NOILE AMAGIRI ALE FMI, colonialismul abject al ambasadorului Gitenstein si imparteala prazii Romania. NI SE PREGATESTE A TREIA INDATORARE? (video)

Est-europenii – minţiţi, înşelaţi, ameninţaţi

• Ziuanews: Vrăjeala FMI. Partea a doua

În Raportul de Ţară pentru România, Fondul Monetar Internaţional ne atrage atenţia că, pe termen mediu, există riscul ca economia să scadă cu 5 procente şi moneda naţională să se devalorizeze cu până la 20 de procente • Pentru a evita ca acestea să se întâmple, FMI spune că poate pune la dispoziţia României lichidităţi • Analiştii consultaţi de ZIUAnews spun, însă, că noul raport nu este decât rodul imaginaţiei experţilor Fondului • Mai mult, se avansează ideea potrivit căreia, pentru a atrage noi “clienţi”, board-ul FMI a început să conceapă adevărate politici de marketing pentru “piaţa” ţărilor cu probleme financiare

Recent, Fondul Monetar Internaţional a dat publicităţii ultimul Raport de Ţară pentru România. Un raport în care Fondul trage mai multe concluzii şi avertizează ţara noastră în privinţa riscurilor la care poate fi supusă în actualul context european. Toate televiziunile, ziarele online sau cele tipărite au preluat informaţia şi s-au străduit să o transmită cât mai „profesionist”. Pentru că, nu-i aşa, FMI este un organism cât se poate de serios şi profesionist. Numai că, dacă am cerceta mai atent „istoria” Fondului, am constata că a dat-o în bară constant, fie că a fost vorba de previziuni economice, fie că a fost vorba de „ajutoarele” financiare acordate unor state. Cu alte cuvinte, merită pusă o întrebare, considerată de unii tabu: cât de profesionişti sunt „profesioniştii” de la FMI?

Aşadar, în ultimul Raport de Ţară, FMI avertizează că economia României ar putea înregistra o scădere cu 5%, iar moneda naţională s-ar putea deprecia cu 15-20 de procente, în cazul în care criza din zona euro se va intensifica. Concret, în raport se arată că, „luând în calcul experienţa din 2008-2010, ar fi posibilă o scădere economică de 5%, în timp ce o depreciere de 15-20% a cursului de schimb ar afecta puternic portofoliile băncilor. În cazul agravării puternice a crizei euro, România ar putea avea nevoie de lichiditate de urgenţă şi ar putea fi necesară accesarea programului cu FMI”. Raportul vine şi cu explicaţii suplimentare, pe care le prezentăm pe scurt: “Impactul unei accelerări a dezintermedierii financiare a marilor bănci străine din România ar fi ridicat (n.r. – băncile-mamă din Occident nu ar mai ajuta filialele din România), creditarea s-ar prăbuşi, trăgând în jos învestiţiile şi consumul, iar împrumuturile neperformante ar avansa puternic. De asemenea, presiunea pe cursul de schimb s-ar intensifica, iar situaţia financiară a instituţiilor de credit s-ar deteriora. Consolidarea băncilor ar putea necesita lichiditate de urgenţă, iar, într-un caz extrem, ar putea deveni necesară chiar o intervenţie pentru susţinerea băncilor, dacă deponenţii îşi pierd încrederea în instituţiile individuale de credit. În cazul în care pieţele financiare nu ar mai împrumuta România, situaţie cu probabilitate redusă, impactul ar fi mediu, întrucât rezervele fiscale şi cele valutare acoperă cea mai mare parte a datoriei care urmează să ajungă la maturitate pe termen scurt. O anumită consolidare fiscală şi finanţare prin programul cu FMI ar putea fi necesară“.

Cam acestea ar fi, pe scurt, riscurile cu care s-ar putea confrunta România în următoarea perioadă. La o primă vedere, totul pare onest şi la obiect. Dar, la o privire mai atentă, se poate observa că, în cazul unor scenarii economice “negre”, România, care şi aşa are unul dintre cele mai mici grade de îndatorare din UE, ar putea apela cu succes la banii FMI, pentru a se salva de la eventualele “dezastre”. Cu alte cuvinte, FMI ne spune că dacă BNR tot are destule rezerve valutare care să garanteze un nou împrumut, proşti am fi dacă nu am apela din nou la banii Fondului. Mai mult decât atât. Deşi România are una dintre cele mai mari TVA din UE, de 24%, FMI spune că mărirea acestei taxe cu numai un procent, ar aduce la bugetul de stat, suplimentar, 2 miliarde de lei.

Ilie Şerbănescu: Minciuni, ca de obicei

În ceea ce priveşte prognozele de creştere pentru România din ultimii patru ani, FMI a greşit de opt ori, “neghicind” nici măcar o dată o prognoză corectă de creştere economică. “Totdeauna au dat-o în bară şi acum pregătesc terenul pentru datul în bară al celor două acorduri cu România, care au fost legate de Fond. Astea cu evoluţia creşterii economice, cu deprecierea leului, sunt nişte poveşti aiuritoare, pe care le întreţine şi partea română, în frunte cu guvernul, care deja vorbeşte de un al treilea acord cu FMI. Nu este exclus ca aceste scenarii să se petreacă, dar acum România a ajuns într-o situaţie caraghioasă, într-o dependenţă caraghioasă faţă de Vestul Europei. Aşa că, dacă Vestul Europei se prăbuşeşte, sigur că şi România se duce dracului. În privinţa cifrelor, cum că economia României ar putea înregistra o scădere cu 5%, iar leul s-ar putea deprecia cu 20 de procente, pot să spun că sunt nişte mincinoşi. După cum bine ştiţi, de opt ori ne-au prevăzut ce minunate perspective economice avem şi înainte de scadenţa respectivei perspective au revizuit creşterea economică în jos. Şi asta este, indirect, este recunoaşterea eşecului. A eşecului lamentabil al programului pe care FMI l-a făcut pentru România şi care este nota generală. Niciun program FMI n-a reuşit. Nicăieri în lume. Şi acum ei ce vor? Vor să ne îndatorăm şi mai mult pe baza unor cifre prosteşti. Să fim serioşi… În privinţa măririi TVA… Să vă spun ceva… Mărirea sau micşorarea lui, nu mai contează. Noi nu mai avem economie, aşa că e degeaba. Comparaţiile astea nu ţin… cea mai mare taxă din UE sau cea mai mică… E cea mai inexistentă economie… despre asta nu vorbeşte FMI… asta este...“, a declarat pentru ZIUAnews analistul economic Ilie Şerbănescu.

