ne spun în schimb cum să împiedicăm să se întâmple lucrurile acestea rele?

Asta este ca și cum v-ați fi dus la părintele Tomislav Kolakovic în 1943, în timp ce el aduna grupuri de catolici asumați pentru a-i pregăti pentru următoarea persecuție comunistă, și i-ați fi spus că ar face mai bine să-i învețe pe tineri cum să lupte pentru a împiedica comunismul să intre în țara lor. Părintele Kolakovic v-ar fi răspuns că suferiți de miopie acută. Putea citi semnele vremurilor și știa că Armata Roșie avea să controleze Cehoslovacia atunci când războiul se va încheia. Înțelesese, de asemenea, mentalitatea comunistă, și pricepuse că rușii urmau să transforme națiunile din Europa de Est în state vasale. Ar fi fost imposibil sau cel puțin extrem de puțin probabil să reziste forței Armatei Roșii. Să-ți pui toate speranțele într-un astfel de rezultat extrem de improbabil ar fi însemnat să lași indivizii și bisericile fără nici un fel de pregătire în fața tăvălugului care avea să vină și să-i radă de pe fața pământului.

Așadar, părintele Kolakovic și-a pregătit oamenii să își păstreze credința sub persecuție și pentru a putea să stăruie în răbdare până la capăt. Ucenicii săi nu erau niște conformiști – la începutul anilor 1950, în primul val de persecuții, cei mai mulți dintre ei au intrat în închisoare, însă s-au implicat în construirea rețelelor, a structurilor și practicilor spirituale interioare care i-ar fi putut ajuta să reziste prin luna beznă a comunismului.

Într-un mod similar, prin aceste două cărți ale mele, încerc să pregătesc bisericile, familiile și indivizii ortodocși să trăiască într-o lume a adversității tot mai intense față de oamenii care cred lucrurile în care cred creștinii tradiționali. (Lucrurile vor merge pe de altă parte bine pentru progresiști, ​​precum acest pastor ELCA care urăște cartea Live Not By Lies; lumea care vine acum este croită pentru ei.) Opțiunea Benedict nu se concentrează prea mult asupra persecuției, ci mai degrabă pe faptul că trăim într-o lume în care creștinismul tradițional se estompează rapid din cultura noastră, în același mod în care Păgânismul roman s-a dizolvat în secolul al IV-lea. Live Not By Lies se concentrează foarte mult asupra persecuției. Nu li se spune oamenilor nicăieri în carte să nu lupte politic și altfel să nu ne protejăm libertățile religioase, și așa mai departe. Însă susțin în carte că ne confruntăm cu ceva de genul Armatei Roșii, în ceea ce privește puterea tehnologiilor invazive și capturarea ideologică a instituțiilor de elită de către zeloți care nu au niciun interes să-i tolereze pe cei care nu sunt de acord cu ei.

Întrebați-vă: ce a făcut Partidul Republican pentru a opri aceste lucruri? Președintele Trump a făcut unele mișcări, dar au fost ușor răsturnate de noua administrație. În plus, o țară tot mai puțin religioasă – am văzut cu toții datele despre cei care se declară agnostici – este o țară al cărei popor va fi mult mai puțin înclinat să înțeleagă valoarea protejării libertății religioase. Mai mult, tinerii „millenials” și cei din „generația z” sunt mult mai puțin angajați în apărarea valorilor liberale clasice în ceea ce privește libertatea de exprimare și libertatea religioasă.

Concluzia: acestea sunt semnele vremurilor și ele ne indică o mișcare masivă a forțelor tectonice în cadrul culturii – forțe care nu pot fi oprite doar la nivel politic. Trebuie să credem că în cele din urmă aceste schimbări radicale vor fi oprite și inversate, dar pe termen scurt și pe termen mediu, creștinii ortodocși, precum și evreii ortodocși, musulmanii tradiționali și alți conservatori religioși și sociali vor trebui să își dezvolte abilitățile de a trăi sub ocupație, ca să spun așa.

Americanii nu vor să audă de așa ceva. Acesta este motivul pentru care mulți dintre noi, din bisericile conservatoare, vom fi spulberați de ceea ce urmează.

Cum ne pregătim pentru represiunea iminentă

Rod Dreher, Reacționarii

Am primite recent un e-mail de la cineva care citise Live Not by Lies. În mesaj, cititorul afirmă despre cartea mea că spune exact ceea ce trebuie să fie spus acum, în acest moment ieșit din comun pentru creștinii tradiționali și conservatorii politici. În mod normal, i-aș fi mulțumit și aș fi lăsat lucrurile să se termine acolo, dar nu era un cititor obișnuit. Mesajul venea de la un ofițer de contrainformații cu multă experiență, acum ieșit la pensie.

Locotenent-colonelul în retragere Alexander Braszko și-a slujit țara timp de 22 de ani, ca ofițer al Serviciului de Contrainformații și Operațiuni Spațiale din Armata Statelor Unite. Are o vastă experiență de integrare a capacităților operaționale în materie de tehnică spațială, ciberspațiu și contrainformații, în cadrul structurilor armatei de uscat și al statelor-majore mixte. A fost staționat în Coreea de Sud, în Kosovo și în Irak, printre altele, în timpul serviciului activ. După lăsarea la vatră, a ocupat postul de șef al departamentului pentru inovare din primăria orașului Missouri, unde și-a folosit cunoștințele în materie de tehnologii emergente pentru a îmbunătăți activitățile municipale. A ajutat la crearea unei Comisii pentru Tehnologii Emergente, însărcinată cu crearea unui sistem de colaborare între departamentele primăriei, poliție și autorități judiciare, și reprezentanții comunității, care să ia decizii asupra unor inițiative controversate de folosire a tehnologiilor emergente, printre care ShotSpotter (un sistem patentat de senzori, algoritmi și inteligență artificială, care detectează cu precizie locul unde s-a produs un foc de armă și alertează poliția), softuri de recunoaștere facială, drone autonome și vehicule autonome.

Cu alte cuvinte, omul știe despre ce vorbește. De asemenea, este creștin-ortodox practicant, soț și tată a cinci copii, și se autocaracterizează drept „susținător înfocat al dreptului la intimitatea datelor personale și al păstrării libertăților noastre constituționale”.

Alex Braszko a fost de acord să-mi dea un interviu scris prin e-mail. Răspunsurile de mai jos sunt opiniile lui personale și nu exprimă în niciun fel politicile oficiale ale niciunei organizații. Sublinierile cu litere îngroșate din textul de mai jos îi aparțin, apărând ca atare în textul transmis pe e-mail.

Rod Dreher: Mulțumesc pentru vorbele frumoase despre cartea mea. Date fiind competențele și experiența ta de până acum, care ar fi cele mai importante învățăminte pentru creștini?

Alex Braszko: Rod, cele mai importante învățăminte de tras din cartea ta sunt următoarele:

1. Că trebuie să rămânem vigilenți față de eforturile mediului universitar, al celui corporatist și al celui politic din țara noastră, care încearcă să modifice fundamental și să restrângă drepturile noastre la viață, libertate și căutarea fericirii.
2. Că există mașinațiuni cât de poate de reale la ora actuală în țara noastră, care imită parte din cea am văzut că s-a întâmplat în țările Europei de Est și Asiei, înainte să cadă sub jugul comunismului.
3. Că există lucruri foarte concrete pe care noi, creștinii, le putem face ca să ne păstrăm credința, tradițiile și valorile, când alții încearcă să ne răpească drepturile și libertățile de care ne bucurăm în calitate de americani creștini.
4. Că trebuie să fim dispuși să ducem o viață aparte de mulțime, dar și că există multe, multe persoane și familii la fel ca ale noastre, care împărtășesc același set de valori și credințe ca ale noastre.
5. În sfârșit, că trebuie facem așa cum scrie în Biblie: „Privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă!” (I Corinteni 16:13) Trebuie să fim alături de frații noștri și de surorile noastre întru Hristos, care se luptă cu persecuția din partea lumii seculare de azi.

