CONVERTIREA UNUI PROTESTANT LA ORTODOXIE PRINTR-O ICOANA. Calvin si intemeierea biblica a icoanelor

24-03-2012 4 minute Sublinieri

de Robert Arakaki (Honolulu, Hawaii)

Când, în 1990, am părăsit Hawai pentru a studia la Seminarul Teologic Gordon-Conwell, am făcut-o cu scopul de-a ajunge profesor la liberalul seminar al „Bisericii Unite a lui Hristos”. Aceasta era una dintre cele mai liberale denominaţii protestante, şi voiam să ajut la aducerea sa înapoi la „rădăcinile biblice”. Ultimul lucru din lume pe care-l aşteptam era să devin ortodox!

Chemat de o icoană

După primul semestru, am fost invitat la un studiu biblic ţinut la biserica ortodoxă grecească a Sfinţilor Constantin şi Elena. În timpul studiului, privirile îmi tot fugeau spre masa unde se găseau de vânzare nişte icoane. Ochii mi se întorceau către o icoană anume, a lui Hristos ţinând Scriptura. În zilele ce au urmat nu mi-am putut scoate din minte acea icoană, aşa că m-am întors şi am cumpărat-o.

Când am luat-o, nici prin gând nu-mi trecea să mă fac ortodox. Am cumpărat-o ca pe-un mic gest de răzvrătire împotriva puternicei atitudini reformate de la Gordon-Conwell. Am simţit însă în icoană şi o putere duhovnicească, care m-a făcut mai conştient de prezenţa lui Hristos în viaţa mea.

În al treilea an de Seminar am scris o lucrare numită „Icoana şi spiritualitatea evanghelică”. În ea, analizam cum frumuseţea vizuală a icoanelor ar putea îmbogăţi spiritualitatea evanghelicilor, care e adesea destul de raţionalistă şi austeră. Pe măsură ce făceam studiul, am ştiut că era important să înţeleg icoana de pe poziţii ortodoxe, iar nu să impun asupra subiectului prejudecăţile protestante. Deşi după ce-am terminat lucrarea am rămas în comunitatea evanghelică, începusem să percep înţelegerea sacramentală ortodoxă a realităţii.

După ce-am absolvit Seminarul, am mers la Berkeley şi am început studiile de doctorat în religie comparată. Pe când eram acolo, am frecventat biserica ortodoxă bulgară a Sfinţilor Chirii şi Methodie, o parohie mică, alcătuită în mare parte din convertiţi americani. Acolo am văzut Ortodoxia trăită! M-a atins profund vederea părinţilor ce-şi purtau copilaşii în braţe pentru a primi Sfânta împărtăşanie şi-şi ridicau copiii ca să poată săruta icoanele.

Temeiul scripturistic al icoanelor

După câţiva ani la Berkeley, m-am întors în Hawai. Deşi eram foarte interesat de Ortodoxie, aveam şi câteva rezerve majore. Una dintre ele era întrebarea: există un temei scripturistic pentru icoane? Nu cumva obiceiul ortodox al cinstirii icoanelor încalcă cele Zece Porunci, care opresc închinarea la chipurile cioplite? Cealaltă problemă era împotrivirea lui Jean Calvin fată de icoane. Mă socoteam a fi un calvinist şi aveam o mare preţuire pentru Calvin, ca teolog şi cărturar biblic. Am abordat aceste două probleme în maniera tipică a unui student proaspăt absolvent: m-am apucat să fac nişte studii de cercetare.

În cercetările mele, am aflat că există, într-adevăr, un temei scripturistic pentru icoane. În Cartea Ieşirii, vedem cum Dumnezeu îi dă lui Moise cele Zece Porunci, printre care se cuprinde interdicţia împotriva chipurilor cioplite [Ieşirea 20:4]. Însă, în aceeaşi carte, vedem cum Dumnezeu îl învaţă pe Moise să construiască Cortul Sfânt, zicându-i, printre altele, să aşeze heruvimi de aur pe Chivotul Mărturiei [Ieşirea 25:17-22]. Mai mult, vedem cum Dumnezeu îl învaţă pe Moise să întocmească chipuri de heruvimi pentru curţile din afară ale Cortului Sfânt şi pentru perdeaua dinăuntru, ce ducea la Sfânta Sfintelor [Ieşirea 26:1,31-33].

Am găsit precedente scripturistice asemănătoare, în favoarea icoanelor, la Templul lui Solomon. In Sfânta Sfintelor se găseau chipuri de heruvimi, cioplite pe cele două uşi ce duceau către Sfânta Sfintelor, cât şi pe zidurile exterioare din jurul Templului [II Paralipomena 3:14; I Regi 6:29, 30, 31-35. Ce găsim aici se află într-un contrast izbitor cu austeritatea deplină din multe biserici protestante de astăzi. In timp ce multe biserici protestante au doar patru ziduri goale, lăcaşul de închinare din Vechiul Legământ era plin de bogate podoabe vizuale.

La sfârşitul Cărţii lui Iezechiel se află o descriere lungă şi elaborată a noului Templu. Asemeni Cortului lui Moise şi Templului lui Solomon, noul Templu are heruvimi ciopliţi pe zidurile sale [Iezechiel 41:15-26]. Şi anume, gravurile heruvimilor au fie feţe omeneşti, fie feţe de lei. Descrierea chipurilor omeneşti de pe zidurile Templului poartă o asemănare izbitoare cu icoanele din Bisericile ortodoxe de astăzi.

Săpături arheologice recente au descoperit o sinagogă din primul secol, ce avea pe pereţi imagini pictate cu scene biblice. Aceasta înseamnă că atunci când Iisus şi ucenicii Săi mergeau Sâmbăta la sinagogă, nu vedeau nişte ziduri goale, ci evocări vizuale ale adevărurilor scripturistice.

Am fost copleşit şi de faptul că conceptul chipului (imaginii) lui Dumnezeu este crucial din punct de vedere teologic. Este important pentru relatarea Facerii şi de însemnătate hotărâtoare în înţelegerea firii omeneşti [Facerea 1:27]. Conceptul acesta este de însemnătate hotărâtoare şi în înţelegerea mântuirii. Dumnezeu ne mântuieşte prin refacerea chipului Său din noi [Romani 8:29; I Corinteni 15:49]. Şi vorbim doar de câteva menţiuni ale chipului lui Dumnezeu în Scriptură. Toate acestea m-au dus la concluzia că există, cu adevărat, un temei biblic pentru icoane!

Cum rămâne cu Calvin?

Dar cum rămâne cu Jean Calvin? Aveam cea mai mare cinstire pentru Calvin, foarte preţuit printre protestanţi pentru comentariile sale biblice şi ca unul dintre teologii întemeietori ai Reformei protestante. Nu puteam trece cu uşurinţă peste iconoclasmul lui Calvin. Aveam nevoie de motive bune, scripturistice şi teologice, ca să resping opoziţia lui Calvin fată de icoane.

Cercetarea mea a dat naştere mai multor surprize. Una a fost descoperirea uimitoare că nicăieri în Instituţiile sale, Calvin nu pomeneşte versetele ce vorbesc despre folosirea imaginilor în Cortul şi Templul Vechiului Legământ. E o omisiune foarte semnificativă.

Un alt însemnat punct slab este felul în care înţelegea Calvin istoria Bisericii. El presupunea că în primii cinci sute de ani de creştinism, bisericile erau lipsite de imagini, şi abia o dată cu „decăderea purităţii dogmatice” au început imaginile să pătrundă în biserici. Calvin l-a ignorat însă pe Eusebiu şi Istoria sa Bisericească, scrisă în secolul al patrulea, care aminteşte de portretele în culori ale lui Hristos şi ale Apostolilor (7:18). Şi aceasta, în ciuda faptului că protestantul Calvin ştia lucrarea, citându-l pe Eusebiu în Instituţiile sale!

Un alt punct slab este faptul că Calvin nu contrazice nicăieri clasica apărare teologică a icoanelor adusă de Sfântul Ioan Damaschin: restricţia scripturistică împotriva chipurilor se baza pe faptul că Dumnezeu Tatăl nu poate fi înfăţişat în chip văzut. Însă, deoarece Dumnezeu Fiul a luat la întruparea Sa fire omenească, El poate fi zugrăvit în icoane.

Am fost surprins să aflu că argumentele lui Calvin nu erau nici pe departe atât de puternice pe cât m-aş fi aşteptat. Calvin n-a luat în seamă toate dovezile biblice, a înţeles greşit istoria Bisericii şi a dat greş în a răspunde la apărarea teologică clasică. Cu alte cuvinte, iconoclasmul lui Calvin suferea pe plan scripturistic, teologic şi istoric.

În călătoria mea către Ortodoxie, mai erau şi alte probleme pe care trebuia să le lămuresc, dar cea a icoanelor era vârful aisbergului. M-am concentrat asupra icoanelor deoarece socoteam că este punctul cel mai vulnerabil al Ortodoxiei. Spre surpriza mea, era mult mai puternic decât mi-aş fi închipuit vreodată, îndoielile mele în privinţa icoanelor au fost asemeni Titanicului lovindu-se de gheţar. Ce părea să fie o bucăţică de gheaţă era de fapt, în adâncuri, un munte uriaş, capabil să scufunde nava cea mare. Cu timpul, teologia mea protestantă s-a năruit şi m-am încredinţat că Biserica Ortodoxă avea dreptate când susţine că deţine deplinătatea Credinţei.

Am fost primit în Biserică în Duminica Ortodoxiei din 1999. În prima duminică din Postul Mare Biserica prăznuieşte restaurarea cinstirii icoanelor şi înfrângerea iconoclaştilor, la al Şaptelea Sinod Ecumenic din 787. În ziua aceasta credincioşii proclamă: „Aceasta este credinţa care a întemeiat lumea!”.

Cu siguranţă, a întemeiat credinţa acestui fost calvinist, în urma puternicei mărturii a unei mici icoane!

Sursa: journeytoorthodoxy.com, traducere de Radu Hagiu, în revista „Familia Ortodoxă”, nr. 3 (38) martie/2012, pp. 52-54.

Legaturi:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Categorii

Convertiri, Pagini Ortodoxe

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “CONVERTIREA UNUI PROTESTANT LA ORTODOXIE PRINTR-O ICOANA. Calvin si intemeierea biblica a icoanelor

  1. Nu omul face icoana, ci chipul din ea o face sa fie icoana. Noi nu calcam porunca in nici un fel.
    Porunca din Iesirea 20, 4 arata ca omul poate crea dumnezei si lumi oculte doar imaginandu-si-le. Nu suntem doar facuti dupa chipul si asemanarea Domnului? Si cum deci putem crea lucruri vazute cu mainile, putem crea si nevazute doar cu puterea mintii si a vrerii. Insa cazuti fiind in pacatul mortii, oare ce lumi putem noi oamenii crea astfel, ce duhuri? Priviti samanii.
    De aici si purunca de a nu face asa ceva.

  2. Icoana Kazanskaya a fost sarbatorită la Oradea
    Icoana Kazanskaya, protectoare împotriva ereziilor, a fost sărbătorită prin slujbe si ceremonii religioase. Peste 500 de credincioși s-au închinat la icoană și au participat la ceremoniile din cursul zilei, culminând cu o impresionantă procesiune.
    Duminică 13 martie a.c. Biserica Ortodoxă a celebrat “Duminica Ortodoxiei”. Icoana Kazanskaya, care se află la Biserica Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, a fost celebrată de orădeni prin slujbe si ceremonii religioase.
    Icoana Kazanskaya, a lăcrimat pe data de 29 august 2009, când se afla la Schitul Huta. Acastă icoană este protectoare împotriva ereziilor și de aceea credincioșii ortodocși o serbează în Duminica Ortodoxiei.
    Slujba de priveghere din ajunul sarbatorii a fost închinată acestui eveniment iar duminică de dimineață s-a citit acatistul iar după aceea s-a oficiat slujba Sfintei Liturghii. La sfârșitul Liturghiei pr Aurel Pușcaș a rostit un cuvânt de învățătură după care a dat citire pastoralei Sf. Sinod al BOR. În cuvântul său, pr Pușcaș, a vorbit despre însemnătatea păstrării dreptei credințe și cinstirea icoanelor: “Azi sărbătorim izbânda ortodoxiei la soboarele ecumenice impotriva ereziilor și a rătăcirilor iconoclaste” amintind printre altele de mahrama Sfintei Veronica și de icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Apostol Luca lângă crucea Mântuitorului.
    După terminarea slujbelor religioase peste 500 de credincioși au participat la o impresionantă procesiune în jurul bisericii având prapori cruci si icoane. N-au lipsit din cadrul procesiunii icoana Maicii Domnului ocrotitoare împotriva ereziilor și protectoare a dreptei credințe și icoana hramului cu Sfinții Gherman și Casian. Procesiunea a fost salutată de mulți locatari din vecinătate care s-au alăturat credincioșilor prezenți.
    La procesiune a participat și pr Eftimie Mitra, proprietarul icoanei, care a spus că va lăsa icoana la Oradea pentru o perioadă mai lungă.
    Claudia Bumb

  3. http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/03/antiortodocsii-de-la-pro-demonocratia.html
    Antiortodocsii de la “Pro Demo(no)cratia” cer scoaterea icoanelor din scoli

    Ce duh se ascunde in spatele “Pro Democratia” (APD)?
    Pe cine mai deranjeaza icoanele, crucea si tamaia?
    Marii voievozi români au folosit in pecetile si emblemele voievodatelor lor insemne ortodoxe si icoane.
    Problema icoanelor in scoli e o chestiune care de mult ii framanta pe liderii unor loje masonice din Europa. In tarile catolice aceasta a fost usor de aplicat deoarece duhul scolastic apusean a usurat orice incercare de secularizare a ateismului si paganismului occidental. Acest lucru a fost mai greu de aplicat in tarile ortodoxe unde, datorita traditiilor Bisericii Romanesti si practicilor cultului ortodox, s-a reusit, cat de putin, impamantenirea in sufletele fiecaruia dintre noi (pacatosi cum suntem) o gandire crestina si romaneasca.
    Nu de mult (vineri), Cristian Parvulescu, membru activ in “lucrarea” de distrugere a valorilor romanesti si ortodoxe a fundatiilor Soros[1], si presedinte a asociatiei “Pro Democratia” a cerut in mod insistent scoaterea icoanelor din scoli, in Romania, motivand ca icoanele nu sunt in conformitate cu traditiile poporului român, acestea fiind intalnite in trecutul românilor “doar in biserici”. O alta motivatie adusa de “Pro Democratia” este aceea ca icoanele sunt: “un semn de înstăpânire a unei anumite filosofii asupra celorlalţi”. Nu ne mira aberatia stiind ca vine de la vechi dusmani ai Bisericii Ortodoxe si ai neamului românesc.
    Am vrea sa amintim domnilor iconoclasti ca insemnele ortodoxe fac parte directa din traditia poporului roman. Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu si alti voievozi români au avut in stemele voievodatelor lor insemne crestine si au purtat la pieptul lor icoane, pe care le pretuiau cu mare cinste. Pe steagurile de lupta ale acestor voievozi erau insemne crestine, iar la resedintele voievodale, de asemenea, aveau icoane si insemne crestine. Daca stam sa analizam mai profund observam ca cei ce se impotrivesc icoanelor ortodoxe sunt aceiasi care incearca sa stearga din istoria Romaniei orice urma a existentei din trecutul nostru ai marilor voievozi cu frica de Dumnezeu, aceste pilde de morala si demnitate nationala.
    In ceea ce priveste modul de gandire crestin, tinem sa le amintim domnilor pro demonocrati ca Ortodoxia nu e o “filosofie” ci un mod de viata care, de ce sa nu recunoasteti, va deranjeaza la culme. Aceasta dovedeste clar si limpede ce duh sta in spatele acestor organizatii pro democratice, un duh ce se simte deranjat cand il vede pe Mantuitorul Hristos, pe Maica Domnului sau pe sfintii reprezentati in icoanele ortodoxe.
    Tinand seama de actiunile si persoanele care activeaza in “Pro Democratia” putem deduce cu usurinta ca aceasta asociatie nu e doar antiortodoxa ci si antiromaneasca.
    prof. Cristian Marc
    Vedeti si afirmatiile liderilor “Pro Democratia”: http://www.evz.ro/detalii/stiri/cristian-parvulescu-icoanele-in-scoli-o-discriminare-973231.html

  4. Pingback: DE CE ICOANA NU E IDOL SI DE CE NE INCHINAM LA ICOANE?/ Sensul duhovnicesc al Duminicii Ortodoxiei: "Frumosul liturgic in absenţa rigorii dogmatice esueaza in sentimentalism siropos"/ INTERVIU CU IPS IUSTINIAN despre POST (video) - Razboi într
  5. Pingback: PARINTELE SAVA DE LA MANASTIREA OASA - americanul convertit la Ortodoxie si calugarit in Romania (VIDEO "In premiera" si text "Formula As") - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  6. Pingback: CONVERTITI CONTEMPORANI LA ORTODOXIE dau marturii vii si puternice despre intoarcerea lor "ACASA", in singura Biserica adevarata: "Ortodoxia e o trezire" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: Parintele Rafail Noica: OMUL, PRIN FIRE, ESTE ORTODOX (II). “Nu te poate convinge omul, nu cauta convingere de la om; incepe cu rugaciunea, cere-I Domnului sa convinga inima ta. GUSTATI SI VEDETI CA BUN ESTE DOMNUL!” -
  8. Pingback: CALATORIA CATRE ORTODOXIE A UNUI PASTOR ANGLICAN SI A CONGREGATIEI SALE - Recomandari
  9. Pingback: ORTODOXIA – CREDINTA MANTUITOARE, BISERICA INTEMEIATA DE HRISTOS. De ce icoana NU este “chip cioplit” si in ce fel o cinstim? SFANTUL SINOD NE INDEAMNA SA SUSTINEM “familia creştină tradiţională” si “identitatea noa

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii

Carti

Documentare