DUMINICA ESTE PRIMA ZI A SAPTAMANII: Clarificari istorico-teologice asupra unei modificari aduse calendarului crestin-ortodox pe anul 2011

1-01-2011 12 minute Sublinieri

De parca adevaratele probleme cu care ne confruntam sau care ne pandesc pe dupa colt, in anul care vine, nu sunt indeajuns, s-a creat o tulburare amplificata, in mod gratuit, de unele curente galagioase,  legata de ordinea zilelor in calendarele Patriarhiei noastre. Anume, Duminica este re-instituita drept prima zi a saptamanii, in loc de Luni. Lucratura a iudeo-masonilor sau decizie conforma cu traditia ortodoxa?

Iata cateva raspunsuri: unul oficial, al agentiei de stiri Basilica, altul teologic, al parintelui Galeriu, si unul istorico-teologic. Toate argumenteaza de ce este conform cu traditia ca duminica sa fie intaia zi a saptamanii. Mai mult, se arata ca cei care au instituit lunea ca prima a saptamanii au fost tocmai cei care se ocupa cu standardizarea si nivelarea tuturor la nivel mondial... Am adaugat la sfarsit si cateva raspunsuri date pe aceasta tema in cadrul comentariilor de pe siteul nostru.

Patriarhia ar fi trebuit sa explice insa la timp faptul ca avea de gand sa revina la vechea oranduire a zilelor saptamanii, deoarece era previzibil ca oamenii isi vor pune intrebari cu privire la calendar, obisnuiti fiind cu o anumita ordine de zeci de ani de zile. Orice schimbare,  chiar daca reprezinta o revenire la traditie, efectuata brusc, ne-explicata, duce la astfel de tulburari inutile. In fine, poate reactia sceptica a oamenilor (ne referim la manifestarile normale) va servi si ca o lectie si un avertisment pentru alte schimbari, nu la fel de conforme cu traditia, pe care, cine stie, unii dintre ierarhi le viseaza in taina… sau, mai degraba, in secret.

Acestea fiind lamurite (nadajduim), sa dam Slava Domnului pentru timpul de mantuire daruit noua, inca, pentru zilele de duminica pe care, inca, le putem petrece la Sfanta Liturghie, si sa parasim orice ispita iudaizanta de revenire la legea cea veche, la intelesurile slabe si trupesti ale credintei.

Basilica: Duminica zi de sărbătoare şi prima zi a săptămânii – Lămuriri privind calendarul creştin ortodox pe anul 2011

În calendarul creştin – ortodox român pe anul 2011, duminica nu mai apare barată cu două linii roşii, ci există o continuitate între duminică şi luni, pentru a sublinia adevărul din Sfânta Evanghelie că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat în prima zi a săptămânii, care urmează după sâmbătă (cf. Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1). Deci, nu se schimbă nimic în calendarul creştin – ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniază adevărul că duminica, ziua Domnului, adică ziua Învierii Lui din morţi, este ziua de sărbătoare care ne dăruieşte lumină pentru toată săptămâna, ca noi să trăim viaţa în lumina Învierii lui Hristos şi să ne pregătim pentru învierea noastră.

În calendarul creştin – ortodox al Bisericilor de limbă greacă (care nu includ doar Arhiepiscopia Greciei, ci si Patriarhiile Alexandriei si Antiohiei – n.n.), acesta fiind calendarul de bază al Ortodoxiei, duminica apare ca fiind prima zi a săptămânii, cum ne spune Sfânta Evanghelie, iar luni a doua zi, marţi a treia zi, miercuri a patra zi s.a., adică luni este ziua a doua după duminică, aceasta fiind ziua întâi a săptămânii.

În concluzie, calendarul creştin – ortodox român pe anul 2011 nu schimbă cu nimic ordinea zilelor, ci doar subliniază că săptămâna nu începe cu luni, zi de lucru, ci cu o zi duhovnicească şi anume duminica, zi de sărbătoare şi de odihnă. Pentru oamenii care nu cunosc suficient Sfânta Evanghelie şi înţelesul calendarului, ziua de luni este considerată prima zi a săptămânii, întrucât este prima zi de lucru din săptămână, dar pentru creştinii duhovniceşti şi cunoscători ai Sfintei Evanghelii şi ai Tradiţiei duhovniceşti a Bisericii, ziua întâi a săptămânii este ziua Învierii, adică duminica.

Prin urmare, nu trebuie să ne tulburăm şi nici să ne punem întrebări inutile, ci este nevoie de o înţelegere mai duhovnicească a calendarului şi a timpului vieţii noastre, ca timp al mântuirii care are în centrul lui adevărul Învierii lui Hristos, ca temelie a învierii noastre din păcat şi din moarte.

***


Pr. Galeriu: Duminica – Ziua Domnului – Ziua Invierii

Constiinta ortodoxa se intreaba: a instituit insusi Domnul nostru Iisus Hristos Duminica – Ziua invierii Sale, ca zi de sarbatoare a Bisericii? La aceasta, Sfanta Scriptura ne indreptateste sa spunem: da.

Si iata temeiul. Dumnezeu incheie prin Fiul Sau facut Om – Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Noul Sau Legamant. Incheie, cum spune Apostolul Pavel, un “testament mai bun”, “un testament nou” (Evrei VIII, 6-8). Iisus Hristos, Arhiereu al Noului Testament, “Slujitor altarului si cor­tului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul” (Evrei VIII, 2), intemeiaza Legea cea Noua, in propria Sa jertfa. (…)

Pomenirea – anamneza Domnului – a jertfei si invierii Sale, este cum se stie, identica cu “frangerea painii” (Luca XXII, 19; Fapte II, 42; XX, 7) cultul central al Noului Testament, numit si Dumnezeiasca Euharistie, Liturghie. Or, e fapt atestat in Noul Testament, ca ziua in care Biserica, de la inceput, a praznuit pomenirea Domnului este ziua intai a saptamanii, adica Duminica. Aceasta data este consemnata in termeni clari, indeosebi in “Faptele Sfintilor Apostoli”, unde citim:

In ziua intai a saptamanii, adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii” (XX, 7).

Deci, pomenirea jertfei Domnului s-a savarsit de la inceput Duminica, si astfel, aceasta zi, intaia a saptamanii, sau a opta, devine ziua, “semnul” Noului Legamant.

Desigur, “pomenirea” Domnului cuprinde deodata: Cina cea de Taina, Jertfa Sa de pe cruce, Invierea Sa. De aceea, crestinii din Bise­rica primara praznuiau, intr-un ciclu firesc: Pastile crucii si Pastile invierii. Cum se cunoaste, Cina cea de Taina s-a savarsit in seara premergatoare jertfei de pe cruce; si in cultul divin sarbatoarea incepe totdeauna in ajun, ca o pregatire a evenimentului, ca un mers spre el. Cina a avut loc deci, in seara zilei de joi 13 Nisan. Vineri 14 Nisan Dom­nul s-a jertfit pe cruce, iar in seara acelei zile, cand incepea Pastile iu­deilor, Domnul a fost asezat in mormant. Sambata – ziua a saptea a sap­taminii, atunci era si Pastile iudeilor – trupul Domnului s-a odihnit in mormant. Duminica ziua intai a saptamanii, la inceputul ei, Domnul a inviat (Matei XXVIII, 1; Marcu XVI, 9; Luca XXIV, 1). Aceste fapte mantuitoare, Cina, jertfa, culminand cu invierea Domnului, constituie impreuna, fiinta insasi a Noului Legamint si sarbatoarea crestina. Desigur intreaga viata Mantuitorului, incepand cu intruparea, intemeiaza Noul Testament; dar totul se condenseaza indeosebi in acest eveniment cen­tral, al jertfei si invierii Sale.

S-a observat ca sambata, Domnul s-a odihnit in mormant. Pentru crestini, aceasta “odihna” a Domnului semnifica incheierea “odihnei” prevazuta de Vechiul Legamant. Asa o si talmaceste Biserica Ortodoxa in randuiala slujbei din Sambata Mare:

“Ziua de astazi mai inainte o a inchipuit cu taina, marele Moisi, zicand: si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea! Ca aceasta este Sambata cea binecuvantata aceasta este ziua odihnei intru care s-a odihnit de toate lucrurile Sale Unul nascut, Fiul lui Dumnezeu prin randuiala mortii dupa trup, odihnindu-se. Si la ce era iarasi intorcandu-se prin inviere, ne-a daruit noua viata vesnica, ca un Singur bun si iubitor de oameni”.

Cinstind Domnul, prin odihna Sa, astfel sambata, si Biserica praznuieste totdeauna in aceasta zi, pomenirea celor adormiti “intru nadejdea invierii si a vietii de veci”.

Dar intrucat, in Hristos, jertfa, moartea si invierea Sa, una fac, se intelege ca “odihna” Domnului din ziua a saptea se deschide si se finalizeaza in ziua a opta, a invierii. Nu odihna in mormant a Domnului este momentul culminant al mantuirii, nici nu poate fi, ci invierea. Mai pro­fund vorbind, invierea este si adevarata odihna.

In acest sens vorbeste si Sfantul Pavel despre “odihna”, despre “o alta zi de odihna” pe care o aduce Arhiereul Hristos:

“Dumnezeu hota­raste din nou o zi, invata Apostolul, astazi rostind prin gura lui David dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre. Caci daca Iosua i-ar fi odihnit, Dum­nezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna. Drept aceea s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu. Sa ne silim deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii” (Evrei IV, 7-11).