Este limpede că, după asaltul din 6 ianuarie asupra Capitoliului, vom trăi cu toții într-un mediu de securitate mult diferit. Nu vreau să te pun în poziția de a spune dacă e un lucru bun, un lucru rău sau de alt fel. Ce aș vrea, totuși, să știu este ce ar trebui să facă acum, foarte concret, conservatorii politici și religioși, ca să se adapteze la această nouă realitate?

În primul rând, trebuie să înțelegem că vânătoarea de vrăjitoare pe care o vedem azi împotriva americanilor conservatori, lansată de politicieni și de mass-media tendinței majoritare, va continua și în viitorul apropiat. Doxingul (practica obținerii – prin metode legale sau ilegale, cum ar fi scotocirea bazelor de date publice și a platformelor sociale, dar hackingul – și difuzării publice pe Internet a unor informații private și care permit identificarea cuiva, persoană fizică sau organizație, de regulă în scopuri negative; denumirea vine de la abrevierea cuvântului „documents”) și criticarea noastră în public, pentru credințele noastre, sunt lucruri la care trebuie să ne așteptăm cu toții. Spargerea conturilor noastre online, monitorizarea activităților noastre online – toate acestea sunt realități ale lumii în care trăim azi. Dacă în trecut ne-am făcut vinovați și noi de a fi păcătuit împotriva unui frate sau a unei surori, de a fi vorbit cu ură sau discordie, trebuie să ne căim de acele păcate și să-I cerem Domnului, și altora, să ne ierte pentru transgresiunile noastre, iar apoi să nu le mai comitem.

Trebuie să ne pregătim de pe acum pentru felul cum vom reacționa, atunci când evenimente neplăcute și motivate politic se vor produce în viețile noastre. O parte importantă a pregătirii este să ne rugăm dinainte ca Dumnezeu să ne călăuzească, și să ne dea răbdare și înțelepciune, ca să facem față celor care ne urăsc la propriu, vor să ne ridiculizeze în public și să ne atace fizic din cauza credinței noastre. Să recunoaștem că urmează prigoana și să începem să ne rugăm Domnului să ne dea tăria de a îndura, acum.

De asemenea, trebuie să ne angajăm să spunem Adevărul și să trăim în Adevăr. Să nu ne lăsăm forțați să ne supunem sau intimidați, pentru că credem ceea ce credem. Următorii câțiva ani vor despărți cu adevărat grâul de neghină în bisericile noastre și trebuie să fim ferm hotărâți să rămânem tari în credința noastră.

Dintr-o perspectivă a tehnologiei, dintr-o perspectivă practică, trebuie să fim conștienți că am trăit fără platforme sociale în trecut și că putem trăi fericiți fără ele și în viitor. Orice lucru pe care îl postăm pe o rețea socială, trebuie să fie un lucru pentru care să fim dispuși să dăm socoteală public, ca și cum ar fi fost tipărit spre a fi publicat, pentru că exact asta și sunt comentariile, postările, blogurile noastre: informații publice înregistrate. Așa cum am văzut că s-a întâmplat cu platforma Parler, nicio platformă și nicio aplicație nu trebuie să fie considerată privată – nici Signal, nici ProtonMail, chiar dacă li se face reclamă că ar fi criptate. Din nou, dacă e ceva ce vrei să spui și nu vrei să existe nicio informație publică înregistrată, nu trebuie să folosești niciun mijloc de tehnologie ca s-o comunici.

De asemenea, dacă n-am aflat încă, trebuie să știm că smartfoanele noastre, camerele lor foto-video și microfoanele lor, sunt ferestre deschise în spațiile noastre cele mai intime, în chiar intimitatea vieții noastre personale. Deși eu unul cred că postările mele, pozele și filmulețele mele trebuie să fie datele mele, chiar și atunci când sunt postate într-un forum cu fața spre public, este evident că nu așa se întâmplă. Dacă eu fac o poză și o țin în mână, la vedere, în mijlocul unui oraș, poza din mâna mea este în continuare proprietatea mea personală. Cred că același lucru ar trebui să fie valabil și în forumurile online, dar nu este cazul.

Dacă computerul tău sau televizorul smart ocupă un loc central în casa unde porți conversații sincere și potențial controversate, poate ar fi bine să-l muți într-un loc mai ferit. Dacă nu ai deja dispozitive pentru izolare RFID sau Faraday pentru telefoanele din casă, atunci când stai de vorbă cu ceilalți la masă, poate ar fi bine să-ți faci rost și să începi să le folosești din chiar acest moment. Dacă nu ai un dispozitiv pentru izolare RFID sau Faraday pentru smartfonul tău, atunci când mergi cu mașina sau ieși la cumpărături, poate ar fi bine să-ți iei unul. Indiferent ce faci, totuși, trebuie să iei măsuri și să le aplici, pentru a-ți proteja intimitatea datelor – ceea ce noi, în armată, numim „securitate operațională” sau OPSEC. Nu intra pe site-urile pe care n-ai ce căuta, nu intra pe site-uri compromițătoare, nu presupune că telefonul tău nu poate fi interogat și nu se pot culege datele din el, nu presupune că pozele tale sunt private sau în sigurață, pentru că nu sunt. Chiar și când telefonul e comutat pe modul avion. Chiar și când tu crezi că e închis. Cineva te privește în continuare, în modul Privacy. Niciodată nu vei putea să-ți ștergi cu adevărat toată istoria căutărilor pe Internet. Dacă ai copii, învață-i valoarea anonimatului în ciberspațiu și explică-le pericolele postării online a comentariilor politice.

Poți trăi fără Facebook? Perfect, descotorosește-te de el! Poți trăi fără Twitter? Perfect, fă-i vânt din viața ta! Chiar trebuie neapărat să folosești site-ul Amazon, sau, cu pețul unor mici inconveniente de comoditate, poți să susții coercianții locali? Perfect, atunci debarasează-te cu totul sau limitează-ți cumpărăturile de pe Amazon și cumpără local. De ani de zile marile corporații din tehnologie, „Big Tech”, strâng, vând și profită de pe urma informațiilor tale personale, fără ca tu să primești nimic în schimb. De ce să continui să le susții, de parcă viața ta ar depinde de ele? De ce să te porți ca un depedent, rob al unei pasiuni, care nu se poate lipsi de platformele sociale? Capitalismul Supravegherii este viu și-i merge bine; să nu ne mai lăsăm manevrați de marile corporații.

Fiți atenți la felul cum au fost „transpirate” public cele întâmplate pe 6 ianuarie la Capitoliu. Fiți atenți la felul cum au fost prinși cei care au comis delicte. Presa relatează că numerele IMEI și IMSI din telefoanele lor mobile au fost culese, localizate geografic și atribuite unor persoane identificabile, în momentul când s-au conectat la releele din apropiere. Am văzut cum poze, filmulețe și comentarii au fost postate online, pe rețele sociale, iar apoi au fost capturate de hackeri. Chiar și după ce oamenii au încercat să-și șteargă conturile, informațiile acelea erau deja înregistrate în timp și spațiu, și atribuite pe numele oamenilor respectivi. Nu presupuneți că telefonul, computerul, televizorul smart, brățara Fitbit, care vă aparțin personal, sunt ferite de ochi indiscreți și controlate exclusiv de voi. Nu sunt.

Ești un om care merge la biserică. Ce ar trebui să facem, în plan spiritual, ca să fim pe potriva vremurilor? 

Așa cum spuneam mai sus, trebuie să ne căim pentru păcatele noastre, să ne rugăm să avem tărie, răbdare, înțelepciune și călăuzirea Lui Dumnezeu pentru greutățile care ne stau în față. Trebuie să ne citim Biblia și să ne scriem adevărurile ei în suflet. Trebuie să ne rugăm și pentru frații și surorile noastre întru Hristos, și mai ales pentru liderii noștri. Pentru conducerea Bisericii și pentru liderii guvernamentali. Trebuie să-i învățăm fără frică pe copiii noștri, pe cei dragi, pe prietenii noștri, Adevărul și Bunavestire, să-i învățăm să se țină cu tărie de credința lor, când lumea din jur îi bombardează cu semiadevăruri politice și minciuni sfruntate. Trebuie să fim în stare să ne practicăm credința acasă, să citim istoriile mucenicilor și să ne aducem aminte cum Biserica de la începuturi a reușit să supraviețuiască prigoanei. De asemenea, un bun prieten de-al meu mi-a reamintit de curând că trebuie „să arătăm dragoste adevărată, în fiecare situație, în fiecare întâlnire, în fiecare scenariu cu care ne confruntăm”. A pus punctul pe i, anume acela că dragostea merge mână în mână cu Adevărul Domnului.

Ce fel de schimbări ar trebui să aducem în stilul nostru de viață? De exemplu, ar trebui ca oamenii să se refugieze în munți? Și cam ce-ar putea însemna asta, într-o lume unde totul face parte din cel puțin o rețea?

Deci, Opțiunea Benedict (volum al lui Rod Dreher ce recomandă creștinilor o retragere parțială din societate, dar în interiorul societății, în grupuri și reele paralele de oameni cu vederi apropiate – n.n.) este o variantă viabilă, după părerea mea! La fel și mutarea la țară, așa cum am făcut eu și soția mea, în urmă cu mulți ani. Aici ne simțim în siguranță, înconjurați din toate părțile de prieteni și rude, și unde îi cunoaștem pe toți: oficialii autorităților locale, șefii de poliție, polițiștii care patrulează pe autostradă. Avem sentimentul că ne putem proteja mai ușor, că putem să ne descurcăm singuri, dintr-o perspectivă a supraviețuirii, iar vecinii noștri îi observă pe străini și ne dau de veste când au văzut asemenea persoane! Sincer, sunt multe avantaje ale traiului la țară. Dacă poți să locuiești undeva la distanță de 30-45 de minute de mers cu mașina de o zonă metropolitană importantă, eu zic că acolo ar trebui să te duci.

Firește, te poți simți uneori foarte singur, când trăiești la țară, și tocmai de aceea, după părerea mea, are sens să cauți să fii în vecinătatea unei comunități ortodoxe, a unei biserici sau a unei mănăstiri. Unde-s mulți, puterea crește, și e reconfortant să trăiești printre oameni care îți împărtășesc valorile și credințele. Creștini-ortodocși fiind, noi trebuie să mergem cu mașina o oră sau chiar o oră și jumătate, ca să ajungem la o biserică ortodoxă. Merită efortul, zic eu, dar îți trebuie devotament.

Ce înseamnă că trăim într-o lume conectată la rețea? Uite, când noi ne-am dus să-i vizităm pe socrii mei, acum vreo douăzeci de ani, era o lume complet diferită. Cred că pe atunci lumea mai avea chiar și telefon fix cu cadran. Iar dacă aveau cumva telefoane mobile, ceea ce nu era deloc sigur, ar fi fost din cele cu butoane, fără ecran tactil și fără conexiune la Internet. Astăzi, lumea de pe aici, din jurul nostru, e bombardată cu aceeași propagandă din partea mass-mediilor de curent majoritar; e același lucru la țară ca la oraș. Același fel de conversații auzi la Puțul din Deal, ca și-n buricul metropolei, doar cu o înclinație diferită a răspunsurilor, firește. Faptul că trăiești la țară nu-i nicio garanție că nu vei avea parte de persecuție în forumurile tale online, când postezi ceva sau interacționezi — din nefericire. Ceea ce totuși înseamnă că poți trăi și fără genul acela de influență în viața ta, dacă vrei, dacă alegi s-o faci, fără atât de mulți stângiști care să se rățoiască la tine și să se bage în treburile tale.

Ce rol joacă încrederea în această lume nouă care dă năvală?

Încredere? Încredere în ce, în cine? Eu am încredere în Dumnezeu. Am încredere în soția mea, în familia mea. Am încredere în câțiva prieteni apropiați cu care ne-am întărit relațiile de-a lungul anilor și în câțiva vecini din jurul nostru. Am încredere în preotul meu. Cam atât. Nu am încredere în marile trusturi media. Nu am încredere în „experții oameni de știință” care au valori diferite de ale mele. Am încredere în experții oameni de știință care îmi împărtășesc filozofia de viață și care îmi împărtășesc credința. Nu am încredere în partidele politice, și tocmai de aceea sunt înregistrat ca votant Independent. Cu siguranță nu am încredere în politicieni. Categoric nu am încredere în China sau Rusia! De asemenea, nu am încredere în dispozitivele mele electronice, aplicațiile mele digitale, computerul meu, telefonul meu, tableta mea iPad, televizorul meu smart. Știu că corporațiile Big Tech nu se sinchisesc de interesele mele, atunci când îmi cenzurează comentariile, când îmi vând altora datele mele personale și îmi bagă pe gât cu forța opiniile lor politice, atunci când intru să fac ceva online. Noi, creștinii, am învățat că nu putem avea încredere nici în cea mai simplă căutare pe Google și nici în Wikipedia, pentru că ambele redefinesc lucrurile ca să se potrivească cu narativul lor.

În concluzie, nu-mi pun nădejdea și încrederea în Faraon, în oameni, în prinți, în guvern și în liderii politici.

Ce le-ai spune celor care cred că lucrurile despre care vorbim noi aici sunt alarmiste? 

Bunicul meu avea o mică tipografie în Rusia. În 1917, într-o noapte ploioasă, fără lună, bunicul meu s-a întors târziu acasă de la muncă. Prin ploaie, a văzut luminile aprinse în casă, dar a observat că erau și niște bărbați care înconjuraseră casa și intraseră și înăuntru. A fost martorul unor ticăloșii îngrozitoare pe care bolșevicii le-au comis împotriva familiei lui, în timp ce el rămânea ascuns în întuneric, deși amănuntele grozăviilor le-a aflat abia mult mai târziu, când a aflat și că bolșevicii veniseră după el, un rus Alb, „să-l ia la baionetă” din cauza preferințelor lui politice și a faptului că era proprietarul unei afaceri. Unul dintre copiii lui a fost ucis în noaptea aceea, iar împotriva soției și a fiicei lui au fost comise atrocități. Comuniștii i-au nimicit lumea. S-a reîntors după câțiva ani, cu un grup de cazaci, ca să lupte contra sovieticilor. Și lui lumea i-a spus la început că este alarmist. Nimic, în afară de mila Lui Dumnezeu, nu va împiedica să se întâmple aceleași lucruri și în țara noastră, astăzi. Deci nu, nu cred că sunt alarmist. Cred că suntem vigilenți, cred că suntem cu băgare de seamă, gândindu-ne critic la ce s-a întâmplat, istoricește vorbind, în multe alte țări, și uitându-ne la asemănările care au loc în țara noastră astăzi. Și ce vedem nu e deloc bine.

E mult mai ușor să ne vârâm capetele în nisip, să ne întoarcem fața de la Adevăr și să primim înlesnirile și comoditățile care ni se oferă. Ne place să ne spunem: „Dacă avem încredere în liderii noștri politici, dacă înghițim narativele presei majoritare și dogmele seculare care ne asaltează urechile în fiecare zi, totul va fi mai ușor!”. Dar știm că nădejdea noastră stă în Mântuitor, în Iisus Hristos. După cât de mult a suferit pentru noi, a crede în minciunile care ni se vâră pe gât este o insultă adresa sacrificiului și a iubirii Lui pentru noi. Trebuie să ducem lupta cea bună și să ne căutăm mântuirea, pentru că, până la urmă, doar asta contează.

Sunt mult mai multe în Live Not By Lies. Dacă n-ați citit-o încă, vă rog s-o faceți. Aici găsiți un ghid de lectură, care se poate descărca gratuit (vezi aici). A însemnat enorm pentru mine, când un creștin care și-a petrecut o viață în domeniul contrainformațiilor, îmi spune că materialul din carte despre capitalismul supravegherii, și despre supravegherea însăși, nimerește fix la țintă.

Sursă text: theamericanconservative.com