8 MARTIE – CUM S-A NASCUT, PRIN MISTIFICARE, “ZIUA FEMEII” DINTR-O CELEBRARE A INCEPUTULUI REVOLUTIEI BOLSEVICE. Pentru ce “emancipari” mai lupta socialist-feministele de astazi? PR. OCTAVIAN MOŞIN: “Ar trebui totuşi să ştim ce sărbătorim!”
FOTO: Afișul marșului de 8 martie 2015 de la Nancy (EvZ)
- Adrian Patrusca/ EvZ: ADEVĂRUL ISTORIC despre ZIUA FEMEII: 8 martie sărbătorește o BAIE de SÂNGE și o MINCIUNĂ mondială
Uniunea Sovietică s-a născut din zvârcolirile bolșevice ale Zilei Internaționale a Drepturilor Femeii. Pentru a fi livrată la export ca Sărbătoare Mondială, comuniștii i-au inventat o istorie nouă, mai captivantă și curățată de crime. Suntem pe 8 martie 1857, la New York. Orașul foșgăie de trecători, vânzători ambulanți, căruțe, biciclete, automobile. Din depărtare se aude un vuiet nelămurit care tot crește. Se apropie. Este o coloană de câteva mii de muncitoare textiliste.
Nemulțumite de condițiile de muncă și viață, ele au declanșat greva și acum își strigă revendicările în stradă. Aliniate ordonat, rânduri-rânduri, majoritatea încă tinere, mărșăluiesc cu pumnul drept strâns ridicat spre cer, cu pletele fluturând în vântul călduț al primăverii. Pe bulevardele largi, însorite, printre buildingurile semețe ale tinerei metropole, cu vocile lor cristaline, dar ferme, cer în cor salarii egale cu bărbații și reducerea programului de muncă.
Așa s-a născut Ziua Internațională a Femeii, din curajul unor proletare bărbate de a spune nu îmbuibaților, rapacilor patroni americani. Ce tablou încântător! Atâta doar că este fals. Un fals grosolan, plămădit la Paris în redacția publicației comuniste L’Humanité, finanțate de Moscova, sub semnătura militantelor Yvonne Dumont, Claudine Chomat și Madeleine Colin. Un fals care avea să cucerească lumea.
Petrograd, 8 martie 1917: femeile de la Uzinele Putilov au ieșit în stradă. Așa a început Revoluția Bolșevică
Totuși, cum s-a născut 8 martie?
În realitate, la Congresul celei de-a doua Internaționale Socialiste din august- septembrie 1910, de la Copenhaga, Clara Zetkin, sprijinită de Rosa Luxemburg, propune instituirea unei zile internaționale a femeii. Fără însă a se stabili vreo dată precisă, fie ea 8 martie sau alta.
FOTO: Clara Zetkin (dr.) și buna ei prietenă, Rosa Luxemburg, „mamele” comuniste ale Zilei Femeii
Născută în 1857 (poate că anul de naștere să le fi inspirat pe mistificatoarele de la L’Humanité), nemțoaica Zetkin (Eissner pe numele de fată) este o militantă marxistă și feministă, învățătoare și jurnalistă. Exilată, după ce Bismarck interzice mișcarea socialistă, ajunge în Elveția, leagănul Bolșevismului latent, unde îl cunoaște pe revoluționarul rus Osip Zetkin, al cărui nume de familie îl adoptă, deși nu se mărită cu el.
Alături de prietena ei, poloneza evreică Rosa Luxemburg, Zetkin se numără printre cele mai proeminente figuri ale Ligii Spartacus (Spartakusbund), aripa de extremă stânga a Partidului Social Democrat German, care în 1918 se rupe și formează Partidul Comunist German. Exilată din nou, Clara Zetkin se refugiază în URSS, unde moare în 1933. Cenușa ei este îngropată lângă zidul Kremlinului, alături de rămășițele lui Stalin, Suslov, Kalinin, Brejnev sau Andropov.
Propunerea unei Zile Internaționale a Femeii proletare de către Clara Zetkin a urmărit un dublu scop: confiscarea revendicărilor feministe (vot universal, egalitatea salariilor etc.) de către mișcarea socialistă, dar și contracararea influenței feministelor burgheze asupra muncitoarelor, explică Françoise Picq, specialistă în Istoria Feminismului.
„Li s-a interzis femeilor socialiste să poarte lupte comune cu feministele burgheze. Tradiția Zilei Internaționale a Femeii a fost la început o alegere sectară, pentru care feminismul și socialismul se excludeau”, spune Picq citată de Slate.fr.
Ghioceii pătați cu sânge
Ca urmare a deciziei Internaționalei a II-a de la Copenhaga, pe 19 martie 1911 au loc manifestații în Germania, Austria și Danemarca. În Rusia, ziua este celebrată pe 3 martie 1913, apoi pe 8 martie 1914.
Pe 8 martie 1917 (23 februarie, pe stil vechi), Ziua Femeii este din nou organizată în Rusia, pe fondul unor importante fierberi sociale. Cu câteva zile în urmă (3 martie / 18 februarie), la Uzinele de armament Putilov, cele mai mari din Petrograd, se declanșase greva. Pe 5 martie, din lipsă de aprovizionare cu materii prime, Uzinele Putilov se închid. Muncitorii adunați în fața porților închise pleacă să protesteze în stradă.
