Downshifting (Noutati 16 nov. 2008)

16-11-2008 4 minute Sublinieri

http://viatalatara.files.wordpress.com/2008/11/slow_down.jpg

  • Hotnews:

Merita sa fugi din Bucuresti? Un cititor propune solutia downshifting

Articolul Povestea de succes a unei familii care a fugit din Bucuresti a ridicat problema tot mai acuta a evadarii din marile orase inspre zona rurala. Cititorul Radu a propus solutia “downshifting”, adica “schimbarea intr-o treapta inferioara de viteza.” In replica, Dana vorbeste despre bani si lipsuri: “nu poti decat sa te bucuri de viata si in Bucuresti”.

Dar tu, mai rezisti in orasul tau? Viata la tara poate fi o solutie?

Iata ce au scris cei doi cititori HotNews.ro:

Radu: Exista un curent mai mare al exodului din Bucuresti, sau in general din marile metropole si din mediul hiper-urban si corporatist. In alte parti ale lumii se numeste “downshifting”, adica schimbarea intr-o treapta inferioara de viteza. Si noi suntem pe picior de plecare din Bucuresti, tot spre o localitate din Prahova. Avem aici slujbe bune, insa banii nu sunt totul. Calitatea vietii din Bucuresti este mai curand un cost decat un beneficiu.

Am incercat sa sintetizez experienta in urmatoarele randuri:
“Ma doare inima de oras, de recesiune, de servici, de costum-cravata si pantofi de oras, de meetinguri si de viata dupa checklist, de viata traita doar seara, timp de o ora, in weekenduri si vacante, de intoxicatii cu noxe, alcool si mancare proasta, de inghesuiala, galagie, iures, goana, stress, cozi, de moda, de fitze si de tot.

Mi-e dor de liniste, de natura, de calm, de lucruri facute bine si incet, cu drag, de a nu avea “decat” o suta de cunostinte si prieteni dragi in loc de sute de “contacte”, mi-e dor de a face lucrurile pe care imi spun ca vreau de fapt sa le fac.”

Dana: Si ce faci, mai Radule, cand nu ai rude pe la munte? cum poti ajunge sa traiesti in liniste si natura daca nu muncesti de rupi sa castigi ceva bani, ca sa te poti muta din buc.? si daca ai ajuns in buc dintr-un orasel sarac din Sud, unde nu poti face banuti nici macar din turism, unde totul e la pamant daca nu provii dintr-o familie instarita, si nici nu poti face naveta, ca nu e suficient de aproape?

Cum sa-mi construiesc eu o casa intr-un satuc de munte linistit cand nu am o casa in buc., si sansele de a avea una fara rate sunt aproape egale cu zero? Nu poti decat sa te bucuri de viata si in buc., si incerc sa ma vad cu prietenii cat pot, petrec seri placute in familie, merg cu rolele in parc… Deajunsuri sunt peste tot, si esti pierdut daca lasi mediul sa te corupa!

  • Viata la tara:

Email cu snail

Mai nou, in Europa exista un curent denumit “Slow Food”. Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare (Slow Food International Association), al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia (foarte interesanta pagina de Internet, vizitati-o). Ceea ce predica aceasta miscare “slow food” este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucure de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de calitate.

Ideea este de a se contrapune spiritului “Fast Food” si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare de “Slow Food” serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita “Slow Europe”, dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a “grabei” si “nebuniei” generate de globalizare, de dorinta de “a avea in cantitate mare” (nivelul vietii) opus la “a avea calitate, calitate de viata, sau calitate umana”.

Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor, americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au facut saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita “slow attitude”, atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid si imediat.
Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa faca mai putin, nici sa se obtina “calitate si productivitate mai mici”, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres. Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim. Inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei.

INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV (constrangator), MAI VESEL, MAI RIDICAT SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

E recomandabil sa ne gandim mai atent la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: “Cu rabdarea trece marea” si “Graba strica treaba” sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie desfranata? Nu
ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de “calitate fara graba”, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor, fara a pierde “calitatea umana”? (…)

Email cu snail (2)

Downshifting-ul s-a nascut din acest refuz al societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu te inregimenta, a deveni sclavul valorilor materiale si de ati consuma toata existenta alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Din punct de vedere psihologic, inteleg ca downshifting-ul inseamna renuntarea la motivatia extrinseca si axarea pe motivatia intrinseca, acel refuz de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material – nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fii fericit, multumit in viata – ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii.

Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem dupa parerea mea, o societate care am demarat dupa ’90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva, un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori materialist-excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei. (…)

In general, downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sint importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc. Aceasta incarcare, acest burnout (combustie interna), sau saritul sigurantelor impinge individul catre o limita psihologica a disponibilitatii individului, a mobilizarii lui. (…)

Criza economică va duce la intensificarea terorismului, se tem serviciile de informaţii americane

Obama, avertizat despre un posibil atac terorist la inceputul mandatului


Categorii

Pagini laice, Pagini Ortodoxe, Presa

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare