8 MARTIE – CUM S-A NASCUT, PRIN MISTIFICARE, “ZIUA FEMEII” DINTR-O CELEBRARE A INCEPUTULUI REVOLUTIEI BOLSEVICE. Pentru ce “emancipari” mai lupta socialist-feministele de astazi? PR. OCTAVIAN MOŞIN: “Ar trebui totuşi să ştim ce sărbătorim!”
FOTO: Afișul marșului de 8 martie 2015 de la Nancy (EvZ)
- Adrian Patrusca/ EvZ: ADEVĂRUL ISTORIC despre ZIUA FEMEII: 8 martie sărbătorește o BAIE de SÂNGE și o MINCIUNĂ mondială
Uniunea Sovietică s-a născut din zvârcolirile bolșevice ale Zilei Internaționale a Drepturilor Femeii. Pentru a fi livrată la export ca Sărbătoare Mondială, comuniștii i-au inventat o istorie nouă, mai captivantă și curățată de crime. Suntem pe 8 martie 1857, la New York. Orașul foșgăie de trecători, vânzători ambulanți, căruțe, biciclete, automobile. Din depărtare se aude un vuiet nelămurit care tot crește. Se apropie. Este o coloană de câteva mii de muncitoare textiliste.
Nemulțumite de condițiile de muncă și viață, ele au declanșat greva și acum își strigă revendicările în stradă. Aliniate ordonat, rânduri-rânduri, majoritatea încă tinere, mărșăluiesc cu pumnul drept strâns ridicat spre cer, cu pletele fluturând în vântul călduț al primăverii. Pe bulevardele largi, însorite, printre buildingurile semețe ale tinerei metropole, cu vocile lor cristaline, dar ferme, cer în cor salarii egale cu bărbații și reducerea programului de muncă.
Așa s-a născut Ziua Internațională a Femeii, din curajul unor proletare bărbate de a spune nu îmbuibaților, rapacilor patroni americani. Ce tablou încântător! Atâta doar că este fals. Un fals grosolan, plămădit la Paris în redacția publicației comuniste L’Humanité, finanțate de Moscova, sub semnătura militantelor Yvonne Dumont, Claudine Chomat și Madeleine Colin. Un fals care avea să cucerească lumea.
Petrograd, 8 martie 1917: femeile de la Uzinele Putilov au ieșit în stradă. Așa a început Revoluția Bolșevică
Totuși, cum s-a născut 8 martie?
În realitate, la Congresul celei de-a doua Internaționale Socialiste din august- septembrie 1910, de la Copenhaga, Clara Zetkin, sprijinită de Rosa Luxemburg, propune instituirea unei zile internaționale a femeii. Fără însă a se stabili vreo dată precisă, fie ea 8 martie sau alta.
FOTO: Clara Zetkin (dr.) și buna ei prietenă, Rosa Luxemburg, „mamele” comuniste ale Zilei Femeii
Născută în 1857 (poate că anul de naștere să le fi inspirat pe mistificatoarele de la L’Humanité), nemțoaica Zetkin (Eissner pe numele de fată) este o militantă marxistă și feministă, învățătoare și jurnalistă. Exilată, după ce Bismarck interzice mișcarea socialistă, ajunge în Elveția, leagănul Bolșevismului latent, unde îl cunoaște pe revoluționarul rus Osip Zetkin, al cărui nume de familie îl adoptă, deși nu se mărită cu el.
Alături de prietena ei, poloneza evreică Rosa Luxemburg, Zetkin se numără printre cele mai proeminente figuri ale Ligii Spartacus (Spartakusbund), aripa de extremă stânga a Partidului Social Democrat German, care în 1918 se rupe și formează Partidul Comunist German. Exilată din nou, Clara Zetkin se refugiază în URSS, unde moare în 1933. Cenușa ei este îngropată lângă zidul Kremlinului, alături de rămășițele lui Stalin, Suslov, Kalinin, Brejnev sau Andropov.
Propunerea unei Zile Internaționale a Femeii proletare de către Clara Zetkin a urmărit un dublu scop: confiscarea revendicărilor feministe (vot universal, egalitatea salariilor etc.) de către mișcarea socialistă, dar și contracararea influenței feministelor burgheze asupra muncitoarelor, explică Françoise Picq, specialistă în Istoria Feminismului.
„Li s-a interzis femeilor socialiste să poarte lupte comune cu feministele burgheze. Tradiția Zilei Internaționale a Femeii a fost la început o alegere sectară, pentru care feminismul și socialismul se excludeau”, spune Picq citată de Slate.fr.
Ghioceii pătați cu sânge
Ca urmare a deciziei Internaționalei a II-a de la Copenhaga, pe 19 martie 1911 au loc manifestații în Germania, Austria și Danemarca. În Rusia, ziua este celebrată pe 3 martie 1913, apoi pe 8 martie 1914.
Pe 8 martie 1917 (23 februarie, pe stil vechi), Ziua Femeii este din nou organizată în Rusia, pe fondul unor importante fierberi sociale. Cu câteva zile în urmă (3 martie / 18 februarie), la Uzinele de armament Putilov, cele mai mari din Petrograd, se declanșase greva. Pe 5 martie, din lipsă de aprovizionare cu materii prime, Uzinele Putilov se închid. Muncitorii adunați în fața porților închise pleacă să protesteze în stradă.
Zvonurile despre iminenta raționalizare a pâinii toarnă gaz peste foc. Celebrarea Zilei Femeii din 8 martie / 23 februarie furnizează ocazia perfectă: toate nemulțumirile își găsesc cadrul în care să răbufnească.
Așa va începe Revoluția din Februarie ce se va continua cu Revoluția din Octombrie. Pe 15 / 2 martie Țarul Nicolae al II-lea abdică în favoarea fratelui său, Mihail. Însă haosul nu mai putea fi oprit și acesta renunță la coroană chiar a doua zi. Începea instaurarea comunismului. Din vâltoarea Zilei Femeii se năștea Uniunea Sovietică. Nimic suav, nimic gingaș. Ghioceii sunt mânjiți de sânge!
În 1921, URSS adoptă 8 martie ca Zi a Femeii, în memoria evenimentelor care au marcat începutul revoluției bolșevice. După al II-lea Război Mondial, ziua de 8 martie este generalizată în tot Lagărul Roșu: Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Cuba. Ziua Femeii se impune ca sărbătoare exclusiv comunistă.
Până când, în 1955, în scenă intră L’Humanité, cu povestea despre manifestația romantică a textilistelor, care, chipurile, ar fi avut loc cu un veac în urmă la New York. Nimeni nu are minima curiozitate să verifice veridicitatea istorică. Așa ar fi putut descoperi că nici un ziar american nu pomenește nimic despre vreo manifestație. Deși câteva sute sau mii de femei mărșăluind în stradă, într-o țară în care cowboyii încă se mai războiau cu indienii, trebuie să fi fost o știre de senzație.
Minciuna le-a venit mănușă
Mistificatoarele de la L’Humanité au reușit mai mult decât își propuseseră. Transformarea lui 8 martie din sărbătoare a mamelor și, implicit, a familiei, într-o zi de luptă pentru eliberarea și emanciparea femeii găsește un teren fertil în mișcările stângiste din Occident. Faptul că mitul plasează acțiunea muncitoarelor în America, simbolul Capitalismului opresor, nu face decât să-i crească atractivitatea. Feministele din Statele Unite, încântate că își descoperă o legitimitate istorică, importă aproape imediat 8 martie peste ocean. Feministele din Europa occidentală le imită grabnic.
În 1977, ONU încurajează țările lumii să adopte 8 martie ca zi de celebrare a drepturilor femeilor și a păcii internaționale. În 1982, vine și rândul „țării-mamă” să adopte mitul fondator. Yvette Roudy, ministru pentru Drepturile Femeii, oficializează ziua de 8 martie. „Am vrut să-i explicăm mistificarea lui Yvette Roudy. Dar aceasta îi convenea de minune: un mit care celebra lupta femeilor în cadrul luptei de clasă”, mărturisește cercetătoarea franceză, amintim, ea însăși o adeptă a Feminismului.
Ce a urmărit L’Humanité?
Vreme de 22 de ani, nimeni nu și-a pus problema autenticității mitului feministelor americane. În 1977, Françoise Picq și alte patru cercetătoare vor să verifice povestea. Picq declară: „Am întâlnit mai multe variațiuni privind decorul – soare primăvăratec sau viscol – sau protagonistele – textiliste, țesătorese, croitorese; accentul era pus când pe lupta împotriva represiunii, când pe jurămîntul solemn de a se reîntâlni în fiecare an. Dar toate textele erau de acord asupra datei și locului – 8 martie 1857, New York – și asupra semnificației fondatoare a evenimentului”.
Evident că acesta crea mai multă emoție decât o reuniune obscură a femeilor în anticamera Internaționalei Socialiste. Urcând pe firul istoriei, cele cinci descoperă prima știre despre „eveniment” în L’Humanité din 1955. „De ce a fost nevoie, în plin Război Rece, să dai sărbătoririi Zilei Femeii o origine mai veche, mai spontană decât cea a unor membre de partid? De ce s-a dorit detașarea zilei de 8 martie de istoria sa sovietică”, și-a pus problema grupul de cercetătoare.
Se pare că la originea mistificării ar fi stat tensiunile din mișcarea comunistă franceză, dintre Confederația Generală a Muncii (CGT) și Uniunea Femeilor Franceze (UFF). „Madeleine Colin dorea să reancoreze 8 martie de istoria luptei femeilor militante, în vreme ce UFF o transformase într- un fel de Zi a Mamelor, ca în URSS”, explică Françoise Picq. În lagărul comunist, sărbătoarea de 8 martie nu mai era tocmai o zi de luptă a femeilor. „Cum li se dădea voie să plece cu două ore mai devreme de la serviciu, femeile preferau să profite și să meargă la coafor”, spune cercetătoarea.
