PATRIARHUL DANIEL REVINE CU PRECIZARI DESPRE REGULA IMPARTASIRII, dar PRECEDENTUL “LINGURITELOR PERSONALE” ESTE CREAT, in numele grijii pentru “cei mai slabi in credinta”/ PS IGNATIE: “Biserica se conduce nu prin comunicate, ci prin cuvinte pastorale asumate”/ REACTII, ATITUDINI, CLARIFICARI si MARTURII din partea corpului eclesial viu in privinta SMINTELII create de primul comunicat al PATRIARHIEI si a relatiei dintre SFINTELE TAINE – LINGURITA – BOLNAVI – IGIENA

29-02-2020 30 minute Sublinieri

“Impartasania nu e un bufet suedez in care fiecare se serveste după cum pofteste”

Cuvânt pastoral pentru întărirea în credinţă şi în comuniune euharistică – Patriarhul Daniel

Comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române din 27 februarie 2020 a apărut în contextul unei mediatizări excesive a epidemiei provocate de Coronavirus (Covid – 19) şi al unor solicitări din partea unor instituţii de stat ca Biserica să ia măsuri pentru prevenirea răspândirii virusului respectiv şi pentru diminuarea temerii populaţiei în faţa acestui fenomen.

Din acest motiv, comunicatul respectiv avea în vedere mai ales pe cei care se tem prea mult de îmbolnăvire când sărută sfintele icoane sau când se împărtăşesc din acelaşi Sfânt Potir euharistic, preotul folosind o linguriţă comună.

Această atenţie acordată îndeosebi celor „mai slabi în credinţă (cf. Romani 14, 1) a produs însă teamă în altă parte, mai precis în rândul unor clerici şi credincioşi care consideră că o măsură excepţională şi temporară (iconomie), în favoarea celor mai fricoşi şi mai slabi în credinţă, se poate transforma într-o nouă regulă liturgică de împărtăşire euharistică a tuturor credincioşilor.

Pentru a depăşi polarizări şi polemici care slăbesc unitatea ortodoxă, trebuie evitate judecăţile pripite şi trebuie să reafirmăm cu tărie credinţa ortodoxă că Sfânta Euharistie nu este şi nu poate fi niciodată izvor de îmbolnăvire şi de moarte, ci izvor de viaţă nouă în Hristos, de iertare a păcatelor, de vindecare a sufletului şi a trupului.

De aceea, la strană se cântă în timpul împărtăşirii credincioşilor: „Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi”.

Prin urmare, regula împărtăşirii clericilor şi credincioşilor din acelaşi Sfânt Potir rămâne neschimbată, iar preoţii vor explica tuturor credincioşilor că această împărtăşire nu a fost vreodată pentru cineva şi nici pentru ei nu va fi un pericol.

Iar credincioşii, care au totuşi teamă de a se împărtăşi din acelaşi Sfânt Potir cu aceeaşi linguriţă, vor cere sfatul preotului duhovnic spre a se întări în credinţă şi a spori în comuniune bisericească.

De asemenea, în cazul sărutării sfintelor icoane, credincioşii care au o credinţă vie şi puternică nu se tem că se vor îmbolnăvi, ci se bucură de rugăciunea şi binecuvântarea Sfinţilor zugrăviţi pe icoane.

Întrucât credinţa uneşte libertatea cu iubirea, prin credinţă se exprimă în mod liber iubirea oamenilor faţă de Dumnezeu şi faţă de Sfinţii Lui.

Din acest motiv, credincioşii ortodocşi sărută sfintele icoane şi se împărtăşesc din Sfântul Potir în mod liber, nu pentru că ar fi obligaţi de cineva să facă aceasta.

Prin urmare, slujitorii Sfintelor Altare vor îndemna pe toţi credincioşii să se întărească în credinţă şi să cultive comuniunea euharistică în Biserică, pentru a dobândi mântuirea, prin unirea cu Hristos-Domnul, Izvorul vieţii veşnice (cf. Ioan 11, 25).

