“Vin vremuri grele”. Se pregateste MAREA RESTAURARE a politicilor AUSTERITATII. FMI, Comisia Europeana si BNR desfiinteaza politicile economice dezvoltationiste din ultimii ani/ Ilie Șerbanescu: “Ai grijă ce-ți dorești!”

Se cere STOPAREA cresterilor pensiilor, “ajustarea” SALARIULUI MINIM si a salariilor in general, finantarea fondurilor de pensii PRIVATE, eliminarea programului PRIMA CASA… si multe alte “reforme structurale” favorizante pentru CAPITALUL STRAIN

DUBLUL STANDARD a ramas pe rafturile magazinelor

• Cotidianul:

Guvernul României și FMI, două imagini diametral opuse

Raport plin de critici la adresa României

România va depăși deficitul bugetar de 3% impus de tratatul UE, va încălca regulile stabilite în cadrul său fiscal-bugetar, și nu va respecta obligațiile fiscale, se arată într-un document al Comisiei Europene prin care face statelor membre recomandări privind orientările de politică economică pentru următoarele 12-18 luni. Conform documentului, țara noastră se confruntă cu dezechilibre macroeconomice. În special, vulnerabilitățile sunt legate de scăderea competitivității prin costuri și de adâncirea deficitului de cont curent în contextul unei politici fiscal-bugetare expansioniste și al unui mediu de afaceri imprevizibil.

Comisia Europeană: Pilonul II de pensii s-a diluat

Reforma sistemului de pensii introdusă în 2008, când s-a introdus Pilonul II a fost diluată treptat, susține Comisia Europeană. După amânări repetate ale majorărilor programate ale contribuțiilor la fondurile de pensii din cel de al doilea pilon, care ar fi trebuit să ajungă la 6 % din salariile brute până în 2016, contribuțiile au fost reduse la 3,75 % din salariile brute începând din 2018. Fondurile de pensii din cel de al doilea pilon au fost slăbite și mai mult printr-o serie de măsuri adoptate de guvern printr-o ordonanță de urgență la sfârșitul anului 2018. (…)

• Ziarul Financiar: Jaewoo Lee, şeful FMI în România: În timp ce creşterea economică va rămâne la circa 4% în 2019, alimentată de creşteri salariale şi consum, deficitul de cont curent va depăşi 5% din PIB. „Este necesară o schimbare a politicilor guvernului pentru a reduce posibilitatea unui scenariu de recesiune”

În timp ce creşterea economică ar putea rămâne în România la circa 4%, deficitul de cont curent va depăşi nivelul de 5% din PIB, explică Jaewoo Lee, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în România, după vizita anuală pe articolul IV.

„În timp ce veniturile oamenilor au crescut rapid spre un nivel apropiat de cel al ţărilor avansate din Uniunea Europeană, creşterea economică bazată pe consum a creat dezechilibre macoeconomice. Presiunea iflaţionistă a revenit la suprafaţă, afectând în mod disproprţionat veniturile reale ale oamenilor săraci şi subminând competitivitatea”, explică Jaewoo Lee.

Reprezentanţii FMI susţin că deficitul fiscal şi cel de cont curent au crescut, atât investiţiile publice cât şi private au fost pe un trend decendent în ultimii ani, ceea ce a afectat perspectivele de creştere pe termen lung. În ceea ce prieşte deficitele, ale României au crescut foarte mult, consideră Jaewoo Lee, faţă de vecinii din regiune, ceea ce nu este normal într-o perioadă de bunăstare şi creştere economică, ci mai degrabă caracteristic perioadelor în care economia este mai slăbită.

„Este necesară o schimbare a politicilor guvernului pentru a reduce posibilitatea unui scenariu de recesiune (n.red: boom-bust scenario – moment în care ciclul economic se schimbă rapid şi trece de la creştere economică la recesiune). Un trend descendent va afecta mult mai sever oamenii cu venituri mici şi standardul de trai al lor. În timp ce creşterea economică va rămâne la circa 4% în 2019, alimentată de creşteri salariale şi consum, deficitul de cont curent va depăşi 5% din PIB”, spune Jaewoo Lee.

Pe termen mediu, deficitul de cont curent va rămâne la un nivel ridicat, în tip ce creşterea economică va încetini, reflectând pierderea competitivităţii.