Ziua în care Femeia devine Bărbat
În România, Ziua Femeii a păstrat acea tentă familială specifică fostului lagăr comunist: flori, pupături, mici cadouri, petreceri. În Occident, însă, 8 martie este o zi de proteste, de manifestații. De afirmare a Identității Femeii Emancipate. O Zi a Femeii-Bărbat. A anti-Femeii.
Iată, de exemplu, cum se va sărbători 8 martie 2015 în aceeași Franță unde s-a născut mistificarea istorică: la Paris va avea loc al Patrulea Marș Mondial al Femeilor, organizat o dată la cinci ani. „Câtă vreme toate femeile din lume nu vor fi libere, vom rămâne în marș”, se arată pe site-ul organizatoarelor. „Marșul Mondial al Femeilor vrea să termine cu Patriarhatul, cu Capitalismul și cu Rasismul, cele trei sisteme de represiune care ne controlează viețile în lumea întreagă”, își mai propun organizatoarele.
De notat că acțiunea se bucură de sprijinul oficial al Guvernului Francez, care le pune militantelor propriul site (www. gouvernement.fr) la dispoziție pentru a se exprima.
O simplă căutare pe google va oferă un tablou al mișcărilor de protest programate în Occident și de acest 8 martie: Sexismul, Drepturile Reproducerii, Opresiunea, Avortul, Biserica, Austeritatea, Egalitatea, Progresul, toate acestea și multe altele sunt motive pentru ca duminică mii și mii de femei să iasă în stradă și să lupte. Nu rareori aceste proteste se lasă cu violențe.
În România, femeile încă se bucură de zambile.
***
Feminismul în acțiune: de 8 martie un bazin de înot din oraşul Malmö a anunțat că bazinul este deschis doar femeilor! Interzis bărbaților! Aşa da egalitate, că în cartierele musulmane, produsele prin excelență ale politicilor de stânga, condiția femeii este umilă. Ba nu, feministele fac ceva! Lidera partidului Inițiativa Feministă declară că discriminarea femeii în societatea suedeză este în creştere! Aşadar, îi pune azi de o manifestație faină, alături de Tineretul Revoluționar Comunist şi de Tineretul Socialist, cu multe drapele roz şi roşii, pentru o “Suedie fără frontiere”!
*
Alice Teodorescu de Ziua Internațională a Femeii
Dacă în trecut s-a luptat pentru drepturi egale şi drept de vot al femeilor, ceea ce face acum feminismul este contraproductiv: cotele obligatorii de gen conferă ideea neputinței femeilor, iar mama surogat este o umilire a femeii!
***
Pr. Octavian Mosin: Gânduri în prag de 8 martie
Sărbătorirea zilei de 8 martie e de fapt un obicei al oamenilor formaţi în perioada sovietică. Eu însumi am fost crescut cu astfel de evenimente. Mama mai păstrează cu sfinţenie cadourile primite în această zi de la noi, bărbaţii casei. Are o colecţie întreagă de suvenire, desene etc. Am fost educaţi cu acest „praznic laic”, iar cât am fost elevi, am asociat această zi cu femeile dragi: mama, bunica, învăţătoarea. Mai târziu felicitam domnişoarele.
Problema însă este de alt ordin. Tot mai multe voci din mediul bisericesc se pronunţă totuşi contra acestei serbări, care, de fapt, nu este atât de internaţională, vizând, în general, spaţiul ex-sovietic. Ea poartă conotaţii revoluţionare, proletare, feministe şi chiar anticreştine şi nu este o zi aleasă la întâmplare.
Mulţi au auzit de Clara Zetkin, care a încercat să revigoreze o serbare evreiască, numită Purim, ce la 1910, se pare, a coincis cu data de 8 martie. Or, acest praznic aminteşte de un masacru din perioada vetero-testamentară, iar mesajul, presupunem, a fost de nimicire a duşmanilor „Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie”, iar printre aceştia se număra şi Biserica. Astfel, aceste comemorări nu pot fi asociate cu dragostea, cu frumuseţea…
Ar trebui totuşi să ştim ce sărbătorim! Problema multora este că nu intră în esenţa lucrurilor şi pur şi simplu caută prilej de „sărbătoare”. Se ştie doar că-i zi de odihnă, dar de unde vin şi ce conţinut au datele de 8 martie, 23 februarie, 1 şi 9 mai lumea habar nu are.
Din păcate acelaşi lucru se referă şi la praznicele bisericeşti. Se cunoaşte că-s Paştile, Crăciunul, Boboteaza etc., dar tot mai puţin sunt trăite şi cinstite aceste evenimente creştine.
Şi dacă tot ni se dă zi liberă la astfel de sărbători, să mergem la o bătrână singuratică, la o sărmană copilă, la o disperată, la o fiinţă tristă, la o alta rătăcită şi să le tratăm cu dragoste, ajutându-le să se ridice.
Iar femeia, mama, soţia şi sora creştină să le omagiem împreună cu mironosiţele din preajma Maicii Domnului, care sunt cinstite în cea de-a treia Duminică după Înviere. Să încurajăm şi să creştem femei destoinice, pline de dragoste, de fidelitate, de grijă, de dăruire…
Să readucem femeile în familiile noastre, căci, deşi au multe chemări, pe care le duc cu cinste, să nu uite că trebuie, mai întâi, să încălzească casele, să mângâie sufletele.
Preot Octavian MOŞIN
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1577594612566687&id=100009484907272
Femeia, din pacate, a devenit -prin emancipare- cea mai ciminala şi mai sângeroasa faptura a pământului. Nici un razboi nu face atâtea milioane de victime. Avortul este cea mai teribila crima. Pentru ca e savârşita de mamă.
Orice s-ar spune ca motivatie. Orice acuze s-ar aduce barbatului animal, totuşi este vorba de corpul ei, de decizia ei, de acceptul ei şi respingerea misiunii de mama.
Barbatul animal, este pâna la urma creat de femeia criminala. Acest barbat animal nu poate privi crima aceasta, decât din exteriorul lui, nu din sine, nu din interiorul lui. Nu are nimic din ale maternitatii. Organic vorbind.
Societatea desigur poarta vina alienarii acesteia, a volatilizarii sentimentului vinovatiei, dar arbitru adevarat şi concret ramâne constiinta.
Femeia, creste, in locul copiilor ucişi, barbatul animal şi demonului ucigas i s-a usurat la maximum posibil actiunile.
Femeia, când accepta împreunarea cu barbatul ştie ca pentru a deveni mama, o face. Pentru asta are în sine acele organe.
E usor sa arunci cu piatra in femeie, desigur. Dar cum vei face constient pe cineva, de cele de mai sus?
Femeia trebuie da înteleaga, ca organele sale nu pentru ce le foloseste le are, ci petru ce tocmai nu voieste. De ea depinde pâna la urma ce alege sa faca cu corpul ei.
8 Mortie
`Femeia, din pacate, a devenit -prin emancipare- cea mai ciminala şi mai sângeroasa faptura a pământului. `
E hai, sa nu exageram… Lasand la o parte razboaiele (pe care nu femeile le fac), de foarte multe ori chiar barbatii le imping pe femei la avort. Nemaivorbind de barbatii (foarte multi, enorm de multi – si crede-ma ca stiu ce vorbesc) care abandoneaza femeile cand aud ca au ramas insarcinate iar nefericitele cresc singure copiii, preluind pe umerii lor sarcina lui si ducand singure ditai sacul in spinare. Dac-ai sti cate astfel de femei sunt pe lume ti s-ar face parul maciuca. Sau sotii care divorteaza si apoi se targuiesc prin instante pt o amarata de pensie alimentara pe care, dupa ce ca e insignifianta, abia se indura sa o accepte, de parca copiii aia ar creste cu aer. Sau femeile mame care sunt obligate alaturi de bieti lor copii sa indure crizele de nervi, desfranarea sau betia sotului, batai si injuraturi…
Evident ca nu aprob avortul si nici femeile care il fac (apropo, problema cea mai acuta a avortului, in Europa cel putin, este chiar in frumoasa si inegalabila noastra tara ortodoxa, leagan al civilizatiei planetei..), dar a spune ca femeia este cea mai sangeroasa faptura a planetei in conditiile in care aceasta planeta este condusa de barbati care si-au dovedit din plin instinctele criminale, mi se pare de neacceptat! Sigur, sunt femei si femei, barbati si barbati, dar MILA, COMPASIUNEA, BLANDETEA sunt apanajele cunsocute ale femeii, nu ale barbatilor. Barbatii formeaza uriasa majoritate a ucigasilor, nu femeile. Primul ucigas din istoria omenirii a fost un barbat, nu o femeie.
Nu sunt o sustinatoare neconditionata a femeilor, le stiu prea bine neputintele si capacitatea de a fi rautacioase, invidioase, absurde etc.. Toti le avem pe ale noastre, cu rele si bune. Dar ma revolta de fiecare data cand aud cum femeia e demonizata si cum se uita ca daca Eva e cea care a muscat din mar, Adam este in schimb cel caruia i-a fost data porunca, iar la interpelarea Domnului Eva a relatat faptele, in timp ce Adam L-a acuzat pe Dumnezeu. De atunci a intrat raul in el, cruzimea si duritatea, si nu intamplator sarcina de a calca capul sarpelui i-a fost atribuita femeii, nu barbatului. Stiu ca lucrurile astea sunt greu digerabile intr-o lume a barbatilor, dar e timpul totusi sa reflectam asupra lor nitelus mai mult si sa mai stergem de praf paradigmele invechite si flagrant nevalide, si sa privim ‘barbateste’ adevarul in fata..
Nimănui nu-i aduce folos mairea vinei unuia şi micsorarea vinovației celuilalt.
Amândoi au fost izgoniți din Eden.
Şi totuşi…
Daca Adam a învinuit pe Dumnezeu… Eva… l-a crezut pe şarpe, (cum ca Dumnezeu s’ar teme sa nu devina asemeni Lui…, ca din rautate i-a oprit… etc…), si a mâncat ea.
DAR NU NUMAI CĂ A MÂNCAT EA…
Nu s-a mulțumit cu atât…
I-a dat şi barbatului ei sa mănânce…
L-a târât şi pe el în neascultare…
De ce nu l-a ispitit şarpele pe Adam?
Pentru ca succesul şarpelui este mai sigur prin femeie.
Daca a câstigat femeia… l-a învins şi pe Adam. E clar.
Femeia ispiteste (şi se face ispita), mai totdeauna, daca nu-l crede pe Dumnezeu în chip desavârşit şi fara îndoieli, (chiar şi atunci când se crede pe deplin ortodoxa).
Daca nu ar fi aşa, apostolul Pavel nu ar fi oprit femeia de la cuvânt şi nu ar fi numit barbatul, cap al femeii.
Desigur ca prin ce am spus declanşez furtună.
Barbatii cad prin femeie… si femeia o ştie bine…
Femeia a fost creata spre a-i fi sprijin (nu ispita) lui Adam.
Posibil ca tocmai asta sa fi voit Adam să-si aduca dezvinovatire inaintea Lui Dumnezeu.
Ce se întâmpla însa…, în familie, când… adam cel de astazi nu asculta şi nu împlineste cele râvnite de eva emancipată, titrată, autorizată…???
Doar Hristos şi evanghelia sa, prin preot şi tainele bisericii drept-maritoare readuc cele pierdute prin pacatul stramoşesc si fac ca Adam sa fie Adam cel renăscut prin Hristos şi taine şi Eva, (tot prin Hristos şi taine)sa-i fie sprijin şi nu ispită, altfel… vobim… (ca sa ne contazicem).
Asta vis a vis de coment-ul de mai sus.
@Doroteea. NU cred ca genul de comentarii a la Cioby si MOrty merita un raspuns. E ca si cum ai raspunde academic la o injuratura. Mai ales cind se repeta. In afara de faptul ca ele indica un mare dezechilibru cel putin la unul din ei, ele nu fac cinste nici acestui site care s-a remarcat intotdeauna prin moderatie. Chiar si mie mi-au fost moderate anumite comentarii….si pe buna dreptate si deci,
@adm. nu mi-am permis pina acum o astfel de sugestie dar poate ca totusi nu veti mai da pe site unda verde la astfel de dejectii. Unele sint sincere altele pot fi provocari, dar rezultatul este acelasi, se impinge spre niste extreme total ne-crestinesti, de fapt anti-crestinesti si se da apa la moara detractorilor, care abia asteapta sa li se serveasca astfel de mizerii.
@ petra:
Iarta-ne, stim ca e foarte posibil sa fi gresit, mai ales ca multe comentarii suntem nevoiti sa le parcurgem doar pe diagonala, dar care sunt dejectiile care ne-au scapat?
“Femeia, din pacate, a devenit -prin emancipare- cea mai ciminala şi mai sângeroasa faptura a pământului.”
“Barbatul animal, este pâna la urma creat de femeia criminala”
“Femeia, creste, in locul copiilor ucişi, barbatul animal …”
“Femeia trebuie da înteleaga, ca organele sale nu pentru ce le foloseste le are, ci petru ce tocmai nu voieste. ”
A, si vad ca l-ati scos pe Cioby ca as fi putut sa dau citeva citate si din el. Si cred c-ati facut f. bine… ca l-ati scos.
Genul asta de comentarii arata nu doar un dezechilibru spiritual ceva mai iesit in comun dar frizeaza patologicul si, repet, pot fi folosite de multii denigratori ai credintei.
@ petra:
Da, ai dreptate, dar uneori, cu masura, poate totusi trebuie lasate si opinii din acestea extreme (pe care, evident, nu le impartasim), pentru a fi combatute.
Petra:
`Genul asta de comentarii arata nu doar un dezechilibru spiritual ceva mai iesit in comun dar frizeaza patologicul si, repet, pot fi folosite de multii denigratori ai credintei.`
Sa-ti zic sincer, mai mult exact de-asta raspund.
Da. A iesit furtuna.
Regret.
Cioby este… patologic şi dezechilibrat…
Mintea şi duhul lui produc dejectii.
Nesimtirea şi trufia lui le expune chiar aici…
Da.
Primesc (cu regret), acestea.
Nu trebuia. (SA MA BAG).
Sunt cum a-ti spus. Si mai rau…
Tembel ce sunt.
Daca evanghelia este privita şi primita, cum o vedem astăzi, peste tot… cine ma pune sa mai vin si cu asa ceva?
Este tembelism
Este nebunie (din aia dezgustatoare…)
Da. Dar…
Însaşi credinta cea adevarată este o nebunie .
Noi credem în “ndebunia crucii” o spune sf. Ap. Pavel.
Nu este de folos si nu are rost (am mai spus), sa inculpam şi desculpam pe Adam şi pe Eva, (pe barbat sau pe femeie)… pentru ca una sunt.
Dumnezeu a judecat (si a pronunțat sentinta) pentru fiecare.
Caderea a venit prin femeie, mântuirea prin fecioara Mamă, (ascultatoare şi smerita).
Victimizarea perpetua a uneia şi disculparea neâncetata a altuia fac ca succesul şarpelui sa fie mereu (şi deplin).
Repet (ce am mai spus), fara Hristos şi tainele bisericii drept-maritoare, barbatul şi femeia sunt în continuitatea caderii, in desavârsirea prabusirii in pacat.
Ce a adus narcisismul,hedonismu, sexismul, islamismul, ateismul, ştienteismul… etc…etc, femeii???
Şi ce a adus ortodoxismul autentic???
Unde sunt barbatii şi femeile, autentic ortodoxe, daca intr-o tara majoritar ortodoxa avem mame cu (numar chiar si cu doua cifre) mare de avorturi şi fiii ai acestor ortodoxe criminali, degenerati, şi cazuti in mizeriile demonice ???
De ce aceasta?
Pentru ca nu luam in serios evanghelia.
Penteu ca o interpretam umanist, pentru ca o facem dupa cum ne comvine.
Este extremism sa traiesti dupa evanghelie… este fariseismmmm… fanatism… habotnicie… (producatori de dehectii)…
În ce credem???
Oare avem o credinta moartă? O Evanghelie moartă???….
Oare credinta evanghelic traita, (sub taine şi duhovnic), produce acele extremisme de care ne temem, potrivit mintii şi raționalului omenesc sau cele ce Dumnezeu ni le-a spus?
Detractorii… ar putea folosi…
Dar demoniii???
Oare de frica detractorilor si de presupusele efecte trebuie sa facem din evanghelie umanism sa reformam si sa sluțim ortodoxia ?
Oare de frica detracrorilor şi a interpretarilor trebuie sa distrugem credinta fidela evangheliei, credinta care se pliaza pe autenticul evanghelic şi pe curajul de a o arata???
Şi bărbatul şi femeia fara credinta autentica… una sunt, si exact ca în scriptură primesc ispitirea şarpelui…
Femeia crede şi pe… şi nu se uita doar la ce spune Dumnezeu, crezând în Cuvântul lui fara ezitare, ci şi la milioanele de variante logice si posibile,:cu care vine si ți le vâra pe gât şi le ia in considerare, coborând evamghelicul la ratiunea umana.
Barbatul primeste ispita cu placere, o speculeaza o foloseste si apoi o dispretuieşte si o aruncă…
Femeia este ispita.
Şi cel ce se uita la femeie poftind-o, a pacatuit cu ea…
Da.
Dar ea face totul… ca sa te uiți la ea şi sa o pofteşti…
Absolut totul…
Da stimate doamne D şi P. Sunt patologic şi acestea sunt dejectii, care le spun…
Dar va întreb?
Unde sunt barbatii şi femeile (autentic) ortodoxe rezultate din credinta pe care cu atâta patos o promovați?
Evanghelia mai este ce trebuie sa fie???
Sau a ajuns cum bine spune P.Cleopa in predicile sale (ce înca se mai pot asculta)… DE LA BABE… CITIRE???
Sunt convins ca nu voi fi acceptat
Dumnezeu sa ne ierte pe toți.
domnule Cioby
Va rog sa va potoliti. Abia a trecut ziua femei si deja e criminala, ispititoare…etc. Citesc acest site din 2007. Am mai asistat la comentarii pe aceste subiecte. E prea extrem , unii nu pot digera. va citesc mereu cu atentie comentariile scurte si patrunzatoare. Dar aici un pic sariti calul. ( parerea mea dac imi inganduiti ca unui frate ) Dreapta socoteala e calea cea buna. Sunteti un ortodox autentic, iar ceilalti incearca. Chiar daca va jignesc, ei incearca sa traiasca ortodox.
Fiecare e momit de ispita sa.
Dom ‘ Cioby – calmati-va dom’le ca nu v-a martirizat nimeni. Doar dvs. va auto-victimizati! Sau sinteti un auto-martir al virtualului.
|Serios vorbind Insa apropo de discutia si reactiile de aici. Mi-a venit in minte o discutie avuta apropo de musulmani. NU intimplator. La mulsumani parerile gen Cioby/Morty et comp. sint norma, sint regula, sint parte integranta a religiei si modului lor de viata. SI eu n-am vazut femei mai amarite si chinuite ca musulmancele. Li se citeste mizeria pe fata. Tot asa cum n-am vazut femei mai de treaba si mai sufletiste ca ele
Ce vroiam eu sa spun este ca se incerca sa se inteleaga de ce cei mai multi dintre fanatici se aleg dintre musulmani la ora actuala. Si raspunsul l-a dat un calugar (ortodox -evident, de la Esex). El spunea asa: diferenta dintre un fanatic si un sfant este urmatoarea: fanaticul da tot timpul vina pe cei din jurul sau(e.g. gen Cioby – Dar ea- femeia – face totul… ca sa te uiți la ea şi sa o pofteşti…Absolut totul…; Profetul Muhammed – M-am uitat in Iad si el era populat in majoritate de femei”; sau “albii ii oprima pe negrii”; sau “englezii sint niste betivi si englezoaicele niste curve- white trash- citat din cultura populara pakistanezo-musulmana”; sau “barbatii sint de vina pentru toate problemele femeilor – feminismul)
Daca asta este fanaticul, presupun ca intelegeti care este opusul lui adica sfantul.
Citeodata (nu intotdeauna) contactul cu alte culturi si religii te forteaza sa devii putin mai reflexiv si mai articulat – incep sa-ti sara in ochi atit punctele bune dar si problemele propriului tau background – religios, cultural, etnic, etc
Da, barbatul este cap al femeii, atunci cand el insusi are cap pe Hristos.
Da, femeia trebuie sa se teama de barbat, dar el trebuie sa o iubeasca asa cum Hristos iubeste Biserica Sa.
Si cat de frumos spune Apostolul: in Hristos nu mai este barbat sau femeie.
Doamne, miluieste-ne!
Eu incerc de cele mai multe ori sa nu tin seama la nimic din ceea ce tine de ceilalti, fie femeie, fie barbat.
Si asta datorita patericului egiptean pe care l-am citit si recitit si il voi reciti iara si iara …
Una dintre multele invataturi este aceasta:
“Acest avva Antonie, căutând la adâncul judecăţilor lui Dumnezeu, a cerut zicând:
Doamne, cum unii traind putin, mor, iar alţii prea îmbătrânesc? Şi pentru ce unii sunt săraci, iar alţii bogaţi? Şi cum cei nedrepţi se imbogatesc, iar cei drepţi sunt săraci?
Şi a venit lui un glas zicând: Antonie, ia aminte de tine, că acestea sunt judecăţi ale lui Dumnezeu şi nu-ţi este ţie de folos a le ştii”.
Probabil ca Cioby a vrut doar sa evidentieze cum poate cadea femeia victima, la toate aceste inselari diavolesti care se fac in numele unei asa zise libertati, unei asa zise egalitati, o asa zisa emancipare sau chiar “evoluare” … dar care nu face decat sa atate mandria din femeie printr-un concept ideologic viclean, denumit emancipare. Sau feminism, sau …
Oare lumea aceasta secularizata, condusa de mamona, a ales femeia pentru emancipare doar asa, la ghici?!
Oare nu stim si din Sfanta Scriptura, cat si din invataturile Sfintilor, ca femeia este mai slaba decat barbatul in privinta inselarilor diavolului?
Tocmai de aceea a inselat-o diavolul prima oara pe femeie, tocmai de aceea si spune Dumnezeu ca barbatul este capul femeii …
Bineinteles ca exista si barbati rai, sau criminali, sau inselati, sau cum or mai fi. Bineinteles ca exista femei credincioase, sfinte, unele chiar mai puternice decat unii barbati. Dar rautatea femeii nu o intrece nimeni pe pamant. Nici barbatul si nici macar animalele.
Aici nu este vorba despre un razboi intre barbati si femei, ci este vorba despre o asa zisa sarbatoare, inventata si dezvoltata de-a lungul timpului, cu scopul de a manipula mandria din femeie si a o face sa se ridice pe ea insasi deasupra a orice si a oricui.
Auziti ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur despre rautatea femeilor:
“Nu este nimeni pe pamant asemanator cu femeia cea rea de gura si nici o fiara nu este intocmai cu femeia cea inselatoare. Cine este mai rau, intre cele cu patru picioare, decat leul ? Sau ce este mai cumplit decat sarpele, dintre taratoare. Si, totusi, nimic nu sunt toate acestea, fata de femeia cea rea de gura.
Si, marturiseste, despre cuvintele mele, chiar Inteleptul Solomon, zicand: „Mai bine este a vietui cu leul impreuna, sau cu sarpele in pustie, decat a trai cu femeia cea rea de gura si certareata”. Sa nu socotesti ca Solomon a zis acestea fara de minte, pentru ca, si din fapte, vei pricepe acestea.
De Daniil, in groapa leii s-au rusinat, iar, pe dreptul Nabot, Isabela l-a ucis. Chitul pe Iona in pantece l-a pazit, iar Dalila, pe barbatul sau Samson, tunzandu-l, l-a dat celor de alt neam. Balaurii si viperele se temeau de Ioan Botezatorul in pustie, iar Irodiada, la ospat, i-a taiat capul. Corbii, pe Ilie, in pustie si in munte, il hraneau, iar Isabela, dupa darul cel de ploaie, pe Ilie la moarte hotarase sa-l dea. Si ce zicea ea: „Asa sa-mi faca mie Dumnezeu si acestea sa-mi dea mie, daca maine, in acelasi ceas, nu voi pune sufletul lui cu sufletul celor ucisi”. Si, temandu-se, Ilie a fugit, in pustie.
Vai mie, Proorocul se teme de o femeie. Cel ce ploaia a toata lumea o purta pe limba sa si foc din cer a pogorat si morti a inviat. O, cat de rea este arma cea ascutita a diavolului!
Pentru femeie, Adam a fost izgonit din Rai. Pentru femeie, David cel bland s-a inselat si l-a ucis pe Urie. Prin femei, diavolul l-a surpat pe Inteleptul Solomon, aducandu-l la calcare de Lege. Femeia cea fara de rusine nu se sfieste de nimeni; nici pe preot nu cinsteste, nici de levit nu se rusineaza, nici de prooroc nu se teme. 0, ce rautate.
Femeia cea rea este mai rea decat toate rautatile. Daca este saraca, pe toti ii osandeste. Sau, de are bogatie, pe toti ii ocaraste. Indoita este rautatea si grea este viata, neimblanzita este fiara. Eu am vazut vipere neimblanzite, imblanzindu-se, si lei si ursi si rinoceri domesticindu-se, dar femeia rea, niciodata nu se imblanzeste. Mai bine este a bate fierul, decat a invata pe femeie rea.
Deci, sa stiti aceasta, ca, cel ce are femeie rea, si-a luat plata pentru pacatele sale, pentru ca femeia rea niciodata nu se smereste. Fiind pedepsita, se indraceste, laudata, se inalta si nu stie sa pazeasca obiceiurile dragostei.
Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.”
( https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2015/08/17/despre-femeile-cele-rele/ )
https://www.youtube.com/watch?v=-w7xqz-SfHo
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pr.arsenie.htm
De citit cu atentie.
Sigur, femeia rea de gura te pomenesti ca o fi mai rea decat tortionarii si violatorii. Asa se intampla cand interpretam textele in litera si nu in duh.
In rest, va invit de asemenea sa recititi textul din Facere. Porunca i-a fost data lui Adam, nu Evei. Observati cum se adreseaza Dumnezeu Evei si cum lui Adam. Amandoi suporta consecintele, dar doar Adam e certat, pt ca lui i-a fost data porunca. Sarpele aduce argumente femeii (care nu era sub porunca), in timp ce Adam mananca din fruct fara sa puna nici macar o intrebare, prosteste.
Iar pt voi, asa-zisii ortodocsi care aruncat cu gunoi in femei, va sfatuiesc in primul si primul rand sa reluati lectura Noului Testament cu atentie si sa vedeti cum a tratat Domnul Iisus femeile pe care le-a intalnit. Canaaneanca, samarineanca, desfranata – toate aceste femei sunt data drept exemplu de Domnul Iisus celorlalti.Cu femeile dialogurile sunt profunde, barbatilor li se explica scolareste. Ce alte dovezi mai vreti in afara faptului ca prezenta femeilor in Biserica este intotdeauna procentual sensibil mai mare decat a barbatilor. Femeilor nu li se permite sa fie preoti nu pt ca ar fi lipsite de judecata (atatea sfinte au facut dovada unei mari intelepciuni) ci pentru ca poarta sarcina uriasa a nasterii si cresterii copiilor. Nu exista iubire mai mare pe lumea asta ca iubirea de mama, iar ca sa creasca copiii femeia isi consuma propria ei fiinta. Aceasta iubire reproduce in planul lumesc, fie si imperfect, modelul iubirii Divine, prin puterea ei de sacrificiu, de daruire, de rabdare si umilinta.
Daca atat ati putut voi intelege din femeie, ca e sursa relelor, ce sa zic…inseamna ca chiar nu ati inteles nimic din viata. Sufletul este ceea ce ramane daca ni s-ar sterge toate informatiile din minte – cantitatea de iubire nu e in minte, ci in suflet. Va propun acest exercitiu: daca ati uita tot ce ati fost invatati si ati fi loviti de amnezie, cata iubire ar mai ramane in sufletele voastre?? Voi, care urati atata femeia, uitand ca dintr-una ati fost nascuti…
Chiar si in cele mai josnice medii, cruzimea, duritatea si lipsa de mila a barbatilor frapeaza. Faceti o comparatie intre inchisorile de femei si cele de barbati. Cele mai cumplite inchisori de care ati auzit NU sunt de femei, ci de barbati! Acolo se petrec cele mai crancene atrocitati, nu in inchisorile femeilor. Priviti doar grupurile de adolescenti. Fetele sunt linistite, si chiar si printre cele vulgare numai prin exceptie gasesti batause. In schimb grupurile de baieti si, in Romania, chiar si de barbati parca sunt indracite: urla in gura mare, se bat, injura, zbiara ca din sensin etc. etc.. Principalii obsedati de sexualitate sunt barbatii, nu femeile, iar cei care aveti copii adolescenti ar trebui sa stiti asta. Blestemul femeii este sa fie atrasa de barbat, si de-aia fetele ajung sa isi doreasca sa fie atragatoare, nu din propria lor nevoie sexuala – cum e cazul barbatilor – ci dintr-o nevoie emotionala in primul rand. Cate crime sexuale intalnim in randul femeilor? Dar vai, cate victime ale criminalitatii sexuale masculine nu sunt bietele femei si, din pacate, pana si bietii copii. Tortura, inchizitia, razboaiele – astea femeile le-au inventat? Este cunoscut ca femeile criminale folosesc ca arma predilecta otrava, in timp ce barbatii prefera SANGELE – si toata istoria sta marturie pentru asta.
Asa ca hai, mai scutiti-ma cu rautatea femeii, ca sunteti chiar penibili.
Hai mai bine sa ne vedem de pacatele noastre, a avem si unii si altii cu gramada, si atunci intr-adevar ne vom purta ca niste sfinti, liberi si puri, fara sa mai fim conditionati de neputintele genului din care facem parte.
Scuze Doroteea,
Am vorbit şi vorbesc despre evanghelie… despre credința drept-maritoare… despre cât de concret si de în serios luam noi evanghelia…, despre cât credem cu adevarat în Dumnezeu şi in Cuvântul Lui din aceste evanghelii… despre cât credem în tainele biseicii drept maritoare…
Un ortodox autentic, crede în evanghelie deplin şi total. Crede din toata inima (ca daca împlineste ce ni se cere, se întâmpla exact ce spune Domnul… . Nu vine cu nici o alta varianta posibila… cu miile de eventualitați cu adevarat posibile… pentru a face din evanghelie o chestie gândita şi propusa de un oarecare om ce poate avea acele zeci sute sau mii de rezultate sau consecințe… ).
De câte ori nu am fost rudiculizat şi eu si ortodoxia, şi de câte ori la solutiile firesti ale acestora au fost aduse variantele occidentale, caderile calugarilor biruiți de înşelare, de credinta în sine si-n vredniciile sale…, sau miile de variante logice la care conduce ratiunea umana?
De câte ori solutiile umaniste şi umanitariste nu au fost mai bune… mai stralucitoare si mai de efect decât implinirea deplina, (in numele Domnului… in secret, în anonimat, fara publicitate…) a cuvântului Domnului.
Ortodoxia, este oetodoxie, doar prin credinta deplia in Dumnezeu… in Cuvântul Lui, fara “a se îndoi în inima sa”.
Aici discutam de o sarbatoare care face ŞI DIN FEMEIA (botezata ortodox), o mama ce-si ucide pruncul (pruncii).
Ce am gresit eu (sau Sf.Ioan Gura de Aur… daca e… ).
Ce voiesti sa demonstrezi ?
Câti torționari -de care faci caz- şi-au ucis şi torturat proprii copii???
Nu am vorbit de femeie şi barbat ci de mama… ortodoxa, care nu crede cu adevarat în evanghelie, (crede de fapt si-evanghelie, si-n sine si-n ratiunea sa, si-n … toate ale lumii şi omului…), nu crede ca Dumnezeu îi va purta cu adevarat, de grijă, ca în daruieste o frumusete cum nu mai exista pe pămant (pentru a nu se sulemeni si gati ore si ore… pentru a nu mai fi… nu mai inşir)….
Nefericirea femeii (ortodoxe), de aici vine, si roate relele tot de aici… (fiice si fii răi şi rau crescuți… tot de aici… etc, etc).
D-na Pertra,
Nu am vorbit decât intr-un fel.
Adica seios.
Vis a vis de “serios vorbind” a d-voastra, de la coment-ul cu nr.13.
Draga Cioby,
In momentul in care arunci vina pe femeie, schimonosesti Evanghelia. Si in general, asa cum perfect a observat Petra punand punctul pe i, in momentul in care cauti vina in afara ta, cu adevarat incalci cuvantul Domnului, caci scris este `doctore, vindeca-te mai intai pe tine insuti` si `ia aminte la barna din ochiul tau`. Doua sunt intalnirile Domnului cu desfranatele (din cate tin eu minte cel putin) si in ambele cazuri DOMNUL A FOST DE PARTEA LOR! Nu e nevoie sa nuantam noi Evanghelia din afara, pt ca ea e infinit mai nuantata decat cred cei care o simplifica pana la a o face de nerecunoscut. Evanghelia nu e simpla, ci plina de paradoxuri, paradoxul este de altfel esenta ei. Primul care intra in Rai e un talhar, vamesul e mai indreptatit ca fariseul (care, atentie, era cunoscator si urmator al Legii), iar apostolii sunt recrutati din randul vamesilor si prigonitorilor de crestini. Desfranatele si necredincioasele sunt date ca exemplu, fiul risipitor primeste ceea ce fiul cel ascultator niciodata nu a avut, iar in randul celor 9 fericiri nu auzim un cuvant macar despre intelepciune sau capacitatea de a interpreta Legea, ci doar de smerenie, blandete, mila, pace, si doar in acest context marturisirea Cuvantului, nu altfel, prin aratarea cu degetul care pur si simplu nu este permisa. Judecata celuilalt este interzisa cu desavarsire – daca tot vorbim despre ignorarea Evangheliei – cea mai mare porunca e a iubirii de Dumnezeu si aproape (asa ca cine dispretuieste ceea ce tu tot numesti umanism si iubirism se face calcator de Lege – apropo, umanismul care trebuie dispretuit, ca sa stii si tu, este cel fara de Dumnezeu, cel care a incercat sa il inlocuiasca pe Dumnezeu. Dar daca prin umanism intelegi iubirea si ajutorarea aproapelui intru Domnul, atunci te sfatuiesc sa iei aminte cand ii intorci spatele, pt ca s-ar putea sa confunzi grav notiunile). Dumnezeu, ni se spune, se uita la inima omului, iar cel mai amarnic mustruluiti, cei care starnesc cel mai aprig mania Domnului nu sunt nici desfranatele, nici hotii, nici necredinciosii, ci CARTURARII SI FARISEII, iar carturari in sensul Evangheliei nu sunt intelectualii, ci cei care pretindeau ca stiu si interpretau Legea lui Dumnezeu!
Cat despre judecata aproapelui, ni se mai spune sa ne curatam ochiul, pt ca de multe ori vedem necurat pe altii nu pt ca ei ar fi necurati, ci pt ca lentila ochiului nostru (adica sufletul) este cea murdara. A scris cineva mai sus: `Fiecare e momit de ispita sa`, modificand un pic textul te baza care este `Fiecare e ispitit de pofta sa.` Asa ca daca vezi in femeie o ispita atat de mare, ai grija ca s-ar putea ca propria ta pofta si ochiul tau necurat sa fie cel care o priveste asa, si nu pacatul ei. Limbajul tau este al unui inchizitor, nu al unui ortodox. Si oricat de mult te auto-flagelezi numindu-te pe tine `ticalos` si `ultimul dintre oameni` si mai stiu eu cum, mesajele tale contrazic total aceste apelative, inducand, cum de asemenea a observat si Petra, imaginea unei flagrante false smerenii. Noi astia discutam pe aici aducand si niscai argumente, nu doar judecati de valoare. Tu in schimb te socoti adevarat interpret al Evangheliei, dar ai grija ca in pofida limbajului plin de inflorituri `popesti`, argumentele si contraargumentele autentice cam lipsesc din discursul tau.
Iertare, sunt niste simple atentionari. Daca vrei sa tii cont de ele, bine. Daca nu, nu.
Doroteea,
Suze.
De mii de ori scuze.
Cu adevarat nu are rost să mă mai amestec vre-o data pe aici.
N-mi amintesc sa vă fi acuzat vre-o data de ceva, ( fariseism, falsa smerenie, limbaj popesc…, de bârnele din ochi pe care nu le vezi… etc).
Daca m-am opus la anume chestiuni de credința m-am opus fara sa acuz persoana, si pentru ca m-am confruntat cu asemenea ispite sau am fost martor la fel de fel de consecinte.
Daca totusi am facut acest pacat la adresa d-voastră sau a altcuiva, va asigur de regretul meu si cer iertare.
M-ați convins de nulitatea mea, de falsa smerenie, de ratacire de tot raul ce mi se pare bine si cu care ma împăunez.
NU O SPUN ÎN BATJOCURĂ.
Va puteți atribui meritul.
M-at facut sa nu mai cutez a mai intra pe aici si a otravi sau mai ştiu eu ce.
Mulțumesc.
Şi Domnul sa ne ierte pe toți.
Tot din Sf. oan Gura de Aur
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/omilie_asupra_casatoriei.htm
Citat:
`Ati auzit ce importanta are ascultarea; l-ati laudat si v-ati minunat de Pavel cum ne uneste vietile, asa cum ne-am astepta de la un om minunat si duhovnicesc. Si bine ati facut. Dar acum ascultati-l ce mai cere de la voi; nu si-a incheiat pilda. “Barbatilor, graieste el, iubiti pe femeile voastre precum si Hristos a iubit Biserica.” Ati vazut de cata ascultare este nevoie; acum ascultati cata iubire este trebuincioasa. Vrei ca femeia sa-ti fie supusa, asa cum Biserica ii este lui Hristos? Atunci ia-ti raspunderea unei asemenea purtari de grija pentru ea, asemenea celei a lui Hristos pentru Biserica. Si chiar daca va fi candva trebuinta sa-ti dai viata pentru ea, da, chiar daca va trebui sa treci prin orice fel de suferinta, sa nu dai inapoi. Chiar de vei indura toate acestea, nu vei fi facut nimic ca sa fii pe potriva a ceea ce a facut Hristos. Tu te jertfesti pentru cineva cu care esti deja unit, dar El S-a daruit cuiva care I-a intors spatele si care Il ura. Apoi, la fel cum El a cinstit-o [Biserica] asezand la picioarele Sale pe cea care I-a intors spatele, care L-a urat, respins, dispretuit, savarsind aceasta nu prin amenintari, sau violenta, sau ingrozire, fara nimic din toate acestea, ci prin dragostea Sa neistovita; astfel deci trebuie sa te porti cu sotia ta. Chiar daca o vezi ca nu te apreciaza, ca te dispretuieste si te batjocoreste, tot vei putea sa o supui, prin afectiunea, blandetea, si marea ta grija pentru ea.`
@cioby
Prietene, daca pe mine m-ai acuzat sau nu asta e prea putin important, pt ca nu despre mine e vorba aici. Ai acuzat FEMEILE in general (si nu doar tu). Daca ma acuzai pe mine nu raspundeam. Dar atunci cand cineva intinde degetul spre altii invocand argumente legate de credinta, desi nimic ortodox nu se regaseste in ele, si se mai si numeste pe sine `om de nimic` dar in paralel se identifica cu `adevarata credinta` – ei bine, nu pot sa nu remarc ipocrizia sau inadvertenta discursului. Nu stiu cum esti ca om, dar discursul fratiei tale pe mine una nu ma convinge. Tu esti cel care te auto-pangaresti, dar apoi te grabesti sa ii spulberi pe altii (in speta, femeile) – ceea ce nu se potriveste cu prestinsa smerenie. Discursul fratiei tale este asadar intrinsec contradictoriu, iar asupra acestui fapt atrag eu atentia.
In rest, nu e prima oara cand ca urmare a observatiilor mele anunti ca nu mai intentionezi sa revii pe acest site. Nu inteleg sincer de ce simplele mele observatii au un asemenea efect – cu atat mai mult cu cat, din ultimul tau comentariu, rezulta ca nu le gasesti intemeiate. De ce iti ceri scuze daca nu ti se par valide afirmatiile mele? De ce o discutie in contradictoriu cu unul dintre cititori poate avea un asemenea efect? Ne-am ciondanit pe aici multi, si totusi nu tin minte sa fie vreunul care sa se arate atat de lesne ofensat de parerile lui x sau ale lui y incat sa se retina de la a frecventa site-ul si a expune propriile opinii. E o ntrebare la care poate ar fi bine sa reflectezi: de ce te simti ofensat asa usor?
E o discutie in contradictoriu, draga frate. NIMIC mai mult. O banala discutie in contradictoriu.
Stimata Doamna,
La asemenea pledoarie, chiar nu mai am nici un raspuns.
Nu urasc femeile, nu am nimic cu nimeni.
Am spus de repetate ori ce şi cum.
Vorbeam de o anume sarbatorire, de anume pacate…
De anume cai ce feresc (de care sunt convins pe deplin ca aduc şi cinste si vrednicie femeilor daca tot s-au botezat ortodoxe) de căi care sfintesc şi înnobileaza femeia… pur si simplu…
Citiți-va mai cu luare aminte comentariile… ca pe ale mele nu are rost sa va cer sa le citiți…
Nu e vorba de ofensa şi ofuscarea mea…
Nu, ce a iesit am urmarit…
(De atâtea ori).
Exista evanghelia, sfintii parinți, si biserica, sinteti d-voastra si…
…cu opiniile cele mai autorizate… cu cele ce cu adevarat pot fi de folos…
E mai mult decât trebuie.
Mulțumesc.
Punct.
Nici mie nu prea imi place 8 Martie si sunt femeie.De ce trebuie sa fie o zi a femeii sau a barbatului, cand suntem asa pentru ca ne-a creat Dumnezeu?Este o sarbatoare sincretista si comunista , pusa inainte de Sfintii 40 de mucenici, probabil sa diminueze importanta acestor sfinti.Calendarul ortodox este plin de sfinti , si barbate si femei.
Ma tineti minte filmul Lantul?
“the defiant ones” din 1958, cu Sidney Poitier si Tony Curtis.
In film, doi detinuti, un alb si un negru, legati unul de celalalt de un lant la maini, evadeaza. Si odata cu ei evadeaza si ura rasiala pe care si-o purtau reciproc. Doar ca prin forta imprejurarilor, de frica comuna urmaritorilor, frica mai mare decat ura pe care si-o purtau reciproc, ajung, cum-necum, sa coopereze pentru a-si pastra fragila libertate.
Fug, se ascund, mananca, dorm si tremura impreuna (se mai si bat uneori), legati fiind permanent de lant, de care incearca in mod constant sa scape, convinsi fiind ca fara el fiecare se va descurca pe cont propriu mai bine.
Si acum vine poanta de final.
Regizorul si scenaristul le ingaduie sa scape de lant urmand ca amandoi evadatii, aflati in mijlocul pustiului, sa fuga dupa un marfar, sa sara in trenul salvarii si sa dispara. In tot acest timp potera le sufla in ceafa, ratand de cateva ori la mustata capturarea lor. Ca sa fie filmul mai cu suspans.
Buun!
Deci apare marfarul vietii, potera in spate si eroii nostrii in poll position. Si se da startul scenei de sfarsit.
Fug ce fug, iar negrul, un pic mai apt fizic resuseste sa sara in marfar. Tony Curtis fugea si el saracu, mai sa-si dea duhul, numai ca nu reusea sa atinga performanta negrului. Pedala de zor si fara rost pe langa vagon. Ironia e ca daca ar fi ramas legati, negrul ar fi reusit sa-l traga sus langa el folosindu-se de lantul pe care il blestemasera atata amandoi. Pana la urma albul cade, privind cum trenul se departeaza si odata cu el sansa evitarii pedepsei (desi, pana la urma si pedeapsa e o sansa).
Si atunci negrul face un gest neasteptat. Sare din vagon si ramane alaturi de alb, pe care il ia in brate, asteptand amandoi cu un zambet cainii si gardienii.
Invatasera sa iubeasca. Intelept regizor. Caposi eroi.
piatra de rau e rotunda si se curata repede de murdarie.
piatra colturoasa se curata greu.
aia rotunda s-a tot frecat de alte pietre pana s-a netezit.
E bine cum a lasat Dumnezeu lucrurile.
am uitat sa spun ca binomul asta din film avea o proprietate interesanta. Partile lui componente era complementare. Isi suplineau una alteia neputintele, stiute si nestiute.
Doar ca unele din neputinte se dezvaluiau pe parcurs. Si atunci prina reactie era fuga, insa.. hopa…lantul. Un’ sa te mai duci? Stai si descurca-te sau pana deazleaga Regizorul si se desface lantul. Intr-un fel sau altul.
Mi se parea, anapoda, sa condamni aratatul cu degetul spre cineva, tocmai aratând şi acuzând. Invoci o lege, un principiu, exact prin încalcarea lui?
Nota 10 enkidu.
Cineaslştii se pricep, la ecranizari, nici vorbă.
Pe ecran sunt grozavi, dar în viața reală… ?
Mai bine ar fi invers.
Din pacate, chestia cu negru, albu, lanțu, potera si închisoare, merge numai pe orizontală…
Si aici îi dau dreptate încăpațânatului de Costy.
Chestia ține de umanism.
Ce te faci însa când ai de împlinit porunca “să-L iubesti pe Dumnezeu din tot sufletul, din toată inima (si celelalte), iar pe aproapele… ca pe tine însuți???
Chestia cu lantul, evadarea, şi celelalte, nu mai merge aici.
Între cele doua iubiri, cerute, e o diferența uriasa, totusi.
Umanismul, e bun, pe orizontala. Ce te faci însa cu Verticala, cu iubirea de Dumnezeu atât de desavârsit, cerută?
Umanismul e mult, prea puțin şi strain.
Am si eu o intrebare, ca m-ati innebunit cu umanismul.
Ce intelegeti fratilor prin `umanism`? Dar va rog un raspuns cat mai exact, cu exemple si `poze` daca se poate si cu cat mai putina teorie, ca eu una inteleg mai greu.
Cat priveste aratatul cu degetul, haida sa vedem un pic logica in speta (cum am spus, la teorie nu ma pricep, asa ca abordez problema de la caz la caz).
Femeile au neputintele lor. Barbatii le au si ei pe ale lor. Dar rareori (as spune chiar deloc) nu vad pe site-urile religioase atatea lamentari de-ale femeilor pe cate ale barbatilor. Am citit de-mi tiuie ochii cat de rele si desfranate sunt femeile, la ce a dus emanciparea lor (de parca barbatii nu s-ar fi `emancipat` si ei prin divorturi, adultere si abuzuri cu gramada), ce ticaloasa e femeia rea de gura etc etc etc.. Asa ca am o intrebare> cine arata primul (primii) cu degetul? Femeile? Nup. Barbatii! Pai si scuze, dar atunci cum sa nu le spui: `bai flacai, noi stam in banca noastra si trecem peste gogomaniile voastre si nu stam sa vi le contabilizam si sa va scoatem ochii cu ele. Chiar suntem niste doamne, si cand criticam halul in care a ajuns lumea ne prefacem ca uitam ca este o lume condusa, construita si guvernata in principal de barbati, si folosim – generic – teremenul de `omenire`. Dar daca TOT voi sunteti aia care aruncati primii cu piatra, ia sa vedem: chiar aveti calitatea de a o face? Prin urmare intorc degetul doar atunci cand un alt deget ma acuza UNILATERAL, UITAND COMPLET ca de caderea femeii este vinovat SI barbatul.
Mania asta de a arunca vina doar pe femei, de a vedea culpa doar in afar lor (nu stiu cati prooroci au fost ucisi de femei, dar stiu ca pe Dumnezeu barbatii l-au rastignit – si culmea, chiar cei care credeau ca Il cunosc cel mai bine) culmea este ca am observat-o la barbati chiar si in practica profesionala. Femeile au tendinta de a se auto-invinovati continuu, cand calca pe bec se grabesc sa recunoasca si sa isi asume vina. Barbatii – tac malc. Parca au buzele inchise cu fermoar. Iar cand in final sunt descoperiti (la adulter ma refer), se grabesc sa spuna cat de rea era nevasta. Dar daca e rea, de ce nu i-ai spus-o de la inceput in loc sa te apuci sa o inseli si sa canti la doua claviaturi? O femeie macar atunci cand inseala, de cele mai multe ori se si desparte. Un barbat in schimb isi bate joc si de amanta si de sotie> uneia ii da sperante ca va divorta, iar aleilalte ii pune coarne. Repet, astea sunt observatii care nu au nici o legatura cu ideile preconcepute. Ba din contra, sunt genul de persoana care, profesional cel putin, am colaborat de cele mai multe ori mult mai bine cu barbatii, asa ca as avea multe motive sa ma plang de femei.
Sigur, ideal ar fi sa colaboram, sa ne completam neputintele – cum zice @enkidu. Bun, dar ca sa faci asta chiar trebuie ca fiecare sa isi accepte neputintele. Ori eu vad ca in marea majoritate a cazurilor doar femeile sunt cele care fac asta (cel putin in relatia cu barbatii).
Pt cei care inteleg franceza>
https://www.youtube.com/watch?v=oSIoP7h4B_M
“Zis-a avva Antonie: am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am zis: oare cine poate sa le treaca pe acestea?
Si am auzit glas zicandu-mi: smerenia.”
Dar ia sa vedem ce ne invata batranii pustnici despre smerenie:
“Acestui avva Ammona i-a proorocit avva antonie, zicand: o sa sporesti intru frica lui Dumnezeu. Si scotandu-l afara din chilie, i-a aratat o piatra si i-a zis:ocareste piatra aceasta si o bate. Iar el a facut asa.
Si i-a zis avva Antonie: nu cumva a grait piatra?
Iar el a zis: nu.
Si i-a zis iarasi avva Antonie: asa si tu, o sa ajungi la aceasta masura.
Ceea ce s-a si facut, caci a sporit avva Ammona atata, incat din multa bunatate nu mai cunostea ce este rautatea.”
“Un frate s-a dus la avva Macarie egipteanul si i-a zis: avvo, spune-mi cuvant sa ma mantuiesc! Si i-a zis batranul: du-te la mormant si ocareste mortii.
Deci ducandu-se fratele, a ocarat si a azvarlit cu pietre si venind a vestit batranului.
Si i-a zis batranul: nimic nu ti-au grait?
Iar el a raspuns: nu.
I-a zis lui batranul: du-te si maine si ii slaveste. Deci mergand fratele, i-a slavit zicand: apostolilor, sfintilor si dreptilor!
Si a venit la batranul si i-a zis: i-am slavit,
Si i-a zis batranul: nimic nu ti-au raspuns?
A zis fratele: nu.
I-a zis lui batranul: stii cu cate i-ai necinstit si nimic nu ti-au raspuns si cu cate i-ai slavit si nimic nu ti-au grait?
Asa si tu, daca voiesti sa te mantuiesti, fa-te mort. Nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor sa nu o socotesti, ca cei morti sa fii si poti sa te mantuiesti.”
“Un frate l-a intrebat pe avva Tihoe, zicand: care este calea care duce la smerenie?
Zis-a batranul: calea smereniei aceasta este: infranarea si rugaciunea si a te avea pe tine dedesubtul a toata zidirea.”
“Zis-a un batran: sileste-te de iti invata si iti sileste inima ta a gandi si a grai intru sine pentru fiecare frate, zicand: acest frate este cu mult mai cuvios si mai vrednic de toata cinstea si lauda, decat mine ticalosul. Si asa, incet, incet, iti vei deprinde inima si gandul tau a te defaima si a te ocari pe tine insuti, a te socoti mai nevrednic si mai pacatos decat toti oamenii. asa se va salasui si va vietui in tine Duhul Sfant.
Iar de te vei socoti mai vrednic de cinste, mai cuvios si mai bun decat alti frati si vei incepe a ocari si a defaima pe altii, atunci iese si fuge de la tine darul Duhului lui Dumnezeu si vine asupra ta duhul spurcaciunii trupesti, si acela iti impietreste inima si pleaca umilinta de la tine.”
In ziua de azi, privind cu intentie sau chiar fara sa vrem, observam in jurul nostru ca fiecare se crede pe el insusi cel mai destept, cel mai frumos, cel mai presus de toti si de toate.
Abia asteapta un motiv ca sa inceapa sa vorbeasca si sa vorbeasca si sa vorbeasca … fata catre fata, sau la telefon sau pe internet … despre orice si despre oricine. Nici nu conteaza despre ce sau cine, ci conteaza doar sa vorbesc “EU”. Si obligatoriu “EU” trebuie sa am dreptate, pentru ca sunt cel mai frumos, cel mai destept, cel mai … Nu exista nimeni si nimic deasupra mea.
O particica din puzzelul diavolesc care indeamna la a te “slavi” pe tine insuti este si acest concept ideologic viclean, numit emancipare feminista, sau feminism, din care face parte si manipularea “8 Martie”.
Daca toata aceasta propaganda secular-umanista indeamna la o atitudine complet contradictorie in raport cu smerenia, oare nu inseamna ca indeamna la mandrie? Oare nu insamanteaza in om, cu voie sau fara de voie, cel mai mare pacat?
Mare invatatura fratilor si surorilor in Hristos: multe si felurite sunt cursele diavolului si numai smerenia le poate invinge.
8 martie a trecut, Postul Mare incepe, iara astazi a fost randuita Duminica iertarii… 🙂
Post cu mult folos duhovnicesc tuturor!
Dorotea,
Ascultând de glasul conştiintei, ma vad obligat sa-ti raspund la întrebarea cu umanismul, petru a întelege… de ce nu ne înțelegem.
Umanismul este binele savârşit în numele omului, spre slava omului, spre recunoasterea suprematiei omului.
Este versiunea omebeasca a lui, aşa să lumineze lumina voastra, înaintea oamenilor ca oamenii vazând sa dea slava omului…
Este binele facut ca rezultat al “bunatatii” omului, inteligentei omului, “nobletei” omului, desteptaciunii şi abilitatilor omului… nici pomeneala de Harul lui Dumnezeu, de lucrarea Duhului Sfânt prin tainele bisericii, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, prin sfenia şi sfinteniile lui Dumnezeu, cu şi din darurile şi cu darurile lui Dumnezeu. Adica lui Dumnezeu nu i se recunoaste mai nimic sau cumva colateral.
Unii mai fac referiri vagi la acestea, dar prin insistenta de a cere si pretinde iubire (in locul Harului care aduce iubirea), arata omul, ca fiind capabil de iubire, responsabil de lipsa iubirii nu de lipsa pocaintei care aduce dobânda Harului si prin Har capacitatea de a iubi.
“Fara de Mine, nu puteti face nimic”, ne spune Domnul.
Dumnezeu s-a slavit prin sfinti si sfintenia dobândita de oameni prin Har si taine… nu prin capacitati omenesti.
Sfântul Ioan Damaschin spune ca:Binele nu este bine, când nu se face bine. Adica spre slava lui Dumnezeu, evanghelic adica si doar în scopul mântuirii (vezi, P. Cleopa- în cele 12 trepte ale pacatului).
Asta ar fi în mare şi pe scurt, rapunsul.
@doroteea
din ce am dedus eu, @cioby alias ovy zis si akm si mai ales Nicolae Mirean, l-ar fi citit pe sf. Nicolae Velimirovici si opiniile lui despre Apus si Rasarit. Cauta scrierile sf. Nicolae Velimirovici. Pentru cineva care penduleaza intre extremitatile Europei poate ar prinde bine cartile lui.
Cam despre ce ar fi vorba:
http://jurnalspiritual.eu/crestinismul-s-a-transformat-treptat-in-umanism/
“Atunci când creştinismul, cu toate adevărurile sale infinite divino-umane, a fost redus la om, creştinismul occidental s-a transformat în umanism.
Acest lucru poate părea paradoxal, dar este adevărat datorită realităţii sale proprii indiscutabile şi de netăgăduit. Deoarece, în esenţa sa, creştinismul occidental este umanismul cel mai hotărât, întrucât el 1-a proclamat pe om fiinţă infailibilă şi a transformat religia divino-umană într-una umanista”
umanismul: un fel de semi arianism…sau arianism.
http://smerenia.blogspot.ro/2009/06/arianismul-modern-cuvant-al-cuviosului.html?m=1
da-mi, te rog, un mesaj pe blog:
lumealuienkidu.wordpress.com
Incepe Postul Mare asa cum zic admin..
@cioby va rog sa nu parasiti site, astept si alte comentari ziditoare. A fost o banala discutie cum zice doamna Doroteea, ce, a fost cumva iarna grea ? probabil o sa se continue anul viitor ( in jurul datei de 8 martie) discutiile aprinse daca mai…este si siteul ca in fiecare an admini cred ca (ii) il inchid…..
@petra, @doroteea,
Când spui „femeia“, ai spus „mama“, si-ai spus „sotia“, „fiica“, „sora“,
si-ai spus fiinta cea mai scumpa si mai iubita tuturora,
si-ai spus iubirea, si caldura, si frumusetea fara care
ar fi-un pustiu, si-ar fi-o durere, si-ar fi-o tristete tot sub soare.
Ce gol si ce singuratate era în cele sase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost facuta dulce, ca dintr-un vi, ca dintr-o rana,
ce minunata întregire le-a dat fiinta diafana.
E-adevarat ca prin femeie a mai venit si întristarea,
dar fara ea n-ar fi viata si n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sarutul, nici dor sau lacrima sub stele
si ce-ar fi lumea fara-acestea si ce-ar fi viata fara ele?
Sa-L binecuvântezi pe Domnul si multumeste-I c-a facut-o
iar fata mamei si-a sotiei adie-o si sarut-o
pe fruntea orei si-a fetitei, fa semnul binecuvântarii
cu mângâierea cea mai sfânta a bucuriei si-a cântarii.
N-o întristati, ci mângâiati-o si-ajutati-o cu iubire
sa-si duca sarcina si crucea frumos si ea pre mântuire
caci când ea plânge toate, toate unt chinuite si-ntristate
iar când zâmbeste ea, ce cântec si ce lumina vine-n toate.
…Fii binecuvântata dulce si scumpa mama si sotie
si sora si fetita noastra, fiti fericite pe vecie
cu lacrimi sarutam obrajii si ochii vostri-n sarbatoare
si-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.
(Traian Dorz)
Post binecuvantat tuturor
Doriteea, si nu numai…
Cred ca, ar trebui sa întelegem bine cine şi ce au fost fariseii, şi ce urmareau… (vis a vis de acuzele fratricide dintre noi), şi carturarii de asemeni…
Dispretuirea Legii deasemeni aduce consecințe grave in ortodoxie….
Domnul spune clar, ca nu a venit sa strice Legea ci sa o împlineasca… s-o desavârşească.
Împlinirea doar în literă, poate fi daunatoare, de acord, dar la fel de daunatoare sau chiar mai daunatoare este desconsiderarea, dispretul si repudierea celor ce o practica… (grav fiind doar cazul în care aceeia au alt scop decât mântuirea).
Vorbim de legea HARULUI, nu de legea veche.
P.Cleopa a fost foarte canonist şi foarte legalist, dar câte suflete au fost salvate, luminate, trezite si renăscute prin sfinția sa???
A acuza de fariseism in legea Harului, înseamna cel poțin a nu cunoaste nimic din exact ce a fost fariseismul si ce e rau în el.
Cei acuzati aici de fariseism, sun niste frati de credința, care au exprimat doar opinii proprii, nu au nici o putere eclesiala, nu au nici o functie administrativa ori misionara si nimeni nu-i ia în serios.
Legea Harului urmareste desavârsire prin Har su depatimire, nu benificii, locuri de cinste pe undeva sau nu’s ce prestigiu.
@Petru…
Multumesc draga frate… dar nu ai ce folosi de la mine. Eu însumi nu m-am folosit decât doar sa sporesc în durerea interioară, in regrete şi caința, si in mustrari de cuget totdeauna.
Chiar nu are rost sa fiu piatra de poticneala aici.
Deja vad o insiruire de asocieri, un istoric infractional si primejdios… sau daca nu chiar pâna acolo… cel putin de natura sa arate ca aceia sau acela nu fac cinste credintei si strica credincioşia.
Multumesc
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2016/03/14/chemare-la-post-si-rugaciune-intetita-la-vreme-de-prigoana-a-crestinilor-scrisoare-pastorala-din-partea-sinodului-mitropoliei-ortodoxe-romane-a-germaniei-europei-centrale-si-de-nord/
Doroteea face totusi o observatie bazata pe o realitatea usor verificabila: de cite ori apre un material despre familie, ziua femeii, relatii conjugale, atitudini sociale, stradale, vestimentare, de etica sexuala, majoritatea materialelor care se publica au ca subiect …femeia si ca obiect pacatele ei. Dati in arhiva sa vedeti.
Si asta n-ar fi chiar asa un mare dezechilibru sau o problema. Dar principalii care se reped cu comentarii care de care mai moralizatoare, “mai adinci”, mai pline de oroare apropo de uriciunile si pacatele femeii…sint persoanele de sex masculin. Comentariile lor releva nu pacatele femeii ci mari frustrari, complexe de inferioritate, ambitii neimplinite, mari slabiciuni si lipsuri pshologice, educationale, emotionale; aruncarea intr-o defulare sterila, penibila, dezarticulata, dipserata, i-as spune prin care genul asta de comentarii/comentatori de sex opus incearca sa-si mai netezeasca putin marile frunstrari, neimpliniri si slabiciuni interioare…facind cel mai usor lucru de pe lume asta: dind vina pe altii pentru propriile probleme.
Toti sintem inclinati sa facem asta, dar asa cum remarca si Doroteea exista niste accente f.f.f. stridente. Care ar trebui sa fie si un semnal de alarma! Barbatii romani au mare nevoie de educatie la rindul lor. O educatie corecta, crestina, articulata, sistematica si mult, mult mai intensa decit ceea a fost pina acum. Ma refer la cei care se mai duc la biserica si mai citesc ceva literature din zona ortodoxa.
Oare chiar nu se intelege ca populatia masculina a acestei tari are enorme probleme de comportament si de intelegere a relatiei cu femeia? Oare chiar nu se intelege ca asa cum exista gramezi si gramezi de materiale care se adreseaza femeii ar trebui sa inceapa sa se creeze o literatura/curente care sa se adreseze si barbatului, apropo de ce inseamna barbatul cu adevarat barbat, barbatul crestin, barbatul tata si cap de familie. Oare chiar nu se intelege, ca barbatii romani au fost complet neglijati si exclusi din acest proces educational/moralizator care a avut ca obiect exclusiv aproape femeia??!
Eu chiar nu pot sa inteleg chestia asta: se striga pe diverse tonuri in zona ortodoxa ca barbatul este capul familiei, dar cind vine vorba de responsabilitatile pentru dezintegrarea familiei singura replica )(si aia tot masculina) este: femeile sint de vina. De ce? Pentru ca nu se supun. Atit?! Atit. Si trecem mai departe. As vrea ca atitudinile cu adevarat barbatesti si crestinesti care se vad la unii membrii ai bisericii (preoti sau calugari) sa inceapa sa fie impartasite de mai multi dintre laicii care frecventeaza biserica.
Bineinteles, subscriu comentariului Petrei. Intr-adevar, genul asta de comentarii mi se par si mie rodul lipsei de educatie, nicidecum cel al unei educatii ortodoxe asa cum se auto-pretind. Simpla afirmatie auto-flatanta ca prin astfel de insulte reprezentam `dreapta credinta ortodoxa` trebuie sustinuta cu argumente OBIECTIVE serioase. Pe care inca nu le-am prea gasit pe-aici.
Si pt ca tot am ajuns la subiectul delicat al argumentelor: dupa atata amar de vreme in care am fost acuzata de cativa cititori de `umanism` si, mai nou, de propaganda `secular-umanista`, acum ca am priceput si eu la ce se refera termenul, astept in sfrasit de la `detractorii` mei sa-mi demonstreze punctual, cu citate din propriile mele postari, unde m-am opus dreptei credinte si cum, concret, am promovat spurcaciunea umanista.
Precizez cu toata sinceritatea ca, desi am inghitit frecvent aceasta acuza a ereziei in lipsa oricaror argumente, nu trebuie sa va simtiti vinovati dragi frati, pt ca sunt din fericire mult mai putin sensibila decat multi dintre noi asa ca va iert instantaneu din toata inima (nici nu v-am purtat pica vreodata). Chiar daca insa nu fac parte dintre cei care confunda dezbaterea cu cearta, fac totusi parte dintre cei care cred ca diferenta dintre dezbatere si calomnie se cheama: `argument`. Asa ca mi se pare o chestie de minima decenta sa primesc aceste argumente, in concreto. Simpla preamarire generala a dreptei credinte ortodoxe (stim cu totii ca da, mare e credinta noastra!) asociata definitiei detaliate a umanismului si simpla asociere a postarilor mele cu propaganda umanista mi se par insuficiente – banale generalitati + simple pareri personale. In ce ma priveste, atat cat m-am priceput, eu am incercat sa imi argumentez discursul. Stangaci, inept, cum o fi… Cert este ca atata vreme cat argumentele mele nu au fost demontate punctual de nimeni, oricat ar fi ele de fragile pana la proba contrarie raman in picioare. Si, in acest context, acuzele ce imi sunt aduse raman niste simple insulte.
Gresesc?