Se intelege ca odihna de care vorbeste aici Sfantul Pavel, este odihna deplina pe care o da invie­rea Domnului. La aceasta se refera si Sfantul Evanghelist Ioan, cand in Descoperirea sa, scrie:

“Fericiti cei morti, cei care de acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei” (Apoc. XIV, 13).

In acest duh a inteles-o si Biserica. Sfantul Ioan Hrisostom, talcuind pe Sfantul Apostol Pavel, vorbeste de trei odihne:

“intaia, aceea a Sambetei, in care Dumnezeu a incetat cu lucrurile Sale; a doua, aceea a Palestinei, in care intrand Iudeii, trebu­iau sa se odihneasca de ostenelile cele multe; si a treia, acea adevarata odihna, imparatia cerurilor, in care cei ce vor castiga-o, se vor bucura intr-adevar de ostenelile lor”.

Aceasta este odihna lui Hristos, si pe care Domnul o impartasea in­ca din petrecerea Sa pamanteasca. Era odihna anticipata a imparatiei, cand Mantuitorul rostea: “Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni” (Matei XI, 28). Era odihna eliberarii de sclavia celui rau prin Hristos, Care putea spune: “Daca Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu” (Luca XI, 20). Era si este “odihna” acelui nou “astazi”, pe care-l proclama Sfantul Pavel (Evrei IV, 7); acel “astazi” etern din Rugaciunea domneasca: Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi”; ca si acel faga­duit de Domnul rastignitului cait – cand ii zice: “Astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca XXIII, 43). Este “astazi” al odihnei depline, al invierii. Pri­mei creatii i-a urmat moartea, celei de a doua, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu facut Om, i-a urmat invierea si viata, prin care si noi deve­nim vii.

Trebuie observat si marturisit ca invierea si ziua cand a avut loc acest fapt unic, adica, “intaia a saptamanii“, a fost praznuita ca zi de sar­batoare, ca semn al Noului Legamant, din momentul insusi al evenimentului. Din acel moment a luat fiinta in constiinta ucenicilor realitatea radical noua a invierii, mutatia intr-o innoire a creatiei. Si asa cum sabatul a fost instituit dupa Pastile Vechiului Testament si in legatura cu aceasta sarbatoare, tot astfel Pastile Noului Testament in­stituie Duminica. Pentru aceea nicaieri, in Noul Testament, dupa inviere, nu se mai vorbeste de “tinerea” sambetei. Apostolii intrau uneori in zi de Sabat in sinagogi, dar numai pentru ca aflau atunci loc si prilej de propovaduire a Evangheliei (Fapte XIII, 5, 14, 44; XIV, 13; XVII, 2 s.a.).

Ziua lor, a Apostolilor si a Bisericii, ziua de cult, de sarbatoare, de intilnire cu Hristos Cel inviat, va fi aceea a invierii. Domnul insusi o instituie ca atare. In aceasta zi, dis-de-dimineata ca intr-un nou inceput, Domnul se arata mai intai Maicii Sale, dupa aceea Mariei Magdalena, femeilor mironosite, lui Simon Petru. Ii insoteste apoi pe Luca si Cleopa la Emaus unde le “frange si impartaseste painea”, savarsind astfel Dumnezeiasca Euharistie – in aceasta zi a invierii. In aceeasi zi se arata si ucenicilor, fara Toma, impartasindu-le Duhul Sfant, arvuna bote­zului cu Duhul Sfant, Harul iertarii pacatelor, Harul apostoliei si al preo­tiei:

Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta a suflat asupra lor si le-a zis: luati Duh Sfant”. (Ioan XX, 21-22).

Astfel, in aceasta zi, Domnul vine in mijlocul lor, al ucenicilor Sai, acolo unde savarsise Cina cea de Taina si instituie acum si Taina preotiei lor. Deci, in aceasta zi, intai a saptamanii au loc: invierea, des­coperirea ei, instituirea Tainelor fundamentale; iar asemenea instituiau si ziua savarsirii lor, ca zi a Bisericii.

Cele ce urmeaza, nu fac decat sa confirme. Astfel, intrucat Toma, proniator lipsise de la intalnirea cu Domnul Cel inviat in ziua Invierii, fara a mai da alte explicatii, spune:

Dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma impre­una cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: “Pace voua” (XX, 26).

In mod firesc ne intrebam: de ce ucenicii erau acum iarasi impreuna cu toti, in aceeasi zi, dupa opt zile-a opta zi si intaia totodata – in acelasi loc? Nu observam noi cum acea porunca in Vechiul Testament de “adunare, sfanta” si “odihna” in ziua intai si a opta la “sarbatoarea corturilor” (Levitic XXIII, 35, 36, 39), ucenicii o traiau acum in noua revelatie? Ziua invierii devenise deja ziua lor de sarbatoare, de intalnire cu Hristos in noul “cort” al invierii. O dovada in plus, in acest sens, o constituie faptul ca la Marea Tiberiadei, unde Mantuitorul se arata iarasi ucenicilor Sai, se aflau impre­una doar sapte ucenici, si erau la pescuit. Nu se adunasera pentru “sar­batoare”, ci pentru munca obisnuita zilnica.

Iar la Cincizecime, deci tot in ziua intai a saptamanii, ucenicii erau din nou “toti impreuna la un loc” (Fapte II, 1). In aceasta zi are loc cela­lalt eveniment divin al Noului Testament: Pogorarea Duhului Sfant, prin Care Apostolii “se imbraca” cu putere de sus (Luca XXIV, 49), “se im­braca”, adica Duhul Sfant care ii “umple” acum cu prezenta Sa, se manifesta si devine vizibil in ei, ii investeste cu semne evidente ale puterii Sale. Si ei cu “limba de foc”, purced la zidirea “Trupului lui Hristos”, a bisericii, in acea zi s-au si botezat “ca la trei mii de suflete“. In aceasta zi a Pogorarii Sfantului Duh are loc botezul Bisericii in jertfa si invierea Domnului. Si de aceea in actul divin extraordinar al acelei zile a Cincizecimii isi are originea si cultul divin al Bisericii, constituit, cum se cunoaste, din: propovaduirea Evangheliei de catre Apostoli in comu­niunea fraterna, din “frangerea painii” si in atmosfera de rugaciune (Fapte II, 42). Savarsirea solemna a acestui cult divin avea loc, cum s-a aratat, in ziua intai a saptamanii (Fapte XX, 7).

Nu mai incape indoiala ca aceasta adunare repetata a Apostolilor, in ziua intai, incepand din ziua invierii, apoi a Bisericii, din ziua Cincizecimii si continuu, avea o consacrare speciala chiar din partea Mantuitorului. De aceea Sfantul Evanghelist Ioan o va si numi: “Ziua Domnului” (Apoc. I, 10), ziua domneasca, iar in latina: dies Dominica, Domini dies sau simplu – dominica – de unde in roma­neste: Duminica. De observat ca trecerea de la numirea de “ziua intai a saptamanii”, cum o aflam in Sfintele Evanghelii si Faptele Apostolilor, la “ziua Domnului”, cum o numeste Sfantul Evanghelist Ioan s-a facut odata cu raspandirea Bisericii in imperiul roman si trecerea de la numi­rea zilelor saptamanii, dupa numerele de ordine, cum era traditia in sis­temul calendaristic al Evreilor (intai zi a saptamanii, a doua zi, a saptea zi), la numirea dupa corpurile ceresti din sistemul nostru solar (Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, soarele si luna).

“Ziua Domnului” semnifica deodata si Ziua invierii Domnului a biruintei Sale asupra mortii, dar eshatologic, si triumful deplin asupra raului – Parusia, invierea tuturor si intalnirea cu Hristos in slava. Si acest din urma inteles Sfantul Pavel o numeste: “ziua Domnului nostru Iisus Hristos” (I Cor. I, 20), “Ziua Domnului” (I Tes. V, 2), sau simplu, “Ziua lui Hristos” (Filip. I, 6, 10; II, 16). Intrucat insa, in aceasta zi se savarsea cultul divin al Bisericii, “Liturghia Domnului” (Fapte XIII, 2), era o legatura intre “Liturghia Domnului” sau “masa Domnului”, cum o numeste Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XI, 20) si “Ziua Domnului” eshatologica, a aratarii Sale in slava. “Masa Domnului” savarsita in “Ziua Domnului” era deja o impartasire anticipata cu Hristos Cel inviat, si era arvuna si pregatirea pentru impartasirea deplina din ziua invierii gene­rale, a Parusiei. Sfantul Pavel insusi ii revela acest inteles:

“Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Dom­nului vestiti, pana cand va veni El” (I Cor. XI, 26).

Iar Biserica va talcui pregatirea liturgica a invierii, a Parusiei prin cuvinte ca acestea:

“Si ne da noua sa ne impartasim cu Tine mai cu adevarat in ziua cea nein­serata a imparatiei Tale(Liturghia Sfantului Hrisostom).

Duminica, prin praznuirea zilei Domnului si prin impartasirea din “masa Domnului” era de la inceput “un gaj al intrarii in odihna definitiva a lui Dumne­zeu“. Trebuie sa mai amintim aici ca tot in ziua aceasta de “cult” a Bisericii se facea si colecta pentru ajutorarea celor in lipsa, indeosebi pentru cei din Ierusalim (I Cor. XVI, 1-3). (…)

***

Blogul Presb. Corina Negreanu: Duminica în cadrul săptămânii liturgice

(…) în cadrul primului Sinod al Bisericii, cel Apostolic (Fap. 15) se hotărăște a fi sărbătorită prima zi a săptămânii, duminica (după cum vedem și în Fap. 20, 7; 1 Cor. 16, 2), păstrându-se importantă și ziua sâmbetei (Can. Ap. 66). Apariția primei zile a săptămânii ca zi de prăznuire pentru creștini este strâns legată atât de Învierea Domnului (Mt: 28,1 ; Mc: 16, 2; Lc: 24, 1; In: 20, 1), de arătarea lui Hristos Apostolilor (In: 20, 19-29), călătoria pe drumul spre Emaus (Lc: 24, 13-35) cât și de Pogorârea Duhului Sfânt (Fap: 2,1-11) în ziua Cincizecimii (Șabat-ul evreilor, care serbează atunci primirea Torei pe muntele Sinai). Această modificare a zilei de prăznuire din săptămână nu a determinat însă schimbarea cursului zilelor săptămânii. Ziua duminicii este considerată în continuare primă zi a săptămânii în tradiția creștină, după cum reiese și din Faptele Apostolilor (Fap. 20, 7), fiind numită de Sfântul Apostol Barnaba (în Didahii) ziua începutului unei alte lumi. Duminica primește de asemenea și întelesul zilei a 8-a, zi a venirii Mântuitorului, având în vedere că urmează sâmbetei (ziua a 7-a).

(…) Cele opt Glasuri sunt cântate și ele succesiv (în general 1 Glas/ săptămână, mai puțin săptămâna luminată când se cântă 1 Glas / zi), de la Glasul 1 la Glasul 8, prima zi a fiecărui Glas fiind duminica. Duminica rămâne în continuare prima zi din săptămâna liturgică, constituind punctul de referință față de care sunt rănduite slujbele zilnice din cadrul săptămânii. Importanța Duminicii este păstrată astfel ca zi a Învierii Domnului și primă zi a săptămânii liturgice, de fapt subliniind importanța Învierii lui Hristos ca început al nașterii și învierii noastre întru El. (…) Duminicile sunt numărate și ele începând cu Duminica Învierii, dar, o dată cu intrarea în perioada Octoihului (după Pogorârea Sfântului Duh), ordinea lor nu mai devine neapărat una succesivă (vezi Evangheliarul). Pentru marcarea acestui fapt, cât și datorită importanței pe care o are sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, în calendarele Bisericii este reformulată numărătoarea săptămânilor și a duminicilor în funcție de Rusalii. Aceasta nu schimbă însă reperul de numărare al săptămânilor și duminicilor anului, duminica Rusaliilor în sine nefiind considerată punct de plecare al numărătorii (ea fiind a 8-a dumincă după Înviere). Din acest motiv a doua zi a săptămânii devine reper pentru cele 6 zile rămase (în perioada Octoihului), duminica primind un statut special în ceea ce privește citirea Evangheliei. Rămâne ca început al celorlalte zile ale săptămânii în ceea ce privește rânduiala liturgică, fiind ziua de început a fiecărui Glas. (…)

Precum se întâmpla și în vremea Imperiului Roman și astăzi ne aflăm puși în fața a două împărțiri ale anului, care funcționează în paralel. Una este calendarul Bisericii, cu dată de început a anului fixată la 1 septembrie, cealaltă fiind calendarul civil (laic), anul civil începând la data de 1 ianuarie. Reglementările privind anul bisericesc stau ca responsabilitate a Bisericii, care ia hotărârile în forma ei Sinodală (după simbolul de credință Niceo-Constantinopolitan, pe care îl afirmă orice creștin, o mărturisește).

În ceea ce privește anul civil, acesta a suferit mai multe modificări în decursul timpului. Modificările au fost reglementate prin diverse convenții interstatale. O dată cu “Convenția Metrului”, din 20 mai 1875, și înființarea Sistemului Internațional de Unități, s-a dorit o exprimare standardizată a tuturor unităților de măsură. În aceeași perioadă, datorită revoluției industriale apare conceptul de “weekend”, marcând sfârșitul săptămânii de lucru. În raport cu săptămâna de muncă, prima zi a acesteia a fost considerată ziua de luni (fiind prima zi în care se putea munci). Luând în considerare aceasta Organizația Internațională de Standardizare (ISO), stabilește împărțirea anului în săptămâni, care, au ca prima zi lunea terminându-se duminica. În prezent fiind în vigoare ISO 8601. Bisericile locale au încercat să se adapteze acestor modificări, ele neoferind creștinilor un calendar anual propriu ci calendarul civil adnotat cu precizările necesare desfășurării vieții liturgice, considerându-se implicite cunoștințele membrilor Bisericii (atât clerici cât și laici) despre felul în care aceste precizări trebuiesc utilizate.

Biserica a continuat așadar să utilizeze duminica, drept primă zi a săptmânii, chiar dacă aceasta este considerată ultima din săptămâna de lucru (civilă). Cunoașterea desfășurării vieții liturgice a Bisericii, constituind unul dintre capitolele fundamentale ale culturii oricărui mădular al Trupului lui Hristos, în bisericile locale activitatea catehetică a cuprins și acest aspect, punând la dispozitia tuturor aceste cunoștințe prin diverse materiale informative. Aceste materiale au fost atât, materiale redactate, cât și informații trasmise prin viu grai. O dată cu instaurarea botezului copiilor atribuția transmiterii acestor informații revenind în primul rând nașilor celui nou intrat în Biserică, dar și clericilor. La nivel de macroorganizare, bisericilor locale rămânăndu-le mai mult responsabilitatea publicistică (în ceea ce privește cateheza). Împlinindu-și acest rol Biserica Ortodoxă Română decide publicarea pentru anul 2011 a unui calendar care să nu mai aibe la baza săptămâna civilă, de lucru, ci pe cea liturgică, simplificând astfel întrucâtva înțelegerea calendarului bisericesc.

Doru Daniil Pârvu

***

Din comentariile de pe siteul nostru pe acest subiect

exegeticus

#1:In ziua cea dintai a saptamanii, dis-de-dimineata…” Invierea s-a petrecut in prima zi a saptamanii, duminica. Adventistii de ziua a saptea tin sambata, zi in care S-a odihnit Dumnezeu, după Facere. Noi, ortodocsii, cinstim duminica, o “alta zi” de odihna (Evr. 4:8-9). In ce priveste formalismul credintei – nu vom găsi usor vreun cusur învatatorilor nostri de lege. In alta parte schiopateaza chiar vadit.

Deci duminica este prima zi, luni a doua… Dar duminica este si a opta zi, ultima. Deci tine de optiune. E drept ca duminica e perceputa ca ultima (a opta), simbol al invierii finale. Dar este prima, caci saptamana are doar sapte zile, nu opt.

Dar la fel de grav este conspirationismul exagerat, care tine mortis la o pagina de internet, eventual salvata in calculator. Cred ca un adevarat crestin doar citeste si acumuleaza inauntru, nu indosariaza. E gata sa aduca lamuriri in privinta credintei, nu sa provoace dileme la care sa raspunda altii.

#2: Dupa cum a spus admin, sambata este a saptea, noi tinem ziua a opta. Nu precum adventistii de ziua a saptea. Praznuim Invierea Domnului (si a noastra), care nu e din veacul acesta precum duminica nu e din cadrul saptamanii, ci e a opta, dar si prima zi, dupa cum relateaza evanghelistii Invierea. Ce-i drept, e mai bine sa fie prima din saptamana pt ca nu s-a schimbat saptamana după Hristos. Se produce putina confuzie cu traditia iudaica, dar asta e adevarul.

#3: …adunându-se în prima zi a săptămânii ucenicii să frângă pâinea…”(Fapte 20:7). Iata ca si in practica ziua Domnului era cea dintai, pe langa trimiterea la Evr. 4:8-9. Doar nu ajungem de acuma la cugetari eretice, adica sa praznuim ziua a saptea de odihna ca si adventistii de ziua a saptea.

admin

Fiind zi de Inviere, este, fireste, si zi de odihna, insa in alta logica si cu alte semnificatii decat ziua sabatica. Odihna sabatica este o stare de pasivitate a omului dupa activitate; in inteles crestin, odihna este o participare activa la Cina Domnului, o inaintare in indumnezeire. De aceea, noi nu mai suntem sub lege, pazind strict si iudaic ziua sambetei, cu interdictii dintre cele mai absurde, asa cum reiese si din Evanghelii. A venit Hristos sa ne slobozeasca tocmai de astfel de intelesuri sarace si rigoriste ale legii… dar se pare ca avem in noi o tendinta de iudaizare si, desi habar nu avem de intelesul patristic al duminicii si al odihnei, sarim in sus cand vedem o astfel de “inovatie”, care nu e deloc inovatie.

Roman Ortodox in Franta

Desi nu as fi vrut sa lungesc si eu la nesfarsit subiectul cu “Duminica – prima zi a saptamanii”, mai este, pe langa ce s-a spus, un motiv crestinesc pentru care este normal sa fie asa. Si anume ca orice inceput trebuie sa-l avem intru Domnul. Adica ne incepem saptamana ducandu-ne la Sfanta Liturghie, duminica, si de putem ne si impartasim cu Preacuratul Trup si Sfant Sangele Domnului, ca in El si cu El sa ne ducem lucrarea din continuarea saptamanii.

E adevarat ca in DEX duminica e definita ca fiind ultima zi a saptamanii, dar uite ce spune Sfantul Grigorie Teologul : “La fel cum intaia zidire incepe cu Duminica (iar aceasta se vadeste din faptul ca a saptea zi dupa ea este Sambata, fiindca este ziua odihnei dupa lucrare), tot asa cea de-a doua zidire incepe din nou cu aceeasi zi [adica ziua invierii].”

Elena

Din cate stiu eu, in inteles crestin, sambata este ziua in care Domnul s-a odihnit cu trupul in mormant coborand pana la iad si eliberand sufletele dreptilor care asteptau acolo plinirea vremilor si a proorocirilor.
De aceea sambata semnifica si starea in care se gasesc sufletele celor adormiti pana la Judecata de Apoi.

Duminica reprezinta acel prezent continuu in care se vor regasi sufletele dreptilor si cosmosul transfigurat dupa Parusie si Judecata de Apoi, ziua Domnului in care totul este viata si continua desavarsire. Este intr-adevar simbolul celei de-a 8 -a zi ce va sa vie si ce nu va avea sfarsit.

Noi pregustam in fiecare duminica la Sfanta Liturghie din aceasta bucurie a Invierii.

arsenie

Sf Apostol Pavel vorbeste in Epistola catre Evrei (Cap4) de ziua a 8-a. Pe care nu el o defineste astfel ci Sfintii Parinti care au talcuit Epistolele (Sf Ioan Gura de Aur).

4 Căci într’un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: ,,Dumnezeu S’a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.“ 5 Şi aici este zis iarăşi: ,,Nu vor intra în odihna Mea!“ 6 Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s’a vestit întîi vestea buna n’au intrat în ea, din pricina neascultării lor, 7 El hotărăşte din nou o zi: ,,Astăzi,“ -zicînd, în David, după atîta vreme, cum s’a spus mai sus: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!“ 8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n’ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.



Categorii

Comunicate, Data Pastelui (Pascalia), Duminica, Opinii, analize, Pagini Ortodoxe, Polemici, conflicte, zelotism, extremism, provocari, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

44 Commentarii la “DUMINICA ESTE PRIMA ZI A SAPTAMANII: Clarificari istorico-teologice asupra unei modificari aduse calendarului crestin-ortodox pe anul 2011

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Sambata pentru crestini ortodocsi e duminica,mie mi s-ar parea foarte potrivit sa se dea ca zile de odihna duminica si lunea,nu sambata si duminica.
    In Israel zile de odihna sunt vineri si sambata,daca pe iudaisti i-au inselat dracii sa dea asa zilele de odihna atunci de ce intr-o societate crestina sa fie sambata zi de odihna?
    Sa favorizeze iudaismul?
    “Aceasta numita si Sfanta Zi, Una a sambetelor,
    Imparateasa si Doamna,
    Al praznicilor Praznic, si sarbatoare este
    A sarbatorilor.”
    http://www.nistea.com/pastile-invierea/canonul-slujba-invierii-domnului.html

    Iudaismul este o religie pagana,in forma actuala.S-au dus cei de religie iudaica,urmasii lui Sfantul Avraam,care aveau o religie foarte apropiata de crestinism in Egipt si au fost contaminati cu absurditaile religiei pagano-dracesti de acolo.De acolo e ideea cu timpul ciclic,cu Dumnezeu masculin si feminin,cu Dumnezeu care moare si inviaza in fiecare zi (adica cu soarele,Horus) si cine stie cate alte absurditati dracesti etc.
    La crestini ortodocsi Dumnezeu Iisus Hristos a murit cu trupul o singura data acum vreo 2000 de ani si aceasta pentru ca a ingaduit Dansul sa moara,sa aibe moartea putere asupra firii sale umane.Apoi a inviat si si-a inaltat la ceruri firea sa omeneasca.Apoi s-a pogorat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli,si Duhul Sfant de atunci tot lucreaza in lume,Dumnezeu Iisus Hristos in firea sa umana nu mai moare ca si-a facut si firea sa umana fara moarte,etc.

    Eu sincer nu inteleg de ce s-a facut aceasta modificare cu atata tam-tam,si asa timpul nu e ciclic,e liniar.Calendarul civil e o conventie ciclica de masurare a timpului,dar timpul e liniar.

    Macar atat sa se vada din cate binecuvantari stiintifice a dat Duhul Sfant omenirii,ca nu soarele este sursa de viata pe Pamant,cum insela dracii pe cei de religia draceasco-paganeasca egipteneasca,ca s-au gasit vietuitoare in adancul oceanelor care nu vad niciodata lumina.Dumnezeu cel mai deplin s-a revelat de la nasterea lui Dumnezeu Iisus Hristos cu trup,imaginile cu Dumnezeu in chip de soare sunt slabe,ca soarele e impersonal,e pieritor,e lipsit de intelepciune,de blandete,de smerenie,etc.
    Te duci in desert,stai o zi la soare si vezi cam cat este soarele “sursa vietii” :))
    Sau iesi in spatiul cosmic si te expui fara protectie la radiatii la radiatia solara si mori foarte repede.Si asta ne-a aratat Duhul Sfant prin stiinta ca sunt nu stiu cate mecanisme de protectie in fara radiatiei solare a Terrei,a vietii de a creat-o Dumnezeu aci.Acestea lasa din radiatia solara numai cat si ce este folositor pentru intretinerea vietii.
    Sfantul prooroc Ilie a cerut sa vada fata lui Dumnezeu si dorinta i s-a implinit pe Sfantul Munte al Taborului,la Schimbarea la fata a lui Dumnezeu Iisus Hristos.
    Oare nu un inselat de draci iudaist (anume dl Albert Einstein) a scris o scrisoare presedintelui SUA de atunci sa se apuce sa faca arme nucleare,sa aduca radiatiile cele distrugatoare de viata pe aci,pe Terra?
    Daca presedintele SUA de atunci a ascultat de reprezentatii religiei dracesti iudaiste nu iesit bine (acum SUA are un presedinte care nu tolereaza aceasta religie draceasca,iudaismul).
    Iudaismul incalca legile Romaniei ca incita la violenta pe considerente religioase impotriva altora.
    MISA e o secta iudaista,acele invataturi nu sunt hinduse ci iudaiste.

  2. @admin:

    sper sa nu-mi fie luata ca lipsa de modestie, dar cred ca tocmai comentariul meu, care aici lipseste, a fost trimiterea directa la predica pr. Constantin Galeriu, pe care mai apoi voi ati preluat-o in acest articol …

  3. @ Antuza:

    Da, asa este, si iti multumim pentru aceasta indicatie cu adevarat de mare ajutor!

  4. Imi cer iertare pentru ca am insinuat in comentariul anterior ca punerea duminicii ca prima zi saptamanii ar fi un obicei iudaist, este absurda aceasta presupunere.

    Acum am observat ca intr-adevar saptamana bisericeasca incepe Duminica care e si zi de odihna.Dar saptamana bisericeasca din cate se pare si se termina Duminica.
    Spre exemplu Saptamana luminata incepe din noaptea in care se serbeaza Invierea lui Dumnezeu Iisus Hristos si se termina in Duminica Tomii.
    http://ro.orthodoxwiki.org/S%C4%83pt%C4%83m%C3%A2na_luminat%C4%83
    Din cate inteleg Duminica este prima si a opta zi a saptamanii liturgice.

  5. Fratilor,ce se v-a intimpla,daca patronii,vor folosi aceasta confuzie,sa cheme oameniila munca duminica,ca doar duminica este liber data de Patriarhie?
    Doamne,Doamne;

  6. @Geta: Ar fi prima oara cand patronii s-ar folosi de calendarele bisericesti. 🙂 Patronii nu dupa acestea se ghideaza, ci dupa legi, si conform legilor, exista anumite zile libere, acestea fiind sambata si duminica.
    Confuzia ar fi posibila doar daca ar fi anulat statutul de sarbatoare a saptamanii pe care o are duminica; evident ca acest lucru nu se intampla in actualele calendare, fiind scrise la fel ca inainte, cu rosu si cruce rosie. Sa nu ne tulburam fara motiv…

  7. Sambata pentru crestini ortodocsi e duminica,mie mi s-ar parea foarte potrivit sa se dea ca zile de odihna duminica si lunea,nu sambata si duminica.

    Ziua de Duminica incepe de fapt din seara zilei de sambata. La Vecernia de sambata seara, vom vedea ca toate cantarile fac referire la sfintii de a doua zi: praznicul Duminicii a si inceput. Toate zilele incep de seara si se termina tot catre seara (“Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai.”). Deci, pentru a ne pregati cum se cuvine pentru Sarbatoarea Invierii Domnului, este foarte bine sa avem ziua de sambata libera.

  8. În cultul mozaic săptămâna este formată din 7 zile, dintre care a 7-a zi, ziua sabatului (sâmbăta), are o deosebită importanță NUMAI pt. evrei .Sambata nu a fost data de Dumnezeu ca sarbatoare obligatorie pentru toate popoarele lumii (neamurile), ci a randuit-o ca legamant vesnic, NUMAI pentru poporul Sau, Israel….”Sa pazeasca fiii LUI ISRAEL sambata, praznuind ziua odihnei din NEAM IN NEAM , ca un legamant VESNIC” (Ies.31, 16-17).

    Pentru ce a fost data ziua de sabath evreilor? Iata raspunsul destul de clar…” Adu-ti aminte ca ai fost ROB in pamantul Egiptuluisi te-a scos Domnul Dumnezeul tau de acolo, cu mana tare si cu brat inalt , PENRU ACEASTA ti-a poruncit tie Domnul Dumnezeul tau, sa pazesti ziua SAMBETEI” (Deut.5,15).

    Este o ” aducere aminte” A EVREILOR de Robia egipteana , din care Dumnezeu ii scosese pe ISRAELITI poruncindu-le SPRE AMINTIRE sa tina SABATUL ,ca zi de odihna .Sambata este randuita NUMAI pentru evrei, in amintirea iesirii din Egipt -PUNCT. Crestinismul se intemeiaza pe Invierea lui Hristos, nu pe legea lui Moise.

    In cadrul primului Sinod al Bisericii CRESTINE , cel Apostolic (Fap. 15) se hotărăște a fi sărbătorită prima zi a săptămânii, Duminica. Apariția primei zile a săptămânii ca zi de prăznuire pentru creștini este strâns legată atât de Învierea Domnului (Matei 28,1 ; Marcu 16, 2; Luca 24, 1; Ioan 20, 1), cat si de arătarea lui Hristos Apostolilor (Ioan 20, 19-29), călătoria pe drumul spre Emaus (Luca 24, 13-35) cât și de Pogorârea Duhului Sfânt (Fapte 2,1-11) în ziua Cincizecimii .

    Crestinii tin Duminica, este normal, caci in ziua de Duminica s-a intamplat cel mai mare eveniment al crestinatatii -Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Serbarea sambetei a fost numai pentru Vechiul Testament.

    După Invierea lui Hristos nici un creştin nu a ţinut sâmbăta,nu există nici un text biblic care să arate că sâmbăta a mai fost ţinută după aceasta, existând argumente doar pentru ziua Duminicii.

    Odată cu Învierea Domnului, “în prima zi a săptămânii (DUMINICA) ” (Marcu 16 ,9), creştinii (adică cei care au crezut şi cred şi azi că Hristos a înviat din morţi şi El este Dumnezeul şi Mântuitorul nostru) au abandonat ţinerea sâmbetei (sabathul) şi au început să ţină ca zi de odihnă Duminica.

    Duminica era de la inceput tinuta ca zi sfanta de catre crestini, era ziua in care se frangeau painile si se facea Sfanta Liturghie. In toată Biserica “frângerea pâinii ” (Euharistia/Liturghia) era făcută Duminica …” În ziua întâi a săptămânii (DUMINICA) adunându-ne noi să FRANGEM PAINEA , Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii”. (Fapte 20, 7)

    Hristos S-a arătat ucenicilor Săi tot in ziua intai a saptamanii(DUMINICA)…”Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (DUMINICA), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!” (Ioan 20,19).

    Tot duminica se făceau colectele pentru săraci ,acestea fiind făcute după Liturghie, odată cu Agapele (mesele frăţeşti ale dragostei)…”În ziua întâi a săptămânii (DUMINICA) , fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni “(1 Cor. 16, 2)

    Tot în zi de duminică Dumnezeu i-a descoperit Evanghelistului Ioan Apocalipsa…”Am fost în duh în zi de DUMINICA şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă”.(Apoc. 1,10)

    Ziua Duminicii este considerată primă zi a săptămânii în tradiția creștină, după cum reiese și din Biblie ,fiind numită de Sfântul Apostol Barnaba (în Didahii) ziua începutului unei alte lumi.

    Duminica rămâne prima zi din săptămâna liturgică, constituind punctul de referință față de care sunt rănduite slujbele zilnice din cadrul săptămânii.Importanța Duminicii este păstrată astfel ca zi a Învierii Domnului și primă zi a săptămânii liturgice, de fapt subliniind importanța Învierii lui Hristos ca început al nașterii și învierii noastre întru El.

  9. Cei care ţin sâmbăta, nu sunt creştini autentici, pt că nu recunosc valoarea şi noutatea lucrării mântuitoare a lui Hristos.

    Hristos nu a ţinut sabatul(sâmbăta), ci de fiecare dată când a avut ocazia l-a călcat şi a făcut-o “conştient”, spre desfiinţarea acestuia.

    Hristos facea diferite minuni sâmbăta , asta inseamna desfiintarea ei, motiv pentru care iudeii cautau sa-L omoare pentru ca “dezlega sambata” (Ioan 5, 18), sau pentru ca “nu ţine sâmbăta.” (Ioan 9, 16).

    Sambata au fost vindecati: omul cu mana uscata (Matei, 12, 9-14; Marcu, 3, 1-6; Luca, 6, 6-11);
    Femeia cu duhul neputintei (garbova) (Luca, 13, 10-17);
    Bolnavul de idropica (Luca, 14, 1-6);
    Omul cu duhul necurat (Marcu, 1, 21-26; Luca, 4, 31-37);
    Slabanogul bolnav de 38 de ani (Ioan, 5, 1-18) si Orbul din nastere (Ioan, 9, 1-18).

    Trei din aceste vindecari: a omului cu mana uscata, a femeii garbove si a omului cu duh necurat au fost facute nu numai sambata, ci si in sinagoga.

    Cum să le ceara Hristos, ucenicilor săi să tină sâmbăta , dacă El Insusi, nu a tinut-o?

    Evangheliile abundă în exemple unde Iisus era acuzat în mod constant că nu respecta sâmbăta.

    Mantuitorul nu vorbeste niciodata de respectarea Sabatului(sâmbăta), nici chiar tanarului bogat, care voia sa se mantuiasca, nu i-o recomanda…”Stii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.”(Luca 18,20) .

    Precum se vede despre sabat Hristos nu pecizeaza nimic.
    Crestinismul se intemeiaza pe Invierea lui Hristos, nu pe legea lui Moise.

  10. Domnilor mi se pare mie sau in societate cel putin in cea romanesca exista la ora actuala un foarte puternic proces de iudaizare?Despre ziua Duminicii ca sa fie prima din an mai toti ne dam invatati si indraznesc sa spun ca daca ar fi existat atatia expertii in teologie pai sigur ca lumea nu ar mai fi fost asa de impartita intratatea secte si grupari religioase.Dar as avea si eu care nu am fata de atatia expertii atata credinta sa intreb pe baza celui de-al doilea comentariu in care se spune ca doar nu se schimba saptamana dupa Hristos ore acela care a spus acest lucru vrea sa zica ca Hristos se schimba dupa saptamana?Dar va spun ca acelasi Hristos care astazi este schimbat dupa saptamana a spus:”Vai voua cei care opriti tantarul si strecurati camila”sau tot ce a spus si sfantul apostol Pavel”Nu va inselati fratilor Iisus Hristos ieri, azi si in vecii este acelasi. In incheiere Duminica poate fi si este ziua a opta poate fi si este ultima zi a saptamani dar niciodata nu poate fi prima doarece acest lucru produce sminteala dandu-le indreptatire adventistilor si iudeilor care cred ca sambata e ultima zi a saptamanii ceea randuita ptr. ei de Domnul uitand acesti experti in ale teologie care ne spun ca prima zi a saptamanii e Duminica ca Domnul a facut un nou legamant cu noi si ca, conform acestuia toti cei care suntem crestini traitori in Harul Domnului suntem Israelul duhovnicesc a lui Dumnezeu si ca sa nu mai fie nimeni care sa zica cum unii au spus ca sabatul e doar ptr. iudeii a fost si in trecut este si in prezent respectata ziua sambetei si de ceilelalte nemuri nu numai de evrei toti cei care imbratiseaza cultul Mozaic respecta sabatul chiar de nu este evreu.Totusi as vrea sa termin tot cu o intrebare:spus-a Domnul nostru Iisus Hristos iudeilor care il certau ca a vindecat un olog in ziua sambetei:”Oare omul a fost facut pentru sambata sau sambata pentru om?”

  11. @Serghei: Frate, ar fi bine sa stai oleaca si sa gandesti. Nu de alta, dar expertii aia pe care ii iei in deradere sunt ”doar” niste evanghelisti, apostoli, Sfinti Parinti si, mai aproape de noi, un parinte de talia lui Galeriu. Acum, e drept, nu s-au gandit sa va ceara si voua permisiune pentru cele scrise de ei…

    Iar chestia cu adventistii este inepta. Tocmai am dat la spam un mesaj de la un neoprotestant care se chinuia din rasputeri sa demonstreze ca nu e importanta duminica, desi e ziua INVIERII. Deci invierea e importanta si pentru asta nu primesc ei duminica, pentru ceea ce arata Apostolul Pavel – ca s-a instituit o ALTA ZI A ODIHNEI, aceea a INVIERII.

    Acum, de ortodocsi ce sunt unii, crezand ca apara ortodoxia, se baga in aceeasi oala cu adventistii si iudeii…

  12. Ziua Odihnei nu poate fi decat ziua a 7-a, deci Duminica pentru un ortodox crestin, Ziua Domnului. Evanghelia reflecta mentalitatea vremii in care s-a petrecut totul, adica in Vechiul Testament ca si timp istoric. Daca Duminica nu e Ziua a7-a atunci se incalca practic porunca lui Dumnezeu din Decalog.
    …”Şase zile să lucrezi; în ele fă-ţi toate treburile,
    dar ziua a şaptea este odihna Domnului, Dumnezeului tău; în ea să nu faci nici o muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul ce poposeşte la tine,
    fiindcă’n şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într’însele, iar în ziua a şaptea S’a odihnit.
    De aceea a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o”…
    http://www.dervent.ro/biblia.php

  13. Tara arde, si baba…citeste calendarul. 🙁
    Pentru orice crestin care a citit mai mult decat o data Noul Testament e foarte clar ca Hristos a inviat Duminica, in prima zi a saptamanii.
    Altfel, vorbim discutii sau si mai rau, distragem atentia de la lucruri cu adevarat importante.
    Problema zilelor de odihna? De cate ori ne bantuie trandavia toata saptamana si duminica, dupa Sf.Liturghie, nu ne mai vedem capul de atata treaba (fara sa ne ceara aceasta nici un fel de patron).

    admin,
    foarte bine ca ati amintit ca ziua incepe cu seara. Ce bine ar fi daca am merge un pic mai bine pregatiti din punct de vedere duhovnicesc la Sf. Liturghie – nu i-am mai judeca cu atata usurinta pe preoti si ierarhi.

  14. @Teolog:

    Frate, iarta-ne, dar e cam jale daca asta e teologia “ortodoxa” pe care o inveti sau ai invatat-o, sunt lucruri elementare, totusi, fratioare… Ce profesori te-au invatat ca Duminica e Ziua a Saptea, si nu sambata?!! Macar mai schimba citatul, ca toti au venit cu acelasi citat, parca ar fi aparut o noua secta, a sambetistilor ortodocsi… Sau a ortodocsilor de ziua a 7-a. Care nu doar ca nu citesc Sfiintii Parinti, ci nici macar Scripturile cum trebuie. Macar cititi materialele din postare, sau cel putin pe acolo pe unde am subliniat, daca nu aveti timp, inainte sa va repeziti sa va dati cu parerea aiurea, ca e pacat de Dumnezeu sa-I luam in desert invatatura si sa trecem cu ignoranta peste adevarurile banale si fundamentale chiar cand ne ciocnim de ele in fata… Iertare.

  15. Portretul luptătorului la tinereţe – film complet, necenzurat

    Regizat de Constantin Popescu, filmul urmăreşte acţiunile grupului de partizani anticomunişti condus de Ion Gavrilă Ogoranu, fost membru al Fratiilor de Cruce (organizatia de tineret a Miscarii Legionare).
    Cercurile extremist-sioniste au cerut interzicerea filmului pe motiv ca ar promova un personaj legionar. Un film care nu trebuie ratat!

    http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2011/01/02/portretul-luptatorului-la-tinerete-film-complet-necenzurat/

  16. Imi incalc o promisiune, respectata pana acum, de a nu posta comentarii pe bloguri si siteuri din cauza urmatoarei filosofii: CU O NOUA POSTARE/DEZBINAREA-I SI MAI MARE, dar remarc doua lucruri-consecinte ce au rezultat din aceasta “revenire”, brusca, la o stare care exista deja (duminica, pentru crestini, in general, cu oarece exceptii, e prima zi si ultima zi a oricarei saptamani, starea perpetua de Inviere la care ne cheama Hristos mereu, deci care e noutatea?) si anume: dezbinarea si confuzia ce ne-a infierbantat pe toti si, zic eu, fara a face predictii, inevitabilul sfarsit:cresterea importantei sambetei, diminuarea importantei duminicii si, poate, nu inainte de final, aceasta sunday, first day sa devina ziua inchinata lui si nu LUI. Si mi-ar place sa ma insel, dovedindu-mi inca o data umanitatea si nevoia de mantuire, si m-as bucura daca in anul 2673 se vor uita unii peste comentariile noastre si vor trage concluzia ca noi ne-am ratat “apocalipsa”, dar macar ei vor intelege, sper, ca nu anii, zilele, saptamanile sau orele sunt importante pentru Dumnezeu, ci felul in care le folosim noi pentru El. Concluzia, inevitabila, e aceea ca noi le dam importanta exagerata acestor impartiri temporale, create spre ajutorul nostru, si “dusmanii” se folosesc de slabiciunile noastre legate de aceste impartiri pentru a ne dezbina si mai mult. Lasand la o parte teologia, pe care vad ca toata lumea o stapaneste in fel si chip, desi nu vorbirea despre Dumnezeu e ceva, ci vorbirea cu El, as indrazni sa spun ca dupa Inviere nu mai exista alta zi decat ziua intai, adica creatia restaurata si ziua a opta, adica ziua veacului. Deci, despre ce vorbim aici?!

  17. Prima data am citit acest articol, de aici, si m-am bucurat enorm, si am zis ca nu am nimic de adaugat la cuvntul vostru care apara cu multa dragoste si foarte bine documentat noua decizie a patriarhiei asupra revenirii la notarea Duminicii ca ziua I a saptamanii, asa cum au notat-o toti Sf. Parinti.

    Apoi cineva m-a anuntat ca pe Sacciv sunt nedumeriri mari si tot felul de devieri si interpretari pe aceasta tema. Am intervenit acolo cu ce m-am priceput, si pun si aici link, de unde incep commenturile mele, ca poate cate ceva mai este de folos si altora care au oarecare nedumeriri.

    http://saccsiv.wordpress.com/2010/12/29/sfantul-sinod-prima-zi-a-saptamanii-va-fi-duminca-in-calendarul-ortodox/#comment-62815

    Oricum, multumiri si aprecieri deosebite pt tot ce ati scris in acest articol. Daca socotiti ceva de folos din ce am scris acolo, poate e bine de publicat acest link. Si imi pare rau pt ultimul articol de acolo despre voi. Dar nu mai conteaza, oricum nimeni nu ne poate face nici un rau, ci fiecare isi asterne pt viata e dincolo dupa cum socoteste de cuviinta. Cine a avut de inteles ce ati spus, a inteles. Cine nu, sa fie sanatos.

    Ingrid

  18. @Ingrid – Din comentariile tale:

    in ce priveste Duminica, prima zi a saptmanii, cerceteaza calculele pascale din scrierile lui Athanasie cel mare (inclusiv tabelele lui Hippolit), pana la Dionisie exigul, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschin.

    Vei vedea ca fiecare zi a saptamanii are o litera: alfa pt Duminica, beta pt Luni, gama pt marti, delta pt miercuri, epsilon pt joi, sigma pt vineri si zeta pt Sambata! Aceasta este numerotarea corecta, patristica a zilelor saptamanii. …

    atat in calendarul grecesc cat si in cel sarbesc prima zi a saptamanii este Duminica! Despre cel rusesc nu stiu, ar trebui verificat.

    Ai aici cateva pagini scanate din calendarul grecesc ortodox (stil nou) pt 2009, cumparat de mine.

    http://dl.transfer.ro/transfer_ro-02jan-bbfc14f2d236d4e.zip

    Iar de aici se pot downloada calendarele catolice si greco-catolice pt 2010: nu au nici un fel de demarcatie pt saptamani.

    http://www.pastoratie.ro/index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=29&Itemid=112

    “Daca luni e prima zi a saptamanii, atunci ultima e sambata.” Luni n-a fost niciodata prima zi a saptamanii, ci DUMINICA ESTE PRIMA ZI A SAPTAMANII SI IN ACELASI TIMP ZIUA A OPTA! NICIODATA NU A FOST DUMINICA ZIUA A SAPTEA, IAR NUMEROTAREA AIURITA CU DUMINICA ULTIMA ZI ZAPACEA PE CRESTINII CARORA ADVENTISTII LE ARGUMENTAU CA SAMBATA ESTE ZIUA A SAPTEA. NU STIAU SA-I COMBATA CU MARTURISIREA ADEVARULUI: DE CE PRAZNUIM ZIUA I A SAPTAMANII, SAU ZIUA A OPTA SI NU PE A SAPTEA.

    Daca citim spre ex. comment patristice la Apocalipsa 17, 11, vom vedea ca la Sf Parinti “al optulea” sunt cei ai Invierii, cei ce praznuiesc ziua de odihna dupa sabatul iudaic, respectiv Praznicul anual al Invierii dupa iudei,

    Iar fiara, desi se lauda ca ar fi a invierii, sau “al optulea”, este dintre cei ce praznuiesc cu iudeii, in timpul al saptelea, si praznicul anual inainte de pastile iudeilor, sau odata cu iudeii, “si merge spre pieire” (Apoc 17, 11)…

    Iata de la Sf. Vasile cateva cuvinte:

    “facem rugaciuni stand in picioare in zi de Duminica dar nu cunoastem toti motivul. Facem aceasta nu numai pt a ne reaminti prin aceasta pozitie in ziua invierii de harul care ni s-a dat, de faptul ca am inviat impreuna cu Hristos si ca trebuie sa privim catre cele de sus – ci si pt ca aceasta zi pare sa fie chip al veacului viitor. De aceea, desi este INCEPUTUL ZILELOR SAPTAMANII, nu a fost numita de Moise prima, ci una. pt ca zice Scriptura s-a facut seara si s-a facut dimineata, zi una, ca si cum aceeasi zi avea sa aiba loc de mai multe ori. Aceasta zi este UNA SI IN ACELASI TIMP A OPTA si simbolizeaza pe acea cu adevarat una si a opta zi la care s-a referit Psalmistul in unele suprascrieri ale psalmilor (este vb de Ps 6 si Ps 12/11-LXX, care au coment patr extraordinare cu privire la supratitlurile “pt al optulea, pt sfarsit”); este starea care se va arata dupa acest timp, ziua cea fara de sfarsit, care nu cunoaste seara nici a doua zi, acel veac netrecator si fara de sfarsit. Prin urmare, Biserica isi invata fii sa se roage in aceasta zi stand in picioare, pt ca prin continua amintire a vietii celei fara de sfarsit, sa nu neglijeze merindele necesare in vederea mutarii.”

    Toti Sf Parinti nu au identificat niciodata ziua Duminicii cu sabatul vechitestamentar, cu ziua sambetei, pt ca Domnul Dumnezeu ne-a randuit “o alta zi de odihna” (Evr. 4, 4-10)!

  19. Da unii sustin ca daca Lunea ar fi prima zi a saptamanii s-ar indreptati evrei desi nu stiu dupa ce calcule o iau ptr ca indiferet cum o dai sambata e intotdeuna inaintea Duminici si deci nu are cum sa ajunga ultima daca e prima Lunea.Da confuzie si tulburare asa se caracterizeaza credinta azi dar sa nu uitam crestinilor tulburarea e hrana antihristului.iar Duhul care aduce Pacea SI Linistea este cel de la Dumnezeu.In schimb daca Duminica e prima a saptamani sambata nu e ultima zi ci a seaptea zi oarecare ptr noi crestini adica una fara importanta care serbam ziua a opta adica Duminica ziua vesniciei dupa cum intr-adevar spuneau sfinti Moise ca este una din mai multe si Sfantul Vasile cel Mare.

  20. Toti Sf Parinti nu au identificat niciodata ziua Duminicii cu sabatul vechitestamentar, cu ziua sambetei, pt ca Domnul Dumnezeu ne-a randuit “o alta zi de odihna” (Evr. 4, 4-10)!

    Intr-adevar, asa este, chiar daca in Canonul Invierii, facere a Sf. Ioan Damaschin, cantarea a VIII-a suna astfel:
    Aceasta numita si Sfanta Zi, Una a sambetelor (tradus si “cea dintai a saptamanii”),
    Imparateasa si Doamna,
    Al praznicilor Praznic, si sarbatoare este
    A sarbatorilor.
    Intru care binecuvantam pe Hristos in veci.

    Niciodata nu au identificat ziua Dumincii cu sabatul vechitestamentar, ci l-au transfigurat pe acesta in Duminica, sarbatoarea bucuriei de-a pururi intru Domnul. Nu mai este vorba de un repaus fizic menit sa te recupereze dupa oboseala lucrarii de peste zi, ci de odihna bucuriei intru Domnul. Prin Duminca, Ziua Invierii, cea Una a sambetelor si cea dintai a saptamanii, isi capata sabatul adevaratul sau inteles duhovnicesc. Inca o data, se vadeste cuvantul Ap. Pavel, care spunea ca Legea are umbra bunurilor viitoare, iar nu insusi chipul lucrurilor. Dupa cum Noul Testament nu strica Legea, ci o plineste, in acelasi fel Duminica este urmatoare si desavarsitoare a sambetei. Intelesul trupesc lasa loc asfel intelesului duhovnicesc.

  21. Superb explicat.

    Este “una” a “sambetelor”,

    pt ca “sambata” se refera la cele 7 zile a saptamanii, Sf.Ioan Damaschin era sirian, si in ebr si siriaca, saptamana si sabatul poarta acelasi nume. Traduci cum vrei.

    respectiv “una” pt ca doar prima, doar Duminica este numita de Moise “zi una”, pt a indica unicitatea si continuitatea timpului veacului viitor, (sau ziua neinserata), pe care-l simbolizeaza: “In chip propriu si natural ziua intaia a fost numita “una” pt a arata unicitatea veacului. […]Scriptura cunoaste si ziua cea neinserata cea continua, cea fara de sfarsit pe care psalmistul a numit-o “a opta” (Ps 6, Ps 12/11) pentru ca se afla in afara acestui timp saptamanal. Incat fie de zici zi, fie de zici “zi”, fie de zici “veac” vei exprima aceeasi idee. Daca ai numi “zi” starea aceea, una este si nu multe, iar daca ai numi-o “veac”, unul este, si nu multe. Asadar Scriptura, ca sa duca mintea noastra spre viata ce va sa fie, a numit “una” icoana veacului, parga zilelor, pe cea de o varsta cu lumina, Sf. Duminica, cea cinstita cu Invierea Domnului.” (Sf. Vasile cel Mare, omil. Hexaim. p 96).
    (textul citat in cealalta postare este din “Despre Duhul Sfant”)

    Aici se poate verifica Sf. Athanasie cel Mare. El numeste zilele saptamanii “zei”: zei 1 = Duminica, zei 2 =luni, etc. Ca numele planetelor erau si nume de zei. Iar latinii numeau Feria I, Feria II, feria III…sau simplu I, II, III, IV… Textul exista in siriaca si latina, aici e traducerea in engleza.
    http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf204.xxv.iii.ii.html

    Iar pt restul Sf. Parinti pana la Ioan Damaschin P.G. 19. Nu stiu traduceri pe net.

  22. Fratilor,ce atata vorba? Ziua Invierii e Duminica. E prima zi a saptamanii. Ce ne pasa noua ce fac iudeii sau adventistii? Ati uitat ca in comunism mergeam la scoala sau la lucru sambata?:)) Taranii nostri si in prezent lucreaza samabata, daca nu-i sarbatoare… Iar Duminica, ziua Invierii, ziua intai a saptamanii e (si) zi de odihna (dupa ce, bineinteles,am fost la Sfanta Liturghie). Doamne ajuta!

  23. Eu cred ca Sfantul Ioan Damaschinul zice de Ziua invierii ca e cea mai mare din toate sambetele si aceasta e invatatura duhovniceasca,noi ne impartasim de Ziua invierii,din Invierea lui Dumnezeu Iisus Hristos in masura in care inviem si noi din viata pacatoasa,si atunci ajungem la “Sambata sambetelor” indiferent in ce zi a se intampla aceasta.
    Adica nu stiu daca se refera neaparat la a considera o zi din saptamana mai intai decat toate zilele.
    Iata ce zice parintele Cleopa,despre Sambetele sambetelor:
    “Iar treapta a treia a urcusului, adică a înăltării sufletului pe treapta cea mai de sus, se numeste în Scriptură sâmbetele sâmbetelor. Cel ce a păsit pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc, nu mai are nevoie de trepte. Nu mai are nevoie să vadă frumusetea cea de aici, ca să se suie cu mintea la frumusetea cea de sus, sau să audă o cântare de aici, ca să se ducă la cântarea cea de sus, sau să miroasă ceva frumos aici, ca să gândească la mireasma Raiului.
    Cel care a ajuns, cu darul lui Iisus Hristos, pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc, a devenit un dumnezeu după dar. El are îndumnezeirea cea după dar sau teologia mistică, adică are comuniune nemijlocită cu Dumnezeu, nu mai are nevoie de treapta zidirii. În el trăieste Hristos precum grăieste Apostolul Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieste în mine, sau cum spune în altă parte: asadar, noi avem mintea lui Hristos. Pavel, când a zis că are mintea lui Hristos, trăia în Hristos si Hristos trăia într-însul si deci nu mai vorbea mintea sa, ci mintea lui Hristos.
    Un asemenea om este pe treapta cea mai de sus, pe cea de a treia treaptă a urcusului duhovnicesc, de care foarte putini crestini si foarte rar se mai învrednicesc în zilele noastre – este fiul lui Dumnezeu după dar. Ei au ajuns ziua a opta, cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul: “Ziua a opta după Scripturi, este egală cu treapta a treia a urcusului duhovnicesc”. Ea se mai numeste si sâmbetele sâmbetelor.
    Sâmbetele sâmbetelor este odihna duhovnicească a sufletului rational, care părăseste chiar si lucrarea cea după fire a simturilor si îsi întoarce mintea sa chiar si de la cugetările cele mai duhovnicesti din zidiri. Prin ce? Prin extazul dragostei, care leagă mintea cu totul numai de Dumnezeu în noianul dragostei”. Acela nu mai stie nimic, decât să-L iubească pe Dumnezeu. Unul ca acela ajunge ca Sfântul Antonie cel Mare, care zicea: “Nu mă mai tem de Dumnezeu!” Si l-a întrebat cineva: “Dar de ce?” “Pentru că Îl iubesc!”
    Simtind dragostea lui Hristos în inima lui, nu se mai temea nici de moarte, nici de foame, nici de sete, nici de osteneală, nici de ocară, nici de batjocură. Dar de ce? Pentru că trăia în Hristos si Hristos trăia în el si era foarte convins că fără voia lui Dumnezeu nu i se va întâmpla nimic. Asa este omul care s-a înăltat cu sufletul pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc.”
    (din Ne vorbeste parintele Cleopa,volumul 8,”Treptele urcusului duhovnicesc sau “Inaltarea la cer” http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou33.htm ).

  24. Alte argumente aduse pe un forum:

    > Si daca este sa discutam teologic, sa ne reamintim ca perioada liturgica cea mai lunga este a Octoihului, cand saptamana incepe cu luni. Ce o sa facem, o sa schimbam si Octoihul?
    >
    > Pr. Vasile

    Pai argumentul nu tine, caci Triodul incepe cu Duminica Vamesului si a Fariseului, iar Penticostarul incepe cu Duminica Invierii Domnului si se termina cu Duminica Tuturor Sfintilor, seminificand perioada bucuriei duhovnicesti.

    Doar Octoihul incepe luni, caci bucuria (Penticostarul) o incepi cu bucurie si o termini cu bucurie, iar Duminicile Octoihului se refera la faptele si minunile Mantuitorului, avand un caracter catehetic.

    Calendarele Patriarhiilor Alexandriei si Antiohiei incep si ele saptamanile cu Duminica, ca si Patriarhia Ierusalimului.

    Doar la UE, la NATO, la comunisti si la eretici saptamana incepe luni, conform cerintelor ISO. Va pot da linkuri la calendarele UE, ca la eretici am dat si pe cele ale comunistilor le stim cu totii.

    Interesant sa ne uitam si la celelalte patriarhii:

    In Imerologhionul Patriarhiei Ierusalimului saptamanile incep cu Duminica. Vezi link (la pagina 42): http://www.jerusalem-patriarchate.info/gr/downloads/imerologio_2011.pdf

  25. Da, am fost anuntata si de ce zice par. Vasile cu Octoihul sau, dar nu stiu ce editie are…..

    Eu am raspuns asa:
    “Nu stiu ce octoih are stimabilul, dar octoihul meu, downloadat de pe net incepe Sambata seara, cu vecernia, adica de la vecernia Duminicii.
    Uite, raspunde tu, si da linkul acesta, sa downloadeze toti cartile liturgice: de aici, de la man. Stavropoleos din Buc.

    http://www.stavropoleos.ro/webpage.php?id=11&page_id=41&parent_id=39

  26. Iar legat de sambata sambetelor, e drept ca exista interpretarea aceasta patristica, in sensul ca Duminica, prima zi devine odihna cea adevarata, binecuvantata si sfintita, sambata cea adevarata, nu in sensul ca ar inceta sa fie prima, sau a opta, ci in sensul de implinire a celor scrise despre sambata: odihna, binecuvantare si sfintire.

    Dar prin “una a sambetelor” nu mi s-a parut ca se refera la acest superlativ (desi e posibil), ci precum explica Sf Vasile la hexaimeron: “sau mai adevarata este explicatia transmisa in cuvintele cele de taina ca Dumnezeu, Cel ce a facut timpul, a pus masuri si semne: durata zilelor; si masurand timpul cu saptamana, porunceste ca saptamana sa se invarta mereu in ea insasi pt a numara miscarea timpului; iar pe saptamana sa o implineasca “ziua cea una” intorcandu-se spre ea insasi de sapte ori…..”

    si restul, ca sunt mai multe talcuiri aici, pg. 95

    http://www.scribd.com/doc/32163653/PSB-17-Sfantul-Vasile-Cel-Mare-Scrieri-I-Omilii-La-Hexaemeron-Omilii-La-Psalmi-Omilii-Si-Cuvantari

  27. Eu vad fenomenul in contextul ecumenismului . Se clarifica termeni , pozitii . Nu vreau sa intru prea mult in detalii pt. ca sunt destule bloguri care vb. despre sincretismul religios sau diferitele comisii de dialog care urmaresc mai mult sau mai putin politicile globale .Ma bucura aceste limpeziri din calendar si pt. ca se inlatura astfel speculatiile unor membrii ai comunitatii adventiste din Romania care tineau adevarate prelegeri savante credinciosilor ortodocsi despre “cat de gresit” este sa “tii” duminica . In conditiile in care insisi evreii se pare ca afirma ca nu este obligatoriu ca ne-evreii sa respecte Sabatul .

    P.S Iata un detaliu interesant pt. cei care vor sa se creada mai catolici decat Papa . Am avut curiozitatea sa citesc direct de la sursa despre Sabat .

    ” Conform prescriptiilor iudaice, persoanele de alta confesiune decat cea mozaica nu au obligatia de a respecta Shabatul, ci doar Cele Sapte Legi Noahice. Mai multe detalii despre subiect aici si aici. ”
    (sursa : http://www.dvartora.ro/raspunsuri/identitate-iudaica/relatii-evrei-neevrei/2989-ce-parere-aveti-despre-bisericile-crestine-care-serbeaza-shabbatul.html )

    Interesant nu-i asa ?

    Doamne ajuta !

  28. Nu stiu ce sa zic. Orice schimbare buna, incepe treptat. Oamenii se instiinteaza despre ea, nu? Nu incepem asa dintr-odata. Cel putin asta nu da o impresie buna deloc.
    Pe de alta parte, calendarul tuturor Bisericilor Ortodoxe n-ar trebui sa coincida? Sau coincide? Bisericile Ortodoxe n-ar trebui sa fie unitare, in astfel de lucruri? Care e parerea altor Biserici de asa ceva?
    Ca sa fiu sincer, am fost speriat la inceput. Ce poate fi si asta? m-am gandit.
    Dupa ce m-am linistit, mai degraba o cred ca un fel de initiativa de a evreilor sionisti poate, in general evreilor, de a aduna lumea la standardele lor. Ca am mai tot observat tot felul de initiative ale lor de a face asa ceva in stiinta: despre Creatie, creationism, am citit un articol pe un site, ro-sf, cum ca ei ar zice ca noi suntem de fapt un univers tridimensional, creat de undeva dinafara, o teorie bazata pe ceva fizica cuantica, nici nu mai tin minte amanuntele; sau alta chestie, cica, tot astazi am observat, pe youtube, o stire de realitatea cum ca s-au descoperit niste oseminte in Mesopotamia, vechi de 400 de mii de ani, iar omul se presupune ca a aparut acum 200 de mii de ani,in fine; de niste evrei, dar cica nu erau siguri daca osemintele erau chiar asa de vechi sau nu.
    Articolul vostru l-am tot citit de vreo 2 ori, si o sa-l mai citesc ca sa ma lamuresc.

  29. @ xanixade:

    Reciteste si comentariile anterioare, te rugam si cred ca vei gasi si raspunsurile deja date la supozitiile fratiei tale.

  30. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Unde greseste Parintele Mihai Valica si cum e folosit de altii PRETEXTUL zilei Duminicii din calendar pentru a mai crea un scandal diversionist. EXPLICATII SUPLIMENTARE DIN SFINTII PARINTI DESPRE SEMNIFICATIA ORTODOXA A DUMIN
  31. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Unde greseste Parintele Mihai Valica si cum e folosit de altii PRETEXTUL zilei Duminicii din calendar pentru a mai crea un scandal diversionist. EXPLICATII SUPLIMENTARE DIN SFINTII PARINTI DESPRE SEMNIFICATIA ORTODOXA A DUMIN
  32. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Unde greseste Parintele Mihai Valica si cum e folosit de altii PRETEXTUL zilei Duminicii din calendar pentru a mai crea un scandal diversionist. EXPLICATII SUPLIMENTARE DIN SFINTII PARINTI DESPRE SEMNIFICATIA ORTODOXA A DUMIN
  33. Saptamana ortodoxa a fost intotdeauna format din sapte zile, iar prima zi Duminica.
    In limba greaca, denumirile zilelor saptamanii vin de la ordinea lor in saptamana.
    Luni este a doua zi, marti a treia, miercuri a patra, joi a cincea. Celelalte zile au denumiri care nu tin de ordine.
    In bisericile ortodoxe greaca, antiohiana, alexandrina sambata este a saptea zi a saptamanii.
    Duminica a fost introdusa ca a saptea zi a saptamanii de catre comunisti.
    Lenin voia sa schimbe societatea in mod drastic. Pentru aceasta, a facut mai intai saptamana de cinci zile. Apoi comunistii au facut-o de sase zile.
    Vezi likurile urmatoare:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_calendar
    http://history1900s.about.com/od/1920s/a/sovietcalendar.htm
    Se vede clar cum in calendarul rusesc din 1930 duminica (Воскресенье in rusa) este prima zi a saptamanii:
    http://en.wikipedia.org/wiki/File:Soviet_calendar_1930_color.jpg

    In 1940 s-a revenit la saptamana de sapte zile, insa duminica a devenit a saptea zi a saptamanii. Vezi:
    http://www.cyberussr.com/rus/uk-trud-e.html

    “2. Transfer work in all state, cooperative, and social enterprises from a six-day to a seven-day week, considering the seventh day of the week — Sunday — a day of rest.”

    Dupa 1945 a fost impus acest calendar si la noi si in celelalte tari comuniste.

  34. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Duminica a fost dintotdeauna si este prima zi a saptamanii si in calendarele din Sfantul Munte, si in cele vechi. NOI DOVEZI SI ULTIME RASPUNSURI (numai pentru cei care cauta sincer adevarul si nu se impotrivesc evidentei)
  35. Pingback: Razboi întru Cuvânt » DUMINICA, dezbatuta la Bruxelles
  36. Pingback: Duminica a fost dintotdeauna si este prima zi a saptamanii si in calendarele din Sfantul Munte, si in cele vechi. NOI DOVEZI SI ULTIME RASPUNSURI (numai pentru cei care cauta sincer adevarul si nu se impotrivesc evidentei)
  37. am invatat la religie anul acesta(sunt clasa a 5-a) ca duminica este prima zi din saptamana pt ca fiecare saptamana mai intai te odihnesti,iar apoi muncesti!!!!

  38. @Daniela F:

    Bravo. 🙂

  39. Pingback: PARINTELE MIHAIL STANCIU: Lamuriri cu privire la NOUL LITURGHIER (2012) si dezmintirea unor zvonuri. NU S-A SCOS ECTENIA CATEHUMENILOR, NU S-AU SCURTAT SLUJBELE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare