Articole cu eticheta (tag): comunism

Iuda este deci un simbol al trădării.

Cu toate acestea el supraviețuiește prin mișcările „progresiste”. Mișcările „progresiste” pervertesc iubirea în libertate sexuală și teorie de gen, istoria în propagandă, adevărul în falsul îmbrăcat în haine strălucitoare, valorile în pseudo-valori. Sunt noi „religii”, care propovăduiec ura, frica, dezbinarea și delațiunea. „Apostolii” mișcărilor sunt cei care, asemenea lui Iuda, se lasă cumpărați, nu cu 30 de arginți, ci cu cecuri/sponsorizări sau poziții sociale.

Cred că creștinii tradiționali sunt nebuni dacă nu sunt capabili să citească semnele vremii și să ia decizii politice pe baza a ceea ce văd. Și, după cum am scris în „Opțiunea Benedict” și voi descrie mai detaliat în următoarea mea carte (în septembrie 2020), cred cu tărie că creștinii tradiționali ar face bine să înceapă să se pregătească mai atent ei înșiși, familiile lor și comunitățile locale pentru îndelungatul război spiritual ce-i așteaptă. Aleksandr Soljenițîn a spus: „Există întotdeauna această convingere greșită: „Aici nu o să se întâmple; aici, astfel de lucruri sunt imposibile”. Din păcate, tot răul secolului XX este posibil oriunde pe pământ.” Ar fi bine să-l credeți.

Tudor Gheorghe a făcut spectacolul “30 de ani degeaba”, iar vermina tefelistă a venit cu un test. Un test, atât, un test. Un test dat poporului român – testul “Ia să vedem noi cât putem întinde elasticul neomarxist!” Tefeloazele au văzut că suntem (prea) îngăduitori și ne încearcă, atacând la gleznele tradiției, la simbolistică. Au rafinat terorismul. Nu dau în noi cu bombe, ci cu “glicerină stomacală” (Tudor Arghezi).

Ce nu înțelegeți? Neomarxiștii îl urăsc pe Tudor Gheorghe, fiul unui deținut politic, și îl iubesc pe Mihai Șora, care a slugărit-o pe Ana Pauker.

Marea minciună este o tehnică de propagandă neagră specifică mișcărilor totalitare care consta în falsificarea atât de brutală a adevărului, încât opinia publică, neputând crede că cineva ar minți atât de grosolan, lua de bună enormitatea proferată. În zilele noastre, marea minciună repetată până la sațietate este că trăim într-un fel de dictatură comunistă care ucide statul de drept. Aceasta este o manevră frauduloasă prin care zona ideologică declarată anti-PSD își ascunde, pe de o parte, propriile origini și afilieri și, pe de altă parte, manipulează limbajul și înțelesul unor termeni cheie: stat de drept, comunism și dictatură.

Sistemul, îl vedeţi acum clar şi limpede în toată goliciunea şi disperarea lui: este şi acum speriat şi terorizat de acelaşi incredibil de puternic Iulius Filip. Viaţa lui Iulius Filip şi suferinţele lui continue îi devoalează pe toţi. Aceasta este puterea lui fantastică. Firul roşu al acestei situaţii ce se întinde pe o perioadă de aproape 40 de ani, cronologia, implicaţiile îngrozitoare pe viaţa acestui singur om efectiv îi omoară şi îi scurtcircuitează pe toţi. Rând pe rând, participant cu participant, implicaţie cu implicaţie, rotiţă cu rotiţă, ipocrizie cu ipocrizie, minciună cu minciună, mecanismul ce odată a fost uns în tot ansamblul său.

Evoluţia în paralel a acestor 2 personaje, Filip (Fodor denumit de Securitatea disperată şi speriată) şi Muşat aka voluntarul Miron, developează perfect evoluţia României. Turnătorul, ofiţer greu de Secu din Aiud, a ajuns cel mai bogat avocat al României, cu o avere incomensurabilă, un păianjen transpartinic, influent, placă turnantă pentru Sistem, executantul sinistru comunist al Securităţii din Aiud a ajuns Procuror General al României iar omului cinstit şi simplu, lăcătuşului Filip nici acum nu i-au dat casă, e bolnav, aproape părăsit într-un azil.

Fenomenală emisiunea „Actualitatea românească” de vineri a Sorinei Matei la B1 TV despre „Cazul disidentului Iulius Filip”! Din punctul meu de vedere, aceasta este cel mai spectaculos act de presă pe marginea acestui subiect, lărgind cu mult spectrul în care a fost analizat pînă acum subiectul fostului disident Iulius Filip, devenind, în acest fel, piatră de moară la gîtul torţionarului Augustin Lazăr, precum şi la gîtul tuturor celor care îl susţin, în frunte cu preşedintele Klaus Iohannis, la care se adaugă şi avocatul Gheorghe Muşat.

Da, frate române, ai fost numit să ai mare răspundere, care apasă din ce în ce mai greu pe umeri tăi, să nu uiți că cei pe care-i serveșți iau mulți bani pe funcțiile lor, dar fi sigur că nu o să aibă parte de ei. Niciodată banii cistigati pe oasele și cadavrele fraților tăi nu pot avea decît mirosul durerii și nenorocirilor. Bunul Dumnezeu va face mare dreptate. De ce sînt în închisoare știi, dar te-ai ostenit prea puțin ca oameni să nu fie torturați și schingiuiți deși era o atribuțiune care îți revenea.

“Un alt fel de Zi a Femeii, din închisoare”, o slujbă arhierească de pomenire și un concert de muzică străveche: Asociația Memorialul Gherla și Mănăstirea Sfinții 40 de Mucenici organizează între 8 și 10 martie la Cluj si Gherla prima …

O misiune „apostolică” a Papei în România centrată în jurul uniaților creați cu forța politică acum trei secole sună foarte prost și inadecvat: te face să te gândești că poate e nevoie să reamintești unde e succesiunea apostolică deplină și că România nu e teren viran pentru prozelitism catolic. 

În susținerea tezei prorusismului și antioccidentalismului Bisericii Ortodoxe, se tot citează – și dl Schmitt reafirmă – campaniile în favoarea familiei zisă „tradițională“, cea întemeiată pe căsătoria dintre bărbat și femeie. Logica e simplă, de – iertați-mă! – cretini, și tocmai de-aia – iarăși, iertați-mă! – prinde ca focul în pădurile încinse de veri toride: nu crezi că trebuie permisă căsătoria homosexuală, păi nici Putin nu crede, te-am prins, ești putinist! Las la o parte că acest tip de deducție este de un bolșevism pur, din acela al anilor 1930. Asemănările dintre activiștii progresismului ateu și bolșevicii exaltați ai „vîrstei de aur“ a comunismului leninist sînt frapante, uneori. Dar, în acest caz, ar trebui să ne întrebăm dacă o Biserică creștină ar putea avea o altfel de poziție.

Ce contează că violenţa politică şi socială este explicit predicată de Marx, ce contează că formula „dictatura proletariatului” îi aparţine şi înseamnă exact asta – violenţa organizată de clasă. Ce contează 20 de milioane de oameni ucişi în URSS, 65 de milioane în China, peste 2 milioane în Europa de Est, alte 2 milioane în Coreea de Nord, jumătate din Cambodgia, 4 milioane de morţi în America de Sud şi în Africa – sunt, nu-i aşa, doar „victime colaterale” ale găsirii căii bune de a pune în aplicare teoria lui Marx. Poate va reuşi dl Jean Claude Juncker să o pună în aplicare, în sfârşit, aşa cum trebuia, pornind de la instituţia pe care o conduce?

Mai grav, in acest context a aparut rolul de intelectual sau formator de opinie est european “de casa”. Asta serveste elitele occidentale, dandu-le ce vor ele sa auda, la momentul potrivit. Vor in conjunctura elitele mediatice sa spuna ca esticii sunt aia si aialalta?! Pac! Apare publicistul est european de casa in una din platformele de propaganda si status din vest, cu un articol care spune exact ce trebuie!

Președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a fost acuzat că ignoră peste 100 de milioane de victime ale comunismului după ce presa a anunțat că va participa la dezvelirea unei statui a lui Karl Marx și la o expoziție dedicată părintelui comunismului. Președintele Comisiei Europene este așteptat să ia parte, pe 5 mai, la deschiderea unei expoziții a părintelui comunismului, în orașul său natal Trier, pentru a marca 200 de ani de la nașterea lui Marx, relatează express.co.uk.

Hotnews:  Moment istoric: Coreea de Nord și Coreea de Sud promit sfârșitul războiului în Peninsulă semnând o declarație privind denuclearizarea completă Liderii Coreii de Nord și Coreii de Sud au semnat, vineri, o declarație prin care sunt de acord să …

Închisorile comuniste ale anilor 50. Condiții inumane, până și pereții acum ne vorbesc de tot ce s-a îndurat acolo. Oare ce beneficii compensatorii ar trebui să le dam acestor oameni minunați? Cred că o oră de aducere aminte ar fi un început. Veniți! E un spectacol aparte și are nevoie de un public pe măsură! Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Petre Țuțea, Barbu Slătineanu, Maria Cantacuzino și alții pe același calapod, v-au dat întâlnire. Au o poveste de spus, o poveste care nu poate fi cu happy-end decât dacă noi o facem așa…

ActiveNews: Prof. Ioan – Aurel Pop răspunde acuzațiilor din Revista 22: Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o forma a securității, interne sau externe/ Modul INSIDIOS prin care Revista 22 a încercat să manipuleze opinia publică Revista …

Maine incepe prima zi dintr-un an nou. Emotie, liniste adanca? Omul, vad, are emotii totdeauna cand incepe, sa zicem, de la cap, parca, viata lui. Vrea saracul sa scape de dureri, de momente cand crucea nu i-a fost usoara. Traieste cu nadejdea ca stapanul ii va inverzi calea si se va trezi viersuind de fericire.

Am văzut că oamenii nu mai ştiu să discute. Ori se închid în tăcerea lor, ori se ceartă. Suferinţele îl fac pe om necomunicativ. Eu nu spun că toate acestea vor dispărea; dar dacă ai o credinţă vie în Dumnezeu, poţi să le iei altfel, să le stăpâneşti. Prin credinţă chiar datoria faţă de patrie ţi-o îndeplineşti mai tare. Eu ştiu că de nimic nu s-au temut comuniştii mai mult decât de credinţa oamenilor în Hristos. Ei înţelegeau mai bine decât toţi că un om credincios este un rob mai puţin. Dacă ei au propovăduit ateismul, a fost pentru că numai aşa puteau să scoată pe oameni de sub cea mai puternică protecţie.

Crime pe motive religioase, incendieri de biserici şi atacuri asupra unor clerici sunt câteva dintre gravele incidente întregistrate în cel mai nou raport al Centrului de monitorizare a drepturilor și libertăților creștinilor ortodocși din Europa (CRFO). Faţă de anul 2015, cazurile raportate şi analizate au crescut simţitor în 2016.

Se împlinesc astăzi o sută de ani de la una dintre cele mai mari catastrofe din istoria omenirii: Rusia pravoslavnică devenea prima țară comunistă din lume. Prin prisma efectelor sale devastatoare, evenimentul nu are probabil echivalent decât cu Revoluția franceză și cu Al Treilea Reich. El nu ar fi fost posibil fără implicarea serviciilor secrete și fără o finanțare generoasă a Occidentului.

Cu poporul rus s-a făcut un experiment monstruos care a demonstrat întregii lumi că nu poţi construi o societate fără Dumnezeu. Totuşi, chiar şi astăzi mulţi încă nu au înţeles acest exemplu şi nu se gândesc la fenomenul istoric al catastrofei ruseşti, precum şi la proiectarea acestuia asupra contemporaneităţii. Astăzi, creştinismul se confruntă cu invazia agresivă a secularizării militante în toate sferele vieţii sociale. Astăzi păcatul devine normă, pentru că în societatea de consum se pierde noţiunea de legătură între libertate şi responsabilitate.

Basilica: Palatul Patriarhiei | Festivalul-concurs „Lăudaţi pe Domnul”. A X-a ediţie marcată de participarea Întâistătătorilor veniţi la Bucureşti (VIDEO) Act Solemn Comemorativ proclamat astăzi, 27 octombrie 2017, în cadrul Sfintei Liturghii oficiată la Catedrala Patriarhală din București: Sfântul Sinod al …

Ce înseamnă aceasta pentru noi care trăim în diferite ţări? Ce înseamnă noi care suntem supuşi influenţelor lumii de astăzi, inclusiv cele politice? Înseamnă că noi suntem parte Bisericii cele Una şi suntem parte a comunităţii care poate dobândi acest duh al păcii, indiferent de graniţele care ne înconjoară şi de dorinţele oamenilor. Această forţă pacificatoare a Bisericii trebuie să fie actualizată în fiecare epocă şi atunci când condiţiile externe sunt prielnice, dar şi atunci când nu sunt, pentru ca să realizăm ceea ce ne-am propus. Fie ca duhul iubirii frăţeşti autentice să împărăţească totdeauna în inimile noastre. Fie ca legăturile dragostei între Bisericile Ortodoxe surori, Română şi Rusă, să se întărească continuu.

Apostolatul antisocial este o carte, acum, esentiala pentru o necesara dezbatere in interiorul Bisericii, pentru publicul crestin din Romania.* De ce? Pentru ca, prin mecanisme ce inca nu sunt clare, dar pot fi banuite, intelectualii care au instrumentalizat conservatorismul crestin pentru a-l pune in slujba unui regim astazi numit inclusiv de fostii sustinatori dictatorial – deci abuziv -, un regim agresiv fata de categoriile sociale precare ale tarii, un regim spoliator care corespunde definitiilor de manual ale neocolonialismului, sunt reciclati si repusi in uz de infrastructura mediatica a Patriarhiei si a Mitropoliei Iasilor.

Cred că se impune o cercetare atentă din partea Bisericii a vieţii şi învăţăturii multora dintre preoţii şi mirenii creştin‑ortodocşi care au suferit în temniţele şi persecuţiile comuniste, apoi, sub luminarea şi binecuvântarea Duhului Sfânt, şi o afirmare oficială a acestor Sfinţi Mărturisitori şi Pătimitori pentru Hristos, cinstiţi deja cu multă evlavie de pliroma Bisericii Ortodoxe Române. Este un demers ce trebuie grăbit şi înfăptuit nu numai pentru recuperarea istoriei naţionale recente de sub pânza urii antiromâneşti şi anticreştine cu care politrucii (şi o parte din media) de ieri şi de azi încearcă să acopere vârfurile spirituale ale neamului nostru, ci şi pentru promovarea Sfinţilor Mărturisitori ca modele de trăire creştină şi demnitate naţională.

Salutam aceasta schimbare de atitudine a Patriarhiei Romane. Este prima oara cand organizeaza un eveniment cu Manastirea Diaconesti dedicat in mod asumat si explicit cinstirii martirilor din inchisorile comuniste. Anterior, astfel de evenimente aveau un statut mai degraba informal, oarecum “underground”.

Mitropolitul Procopie al Neapolisului a caracterizat la randul sau reforma educationala drept “un experiment periculos si inutil, capabil de a ucide traditia educationala greceasca si identitea sa religioase. Biserica nu poate ramane indiferenta si fara grija cu privire la astfel de experimente anti-ortodoxe.”

Dacă tot am vorbit de canonizare: mormântul Părintelui Sofian se află la Mânăstirea Căldăruşani de lângă Bucureşti. Dacă cineva vrea să meargă, să spună o rugăciune, să aprindă o lumânare, acolo îl găseşte, în cimitirul acela smerit şi umbrit, parcă, de liniştea şi de smerenia părintelui.

El e viu în Duhul Sfânt şi ne ajută pretutindeni. Mormântul acela e încă o dovadă a smereniei Părintelui Sofian, care ne cheamă acolo la simplitate, într-un loc pe care el şi l-a ales încă din tinereţe.

Teoria genului care se răspândește azi însemnă să spui ”Pentru ca acești oameni să-și găsească locul, trebuie distrusă structura psihică a oamenilor care-și găseau firesc locul ca bărbați, ca femei și ca heterosexuali.” Aici e perversiunea. Adică vedeți bine cum din nou, în numele eliberării unui număr mic de oameni – dar întotdeauna merită să te ocupi de oameni, chiar dacă nu sunt numeroși – majoritatea va fi asuprită și, ca și în comunism, este o răsturnare perversă.

Astăzi, există mulți oameni care se îndoaie și se îndoiesc, prizonieri ai propriilor interese și convingeri. Oameni care stau la coadă pentru a face parte din completul unui „proces cu publicitate lărgită”. Intelectuali care susțin că apără valorile „democrației românești”, nesocotind unul dintre drepturile fundamentale – libertatea de exprimare.

E o altfel de pușcărie, mult mai grea. Când teama ne va învinge și vom înceta să vorbim liber, ne vom semna singuri condamnarea și vom intra cu toții acolo.

Din vâltoarea Zilei Femeii se năștea Uniunea Sovietică. Nimic suav, nimic gingaș. Ghioceii sunt mânjiți de sânge! În 1921, URSS adoptă 8 martie ca Zi a Femeii, în memoria evenimentelor care au marcat începutul revoluției bolșevice. După al II-lea Război Mondial, ziua de 8 martie este generalizată în tot Lagărul Roșu: Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Cuba. Ziua Femeii se impune ca sărbătoare exclusiv comunistă.

Până când, în 1955, în scenă intră L’Humanité, cu povestea despre manifestația romantică a textilistelor, care, chipurile, ar fi avut loc cu un veac în urmă la New York. Nimeni nu are minima curiozitate să verifice veridicitatea istorică. Așa ar fi putut descoperi că nici un ziar american nu pomenește nimic despre vreo manifestație. Deși câteva sute sau mii de femei mărșăluind în stradă, într-o țară în care cowboyii încă se mai războiau cu indienii, trebuie să fi fost o știre de senzație.

Majoritatea creştină a acestei ţări nu poate trăi în ghetoul pe care îl construieşte o minoritate agresivă şi ilegitimă. Trebuie să ieşim din spirala tăcerii şi să ne afirmăm existenţa în societate. Statul român laic nu poate deveni anticreştin, nu se poate întoarce împotriva poporului pe care îl reprezintă. Statul român nu poate deveni agentul unor minorităţi anticreştine, agresive şi intolerante. Majoritatea nu poate fi anihilată permanent de o minoritate care se consideră – ca şi vechii bolşevici – purtătoarea sensului istoriei.

Preoţii Vartolomeu Dolhan, Dumitru Iliescu-Palanca şi Constantin Voicescu au fost evocaţi joi, 25 februarie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Capitală, în cea de-a doua întâlnire cultural-duhovnicească dedicată preoţilor ortodocşi mărturisitori din închisorile comuniste.

După o altă lege, Vișinescu, la 90 de ani, a primit de la “Justiție” 20 de ani de închisoare. Nu știu de ce, dar spiritul legilor acestei “Justiții” din Romania de acum mi se pare tare apropiate de spiritul genitorilor & dădacilor comunismului ăluia cu secera și ciocanul. Un spirit complet complet străin de spiritul celor care s-au împotrivit cu adevărat comunismului, în Duh și în Adevăr, înfruntând comunismul ca proiect (anti-)spiritual.

„Preoţi mărturisitori în închisorile comuniste” este noua temă a seriei de conferinţe de spiritualitate creştin-ortodoxă ce se desfăşoară la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. La prima întâlnire dedicată acestei teme, care a avut loc joi, 28 ianuarie, în amfiteatrul „Dumitru Stăniloae”, au fost evocaţi preoţii Dimitrie Bejan, Dumitru Argint şi Ilie Imbrescu.