Zvonurile despre iminenta raționalizare a pâinii toarnă gaz peste foc. Celebrarea Zilei Femeii din 8 martie / 23 februarie furnizează ocazia perfectă: toate nemulțumirile își găsesc cadrul în care să răbufnească.
Așa va începe Revoluția din Februarie ce se va continua cu Revoluția din Octombrie. Pe 15 / 2 martie Țarul Nicolae al II-lea abdică în favoarea fratelui său, Mihail. Însă haosul nu mai putea fi oprit și acesta renunță la coroană chiar a doua zi. Începea instaurarea comunismului. Din vâltoarea Zilei Femeii se năștea Uniunea Sovietică. Nimic suav, nimic gingaș. Ghioceii sunt mânjiți de sânge!
În 1921, URSS adoptă 8 martie ca Zi a Femeii, în memoria evenimentelor care au marcat începutul revoluției bolșevice. După al II-lea Război Mondial, ziua de 8 martie este generalizată în tot Lagărul Roșu: Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Cuba. Ziua Femeii se impune ca sărbătoare exclusiv comunistă.
Până când, în 1955, în scenă intră L’Humanité, cu povestea despre manifestația romantică a textilistelor, care, chipurile, ar fi avut loc cu un veac în urmă la New York. Nimeni nu are minima curiozitate să verifice veridicitatea istorică. Așa ar fi putut descoperi că nici un ziar american nu pomenește nimic despre vreo manifestație. Deși câteva sute sau mii de femei mărșăluind în stradă, într-o țară în care cowboyii încă se mai războiau cu indienii, trebuie să fi fost o știre de senzație.
Minciuna le-a venit mănușă
Mistificatoarele de la L’Humanité au reușit mai mult decât își propuseseră. Transformarea lui 8 martie din sărbătoare a mamelor și, implicit, a familiei, într-o zi de luptă pentru eliberarea și emanciparea femeii găsește un teren fertil în mișcările stângiste din Occident. Faptul că mitul plasează acțiunea muncitoarelor în America, simbolul Capitalismului opresor, nu face decât să-i crească atractivitatea. Feministele din Statele Unite, încântate că își descoperă o legitimitate istorică, importă aproape imediat 8 martie peste ocean. Feministele din Europa occidentală le imită grabnic.
În 1977, ONU încurajează țările lumii să adopte 8 martie ca zi de celebrare a drepturilor femeilor și a păcii internaționale. În 1982, vine și rândul „țării-mamă” să adopte mitul fondator. Yvette Roudy, ministru pentru Drepturile Femeii, oficializează ziua de 8 martie. „Am vrut să-i explicăm mistificarea lui Yvette Roudy. Dar aceasta îi convenea de minune: un mit care celebra lupta femeilor în cadrul luptei de clasă”, mărturisește cercetătoarea franceză, amintim, ea însăși o adeptă a Feminismului.
Ce a urmărit L’Humanité?
Vreme de 22 de ani, nimeni nu și-a pus problema autenticității mitului feministelor americane. În 1977, Françoise Picq și alte patru cercetătoare vor să verifice povestea. Picq declară: „Am întâlnit mai multe variațiuni privind decorul – soare primăvăratec sau viscol – sau protagonistele – textiliste, țesătorese, croitorese; accentul era pus când pe lupta împotriva represiunii, când pe jurămîntul solemn de a se reîntâlni în fiecare an. Dar toate textele erau de acord asupra datei și locului – 8 martie 1857, New York – și asupra semnificației fondatoare a evenimentului”.
Evident că acesta crea mai multă emoție decât o reuniune obscură a femeilor în anticamera Internaționalei Socialiste. Urcând pe firul istoriei, cele cinci descoperă prima știre despre „eveniment” în L’Humanité din 1955. „De ce a fost nevoie, în plin Război Rece, să dai sărbătoririi Zilei Femeii o origine mai veche, mai spontană decât cea a unor membre de partid? De ce s-a dorit detașarea zilei de 8 martie de istoria sa sovietică”, și-a pus problema grupul de cercetătoare.
Se pare că la originea mistificării ar fi stat tensiunile din mișcarea comunistă franceză, dintre Confederația Generală a Muncii (CGT) și Uniunea Femeilor Franceze (UFF). „Madeleine Colin dorea să reancoreze 8 martie de istoria luptei femeilor militante, în vreme ce UFF o transformase într- un fel de Zi a Mamelor, ca în URSS”, explică Françoise Picq. În lagărul comunist, sărbătoarea de 8 martie nu mai era tocmai o zi de luptă a femeilor. „Cum li se dădea voie să plece cu două ore mai devreme de la serviciu, femeile preferau să profite și să meargă la coafor”, spune cercetătoarea.
Ziua în care Femeia devine Bărbat
În România, Ziua Femeii a păstrat acea tentă familială specifică fostului lagăr comunist: flori, pupături, mici cadouri, petreceri. În Occident, însă, 8 martie este o zi de proteste, de manifestații. De afirmare a Identității Femeii Emancipate. O Zi a Femeii-Bărbat. A anti-Femeii.
Iată, de exemplu, cum se va sărbători 8 martie 2015 în aceeași Franță unde s-a născut mistificarea istorică: la Paris va avea loc al Patrulea Marș Mondial al Femeilor, organizat o dată la cinci ani. „Câtă vreme toate femeile din lume nu vor fi libere, vom rămâne în marș”, se arată pe site-ul organizatoarelor. „Marșul Mondial al Femeilor vrea să termine cu Patriarhatul, cu Capitalismul și cu Rasismul, cele trei sisteme de represiune care ne controlează viețile în lumea întreagă”, își mai propun organizatoarele.
De notat că acțiunea se bucură de sprijinul oficial al Guvernului Francez, care le pune militantelor propriul site (www. gouvernement.fr) la dispoziție pentru a se exprima.
O simplă căutare pe google va oferă un tablou al mișcărilor de protest programate în Occident și de acest 8 martie: Sexismul, Drepturile Reproducerii, Opresiunea, Avortul, Biserica, Austeritatea, Egalitatea, Progresul, toate acestea și multe altele sunt motive pentru ca duminică mii și mii de femei să iasă în stradă și să lupte. Nu rareori aceste proteste se lasă cu violențe.
În România, femeile încă se bucură de zambile.
***
Feminismul în acțiune: de 8 martie un bazin de înot din oraşul Malmö a anunțat că bazinul este deschis doar femeilor! Interzis bărbaților! Aşa da egalitate, că în cartierele musulmane, produsele prin excelență ale politicilor de stânga, condiția femeii este umilă. Ba nu, feministele fac ceva! Lidera partidului Inițiativa Feministă declară că discriminarea femeii în societatea suedeză este în creştere! Aşadar, îi pune azi de o manifestație faină, alături de Tineretul Revoluționar Comunist şi de Tineretul Socialist, cu multe drapele roz şi roşii, pentru o “Suedie fără frontiere”!
*
Alice Teodorescu de Ziua Internațională a Femeii
Dacă în trecut s-a luptat pentru drepturi egale şi drept de vot al femeilor, ceea ce face acum feminismul este contraproductiv: cotele obligatorii de gen conferă ideea neputinței femeilor, iar mama surogat este o umilire a femeii!
***
Pr. Octavian Mosin: Gânduri în prag de 8 martie
Sărbătorirea zilei de 8 martie e de fapt un obicei al oamenilor formaţi în perioada sovietică. Eu însumi am fost crescut cu astfel de evenimente. Mama mai păstrează cu sfinţenie cadourile primite în această zi de la noi, bărbaţii casei. Are o colecţie întreagă de suvenire, desene etc. Am fost educaţi cu acest „praznic laic”, iar cât am fost elevi, am asociat această zi cu femeile dragi: mama, bunica, învăţătoarea. Mai târziu felicitam domnişoarele.
Problema însă este de alt ordin. Tot mai multe voci din mediul bisericesc se pronunţă totuşi contra acestei serbări, care, de fapt, nu este atât de internaţională, vizând, în general, spaţiul ex-sovietic. Ea poartă conotaţii revoluţionare, proletare, feministe şi chiar anticreştine şi nu este o zi aleasă la întâmplare.
Mulţi au auzit de Clara Zetkin, care a încercat să revigoreze o serbare evreiască, numită Purim, ce la 1910, se pare, a coincis cu data de 8 martie. Or, acest praznic aminteşte de un masacru din perioada vetero-testamentară, iar mesajul, presupunem, a fost de nimicire a duşmanilor „Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie”, iar printre aceştia se număra şi Biserica. Astfel, aceste comemorări nu pot fi asociate cu dragostea, cu frumuseţea…
Ar trebui totuşi să ştim ce sărbătorim! Problema multora este că nu intră în esenţa lucrurilor şi pur şi simplu caută prilej de „sărbătoare”. Se ştie doar că-i zi de odihnă, dar de unde vin şi ce conţinut au datele de 8 martie, 23 februarie, 1 şi 9 mai lumea habar nu are.
Din păcate acelaşi lucru se referă şi la praznicele bisericeşti. Se cunoaşte că-s Paştile, Crăciunul, Boboteaza etc., dar tot mai puţin sunt trăite şi cinstite aceste evenimente creştine.
Şi dacă tot ni se dă zi liberă la astfel de sărbători, să mergem la o bătrână singuratică, la o sărmană copilă, la o disperată, la o fiinţă tristă, la o alta rătăcită şi să le tratăm cu dragoste, ajutându-le să se ridice.
Iar femeia, mama, soţia şi sora creştină să le omagiem împreună cu mironosiţele din preajma Maicii Domnului, care sunt cinstite în cea de-a treia Duminică după Înviere. Să încurajăm şi să creştem femei destoinice, pline de dragoste, de fidelitate, de grijă, de dăruire…
Să readucem femeile în familiile noastre, căci, deşi au multe chemări, pe care le duc cu cinste, să nu uite că trebuie, mai întâi, să încălzească casele, să mângâie sufletele.
Preot Octavian MOŞIN
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@ Petra si Doroteea
Este foarte curios cum v-ati identificat imediat cu feminismul si a-ti si sarit in apararea acestei ideologii, fara sa fi facut nimeni vre-o referire la voi doua.
Comentariile erau despre femeia-victima sau potentiala-victima a feminismului, nicidecum despre o oarecare Doroteea sau o oarecare Petra.
Nu v-a demontat nimeni asa zisele “argumente” pentru ca ele nu exista. Exista doar o insiruire de vorbe amestecate, fara nici-o legatura cu realitatea ortodoxa.
Deci, am inteles cu totii:
Parerea voastra despre barbatii romani: “mari frustrari, complexe de inferioritate, ambitii neimplinite, mari slabiciuni si lipsuri pshologice, educationale, emotionale; aruncarea intr-o defulare sterila, penibila, dezarticulata …”
Da, probabil ca aveti dreptate. Nu suntem ca barbatii occidentali, descuiati la minte, evoluati, moderni … Noi o tinem pe a noastra: vietuirea in ortodoxia traditionala. Suntem niste inapoiati.
Daca va incalzeste cu ceva, nu sunteti singurele victime ale vietuirii in modernismul occidental. Sunt multi ca voi, barbati si femei.
@s.n.
Bun. Raspunsul tau m-a lamurit. Era exact ce credeam: detractorii, ca sa ii numesc asa, nu au argumente. Ei pur si simplu nu citesc atent dialogurile si postarile.
Draga frate, eu ma voi opri aici cu replicile, nu inainte insa de a-ti atrage atentia (poate te ajuta) ca nu a sarit nimeni aici in apararea feminismului occidental, ci in apararea femeilor care erau numite de cate unii `criminale`, `ispite`, `ce-i mai rau pe lume etc.. Sesizezi diferenta? Asadar, pt ortodoxia traditionala, femeile asta raman: niste nenorocite ticaloase, sangeroase, o vesnica ispita, da? Asa le numeste barbatul care a ales `vietuirea in ortodoxia traditionala`. Iar cel care contesta asta se numeste feminist occidental. Ce sa ma zic…
La fel de rastalmacit este si asa-numitul `umanism`de catre inchizitorii ortodoxiei care au inteles din asta NU, cum era firesc, ca a plasa omul in rolul central al Lui Dumnezeu este o greseala, CI ca exista cai directe catre Dumnezeu care nu trec prin om. Lor le dedic acest cuvant al Sf. Simeon Teologul despre iubire:
`Căci în nici o altă virtute sau plinire unei porunci a Domnului nu poate fi cunoscut cineva ca ucenic al Domnului, fiindcă El zice: „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă vă iubiți unii pe alții” (Ioan 13, 35). Căci pentru ea S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi (Ioan 1, 14); pentru el făcându-Se om a răbdat de bunăvoie Patimile cele făcătoare de viață, ca pe făptura Lui cea plăsmuită de El, adică pe om, să o elibereze din legăturile iadului și, luând-o pe umeri, să o înalțe la Ceruri. Pentru ea au alergat Apostolii acea alergare fără odihnă și, pescuind în toată lumea locuită cu cârligul și năvodul cuvântului, au scos din adâncul idolatriei și au mântuit-o ducând-o la limanul Înpărăției cerurilor. Pentru ea mucenicii și-au vărsat sângele ca să nu piardă pe Hristos.`
(Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, p. 26)
@s.n.:
Dar despre barbatul victima a modernitatii ne poti spune ceva? 🙂 Ca n-am prea auzit nimic despre asta pe la voi astia, `aparatorii ortodoxiei traditionale`…
Iar pe cei care cred ca `feminismul occidental` a stricat femeia ortodoxa romanca si modernitatea occidentala – bunele moravuri ortodoxe ale romanilor (asadar, din nou ALTII sunt de vina) ii invit sa citeasca asta:
`Trebuie avut însă în vedere un detaliu important, care ar putea schimba unghiul de vedere al acestor obiceiuri: în mentalitatea românească a secolului al XVIII-lea, doar omorul şi hoţia sunt considerate cu adevărat păcate[71]. Desfrâul, adulterul, viciile de orice altă natură, par să nu afecteze cu nimic conştiinţa românului. Călătorii din Occident, foarte austeri, privesc alteritatea cu ochi critici. Iată unul dintre „nenumăratele exemple” pe care susţine Johann Friedel că le-ar putea da: „Deseori, şedea tânărul îndrăgostit în câmpul de păpuşoi, prin care trecem, lângă zeiţa sa româncă, o dezmierda şi o săruta fără să se simtă stânjenit de prezenţa noastră. Părea că amândoi ne întrebau cu privirile dacă nu-i invidiem”[72].
În funcţie de statutul lor, femeile sunt obligate să respecte un set de norme restrictive. Doamnele sunt de obicei izolate în apartamentul din „spatele locuinţei domnului”[73], iar soţiile şi fiicele boierilor sunt „straşnic închise, aproape chiar după felul turcilor”[74]. Totuşi, doamnele „umblă toate în trăsură şi nu trăiesc ferite de relaţii după obiceiul grecesc şi turcesc, ci frecventează societatea în libertate deplină şi sunt dezinvolte ca italiencele”[75]. E posibil ca regulile să varieze în funcţie de situaţie, de vizitatori, sau de vârsta femeii: „După obiceiul oriental, frumoasele făpturi tinere sunt aici ţinute ascunse şi de aceea chiar la vizitele fără ceremonie se întâlnesc numai matroane pentru care ar fi putut să se aprindă cândva bunicul”[76]. În linii mari, libertatea femeii de la Curte creşte o dată cu vârsta. Fetele de la sate, „în floarea vieţii, îmbrăcate în costume uşoare de nimfe”, încălzesc „tot sângele tinerilor, căci ele mai au şi o figură lipsită de sfială”[77], ducându-i gândul călătorului la „câmpiile Elisee”[78]. Obiceiul de a ţine fetele necăsătorite „închise ca într-o mănăstire”[79] până la logodnă, cel mai probabil este specific înaltei societăţi. Un minorit conventual îşi exprimă nemulţumirea pentru fuga fetelor catolice cu moldovenii, urmată de căsătoria în rit ortodox[80]. Interesele materiale fac posibilă depăşirea obstacolelor religioase, astfel că naşi „schismatici” cununau cupluri catolice „fie din prietenie, sau pentru vreun căştig”[81], dar „cum toate prieteniile lor nu ţin mult, tot astfel uită foarte curând şi de cumetrie”[82]. Biserica mai degrabă joacă un rol secundar la nunţi şi la ospeţe: „nuntaşii joacă în faţa bisericii tot timpul cât face preotul slujba cununiei”[83]. Uneori apăreau probleme legate de tradiţie: atât catolicii, cât şi „schismaticii”, duceau mireasa înapoi la casa ei dacă se descoperea că nu era fecioară, iar „părinţii miresei dregeau lucrurile fie cu bani sau cu vite şi astfel o primeau înapoi”[84]. Mai mult, „dacă o fată greşeşte şi este dovedită ca desfrânată, sau chiar are un copil din flori, atunci este tunsă sau trebuie să umble ca femeile cu capul acoperit”[85]. Adulterul este privit la Bucureşti aproape ca o datorie socială: „nu eşti om de lume dacă nu ai o amantă”[86], sau ca un eveniment inevitabil: „Foarte puţin timp după cununie, tinerii căsătoriţi nu mai trăiesc împreună , fiecare urmărindu-şi propriile sale intrigi ”[87].’
Sursa: https://levantul.wordpress.com/2007/11/19/moravuri-si-faradelegi-ale-romanilor-din-moldova-si-tara-romaneasca-in-secolul-al-xviii-lea-vazute-de-calatori-straini/
Stiu, nu ne place sa ne vedem asa cum suntem. Evanghelia trebuie citita selectiv de catre un adevarat ortodox – textul cu barna si paiul, de pilda, e bun pt altii nu pt noi.
@doroteea
Scumpa si draga Doamna hai sa ne oprim aici ca suntem in post.. Chiar daca mai continua unii, hai de la Dv sa ne oprim. Vad ca cioby incetineste.. Un lucru bun.
Sa ne rugam unii pt alti. putem? sa incercam..
Totusi sa ne iubim uni pe alti, intru acestea ramanem ucenici ai Aceluia care ne tine pe toti si pe fiecare in parte.
Post binecuvantat tuturor.
E de ne închiput, cu câta înverşunare ne luptam, pentru o chestie care face doar rau şi dicordie. Ortodoxia nu are ca scop judecarea cuiva, stabilirea culmilor vinovatiei unuia sau altuia, ci exact contrariul. Iertarea, sfintirea, mântuirea.
Dupa cum decurge confruntarea…, aici este vorba de altceva. Nu de dorinta de sfintire, si mântuire.
Şi se vede bine despre ce e vorba.
Barbatul şi femeia nu pot fi judecati decât separat.
Sunt diferiti.
Fiecare are rolul si rostul sau, fiecare, are ispita si ispitele sale.
Nu poti, ca femeie sa fii, în toate, precum barbatul.
Sunt particularitati ale firii fiecaruia, (sunt particularitați anatomice, afective… etc, etc).
Barbatii nu pot fi pe placul femeilor, decât atât cât este posibil, potrivit acestora si invers.
Aceste particularitati sunt ispita speculata de… sarpe, de interesele meschine, de interese politice si nu le însirui.
Fiecare femeie, voieste un barbat dupa pofta ei, dupa ambitiile ei, nu dupa cum l-a lasat Dumnezeu. Un barbat care să-i faca toate mofturile si voiele. Şi toti barbatii idem ptr. toate femeile…
Ei bine. Dumnezeu nu a facut astfel. Ci ne-a dat Decalogul, Evanghelia, Harul, biserica si tainele sale, pocainta si toate celelalte. Nu-i de ajuns?
Fiecare femeie, are ale sale, dupa cât a primit, acumulat si împropriat, si de ea depind foarte multe… (cam toate de fapt), de ea depinde, ce este…, cum gândeste… şi ce primeste.
Femeia, este ce este, datorita ei (şi barbatul asemeni).
De fiecare barbat depinde în ce se baga, cu ce se leaga, si cum se descurca. La fel si cu femeia.
Emancipata sau nu… femeia trebuie sa se depatimeasca prin Hristos, prin tainele bisericii si pocaința.
Istoria mântuirii neamului femeiesc, nu arata la femei, (pe nicaieri), astfel de dispute, lupte sau mai stiu eu ce.
Particularitatea feminina are model pe Maica Domnului, şi atât de numeroase sfinte femei, care nu au avut si nu au nimic in comun cu cele rascolite si refulate de d-voastră.
Am toata consideratia si repectul, toata recunostinta si dragostea, pentru zidirea Lui Dumnezeu, femeia, care este, femeie adevarata, mama adevarată, sora … etc, si intelegere pentru neputinta de a fi… ce trebuie pentru restul.
Faptul ca am aratat, anume ispite, caderi datorate degradarii prin pacat, etc… nu inseamna ca ma fac vinovat de ce ma acuzati.
Nu e chiar cum interpretati d-voastra evanghelia.
Desfrânata, potrivit legii vechi, era ucisa cu pietre.
Domnul a iertat-o.
Ce întelegem prin asta? Ca a desfiintat totul odata cu aceasta iertare?
Lapidarea, a fost desfiintată, dar Domul nu a mustrat-o ?
Nu i-a atras atentia asupra faptei sale?
Situatia in care se afla (condamata de lege la moartea prin lapidare şi la un pas de execuție), a suplinit multimea de cuvinte ce trebuiau spuse.
Domnul, i-a vorbit prin cuget mai mult si mai adânc decât prin grai.
Nu stiu ce sa mai zic…
Femeia este mult mai slaba ca barbatul, dar mult mai abila si mai subtilă.
Multe rele (foarte multe)rele… ale barbatilor sun consecinta exact a acestora.
Desigur ca nu ai voie sa spui asa ceva, ca pui gaz peste foc. Dar totusi asa este.
Va doare chiar atât de adânc ca fameia este (sa zicem), facuta si privita, astfel, de barbati, sau ca vi se pare ca tebuie sa spulberati pe toti cei ce v-au ranit…
Trebuie sa recunosc ca postul cel mare a inceput pentru mine cu o mare ispita. Ispita de a raspunde la vechea cearta barbati vs. femei. Dar mai grav sint ispitita (pacat vechi) sa fac garagatzaf.f. crasa apropo de comentariile unora de aici. Gasesc situatia si reactiile atit de caragialesti! Insa trebuie sa ma abtin!
Hei Doroteea! Ai putina mila de mine. NU-i mai provoca pe acesti bloggeri sa raspunda pentru ca ma bagi in pacat! Pacatul misto-ului…o chestie f. romaneasca si asta din pacate!
Off topic: Doroteea, interesante citatele pe care le-ai dat. Unele observatii ale acestor calatori mi s-au parut f. bune si intr-un fel explica anumite fenomene de compartament de la noi, din zilele noastre. Altele insa mi s-au parut mai degraba relevante pentru lipsa de acuitate occidentala fata de realitatile noastre.
De asemenea va rog sa observati: Nu petra(adica moi) e de vina pentru incapacitatea de a se abtine de la judecata, misto (batjocura) si alte altea. Admin. sint principalii vinovati ca dau astfel de materiale, bloggerii care ma provoaca la ras si garagatza (chestie care imi da un evident sentiment de superioritate) si, mai ales Doroteea care provoaca aceste reactii ale bloggerilor.
Lasind la o parte auto-ironia, cred ca ar trebui sa rezistam cu totii acestor impulsuri, oricit de provocati am fi. Si de o parte si de alta.
Asa ca imi scuzati acuzatiile si un post cu folos la toata lumea de aici!
Petra , Petru:
Sigur ca m am gandit si eu ca e o ispita clasica, traditionala ca pt un inceput de post ‘asa cum se cuvine’ 🙂
Dar m am mai gandit ca nu e in regula sa lasi mustificarea sa se propage fara reactie intr un spatiu public. Daca era o discutie privata ma gandesc ca renuntam…cred.. :). Oricum, genul asta de dilema nu am izbutit inca sa o rezolv duhovniceste, e clar, asa ca, fireste, apelez la autojustificari rationale, cum altfel?
Petra, sigur ca nu tot trebuie luat de bun. Discernamantul e cel mai sanatos. Dar crede ma, ca una care sta aici, multe sunt – vai – atat de recognoscibile…
Rog pe cioby&co sa ma ierte, ca nuam nimic cu nimeni, ci mai degraba cu ideile propagate si cu un anume algoritm critic. Sunt sigura – si nu o spun de complezenta – ca aveti multe calitati duhovnicesti care mie imi lipsesc, de aia nici o clipa nu am indraznit sa dau disputei asteia o tenta personala, ca nu am caderea sa o fac. Incerc doar sa promovez un tipar al unei mai mari ingaduinte reciproce, tocmai pt ca stiu cata nevoie am eu insami de o astfel de ingaduinta.
Post cu folos tuturor si…cu Dumnezeu inainte dragi frati si surori!
“Nu stiu ce sa mai zic…”
Pai nimic frate. POST BINECUVANTAT.
@Petra (#48):
Ha-ha!! :))) (acum l-am citit)
Stimata Doamna Doroteea,
Nu am ce sa va iert, ptr. că nu mie mi-ați gresit.
Daca a-ti gresit ceva, Lui Dumnezeu, ortodoxiei si semenilor, a-ti gresit.
Vorbiti de idei propagate… ca şi cum cioby ( adica moi), ar fi cel care cere “Fiți desavârşiti, precum Tatal vostru desa vârsit este”.
Aceasta nu este ideologia lui cioby, doamnă, ci porunca lui Dumnezeu.
Îngaduinta???
O doamna… ( cu pretenția d-voastra…), nu întelege că îngaduinta este una şi reforma este alta???
Ortodocsii sunt îngaduitori doamnă.
Au ingaduinta doamna.
Dar au si simțul sacrului.
Au SIMȚUL SACRULUI, pe care reformatorii, emancipatori, si deschizatorii SPRE LUME, nu-l mai au.
Ingaduința???
Ortodocşii sun foarte îngaduitori!!!.
Da. Sunt.
Si culmea… barbatii sunt şi mai îngaduitori…
Femeile… (daca e…), trag de mâneca pe suratele lor, ce vin la biserica cu ținute ce sunt potrivite pentru exact opusul spatiului sacru… nu barbatii.
Ortodoxia inchizitoriala???
Unde ati vazut sau auzit asa ceva?
D-voastra luptati cu sfintenia bisericii doamnă, cu porunca “Fiti desavârsiti”, nu cu ce credeti d-voastra ca luptati.
Îngaduinta nu înseamna reformarea ortodoxiei, stingerea Duhului, pângarirea (in forma mai mica sau mai mare a sfântului şi sfințeniei), desacralizarea (in procente mai mari sau mici…).
Voiti o ortodoxie reformata, emancipata… deschisa spre lume… etc, etc.
Asta voiti.
Ingaduinta Doamna, înseamna altceva decât întelegeti d-voastra.
Sau, pentru a fi mai clar , neângaduinta (sau atitudinea inchizitorială) inseamna (actiunea concreta), pedepsirea, izgonirea, sau mai stiu eu ce… ori defaimarea unui pacatos vadit, sau mai exact, prins asupra faptului, pedepsirea (pentru acel pacat, defaimarea, mustrarea publica si izgonirea neautorizata din biserica), nu cum voiți si faceti d-voastra, reformând sau abrogând învatatura bisericii.
Unde a-ti vazut d-voastra ne îngaduinta concreta, faptica, la ortodocşi ???
Cine pretinde asa ceva, arata ori ca nu întelege ortodoxia ori ca este lup in piele de oaie.
Ortodoxul este oprit de însasi credinta sa, de la a face asta doamnă, (de la a o face!!! NUANȚEZ), dupa cum (tot la fel), este oprit de la a nu ştirbi, strica sau reforma învatatura bisericii.
“Inger din cer de ar veni cu alta evanghelie… sa nu-l primiti”, spune sf.ap.Pavel…
De ce?
Pentru ca nu înger din cer, ci însusi Dumnezeu, Fiul, ne-a adus Evanghelia, şi porunca “Fiti desavârsiti”.
Şi chiar daca “babele” trag de mâneca, pe suratele lor mai tinere si mai non comformiste, ce defaimeaza spatiu sacru, o fac spre a le conştientiza, NU LAPIDA, osândi sau mai ştiu ce lucru… ce; fiecare dintre noi, suntem datori sa-l facem, daca iubim pe Dumnezeu, sacralitatea si pe aproapele (inconştient, necunoscator… sau sfidator).
Voiti sa desfiintati sacralitatea de pe pamânt?
Unde (daca nu in biserica), o vor mai gasi generatiile viitoare???
Unde vor mai gasi sfintenia???
Aveti grija ce faceti… ca nu faceti bine.
Am spus ce conştiinta mi-a cerut sa spun.
Iertare tuturor.Multumesc pentru îngaduinta tuturor.
Se cuvine sa adaug, ca, (am pus virgula spre a sparge cacofonia) crestinismul are 2000 de ani, timp in care ortodoxia, a treversat culturi, moravuri, sisteme politice, evolutii grandioase ale ştiintei etc…etc…. fara sa fi împovarat femeia (impovarata de orice altceva, decât de ortodoxie, ortodoxie care i-dat un statut şi o apreciere cum nimeni si nimic altceva nu i-a dat).
Crestinismul are experienta, reformarii, aggiornarii, emanciparii, modernizarii, si tot ce mai doriti, CU EFECTELE arhicunoscute…
Femeia este privita si taxata CUM ŞTIM, tocmai de adversarii ortodoxiei ( de orice ordin, adica religios, politic, cultural, sexual si mai stiu eu cum, PE FATA SAU NU…).
Feminismul… nu se vede mai sus ce este şi cum a aparut … ?
Cine lupta cu învatatura Domnului, aggiornând-o, reformând-o, “luminând-o”, deştaleptacizând-o… lupta cu Dumnezeu si cu biserica Lui, si va esua precum celelate ramuri uscate, şi esuate ale crestinismului.
Fiecare face cât poate, dupa dragostea, si vointa sa, (din ce invata Evanghelia), nimeni nu îl lapideaza, tortureaza, blameaza… etc… (cel ce manânca sa nu-l defaime pe cel ce nu manâncă… spune sf.ap. Pavel…), care mai departe decide, ca daca aceasta pune împiedicare Evangheliei, Domnului Hristos, nu va mânca carne, în veac.
Aparatorii invataturii evangheliei, ai învataturii sf. Parinti si bisericii drept maritoare, nu sunt neângatuitori, decât impotriva acestora (adica a aggiornarii, a reformarii etc.), o stiti prea bine. Acuzele aduse nu sunt justificate… si nu va aduc sporire In Duhul Sfânt, câstig duhovnicesc, sau conlucrare cu biserica cea Una, (din începuturi pâna astazi).
Atat. Si ma retrag. Nu ma veti mai intâlni vreodata pe aici. Va ramâne in conştiința.
Iertare.
Personal, chiar si ajungand sa citesc doar in fuga si pe sarite comentariile de aici, ajung la o stare foarte grea de dezamagire, la un gust amar aproape fizic al zadarniciei. Ajung sa cred ca nimeni nu se mai poate indrepta pe sine si nu se poate stapani intru nimic, vreodata. daca nici macar in lucruri atat de mici! Ne place atat de mult sa ne zgandarim unii pe altii si sa ne alimentam patimile, victimizandu-ne pe noi insine si aruncand totul inspre “tabara” adversa… Si inca pot sa inteleg asta pana la o limita, dar e cam exasperant sa vezi totusi ca ajungem sa depasim toate limitele, inclusiv acelea pe care ni le stabilim noi insine, de cate ori “amenintam” ca gata, e ultimul comentariu la subiectul asta… De fapt, nimeni nu doreste sa se opreasca, nimeni nu concepe ca altul sa aiba ultimul cuvant, insa, culmea, la fiecare doua comentarii citim cum ca… gata, e ultimul comentariu si chiar ca niciodata nu va mai scrie pe siteul asta X sau Y (apropo, unii au batut toate recordurile in domeniu la capitolul “retrageri” si inca nu isi dau seama ca nu ii mai crede nimeni!). In acest timp, cat noi ne ocupam cu satisfacerea unor meschine placeri ale amorului propriu, se intampla multe alte lucruri cu adevarat importante si grave, de care nu mai avem deloc timpul nici macar sa le acordam o mica atentie. Ca sa nu mai vorbim de inceputul Postului si de alte lucruri mai sfinte… Ce conteaza chemarea (in premiera!) a unui intreg sinod mitropolitan la post si rugaciune mai aspre si toate atentionarile lor? Nu au interesat pe aproape nimeni!!! Bine ca a devenit 8 martie si problema luptei dintre sexe singura chestiune arzatoare la ordinea zilei, pe care merita sa stam blocati cu saptamanile… iar daca admin-ii vor cuteza sa reteze discutia, vor intra si ei in tarbaca, fireste, si discutia asta nesfarsita si sterila tot se va muta prin alte locuri (eventual la postarile despre pocainta si vederea pacatelor proprii, ar fi nimerit!). Bravos natiune, hala sa-ti fie! 🙂 🙁
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2016/03/14/chemare-la-post-si-rugaciune-intetita-la-vreme-de-prigoana-a-crestinilor-scrisoare-pastorala-din-partea-sinodului-mitropoliei-ortodoxe-romane-a-germaniei-europei-centrale-si-de-nord/
Europe’s Tragedy: Most Of Its Men Are Feminized Wimps
The deficiency of masculinity in European culture renders it impotent in the face of the political and cultural chaos that has escalated along with growing immigration.
The irony is that the vacuum feminism has created means that women become victims of an aggressive male culture.
https://www.darkmoon.me/2016/europes-tragedy-most-of-its-men-are-feminized-wimps/
Feminizing Men – A Guide for Males to Achieve Maximum Feminization
https://www.amazon.com/Feminizing-Men-Achieve-Maximum-Feminization/dp/1502959674
STUDIU Bărbatul efeminat, noua specie a secolului XXI
http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/studiu-barbatul-efeminat-noua-specie-secolului-xxi-1_51c33c9ac7b855ff56af3a98/index.html
Fiul meu este efeminat. Am motive de ingrijorare?
http://www.lumeapiticilor.ro/educatie/sa-cresti-in-societate/copilul-si-sexualitatea?aid=2415&cid=2418&caption=Fiul_meu_este_efeminat._Am_motive_de_ingrijorare?
Trei femei puternice: Dilma, Angela si Park
Peste trei milioane de persoane au ieşit în stradă în Brazilia pentru a cere demisia preşedintelui Dilma Rousseff. Imaginea lui Rousseff a fost afectată de recesiunea economică severă în care a intrat ţara şi de asocierea ei cu cel mai mare scandal de corupţie din istoria ţării, scandalul Petrobras.
http://www.gandul.info/international/protest-urias-in-brazilia-trei-milioane-de-oameni-au-cerut-demisia-presedintei-dilma-rousseff-15106222
Mii de oameni din marile oraşe ale Germaniei îi cer demisia cancelarului Angela Merke, în semn de numlţumire faţă de politica în privinţa imigranţilor.
http://www.gandul.info/international/proteste-violente-in-germania-mii-de-oameni-vor-demisia-angelei-merkel-15545663
Sute de mii de persoane s-au adunat sambata in centrul Seulului pentru a cincea saptamana de proteste impotriva presedintei Park geun-hye
http://www.hotnews.ro/stiri-international-21437108-video-manifestatii-mai-multe-sute-mii-oameni-seul-protestele-contra-presedintei-coreene-ajuns-cincea-saptamana.htm