„Este nevoie de politici mult mai echilibrate şi de reforme structurale pentru a susţine potenţialul de creştere pe termen lung şi convergenţa sustenbilă a salariilor cu cele din ţările avansate ale UE”, adaugă reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional.

Astfel, FMI susţine că salariul minim în România a depăşit deja nivelul sustenabil din cauza ritmului rapid de creştere, şi că politicile guvernamentale trebuie să se concentreze pe investiţii, care reprezintă viitorul economic al ţării, şi nu pe salarii crescute rapid pe termen scurt, pentru că nu sunt este o strategie sustenabilă.

Jaewoo Lee critică şi utilizarea noului indice IRCC în sistemul bancar, deoarece este un indice foarte volatil, care măsoară o condiţie a sistemului bancar în trecut nu în viitor, cum ar trebui.

„Sunt două aspecte care ne îngrijorează. În primul rând, această măsură, acest indice, este foarte volatil. Şi sursa de volatilitate este dată de lipsă de lichiditate. Lichiditatea nu este neapărat legată de condiţia economiei. Dar când este utilizat ca indice, un cost al volatilităţii poate ajunge să fie suportat de clienţi. O altă problemă este că noi atunci când mergem la bancă, nu este normal să plătim la un indice care urmăreşte ceva ce deja s-a întâmplat în sistemul bancar, ar trebui raportat la un indice care urmăreşte starea viitoare a sistemului bancar”, spune şeful misiunii FMI în România, în timpul concluziilor după vizita anuală pe Articolul IV – în care revizuieşte starea şi perspectivele economiei.

În contextul sistemului bancar, Jaewoo Lee a amintit că Banca Naţională a României este prima linie de apărare a economiei şi trebuie apărată independenţa şi credibilitatea acesteia, în timp ce polticile monetare sunt a doua linie de apărare.

Nu în ultimul rând, o altă problemă a băncilor semnalată de reprezentanţii FMI în România este expunerea ridicată în faţa statului.

Jaewoo Lee a mai spus că programul Prima Casă ar trebui eliminat treptat.

Petre Buciu

Hegemonia străină și-a dat mâna cu patronașii și corporatiștii locali ca să pregătească niște politici austere. Cum stă frumos în periferie. Aceleași clișee pe care le spune dreapta pe-aici de ani buni. Doar unele idei principale –

“Deficitele fiscale (bugetare) cresc, în mod tipic, în România, în vremuri de creștere economică, deși normal ar să scadă.
Guvernul ar trebui să țintească la un deficit bugetar de 2,75% din PIB în 2019, ceea ce ar însemna măsuri care să consume diferența de 0,9% din PIB față de deficitul previzibil actual.

O reducere a deficitului credibilă de până la 1,5% în 2022 ar întări încrederea în cadrul bugetar și ar reduce vulnerabilitatea finanțelor publice.

Legea pensiilor aflată în dezbatere parlamentară are nevoie de o reevaluare, pentru a echilibra nevoile sociale și sustenabilitatea fiscală. Prevederile proiectului actual vor duce la cheltuieli de 4% din PIB și la o presiune severă asupra finanțelor publice.”

Eu zic să vă pregătiți. Vin vremuri grele. Se va da vina pe “risipa” PSD-ului pentru toate măsurile ce se vor lua. Din “milă” pentru pensionari și săraci lovim fix în ei. Pentru că mila se oprește unde începe discuția despre crescut taxe pentru segmentul avut al populației.

Valer Simion Cosma

Cică e timpul pentru o nouă rundă de austeritate. Cică prea a crescut salariul minim și nu e ok pentru sărăcie, pardon, economie. Prea ne-am boierit și întins la cheltuială, bașca pentru bănci nu e ok noul indice, că duce nițel mai jos dobînzile. E cazul să se ia măsuri, să se facă treabă. Și să se folosească tot mai des termenul „sustenabil”. Dă bine, dă greutate afirmațiilor.

”Astfel, FMI susţine că salariul minim în România a depăşit deja nivelul sustenabil din cauza ritmului rapid de creştere, şi că politicile guvernamentale trebuie să se concentreze pe investiţii, care reprezintă viitorul economic al ţării, şi nu pe salarii crescute rapid pe termen scurt, pentru că nu sunt este o strategie sustenabilă.”

FMI pune prima piedică serioasă modelului wage growth

După ce aliatul și purtătorul lor de cuvânt, Isărescu, a pregătit terenul, acum FMI vine și pune frână salariilor, pensiilor și programelor de tip prima casă.

Motivul principal: salariile trebuie corelate cu productivitatea. FMI face un sofism: ne spune că salariile au crescut mult în raport cu productivitatea. Adevărat, însă doar dacă te uiți pe ultimii doi ani. În realitate, creșterea aparent disproporționată este cauzată din cauza unui decalaj istoric, a unei disproporții istorice între salarii și productivitate în România. Adică am fost plătiți mulți ani cu muuuult mai puțin în raport cu ce produceam. În ultimii ani abia ce am mai acoperit din decalaj…

Redus la esență, FMI și BNR vor să pună pe butuci modelul de dezvoltare „wage growth” aplicat de guvernarea PSD-ALDE și explicat de Catalin Socol deseori. Ce mă irită e ipocrizia și fariseismul BNR și FMI. Nu au curajul să spună că vor să fie mai puțin venit la muncă și mai mult la capital, așa că vin ipocriți să plângă pe umărul pensionarilor și al săracilor, care, vezi Doamne, vor suferi din cauza inflației, căci consumul alimentează deficite, inclusiv cele comerciale. Sigur, nici prin gând să reparăm aceste deficite prin a cumpăra ceapă și cartofi din România, nuuuuuuu, ferească Dumnezeu! Ceapa olandeză trebuie să fie importată în continuare, nu facem niciun fel de rabat de la liber-schimbism.

“Reforme structurale” is back. Și, totuși, a se consemna: „Creșterea salariului minim a fost necesară”, dixit Isărescu

Știți lozinca: „reforme structurale”. Baza tuturor politicilor austerității promovate de FMI cu aliatul său intern strategic, BNR. Ei bine, „reforme structurale” is back. OUG 114 a cauzat, ne spune patriarhul neoliberalismului postcomunist. De aceea, trebuie „reforme” și „ajustări fiscale”. „Ajustări fiscale”, adică renunțarea la bruma de taxe prin care marii actori economici mai dădeau și ceva frimituri la bugetul național. Isărescu atacă și creșterea consumului intern prin creșterea salariilor. Cică nu produce creștere sustenabilă. Parșiv argument: el zice că creșterea consumului a făcut să crească importurile, mai degrabă decât productivitatea locală. Deci și consumul trebuie ajustat. Ce-mi place mie economia neoliberalilor. Deci hai să sărăcim încă odată poporul salariat, că așa va crește competivitatea industriilor locale. Mantra tuturor acestor ani care ne-au dus în stadiul actual de periferie semi-dependentă. Ce taxe pe corporații? Ce dezvoltare prin protecții fiscale, subvenții și protecționism? Ce, vrem să fim ca falimentarii ăia de coreeni sau unguri sau polonezi? Nuuuuuuuu, vrem sărăcie, vrem capital, „nu vrem bani, nu vrem valută, vrem ca străinul să ne …iubească”. Mă rog, asta e oleacă pamflet.

”Adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 114 la sfârșitul anului trecut a contribuit, printre altele, la incertitudinea din piață, dar și la un episod de depreciere moderată a monedei naționale în ianuarie 2019. Astfel, stabilitatea relativă a cursului de schimb al leului, cu care ne-am obișnuit, a fost puțin afectată. Evident, o anumită marjă de volatilitate este naturală, dar permiteți-mi să subliniez că nu prin curs ar trebui corectat dezechilibrul extern, ci prin reforme structurale și ajustări fiscale”, a spus guvernatorul BNR Mugur Isărescu la o întâlnire la sediul AmCham.

„Avansul înregistrat în ultimii ani a fost determinat, în primul rând, de consum, ca urmare a unei politici fiscale și de venituri laxe, combinată cu o piață a muncii tensionată, care a stimulat creșterea salariilor. Transferul consumului către producție a fost totuși limitat de competitivitatea anumitor industrii locale, astfel încât avansul puternic al consumului a fost însoțit de importuri puternice. În ciuda ratelor ridicate cu care au crescut exporturile, exportul net nu a avut o contribuție pozitivă la avansul PIB-ului începând cu 2013 și a dus la o creștere semnificativă a deficitului de cont curent.

Prin urmare, pentru a menține tendința de creștere a PIB-ului, politicile economice ar trebui să se concentreze pe sustenabilitate.”

Pe de altă parte, remarc pozitiv prudența legată de adoptarea euro. Să ne grăbim încet, zice Isărescu. Pentru că înainte de a intra în zona euro trebuie atins un anumit nivel de convergență. Nu mi-e clar cum se așteaptă, însă, Isărescu, la o convergență ridicată altfel decât printr-o coordonare a economiei de către stat prin „investiții”. Și cine vor fi beneficiarii acestor „investiții”.

„Aceste dezechilibre pot fi atenuate, în primul rând, prin investiții în infrastructură. De exemplu, construcția autostrăzilor este esențială pentru conectarea regiunilor din România, încurajând comerțul regional și investițiile, cu efecte favorabile asupra dezvoltării și coeziunii regionale în interiorul țării.”

După care urmează panseuri despre raportul dintre salarii și productivitate. Că nu le putem crește fără a crește productivitatea. Totuși, conform Eurostat, România are de departe cel mai mare decalaj între productivitate și salariu, adică are printre cele mai mici salarii raportat la productivitate în Europa. Consemnez însă părerea lui Isărescu despre salariul minim:

„Creșterea salariului minim a fost necesară, dar trebuie să fim foarte atenți să nu afecta angajatorii, deoarece aceștia reprezintă un motor important al economiei. Cheia este, în opinia mea, creșterea salariilor într-un ritm adecvat și sustenabil.”

Nu ar fi neapărat o surpriză. BNR deja se pronunțase, mai soto voce, pe tema salariilor prea mici și pe tema lipsei de creditare a economiei naționale de către bănci, deținute de capitalul străin. Dar mi se pare că s-a trezit mult prea târziu, o face mult prea soft și, mai ales, nu-și asumă nicio vină pentru efectele negative excesive la care s-a ajuns în urma „reformelor structurale”.

Catalin Sturza:

Ni se spune zilele acestea că salariile sunt prea mari în România – și că ar trebui tăiate din nou. Da, este adevărat. Acum trei-patru ani salariile în România în domenii vitale, precum sănătatea și învățământul, erau la nivel de Congo. Acum sunt la nivel de țară africană mai răsărită, din „fruntea clasamentului”. Și eu aș zice că ar cam fi cazul să le tăiem, să nu cumva să aspirăm la promovare din „lumea a treia” în „lumea a doua”.

Ni se spune zilele acestea că ar trebui să fie accelerate privatizările. Că au rămas sectoare care încă nu sunt „competitive” și „profitabile”. Cum ar fi de exemplu sănătatea și chiar învățământul. Da, este adevărat. Cred că este timpul să le dăm pe mâna unor investitori „strategici” – care să aibă grijă să le facă inaccesibile pentru majoritatea populației, în timp ce aceia care vor fi angajați în ele să fie plătiți pe aceeași bani, dar să muncească de trei ori mai mult – că tot știm că profesorii sunt „niște trântori”.

Ni se spune zilele astea că banii economisiți din tăierile salariale ar trebui redirecționați către „investiții”. Da, este adevărat. Cred că și „oamenii noi” au dreptul să profite de pe urma „investițiilor”, așa cum au profitat și „oamenii vechi”.Investiții precum autostrada Bechtel, unde au dispărut fără urmă aproape un miliard și jumătate de dolari. Sau precum toate autostrăzile și spitalele care se tot construiesc – și ia-le de nicăieri. Mai ales că, oameni noi fiind, aceștia vin cu o foame de „investiții” cu totul… nouă.

Ni se spune că aparatul bugetar este supradimensionat – și că ar trebui concediați cel puțin 80% dintre bugetari. Este adevărat – așa trebuie să se întâmple, mai ales dacă se vor privatiza mare parte din spitale, școli, pompieri, poliție și ce o mai fi rămas; că altfel cum dai afară 80% din bugetari? În plus, mult mai bine ca acești bugetari să muncească pe nimic la firme private mari, profitabile – e nevoie de măturători și de propagandiști, pardon, jurnaliști la ProTV, de exemplu. Statul nu-i va mai plăti lună de lună; doar din când în când, atunci când va mai „șterge” din condei câte o tranșă de datorii de milioane și milioane de euro.

Ni se spune că sunt din nou necesare în România „reforme structurale” – adică politici de austeritate.Ni se spune, iarăși, că salariul minim trebuie să crească doar dacă crește productivitatea. Da, totul este adevărat. Este nevoie să sărăcim din nou poporul salariat, ca să crească „competitivitatea” industriei locale. Și ce dacă România are unul dintre cele mai mari decalaje între productivitate și salarii (conform Eurostat) – toți știm că românii sunt „leneși”, de aia nu sunt „productivi”. Și că „reformele structurale”, „privatizările” și „tăierile salariale” sunt providențiale – chiar dacă ele ne-au adus, iar și iar, la proverbiala sapă de lemn. Dar dacă tot e de lemn, măcar să fie cu ștaif. Adică cu brand din ăla „de dreapta” progresistă, neoliberală.

*

„Statul nu face decât să consume, privatul produce. Toți cei care țin de Stat sunt niște paraziți care doar consumă banii produși de privat” e noul clișeu care circulă zilele acestea; când parcă toate lozincile parazitare ale gândirii, de la șoricei la șobolani, au ieșit de sub toate pietrele.

1. Lozinca, în sine, este FALSĂ. Există companii de stat care produc. Nuclearelectrica și Hidroelectrica sunt doar două exemple. Imaginați-vă că trebuie să faceți să funcționeze o companie PRIVATĂ de interes strategic care furnizează în condiții de siguranță 20% la sută din energia țării. Case closed. Și lista de exemple e mai lungă – Taromul e, de pildă, o companie care în anumiți ani a înregistrat profit. Multe alte companii, precum Metrorexul și CFR-ul, ar avea un potențial imens să fie productive, dacă ar fi mai bine administrate. Discuția despre proasta administrare e separată; iar administrație incompetentă nu întâlnim doar la Stat – să ne amintim de câte ori a fost „iertat” ProTV-ul de datorii de milioane de euro. Sau câte sute de miliarde de dolari a plătit administrația Obama pentru a scoate din faliment Lehman Brothers.

2. Și cum ar funcționa toate companiile private care „produc” dacă nu ar exista școli, spitale, pompieri, poliție și multe alte servicii publice? Dacă cei care vehiculează lozinca ne vor spune că toți profesorii, medicii, asistentele medicale, pompierii și polițiștii sunt niște paraziți sociali – îi voi invita să se educe cu bancnote, să se trateze cu bancnote, să stingă incendiile cu bancnote, să păstreze ordinea socială cu bancnote; lipindu-și bancnote pe frunte (cică te fac mai deștept), pisând și înghițind bancnote, aruncând peste foc și aruncând după hoți cu bancnote de 100 de lei.

3. O mare parte dintre „serviciile” sociale de zi cu zi sunt neplătite – nu sunt „profitabile”. Și e adevărat, bunătatea și omenia nu sunt „profitabile”. Cei care cred că sunt – data viitoare când cădeți pe stradă, o mână întinsă de un trecător costă 100 de lei; sau 100 de euro. O vorbă bună spusă de cineva când aveți un necaz – 1000 de euro. Ce societate mumificată, ce „civilizație” de coșmar negru ar fi aceea în care singura măsură a relațiilor dintre oameni ar fi banii – și profitabilitatea.

Între timp, unii dintre „oamenii noi” care ne vorbesc despre „virtuțile” neoliberale ale privatului se dovedesc a fi abonați la stat, fix la fel ca oamenii vechi. Păi dacă toți cei care țin de Stat sunt niște paraziți, cei care se conectează și se abonează acolo ce sunt?

Ilie Serbanescu/ Romania Libera:

Ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să primești!

Erau, de asemenea, prea bine cunoscute: și majorările salariului minim; și măririle de salarii pentru medici și profesori; și creșterile de salarii în sistemul bugetar care impulsionau mișcări în aceeași direcție ale celor din mediul privat; și reașezarea întregului sistem de pensii prin ridicări ale punctului de pensie și recalcularea pensiilor în urma elimi­nării unor inechități; și încercările de combatere a unor abuzuri de monopol ale companiilor din sistemul bancar, din energie și telecom etc.

S-a votat zdrobitor nu pentru cei ce au inițiat și operaționalizat aceste măsuri, ci pentru cei care le-au criticat, ba chiar au căutat să le delegitimeze ca fiind de natură să afecteze stabilitatea economică a țării, nemaivorbind că, în mod aiuritor, li s-a aruncat anatema de „antieuropene”, cu tot arsenalul de stigmate de pe la Bruxelles: naționaliste, „iliberaliste”, ­populiste!

Păi, dacă acesta este votul, trebuie făcut ceea ce s-a votat! Nu mai este nimic de discutat! Trebuie doar trecut la treabă! Agenda de lucru decurge din chiar criticile președintelui Iohannis, marele câștigător al scrutinului, la adresa guvernării PSD-iste, considerate de dânsul, îl cităm, „falimentare”, și din solicitările destul de precise ale domniei sale în ce privește justiția și economia.

Înainte de toate, trebuie instaurat la cârma administrativă „guvernul meu”, adică al dlui Iohannis, să facă acesta ceea ce trebuie! PSD-ul trebuie să se dea la o parte, indiferent dacă îi convine sau nu! Rămânerea la guvernare a PSD are rost doar dacă se apucă să facă el treaba dlui ­Iohannis și alor săi în locul lor, adică să arunce la coș ­exact ceea ce PSD a făcut de câțiva ani încoace, ba chiar să întoarcă toate lucrurile înapoi, atât în justiție, cât și în economie. Dacă însă nu vrea să facă acest lucru, care ar fi rușinea lumii pentru PSD însuși, atunci chiar este caraghios să rămână la guvernare! Asta au vrut votanții, asta trebuie să aibă votanții. Nu altceva! Să nu ne împiedicăm în detalii. Că dl Iohannis întâmpină unele probleme cu formarea „guvernului său”, e treaba lui! Că are majoritate în Parlament, că nu are, este treaba lui! Că se luptă câștigătorii voturilor între ei, că PNL și USR-Plus își dispută întâietatea este trea­ba lui! Și a lor! Oricum, nu a PSD! Cât privește votanții, este și în acest caz treaba lor! Vorba proverbului: ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să primești!

Iată agenda de lucru a lichidării consecințelor „guvernării falimentare” a PSD, zis „ciuma roșie”, așa cum decurge această agendă din chiar criticile și cerințele exprimate public de președintele Iohannis.

Cap de agendă trebuie să fie, evident, revenirea la situația „ex ante” din domeniul justiției afectate de ceea ce dl Iohannis a numit „atacul PSD împotriva justiției”. Astfel: trebuie repuși în funcție procurorul-șef al Parchetului Gene­ral, Augustin Lazăr, procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi (ambii ri­dicați în laude de dl Iohannis), dar și procurorii din unitățile de elită ale DNA, Oană și Negulescu (necriticați cumva de dl Iohannis și deci în regulă din punctul de vedere al domniei sale); trebuie desființată secția de investigare a activității ma­gistraților (blamată de dl Iohannis ca aducând atingere „independenței justiției”); trebuie reîntronate proto­coalele de cooperare între SRI și diferitele paliere ale sistemului de justiție în frunte cu ICCJ (de care dl ­Iohannis s-a făcut că nu a auzit și pe care oricum nu le-a incriminat); trebuie readus în funcție ­generalul Coldea, părintele acestor proto­coale; trebuie executați cei ce n-au fost executați încă din „lista neagră” ­trimisă de la Bruxelles cu oameni ­politic de condamnat (nu de alta, dar ca să ne dovedim „europeni”!); trebuie făcut recurs în anulare în zecile de dosare încheiate cu achitări, deși procurorii DNA ceruseră în acestea condamnări cu ani grei de pușcărie etc.

Probabil la fel de importantă, dacă nu chiar și mai importantă, este reasigurarea condițiilor de stabi­litate în economie, afectată de ceea ce președintele Iohannis a numit oficial și în nenumărate rânduri „creșterile salariale care pun în pericol bugetul”, „majorările de pensii fără resursele necesare” și să nu uităm de ceea ce preșe­dintele a calificat drept „țopăială fiscală”. Astfel: trebuie tăiate urgent salariile anterior mărite pentru profesori și medici și în general pentru aparatul bugetar; trebuie întors din drum salariul minim; trebuie încetată mărirea pe mai departe a punctului de pensie și oprită operațiunea de recalculare a pensiilor (nu de alta, dar ne-a spus dl Iohannis în mod repetat că nu există bani); trebuie să se revină la creditele încărcate cu ROBOR; trebuie să se abandoneze apărarea consumatorilor casnici împotriva creșterilor de tarife rezultând din liberalizări fără noimă și, în general, trebuie să se revoce toate măsurile prevăzute prin inițiala OUG 114 (indiferent de ceea ce a mai rămas până la urmă din ele); trebuie să se anuleze prevederile vizând folosirea pe plan intern a 50% din gazul ce ar urma să fie extras din largul Mării Negre, pentru ca acest gaz să poată fi exportat liber în folosul, desigur, al partenerilor noștri europeni (căci, dacă suntem „europeni”,  aceștia contează evident mai mult decât noi înșine!). Cu alte cuvinte, să nu fim naționaliști, „iliberaliști” sau „antieuropeni”!

Și apropo de „țopăiala fiscală”, incriminată atât de adesea de președintele Iohannis, să nu-i uităm pe agenții economici care nu cred că au beștelit vreo altă guvernare mai abitir decât pe cea a PSD-Dragnea, cu toate că, în urma interminabilelor relaxări fiscale de pe vremea acesteia, au rămas să plătească la stat taxe nici cât se plătește într-un paradis fiscal. Deci, să se revină de urgență la plata de către angajatori a celor 60 procente ce le reveneau în sarcină din contribuțiile sociale ale angajatului, plată transferată integral în cârca angajatului, de cine credeți, tocmai de PSD-Dragnea, zis „ciuma roșie”! Stimați antreprenori, la câte necazuri v-a făcut tandemul PSD-Dragnea încercând să mărească salariile oamenilor, acum, în noul context electoral, ați putea face ceva să scăpați de acesta definitiv. Vai, însă, v-a răpit cineva plăcerea, căci omul tandemului, de îndată ce s-a ­constatat că a pierdut alegerile, a și fost băgat la pușcărie. Poate pentru că era corupt, dar sigur din motivul că a încercat să crească salariile și pensiile oamenilor. Ceea ce, într-o colonie precum este România, constituie un delict! Sancționat nu cu suspendare, ci cu ­executare!   

• StirileTVR: Dublu standard la produse nealimentare. Inspectorii ANPC au primit zeci de reclamaţii privind calitatea slabă a mărfurilor venite din Occident

Dublul standard se aplică şi la produsele nealimentare, mult mai scumpe şi de folosinţă îndelungată.Inspectorii de la Protecţia Consumatorilor au primit zeci de reclamaţii legate de detergenţi, parfumuri, haine şi alte bunuri de larg consum şi anunţă controale extinse în toată ţara. Producătorii care vând mărfuri de calitate diferită, fără să anunţe consumatorul, riscă din toamnă amenzi uriaşe.

Tot mai mulți clienți se plâng că în magazine găsesc produse de calitate mai slabă decât în occident deşi vin de la acelaşi producător. Adică au dublu standard.

Zeci de sesizări primite de Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor se referă la astfel de produse nealimentare. Şi reprezintă o treime din toate reclamaţiile. Toate vor fi verificate prin controale extinse.

„Vom extinde controalele, atât asupra detergenților, pentru că avem reclamații în acest sens, cât şi asupra textilelor, şi chiar și în zona serviciilor”, spune preşedintele ANPC Marius Pârvu.

Producătorii care livrează marfă cu dublu standard vor risca amenzi de până la 4% din cifra de afaceri, dacă se descoperă diferențe de calitate în cel puțin trei țări. Sunt vizate mai ales brandurile mari care fac distribuție în toată Europa.

Din septembrie, devin obligatorii noile reguli adoptate de autoritățile europene.

România va avea în fiecare județ câte un laborator pentru testarea calității produselor. ANPC va investi peste 40 de milioane de euro pentru achiziţia de echipamente.