Ionel Blănculescu: Felicit echipa de marketing de la FMI

Nici analistul economic Ionel Blănculescu nu crede în scenariile vehiculate de FMI, privind soarta economică a României, nici chiar în eventualitatea că UE s-ar prăbuşi. “Eu am spus foarte clar, nu este nici probabil, nici posibil acest scenariu. De fapt, felicit echipa de marketing de la FMI. Pentru că pur şi simplu asistăm la o operaţiune de marketing a FMI, a departamentului de vânzare produse al FMI, care nu face altceva decât să vândă. Dacă aţi privit în raport, aţi văzut că, la un moment dat se sugerează că, de fapt, dacă meteoritul va lovi Uniunea Europeană în forţă, potrivit calendarului mayaş, la sfârşitul acestui an, atunci desigur că Fondul Monetar Internaţional este cel care ar putea să ofere resursa financiară. De ce spun că nu este posibil? Pentru că există nişte legi în economie pe care nici FMI, nici altă instituţie mondială nu le poate schimba, anume ciclicitatea economică. Ciclicitatea economică se repetă şi se repetă sub toate formele şi va continua să se repete. Anume, faptul că un ciclu economic are patru faze: are faza de înviorare, creştere, relansare economică, expansiune şi boom, apoi faza de descreştere, de contracţie şi criză. Acum ne aflăm în faza de înviorare economică, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivelul României, înviorare care înseamnă această creştere sensibilă, de 0.1, 0.2… deci aici este înviorarea. Ea probabil va duce până prin 2015, pe un fond de creştere economică, după care, probabil prin 2015-2018, din nou va fi aceeași situaţie ca în 2005-2008, adică expansiune şi boom. După care iar… şi tot aşa. Deci rezultă foarte clar că Uniunea Europeană nu are cum să o ia pe invers. Ar fi exact ca şi sum am schimba polii. Ideea este că acest scenariu este ireal, nu este corect. Este un scenariu neprofesionist. Un scenariu generat de o instituţie de stat, Fondul Monetar Internaţional. Mai mult, moneda naţională. Păi moneda naţională, în cel mai greu an, anul acesta, cu toate crizele acestea politice, a avut o variaţie de 7-8%. 15-20% semnifică exact ce v-am spus, schimbarea polilor. Adică un dezastru total. Deci, una peste alta, ei au generat acest scenariu catastrofic, cataclismic, tocmai datorită acelei fraze, foarte cu tâlc introdusă, anume că, dacă se va ajunge la o situaţie grea, noi suntem cei care putem să vă oferim resursa financiară. Eu cred că ei, de fapt, au urmărit, prin acest scenariu, să arate că România ar trebui să acceseze creditul de cinci miliarde de euro pe care noi îl avem aprobat, dar nu l-am accesat, că n-am avut nevoie de el. Deci e vorba de cele cinci miliarde de euro. În privinţa TVA… Să crească TVA-ul de la 24 la 25. Ce-i mai trebuie economiei româneşti, după dezastrul de creştere a TVA-ului, de la 19, la 24%. Când s-a transformat în tentaţie naţională de evaziune fiscală. Dacă acum se colectează numai 54% din TVA, probabil că dacă se va mai mări cu un procent, vom colecta maximum 40%”.

Constantin Rudniţchi: Nu prea au nimerit cifrele niciodată

La rândul său, analistul economic Constantin Rudniţchi ne-a declarat că deşi scenariul propus de FMI este posibil, tot la nivelul de scenariu rămâne. “Eu cred că trebuie să înţelegem că e vorba doar de o ipoteză, de un scenariu, care poate deveni realitate, dar e doar un scenariu în acest moment. Cred că FMI face aceste scenarii la limită tocmai pentru că trăim vremuri mai complicate, mai speciale şi sigur că, din acest punct de vedere, şi FMI acţionează mai… special. Deci e doar un scenariu, în opinia mea. E un scenariu ce se bazează pe probleme majore în Uniunea Europeană. Nu sunt definite, dar le definim noi. E exact căderea Greciei, probleme în celelalte state, cu datorii publice mari, Italia, Spania, Portugalia. În privinţa cifrelor de de 5 şi 20%, sincer, nu-mi dau seama cum au ajuns la aceste cifre. Cert e că nu prea au nimerit cifrele niciodată, au tot revizuit, niciodată nu au ghicit... În acelaşi timp, e greu şi să contrazici, şi să confirmi astfel de cifre, eu nu le-aş lua ca pe o literă de lege, ca pe o biblie a scenariilor FMI. Dar un reper există acolo. Mai sunt şi altele, după cum s-a văzut de-a lungul acestor ani, tot felul de scenarii legate de situaţia Greciei, cel mai mult au plecat de la o problemă privind căderea Greciei. Dar ea… este mai mult legată de o problemă a României. Deci, dacă mă întrebaţi pe mine, probabil că scenariul acesta, în acest moment, cel puţin, respectiv scenariul căderii Greciei, e undeva la un 5-10%, ca procent de probabilitate. Pentru că, în acest moment, totuşi, Uniunea Europeană creează mecanismele de a salva chiar Grecia. Şi sigur nimic nu e imposibil pe tema asta. În privinţa acordurilor cu FMI, noi avem deja un acord preventiv şi încă n-am tras niciun ban, din câte ştiu eu, deşi aud tot felul de voci conform cărora am tras. Dar eu nu, eu n-am aflat de ştire. Aşa că, în baza acelui acord, putem să tragem bani şi de acolo. Şi cred că e suficientă linia asta pe care o avem cu FMI, care e undeva pe la cinci miliarde de euro, dacă îmi aduc bine aminte. Dar, evident, ea se mai poate şi suplimenta în caz de ceva. Deci e doar o ipoteză de lucru, aşa cum e şi ipoteza din raport, legată de eventuale creşteri de taxe, de impozite, de contribuţii. În privinţa creşterii TVA, e tot un scenariu, ca să zic aşa. Adică, dacă s-ar mări TVA-ul, pentru că FMI vorbeşte în raport despre creşterea contribuţiilor de sănătate, sunt nişte calcule legate de sănătate. Deci cred că vorbim tot despre scenarii. Evident că e o decizie delicată, să măreşti TVA-ul, să măreşti contribuţia. Eu sper să nu se ajungă aici. Totuşi, se ajunge aici doar în cazul în care sunt probleme mari în Europa sau în cazul în care sunt probleme mari legate de problemele noastre interne, de administrarea defectuoasă a societăţii şi a economiei, acum în prag de alegeri”.

• Ziuanews: Aderarea României la uniunea bancară e o utopie

Preşedintele Băsescu a obţinut o “victorie” pentru România, declarând că vom avea acces la uniunea bancară europeană • Mai mult decât atât, acesta a mai declarat că ţara noastră va trebui să facă toate eforturile pentru a adopta euro • Ambele proiecte ale preşedinţiei sunt, însă, imposibile din punct de vedere economic, pentru România • În plus, potrivit presei occidentale, proiectul uniunii bancare a început cu o amânare

 

 

 

 

Aderarea României la zona euro, dar şi la uniunea bancară a UE, sunt obiective mai mult decât strategice pentru preşedintele Traian Băsescu. În ciuda realităţilor economice şi a crizei grave în care se zbat ţările europene, mergându-se chiar pe ideea destrămării zonei euro, preşedintele o ţine una şi bună: România trebuie să adopte moneda euro cu orice preţ şi să adere la uniunea bancară europeană. Şi, surpriză, Băsescu a declarat recent că “ne-am propus să avem acces la uniunea bancară”.

Preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat, recent, la un summit UE, că România şi-a atins obiectivul de a avea acces la uniunea bancară. “Aş face o precizare de importanţă majoră pentru noi: ceea ce ne-am propus, să avem acces la uniunea bancară, s-a întâmplat în concluziile de azi. Efortul nostru este bine reprezentat în concluziile congresului”, a declarat Traian Băsescu. Acesta a precizat că supravegherea băncilor prin uniunea bancară vizează atât băncile din zona euro, cât şi pe cele care nu fac parte din zona euro, aşa cum este România. Mai mult decât atât, preşedintele a mai declarat că “avem obligaţia să adoptăm moneda euro“. Şi asta în condiţiile în care, după mai multe simulări făcute de experţii UE, s-a ajuns la concluzia că România nu poate, în niciun caz, adopta moneda euro mai devreme de anul 2025. Analistul economic Ionel Blănculescu a explicat pentru ZIUAnews de ce aderarea României la uniunea bancară este imposibilă, cum la fel de imposibilă este şi adoptarea monedei euro în 2015. “Eu am o poziţie foarte clară, anume faptul că uniunea bancară este un proiect utopic. Pentru că cine cunoaşte sistemul bancar, în special sistemul bancar european, acolo unde marile bănci au 2.500 de miliarde de euro, se înţelege că arhitectura de afaceri a unei mari bănci, extrapolând pe marile bănci de investiţii şi marile bănci comerciale ale Europei, este incompatibilă cu opinia publică. Altfel spus, o bancă nu se poate desfăşura în faţa opiniei publice europene, ci numai în faţa organelor bancare de supraveghere, aşa cum se întâmplă şi în România. Deci noi nu ştim, de exemplu, ce se întâmplă cu băncile din România, doar ce ni se spune de la Banca Centrală, prin direcţia de supraveghere”.

Confidenţialitatea bancară, principala piedică

În opinia analistului economic, băncile fac afaceri cu sume care sunt confidenţiale, fapt ce face imposibil controlul centralizat al instituţiilor financiare. “Toată arhitectura de afaceri de acolo este confidenţială. Aşa se întâmplă şi la nivel european. Sunt bănci foarte mari care lucrează cu operaţiuni extrem de sensibile, care vizează chiar şi domenii aflate sub embargou şi care sunt ocolite în mod inteligent, prin tot felul de zone paravan. Niciodată o astfel de bancă nu va accepta o supraveghere comună, o uniune comună, pentru că, dacă vorbim de o uniune bancară, cel puţin la nivel de concept, asta presupune ca băncile să ştie, între ele, ce se întâmplă la una, ce se întâmplă la alta, că asta înseamnă uniune. Şi-ar crea politicile comune şi aşa mai departe, ceea ce este utopic”, explică Ionel Blănculescu. În privinţa optimismului preşedintelui, care pare a nu vedea imposibilitatea aderării la zona euro sau la uniunea bancară, analistul economic este de părere că preşedintele este un executant supus al ordinelor venite de la Bruxelles.

“Preşedintele vrea să fie un partener loial Uniunii Europene, Comisiei Europene, şi toate ideile şi toate conceptele care emit de acolo, după cum aţi observat de la tratatul de guvernanţă fiscală şi aşa mai departe, toate au fost împărtăşite şi toate au fost acceptate, în primă fază, de către preşedinte, asta este clar. N-a fost un proiect pe care Uniunea Europeană l-a prezentat şi preşedintele să spună „stai să ne mai gândim”, vă dau chiar exemplul monedei euro. La momentul acesta, este imposibilă aderarea la moneda euro în anul 2015, pentru că dacă iar intrăm în arhitectură şi nu vorbim nu doar politicianist, ştim că moneda euro nu poate fi accesată decât în faza unui plan de convergenţă nominal. Iar cele mai optimiste previziuni văd aderarea de către România la zona euro cel mai devreme în anul 2025. Repet, preşedintele este doar un partener fidel al UE”, conchide Blănculescu.

Uniunea bancară deja „se fâsâie”

Presa occidentală critică deja proiectul uniunii bancare. “Liderii Uniunii Europene au decis să continue proiectul uniunii bancare. Însă într-un ritm mult mai lent decât stabiliseră în iunie. Vina poate fi atribuită amânărilor şi timidităţii Germaniei”, comentează The Daily Telegraph. Potrivit ziariştilor britanici, principalul vinovat pentru “fâsâirea” uniunii bancare ar fi Angela Merkel, care a dorit amânarea planului privind noul sistem de supraveghere al Băncii Centrale Europene până după alegerile din Germania. “Pentru a analiza acest acord meschin, evaziv şi lipsit de responsabilitate – un exerciţiu lingvistic complicat – , este necesar să vedem proiectul iniţial şi cel modificat. Iată varianta iniţială, a proiectului uniunii bancare discutat la finele săptămânii trecute: “Trebuie să ne îndreptăm spre o infrastructură financiară integrată, deschisă, în măsura în care este posibil, tuturor statelor membre care doresc să participe. În acest context, Consiliul European invită la începerea elaborării, în mod prioritar, a propunerilor legislative privind Mecanismul Unic de Supraveghere, cu obiectivul de finalizare a acestuia până la sfârşitul anului”. În continuare, prezentăm textul aprobat la summit: “Trebuie să ne îndreptăm spre o infrastructură financiară integrată… În acest context, Consiliul European invită la începerea elaborării, în mod prioritar, a propunerilor legislative privind Mecanismul Unic de Supraveghere, cu obiectivul ajungerii la un acord privind cadrul legislativ până la 1 ianuarie 2013. Elaborarea metodelor operaţionale de implementare va avea loc în cursul anului 2013”, dezvăluie jurnaliştii de la The Daily Telegraph. Cu alte cuvinte, totul a început cu o amânare până mai pe la anul…

Bogdan Panțuru

• Bursa: Blănculescu: “Sarea noastră, în pericol să iasă de sub controlul statului”

Sarea românească se află în pericolul de a ieşi de sub controlul statului, atrage atenţia Ionel Blănculescu, secretarul general al Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri, care ne-a spus că pregăteşte un “warning sign” (n.r. semnal de alarmă) pentru premierul Victor Ponta.

Domnia sa ne-a declarat: “Pregătesc pentru primul-ministru un «warning sign», pe care i-l voi înmâna în câteva zile şi care îl atenţionează asupra pericolului în care se află sarea românească. Sarea noas­tră se află într-un mare pericol de a fi pierdută de sub controlul statului. Este aproape o certitudine, pentru că «Salrom» (n.r. Compania Naţională a Sării) este deţinută în proporţie de 48,99% de Fondul Proprietatea, care are o prezenţă străină de 52%. În acelaşi timp, există o directivă europeană care prevede că, în unele ţări europene, unde există sare care are o anumită formulă chimică, rezervele de sare nu mai pot fi exploatate decât în proporţie de 30% pe an din cotele stabilite în acest sens, din motive de mediu. Printre aceste state se numără Germania şi Austria. România nu se află sub incidenţa Directivei, întrucât sarea noastră are altă formulă chimică. De aceea, ţara noastră a devenit un «El Dorado al sării». Dacă, printr-o complicitate, FP, care este condus de străini, mai obţine 1% din «Salrom», atunci pierdem controlul asupra sării”.

Ionel Blănculescu ne-a precizat că realizează o analiză pe această temă, pe care o va da premierului.

Blănculescu: “Metalurgiştii şi siderurgiştii pot ajunge la relocare, din cauza certificatelor verzi”

Ionel Blănculescu trage un semnal de alarmă şi în ceea ce priveşte societăţile din metalurgie, siderurgie şi industria ţevilor din ţara noastră, care sunt în pericolul de a-şi reloca activitatea, potrivit domniei sale, din cauza faptului că furnizorii de energie care plătesc certificate verzi transferă costurile către aceste companii.
Domnia sa ne-a explicat: “Certificatele verzi acordate pentru producţia de energie sunt plătite de furnizorii clasici de energie, care transferă costurile aferente către beneficiarii produselor lor, cele mai afectate fiind companiile din metalurgie, siderurgie şi industria ţevilor, care au cea mai mare pondere în economie. Astfel, costurile acestor companii, care deja sunt la limita competitivităţii, vor creşte cu la 30-40%, până în 2014, fiind puse în situaţia să-şi mute activitatea în ţări unde nu există astfel de lucruri”.Reprezentantrul Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri ne-a spus că analizează şi aceas­tă temă, pentru a-l avertiza pe Victor Ponta în ceea ce priveşte situaţia prezentată.

Blănculescu: “Au loc preluări aproape ostile în industria alimentară”

În ţara noastră au loc preluări “aproape ostile” de producători din industria alimentară, în special din sectorul uleiului şi cel al zahărului, potrivit lui Ionel Blănculescu. Domnia sa opinează că, în acest fel, unele corporaţii obţin controlul în domeniile amintite, adăugând: “Se observă deja colţii crizei alimentare, prin creşterea preţurilor. Pe piaţa românească, se doreşte crearea unui oligopol, doar două-trei companii urmând să deţină controlul în industria alimentară. O situaţie precară ca cea în care ne aflăm este momentul optim pentru preluări ostile, existând companii aflate în dificultate care, vor nu vor, trebuie să vândă, pentru a scăpa de presiunea sub care se află”.

În urmă cu câteva zile, “Tereos”, cel mai mare producător de zahăr din Franţa şi cel de-al patrulea la nivel mondial, a preluat fabrica “Zahărul” Luduş din judeţul Mureş de la fostul acţionar “Marquenterre Group”. Francezii anticipează că fabrica româneas­că va ajuta la onorarea cererilor, care vor creşte semnificativ în următorii ani. Pe piaţa uleiului, în luna iulie, companiile “Bunge” şi “Prio Foods” au anunţat încheierea unui parteneriat privind integrarea capacităţilor de procesare a seminţelor oleaginoase deţinute în Ro­mânia. “Noua entitate se va numi «Bunge Prio Coöperatief U.A.» şi va îngloba, din partea «Bunge», fabrica de ulei vegetal din Buzău şi divizia de îmbuteliere, iar din partea «Prio» fabrica de biodiesel şi cea de ulei vegetal recent construită lângă localitatea Lehliu Gară”, arăta, la vremea respectivă, un comunicat al “Bunge”.

Totodată, fabrica de ulei “Argus” Constanţa reprezintă mărul discordiei dintre două tabere, una condusă de omul de afaceri Cătălin Chelu şi cealaltă reprezentată de “SIF Oltenia” şi alţi acţionari ai “Argus”, care se luptă pentru controlul companiei. 

Guvernul analizează limitarea banilor lichizi pe piaţă la 2.000 de euro

Consiliul Consultativ pentru Mediul de Afaceri a rămas conectat la primul ministru, cu care se află în legătură strânsă, după cum ne-a spus Ionel Blănculescu. Domnia sa ne-a precizat că, din cele 37 de propuneri făcute Executivului în luna iulie, două se află în analiză la Ministerul Finanţelor Publice. Una dintre acestea prevede limitarea banilor lichizi pe piaţă, în cazul persoanelor fizice, la 2.000 de euro. “Oamenii nu vor mai putea cumpăra cu valiza de bani. Acest lucru va însemna o lovitură puternică dată evaziunii fiscale. Modelul este italian şi a fost implementat acum câteva luni de premierul Italei Mario Monti”, ne-a spus Ionel Blănculescu.

Cea de-a doua măsură se adresea­ză sectorului fondurilor europene şi presupune crearea unui singur punct de lucru care să reunească toate Autorităţile de Management, după modelul polonez. Propunerea are în vedere şi un sistem de finanţare punte, care să permită statului să plătească beneficiarilor sumele aprobate pentru proiectele derulate pe bani europeni, împrumutându-se la bănci, emiţând obligaţiuni etc., după care să-şi recupereze banii de la UE.
Reprezentanţii Consiliului au întâlniri şi cu Mihai Voicu, ministrul delegat pentru mediul de afaceri, cu care poartă discuţii pe marginea situaţiei economice şi a mediului investiţional din ţara noastră.

Constituit de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu la începutul lunii aprilie, Consiliul Consultativ pentru Mediul de Afaceri are patru obiective mari: absorbţia fondurilor europene şi finanţările alternative; fiscalitatea şi combaterea evaziunii fiscale; relansarea şi creşterea economiei; parteneriatul public-privat şi alte instrumente asociate. Pentru fiecare dintre acestea a fost creat un grup de lucru. Consiliul reuneşte 27 de membri, reprezentanţi ai mediului de afaceri din diverse domenii: bancar, farmaceutic, IT, construcţia de maşini, telecomunicaţii, alimentar, energetic.

• DW: Est-europenii – minţiţi, înşelaţi, ameninţaţi

Exploatarea forţei de muncă nu este un fenomen nou. Şi totusi, tot mai mulţi est-europeni sunt aduşi în Germania precum sclavii. Un semnal de alarmă şi pentru sindicatele din republica federală.

Speranţa şi promisiunile unor câştiguri serioase îi atrag pe tot mai mulţi români, bulgari sau polonezi în Germania. Realitatea de aici este însă cu totul alta. Condiţii dure, inumane, de muncă, în schimbul unor salarii mici, nu de puţine ori, fără nici un fel de plată. Cei mai mulţi lucrează în construcţii, gastronomie sau hotelărie, în transporturi sau curăţătorii, explică – într-un intreviu acordat DW – Dominique John, responsabil de proiectul “Faire Mobilität”, în cadrul Asociaţiei Sindicatelor Germane (DGB). DGB a înfiinţat centre de consultanţă în marile oraşe, pentru a-i sprijini pe cei care sunt înşelaţi de firmele germane.

Un studiu recent publicat atestă că muncitorii est-europeni lucrează în condiţii identice cu colegii lor germani. Dar Dominique John este de părere că: “unele firme apelează în mod sistematic la angajaţii străini pentru a reduce salariile şi a înrăutăţii condiţiile de lucru.”

Puţin peste un euro pe oră

Este şi cazul celor 13 români, care au lucrat mai bine de două luni pe un mare şantier din Frankfurt pe Main. Firma le-a promis un loc de muncă sigur şi un salariu de bază de 1200 de euro. “Când au ajuns aici, angajatorul le-a confiscat documentele şi paşapoartele, iniţial, pentru două zile, “ explică John, “apoi au fost obligaţi să semneze nişte hârtii. În realitate, ei lucrează acum pe cont-propriu pentru un sub-contractant.” Aşa încât nu au nici un fel de asigurare de sănătate sau accidente de muncă. În plus, şeful nu le-a plătit decât câţiva euro, care le ajung doar pentru a reveni a doua zi pe şantier. “În medie au primit puţin peste un euro pe oră.” DGB şi sindicatul IG Bau fac presiuni acum asupra firmei germane pentru a le plăti salarii decente.

Într-o situaţie similară se află şi şase polonezi, la Köln, ei fiind acum reprezentanţi de Horst Küsters. În cadrul sindicatului verdi Küsters se ocupă de cazurile extreme de exploatare a forţelor de muncă. Bărbaţii au lucrat la o firmă de schele: şase până la şapte zile pe săptămână, 10 până la 12 ore pe zi. În locul salariilor promise, au primit doar 50 până la 70 de euro pe lună, pentru a nu muri de foame. “Li s-a spus mereu că data viitoare vor primi mai mult, ” povesteşte Küsters într-o discuţie cu Deutsche Welle. “În noiembrie şi decembrie, vremea rea nu a fost favorabilă firmei de schele. Atunci nu au mai primit nici aceşti bani pentru mâncare. Oamenii erau înfometaţi. Am apelat la organizaţii caritabile, precum Kölner Tafel pentru a le procura alimente.”

Atunci când bărbaţii au cerut ajutorul sindicatelor, angajatorul i-a ameninţat. “Un comando format din patru tineri puternici a încercat să forţeze accesul în locuinţele muncitorilor.” Polonezii înspăimântaţi nu s-au gândit să anunţe poliţia, mai explică Küsters. Între timp firma a fost amendată, iar muncitorii încearcă să-şi primească drepturile salariale într-un proces, în care sunt asistaţi de reprezentanţii sindicatelor germane.

Solidaritate şi interes propriu

Muncitorii est-europeni nu sunt membri de sindicat şi nu plătesc nici un fel de taxă de membru. De ce îi asistă totuşi sindicaliştii? “Din solidaritate cu cei înşelaţi şi din spirit de echitate”, spune Horst Küsters. Dar la mijloc se află şi un interes propriu, recunoaşte Dominique John de la DGB. “Angajaţii membri ai sindicatelor germane au un interes propriu. Forţa de muncă din afară trebuie integrată, astfel încât să nu existe salarii de dumping. Este în interesul nostru. De aceea încercăm să extindem sprijinul oferit”.

Imigranţii sunt colegi, nu concurenţi

Implicarea sindicaliştilor este relativ nouă: mult timp, străinii erau consideraţi doar imigranţi ilegali, care lucreau la negru şi care ocupau locurile de muncă ale germanilor. Astăzi imigranţii au devenit colegi, constată Norbert Cyrus de la Institutul pentru Studii Sociale din Hamburg. El salută noua tendinţă. Pentru guvernul federal a analizat modul în care străinii se pot feri de exploatarea nemiloasă de către aşa-zişii angajatori. Cyrus este convins că e nevoie de mult mai mult sprijin şi de cooptarea organizaţiilor de sprijinire a imigranţilor. “Trebuie să devină clar că cel mai mult contează sprijinul acordat celor exploataţi şi obţinerea drepturilor salariale şi sociale ale acestora, indiferent de statutul lor social.”, declara cercetătorul pentru Deutsche Welle.

Sindicatele se pronunţă în favoarea popularizării acestei teme. Înacest moment, multe lucruri se află prin aşa numita propagandă orală. Ceea ce îngreunează situaţia, atât pentru cei direct afectaţi cât şi pentru cei care vor să-i ajute.

Legaturi: