RAZBOIUL IMPOTRIVA CASH-ULUI. Cui foloseste?

• EVZ: Război împotriva CASH-ului. Omul de rând, STRIVIT de COMPLICITATEA dintre Bănci și Guverne. Cum să te aperi?

Băncile acționează pas cu pas pentru eliminarea banilor gheață, mână în mână cu politicienii, pentru a putea controla după plac economiile noastre.

La mai puțin de o săptămână după ce India a renunțat la bancnotele cu valoarea cea mai mare, un alt front din Războiul împotriva banilor gheață a fost deschis în Australia. Miercuri, 16 noiembrie, gigantul bancar UBS a propus ca Australia să elimine bancnotele de 100 și de 50 de dolari, deoarece această măsură „ar fi bună pentru economie și bună pentru bănci”, scrie Ron Paul Liberty Report, care comentează: „Ce convenabil ca o bancă să propună ce este bine pentru bănci!”.

Nu este pentru prima dată când sistemul bancar face presiuni pentru instaurarea unei societăți fără cash în Australia sau aiurea.

În septembrie 2015, banca australiană Westpac  a publicat un document numit „Cash Free Report”, sugerând că țara ar putea funcționa fără cash până în 2022.

În iulie 2016, firma de investiții Tyro a publicat un uriaș material în care proslăvea beneficiile unei societăți fără bani gheață și conchidea: „Este doar o chestiune de timp!”

De asemenea, acum trei zile, Citibank a anunțat că renunță la cash în mai multe din sucursalele sale australiene.
Presa și politicienii au acționat și ei în același sens. În februarie anul acesta, Sydney Morning Herald a publicat o serie de articole, unele din ele scrise de funcționari de la Departamentul australian al Trezoreriei, care sugerau că eliminarea banilor gheață „va economisi miliarde” și că „trecerea la o societate fără cash este următorul pas pentru dolarul australian”.

Guvernul, presa, băncile și chiar universitarii fac corp comun pentru a le băga în cap consumatorilor că fără cash este mai bine pentru toată lumea.

Iar acest lucru se întâmplă pe tot globul, din Australia până în India și din Europa până în America de Nord.

Și într-o oarecare măsură au dreptate: lipsa banilor gheață ar duce probabil la economisirea unor sume considerabile; hârtia de bancnote este constisitoare de transportat în cantități mari, din cauza condițiilor de securitate.

Este de asemenea corect să afirmi că eliminarea banilor gheață va fi „bună pentru bănci”. Așa cum UBS arăta deunăzi, eliminarea bancnotelor australiene de 100 și de 50 de dolari îi va obliga pe toți deținătorii de astfel de denominațiuni să le aducă înapoi în sistemul bancar. Ca urmare, depozitele bancare vor crește și, odată cu ele, profiturile băncilor.

Și guvernele ar avea avantaje de pe urma unei societăți fără cash, deoarece toate economiile se vor regăsi în sistemul bancar, iar ele dețin pârghii de reglementare asupra băncilor.

Aceasta înseamnă că politicienii vor avea mai mult control asupra economiilor noastre și mai puține obstacole pentru a impune măsuri de control al capitalurilor sau de a trece la confiscări ale averilor.

Până și universitarii, plătiți gras pe posturi de consilieri în conducerile băncilor, vor avea posibilitatea să-și testeze teoriile în condiții reale.

Toată lumea ar beneficia de pe urma unei societăți fără cash… cu excepția noastră.

Pentru cetățenii de rând, banii gheață încă au o sumedenie de avantaje.

Cash-ul este una dintre puținele opțiuni rămase pentru intimitatea financiară, care nu produce o înregistrare permanentă a fiecărei achiziții sau tranzații făcute. Este, de asemenea, un mijloc ușor de a reduce expunerea la riscurile sistemului financiar.

Gândiți-vă: sistemul bancar este plin de instituții care nu ratează nici o ocazie pentru a demonstra că nu te poți încrede în ele. Nu trece o lună fără să izbucnească un scandal bancar major; sunt prinși înțelegându-se asupra ratelot de schimb, manipulând ratele dobânzilor, înființând în mod fraudulos conturi, fără acordul clientului (pe care apoi îl mai și încarcă că taxe).

Pe de altă parte, siguranța băncilor este departe de a fi… sigură.

În numeroase sisteme bancare din lume (mai ales acum în Europa), băncile au niveluri precare de capital și suferă deja efectele dobânzilor negative.

Chiar și în Statele Unite, băncile folosesc în mod frecvent tot felul de trucuri contabile pentru a-și disimula adevărata situație financiară.

De asemenea, trebuie accentuat că în momentul în care faci un depozit la bancă, banii nu mai sunt ai tăi: ei aparțin acum băncii. Și aceasta poate să facă ce vrea cu ei, fie că te împiedică să mai ai acces la contul tău sau face investiții idioate, fără cea mai mică prudență necesară.

Nu ai nici un cuvânt de spus în privința asta. Ca proprietar al unui depozit la bancă, nu ești nimic mai mult decât un creditor neasigurat al unei instituții financiare, care poate sau nu să-ți permită să-ți retragi propriile economii.

Dacă nu credeți, faceți un drum până la banca dvs. și cereți să retrageți 25.000 de dolari. O să vedeți cât de repede sunteți tratat ca un infractor. Continuarea pe premium.evz.ro

• Capital: CRIZĂ fără precedent: Razboiul cash-ului ar putea trimite aurul la 5.000 de dolari uncia!

Lumea financiară este inundată cu speculaţii potrivit cărora vremea creşterii viguroase a aurului s-a terminat. Pentru anumiţi specialişti, vânzarea metalului preţios a devenit brutală, cu aurul ajungând în punctul critic, scrie portalul ZeroHedge.com

Cu toate acestea, grijile cu privire la puternica piaţă a aurului sunt exagerate.

În primul rând, aurul este o clasă de active foarte volatilă. Acest lucru este evident, dar ai fi uimit de cât de mulţi investitori uită acest lucru. Nu este neobişnuit pentru aur să oscileze cu 3%, într-o singură zi. Și o variaţie de 5% pe săptămână nu este mai puţin frecventă.

În al doilea rând, mediul macroeconomic continuă să favorizeze aurul. În prezent, băncile centrale se retrag din cercul stimulentelor monetare suplimentare şi au început de astepte ca guvernele să încetinească stimulente fiscale.

Dacă pieţele financiare ar pierde 10% sau mai mult, SUA intră o recesiune clară şi vor fi tipăriţi bani din nou. Anul viitor pe vremea asta vor exista mai multe programe noi de relaxare cantitativă în curs de desfăşurare. Am atins deja punctul în care băncile centrale cheltuie 180 de doalri pe lună pe QE. Data viitoare va fi de 250 de dolari sau chiar mai mult.

În cele din urmă, politica guvernamentală favorizează aurul. Guvernele nu au abandonat mişcările pentru a încerca să scoată din discuţie numerarul prin orice mijloace. Într-adevăr, India a scos bancnotele valorând mai mult de 500 de Rupee. Australia ia acum în considerare angajarea unei politici similare pentru bancnotele mari.

Acesta este doar începutul. În lunile care urmează Fed va anunţa planuri similare pentru anularea unor forme de numerar în SUA.

• Cristian Vantu:

CAPITAL: Banii cash vor fi interziși.

Vrei să-ți salvezi economiile dintr-o bancă care se apropie de faliment ? Țeapă, nu vei avea ce retrage. Vei falimenta odată cu ea. Nu vrei card cu chip din considerente religioase, de conștiință sau pur și simplu pentru că preferi să-ți păstrezi agoniseala acasă, nu la bancă ? Fă plăți în aur sau troc cu produse, bineînțeles, pânâ vor interzice și aceste tranzacții.

Lumea este in pragul unei dictaturi globale și nu Trump, Putin sau Erdogan sunt dictatorii ci elita financiară, acea forță obscură, cu identitate difuză, lipsită de responsabilitate, care controlează tot – o supermafie globală.

• Anacronic/ Bogdan Lefter/ aprilie 2015: Cât mai avem până la prohibiția numerarului, cine o dorește și pentru ce?

Zilele trecute s-a discutat intens pe tema interzicerii folosirii numerarului pentru tranzacții mai mari de 50 000 lei (practic, dacă vrei să-ți cumperi o casă sau o mașină mai scumpă, vei fi nevoit să ai banii într-un cont bancar). Anul trecut am explicat în detaliu de ce o astfel de măsură este profund nocivă pentru bunăstarea pe termen lung a societății și de ce argumentele guvernului – culminând cu opinia Ioanei Petrescu, care afirma că plățile cu cardul trebuie încurajate fiindcă așa scrie într-un studiu al… Visa (!?) – sunt putrede complet.

Revin asupra subiectului insistând asupra manierei în care consider că trebuie abordat, dacă ne dorim cu adevărat să-l înțelegem. Consider că orice măsură politică a guvernului trebuie văzută la fel ca orice activitate privată: îndreptată către obținerea unui profit. Acesta este modul economic de gândire. Pentru a înțelege de ce adoptă statul o măsură sau alta, trebuie să vedem ce are el de câștigat de pe urma ei. Și nu doar el, ci persoanele care îl susțin – în fond statul este doar un broker al grupurilor de interese. Deci, cine câștigă de pe urma plafonării plăților cash?

Sistemul bancar, răspunde Florin Cîțu:

Total de acord, restricționarea utilizării cash-ului reprezintă o subvenție mascată pentru bancheri și pentru emitenții de carduri, precum Visa, care vociferează de ani de zile pe această temă. Subvenția ca subvenția, dar faptul că este livrată prin limitarea explicită a libertății de alegere a publicului este absolut șocant. Repet ce spuneam în articolul de anul trecut:

Ca orice altă prohibiție, prohibiția numerarului nu face decât să calce în picioare drepturile utilizatorilor de monedă. Apropos, nu vă întrebați ce face Protecția Consumatorilor sau Consiliul Concurenței, instituții care teoretic ar trebui să apere libertatea de alegere. Aceste instituții apără doar concurența așa cum este ea definită legislativ, adică politic, în vreme ce competiția veritabilă (economică) este faultată de restricțiile și monopolurile impuse chiar de stat. De exemplu, limitarea efectuării plăților pe teritoriul României în lei și nu în orice monedă dorește publicul instituie practic un monopol monetar – monopolul leului ca mijloc de plată. Mai departe, restrângerea plăților în numerar instituie un cvasi-monopol al achitării tranzacțiilor – monopolul băncilor.

De ce au nevoie bancherii de subvenție? Fiindcă au dat basculante de credite proaste, asta știm. Dar și pentru că deținerile de numerar au explodat în ultimii ani, fapt determinat nu atât de creșterea evaziunii fiscale, ci de politica banilor ieftini, care penalizează economisirea. De asta se formează frăția BNR-ANAF, ca să repare consecințele politicii monetare iresponsabile. Ce vă spuneam în urmă cu o lună?

Lasă, că economisirea ți-o reperează domn’ Mitică, pardon miliția fiscală. Cu forța. Dacă cash-ul crește și economisirea scade, înseamnă că trebuie să luăm măsuri, corect? Să aducem cu forța banii înapoi în bănci, pe termen cât mai lung. Nu-nu, deponenții nu vor avea nimic de câștigat, randamentul efectiv va rămâne zero. Dar măcar vor salva patria… Așa cum a făcut Ceausescu, vă amintiți? Cu economisiri forțate, așa a construit el România modernă, saracul…

Limitarea plăților cash nu este decât superficial o metodă de combatere a evaziunii. Fundamental, ea este un mijloc de anulare a libertății economice, de subjugare a individului pentru a putea fi exploatat mai abitir de către stat și clica de interese care îl controlează. Priviți, vă rog, lucrurile în perspectivă. Nu vă mulțumiți să observați detaliile evenimentelor imediate, ci uitați-vă la “spiritul vremurilor”:

 

“Băncile centrale au o problemă”, cum zice keynesian-socialistul Willem Buiter de la Citi. Problema lor – și a guvernelor din care fac implicit parte – este că după ce au administrat economiei mondiale drogul banilor ieftini în doze din ce în ce mai mari, aceasta nu mai reacționează. A ajuns în starea excelent jucată de Leonardo DiCaprio în “Lupul de pe Wall Street”, care încerca să repare efectul îngurgitării unei cantități uriașe de somnifere cu o doză serioasă de cocaină. Dobânzile au scăzut la zero (cocaina intră în organism) dar economia nu mai reacționează, investitorilor le este frică să înceapă noi afaceri; ceea ce înseamnă că statul nu mai are de unde colecta resurse, iar finanțele publice sunt din ce în ce mai șubrede. Din SUA până în România, Din Japonia până în Brazilia, aproape toate guvernele au o problemă: cum să țină pe picioare sistemele publice falimentare, jocul piramidal al sistemului de pensii ș.a. simultan cu creșterea cheltuielilor militare și de infrastructură, dat fiind că trebuie să câștige și suportul publicului (altfel vine “primăvara”…) – când economia nu produce bani pentru buget?! Spuneam în Interzicerea cash-ului, o măsură milițienească:

Care este obiectivul prohibitiei cash-ului? Nu poate fi decat unul singur: foamea de bani a statului. Guvernul stie ca nu isi poate duce la indeplinire anumite angajamente (precum reducerea CAS sau reducerea ratelor bancare) decat daca recupereaza cumva acesti bani de la societate. Aici se vede populismul acestor masuri: ele sunt total contradictorii. Pe de o parte guvernul promite relaxare fiscala sau ajutoare pentru saraci, pe de alta partea isi infige cealalta mana tot mai adanc in avutia cetatenilor, negandu-le libertatea de a face ce vor cu banii lor. Interzicerea platilor in numerar reprezinta practic cresterea poverii fiscale, fiindca oamenilor le va fi tot mai greu sa se sustraga platii impozitelor pretinse pentru tranzactiile lor: de la cumpararea unei masini la achizitia unei case, totul va trebui declarat si inregistrat; si, bineinteles, impozitat adecvat.

Plafonarea plăților în numerar nu este decât o etapă pe drumul interzicerii complete a acestuia. Implicit, a naționalizării economiilor populației și a regenerării unui stat comunist, în care cel mai mic aspect al vieții cetățeanului este planificat și controlat de “băieții deștepți”.

P.S. Gândiți-vă ce efect va avea, după dispariția numerarului, impunerea unei taxe de… “solidaritate” pe depozitele bancare, așa cum se discută. Erasure, frate!