Dorim tuturor slujitorilor Sfintelor Altare şi tuturor credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române sănătate şi mântuire, precum şi mult ajutor de la Dumnezeu în timpul Postului Sfintelor Paşti, ca înaintare spre lumina şi bucuria Învierii!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române 

***

Episcopia Hușilor

PS Ignatie pe Instagram: Întotdeauna am și voi avea încredere neștirbită în discernământul Patriarhului nostru. Încă o dată ni se dovedește, cu asupra de măsură, că Biserica se conduce nu prin comunicate, ci prin cuvinte pastorale asumate. Fără a mă poziționa în ipostaza evaluatorului, ceea ce nu mi se cuvine, Patriarhul nostru a acționat cu instinct și delicatețe pastorală impecabile. Acum s-a stins focul. A plecat fumul, care pe unii i-a înecat. Important este să ne vedem de post, rugăciune intensă și împărtășanie conștientă “cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”, așa cum suntem îndemnați în Liturghie.

***

Pr. Radu Preda:

După exonerarea Mitropolitului Corneanu, comunicatul de ieri este cea mai mare gafă teologică a BOR din ultimii 30 ani.

*

Cine s-a poticnit la Colectiv, suflă acum în linguriță.

*

Fundamental: în vreme de molimă nu negociezi principiile. Dimpotrivă.

***

O problemă falsă

Cum se știe (dar se uită), orice criză este o șansă. Iată, în pragul Postului Mare vorbim despre țesătura euharistică a Bisericii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Adică discutăm, ne informăm, adâncim sensul comunitar al credinței: de ce și cum mergem la biserică, în ce constă practica noastră religioasă, care sunt resorturile identitare etc. Ocazie de catehizare mai mult decât binevenită și necesară.

Desigur, problema serioasă legată de virus, trebuie abordată pe măsură: calm și pragmatic. Sfânta Împărtășanie se poate primi și fără contact nemijlocit, adică fără să atingi lingurița. Nu aceasta este problema. Mai precis: este o problemă falsă pusă în circulație de persoane care oricum nu calcă pe la Sfânta Liturghie. Așadar, să ne revenim în fire.

Important este ca Patriarhia să comunice coerent, adică să nu dea semne de intimidare și nici să îi abandoneze pe cei care îi apără propozițiile de credință. Pe marginea riscului epidemic, conștiința eclesială a vorbit zilele acestea prin vocea Episcopului Siluan de la Roma și prin cea a dlui Vasile Bănescu de la București. La obiect, fără exagerări.

Cineva, tot din grijă pastorală, a vrut însă să vină mai mult în întâmpinarea criticilor (pe care nu îi convertește astfel, ci dimpotrivă, le confirmi paușal atitudinea antibisericească) și a generat textul de ieri. Acesta trebuie amendat scurt, precizând că absolut nimic din practica ortodoxă nu este negociat, pus în chestiune sau modificat.

Reacțiile corpului eclesial au fost, de regulă, coerente și, veste bună, au demonstrat, precum au făcut-o și la Referendum, că suntem o Biserică vie, că avem frați și surori de credință în mod real preocupați de ceea ce sunt, de ceea ce cred și, iarăși: pregătire pentru Sfintele Paști, că nu le este indiferentă “biografia” sufletului lor. Aceasta este cea mai mare mângâiere și o încurajare pentru noi, preoții, în vacarmul de isterie, politicianism, negoț și prostie.

Sus să avem inimile!

***

Cornelius Florin:

Caramitru strigă victorie. Și aș zice că nu el strigă victorie. Unul mai din vechime și mai de la subsol. Se bucură că a îndepărtat oamenii de la împărtășanie.

***

Părintele Savatie Baștovoi:

Cînd un ofițer de poliție cere cu umilință Patriarhiei să dea fiecăruia liber la propria linguriță pentru împărtășanie, pentru a fi mai aproape de popor, este tot una cum ar cere un popă de țară Ministerului de Interne să elibereze doritorilor cîte un pistol încărcat pentru că la televizor arată că s-au înmulțit golanii.

Explic:

1. Împărtășania nu este un lucru comun, adică nu intră cine vrea, scoate lingura din buzunar și se împărtășește. Nu e un bufet suedez în care fiecare se servește după cum poftește. La împărtășanie omul ajunge după spovedanie, adică preotul știe pe cine împărtășește, știe și dacă e bolnav. E un lucru de mare responsabilitate împărtășania, iar pentru un polițist aș zice că e chiar mai ceva decît a-i pierde gloanțe din dotare. Deci nu poate un om infectat să intre chiar așa direct la potir. Credincioșii ei înșiși se opresc de la împărtășanie dacă au stări rele, de pildă de vomă, pentru a nu vomita sfintele taine. E un lucru cît se poate de cinstit să admiți că în altar nu stau căpcăuni și la împărtășit nu vin maniaci puși să-i contamineze pe ceilalți. Credincioșii se împărtășesc cu Hristos și orice gînd rău și ascuns nu își are locul în această taină mare.

2. Preoții și diaconii se împărtășesc în altar fără linguriță, sorbind Sfîntul Sînge direct din potir. Probabilitatea ca cineva din ei să fie purtător de virus este la fel de mare ca și în cazul oricărui credincios. Unele potire au zeci și poate sute de ani și niciodată nu au fost spălate cu altceva decît apă călduță. Deci fiecare preot și patriarhul însuși, care, mai ales el, slujește în sobor, se împărtășesc din același potir, bînd Sfîntul Sînge după sute de guri. Credeți că e cazul ca fiecare popă și diacon să vină cu potirul lui de acasă?

3. Biserica are rînduială de afierosire a vaselor de slujbă, adică și a linguriței tot. Sfintele vase se sfințesc prin atigerea Sfîntului Trup și sînge. O linguriță înmuiată în Sîngele Domnului nu mai este un obiect casnic bun de pus în mașina de spălat vase, ci este un obiect liturgic care trebuie să rămînă în altar.

4. Biserica are rînduiala împărtășirii bolnavilor. Orice fel de bolnavi. De ciumă, de holeră, de TBC. După bolnav preotul linge lingurița, spală potirul cu apă călduță și bea tot, pînă la ultimul strop, de multe ori clătind potirul. Asta pentru că noi ne împărtășim cu foc cu adevărat, iar focul, după cum se știe, arde tot, chiar și virușii.

5. Să admitem că nu vorbim despre himere, că nu prevenim o năvală de viruși mediatici, ci avem de împărtăși o sută de credincioși infectați cu acest fermecat Corona virus. Ce face preotul, îi împărtășește sau o ia la fugă?

Concluzie: De asta a fi preot nu e tot una cu a fi polițist, că preotul se bagă în foc și acolo unde polițistul își ia măsuri de precauție.

Taina Sfintei împărtășanii trebuie să rămînă în altar. Discutarea ei în public, cu excepția dorinței de a-L slăvi pe Hristos și a descoperi marea Lui iubire, este un lucru nepotrivit.

Acum, liniștiți-vă. Nu s-a întîmplat nimic.

***

Cristi Șelaru/ Stiri pe surse: Adevărul despre decizia Bisericii

Patriarhia Română a decis, la mai puțin de câteva ore de la depistarea primului caz de coronavirus pe teritoriul țării, să ia câteva măsuri fără precedent în istoria sa. Astfel, credincioșii care manifestă simptome de orice fel de gripă sunt sfătuiți să nu meargă la biserică, să evite sărutarea icoanelor din biserici și permite administrarea Sfintei Împărtășanii cu lingurițe aduse de acasă.

Desigur, așa cum este în orice decizie luată de Biserică, reacțiile sunt pro și contra. Credincioși și preoți au ales să găsească partea negativă din comunicatul emis de Biroul de Presă al Patriahiei Române, fără să încerce să caute adevărul.

Ca orice hotărâre omenească, și aceasta este supusă greșelii, dar trebuie să ne raportăm și la situația actualelor timpuri. Epidemia de coronavirus, deși nu este cea mai gravă din istorie, este una care a produs, până acum, aproape 3.000 de morți, iar hosul creat în societăți, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, pare să fie unul istoric. Un exemplu în acest sens este ceea ce s-a întâmplat înainte de confirmarea primului caz în România, când zeci de mii de oameni au luat, la propriu, cu asalt magazinele, și au golit rafturile cu produse neperisabile.

Comunicatul Patriarhiei Române este dedicat tuturor credincioșilor ortodocși, dar, mai cu seamă, celor ”slabi în credință”, pentru că Biserica are grijă de toți oamenii săi și încearcă întărirea celor care au, din diverse motive, slăbiciuni.

STIRIPESURSE.RO a stat de vorbă cu preotul Patriciu Vlaicu, conferențiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, doctor în Drept canonic, în încercarea de a răspunde la cât mai multe dintre întrebările credincioșilor apărute după decizia Patriarhiei.

[…]… citeste la sursa

***

Buturugă Anghel:

 Părintele Patriciu Vlaicu, pe care de altfel îl urmăresc cu interes și pentru care am toată stima, a spus celor de la știripesurse „adevărul” despre „decizia Bisericii” legată de Euharistie și cinstirea icoanelor.

Practic, esența argumentului său, este că lingurița nu este un mijloc canonic, obligatoriu, de administrare a Sfintei Împărtășanii. Dar părinte, problema NU este LINGURIȚA, ci Euharistia. Despre Sfânta Împărtășanie și termenii în care se discută în comunicat. Anume, că ea se pregătește și se administrează în condiții de „igienizare totală.” Cu toată bunăvoința, dar asta e o gândire profană spre hulitoare. Adică liniștești lumea nu explicându-i că e vorba de Însuși Trupul și Sângele Mântuitorului, ci asupra igienei în care este invocat Duhul Sfânt în epicleză. Chiar nu sesizează nimeni absurdul, ridicolul formulării? Ca să nu mai zic că e și o afirmație FALSĂ. Pentru că nici potirul, nici lingurița, NU SUNT IGIENIZATE. Și așa e și normal să fie.

Așadar, ceea ce face părintele Vlaicu este să abată atenția de la comunicatul propriu-zis (prea prost formulat ca să-l apere în afirmațiile sale concrete) și să centreze discuția pe canonicitatea și istoricitatea linguriței. Nu asta e chestiunea. Chestiunea e cum apreciem Sfintele Taine și cum ne apropiem de ele: Dacă ne apropiem cu gânduri omenești despre igienă, sau cu gândul indus de pregătirea duhovnicească și liturgică necesare. Și dacă lingurița devine mijloc de exprimare a acestor îndoieli față de Sfintele Taine, atunci da, ea devine foarte importantă și este esențialmente de păstrat rânduiala – care are și ea deja câteva secole bune în spate – împărtășirii din același potir prin aceeași linguriță. Au fost date pe pagina părintelui mai multe răspunsuri – foarte bune, inclusiv la nivel teologic, legat de aparenta grijă față de „cei slabi”, dar observ că părintele le-a ignorat în răspunsul formulat către știripesurse. De ce să te faci de bunăvoie și nesilit de nimeni avocatul …?

***

C. O. (Comentariu de pe FB):

Pardon cu capul spart. Pe toate posturile de știri este invocată Patriarhia că temei a considerarii icoanelor și sfintei impartasanii drept factori de risc. Este evident că nu o sa citeze nimeni acest comunicat corect în care se reafirmă sfântă împărtășaniepfarmakon athanasias, insa raul a fost făcut. […] …

***

Preot Dan Camen (comentariu de pe FB):

Parinte, hai sa judecam problema si din alt unghi, nepartinitor:

1. Analogia cu legumele/ mancarea moale pt. cei slabi nu e potrivita aici. Sf. Ap. Pavel ofera posibilitatea alegerii si indeamna la respectarea acestei decizii de catre altii cand vorbeste clar de mancaruri si de postire. Sintagma “Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu” (Rm. 14, 6) nu mai functioneaza cand ne referim, in acelasi gand, la primirea Sf. Impartasanii. Aici nu mai ai de ales, decat fie o primire asumata intocmai, fie o lepadare.

2. Solicitarea de a fi impartasiti “in orice moment al zilei” (cf. comunicatului) revine doar muribunzilor, nu si celor “tulburati”, cum bine ii numiti. De asemenea, aceasta diferenta nu ati sesizat-o, ci ati mers, ca un zelos apologet, pe aceeasi linie confuza a autorului comunicatului.

3. Preocuparea aceasta pastorala de a “linisti in urgenta” pe cei slabi in credinta nu e justificata, ci doar da apa la moara celor care vad in gestul impartasirii cu lingurita o metoda perimata / medievala, cum e de fapt si conceptia lor intreaga despre credinta si Biserica. Noi nu avem inca epidemie. “Linistirea” se face prin oferirea de explicatii, nu privilegii.

4. Canonul invocat nu va ajuta, dimpotriva, va incurca. Ce mi-e chivotul sau lingurita, atunci cand ma refer la mijloacele de a primi Impartasania. Daca acel canon condamna, in spiritul lui, impartasirea la FF, la distanta, apoi insasi folosirea separata, in mod personal, dupa bunul plac si cu lingurita proprie a Impartasaniei, face obiectul acestei incriminari, deoarece comunicatul propune ca asta sa se faca preferential si in afara Sf. Liturghii, cum bine remarcati. Nu mai vorbim si de faptul ca aceste lingurite personale nu sunt obiecte sfintite. Astfel, cum li se permite acum, tam-nesam, sa primeasca Sfantul Odor?

5. D.p.d.v. pastoral va spun ca nu va da rezultate. Eu stiu ce inseamna sa lasi oamenii sa-si foloseasca propriile lingurite pentru a fi impartasiti, de cand ii impartasesc pe cei bolnavi acasa. Nici nu aveti idee ce inseamna pt. unii ideea de igiena. De aceea, preotii au propriile lor lingurite pentru impartasirea la domiciliu. V-ati gandit ce inseamna sa vezi o puzderie de linguri, care mai de care, curate sau ba, mici sau mari, refolosite sau nefolosite, care sa vina la Altar sa primeasca farama de Impartasanie? Mai vorbim aici de pastoratie si de metode practice?… si asta doar pentru a da satisfactie unora, destui de putini. Insasi folosirea unei singure lingurite la impartasire, dupa experienta nefasta a impartasirii tuturor din acelasi potir, a fost, in sine, o metoda foarte buna pastorala (si practica, implicit), fara sa ne mai referim si la implicatiile si semnificatiile teologice.

Ma bucur ca, la final, recunoasteti, chiar si indirect, ca acest raspuns din partea Patriarhiei nu este satisfacator si ca ati fi dorit altul, “ziditor”.

***

Calin Cosma (comentariu de pe FB):

Culmea e ca una din acuzele aduse de Hubertus si de catolici, atunci cand a fost aruncata bula papala pe Sfanta Masa in Sfanta Sofia, a fost ca ‘grecii’ incalcau canonul 101 Trulan, adica foloseau lingurita pentru impartasanie. Asta arata de fapt ca cel putin cu in secolele X-XI, forma de impartasire cu lingurita era deja practicata la scara larga. In plus, mi se pare cel putin ciudat ca timp de o mie de ani sa cauti sa demonstrezi ca impartasirea cu lingurita era cutuma la momentul schismei, pentru ca acum sa cauti argumente ca de fapt e o inventie tarzie, care nu e normativa pentru Biserica, deci poate fi lesne modificata.

In al doilea rand, sintagma ‘in orice moment al zilei’ este destul de vaga, si nu exclude deloc impartasirea IN TIMPUL SFINTEI LITURGHII cu lingurita ‘personala‘ (de ce nu am avea si ‘potirul personal’ ca sa stim o treaba). Au existat scandaluri pe tema asta si inainte, cu atat mai mult acum vor fi acum, cand vor avea un comunicat oficial al Patriarhiei de partea lor. Ba chiar nu m-ar mira defel daca situatia ar escalada, cei vocali pe aceasta tema vazand in acest comunicat o victorie personala de anvergura.

In al treilea rand, argumentul grijii fata de cei slabi in credinta nu este unul valid. Pe acelasi argument ar putea fi primiti si cei care nu respecta postul euharistic (adica au mancat inainte de impartasanie – ca si fiu cat se poate de explicit), ori cei care (Doamne fereste!) sunt atat de slabi in credinta, incat nu pot sa faca diferenta intre sexul propriu si sexul opus. Tocmai ca frica de Potir ca focar de infectie dovedeste nu credinta slaba, ci necredinta! Sau in cel mai bun caz, necunoasterea, ceea ce iar duce cu gandul la nivelul de catehizare al multora dintre credinciosi, in special ai celor care aproba aceasta masura. De altfel, majoritatea atacurilor pe tema asta vin tocmai dinafara Bisericii, avand ca tinta tocmai acesti credinciosi care nu-si cunosc credinta, asa ca nimic nou aici.

In al patrulea rand, nu cred ca este vorba de ‘sminteala fara temei’. Temeiul exista, si este cat se poate de vizibil: este compromisul facut cu puterea seculara, de dragul PR-ului. Din nou, folosind acelasi argument, ar fi fost foarte bine ca Biserica sa accepte de-a lungul veacurilor toate scaderile si toate greselile tuturor celor slabi in credinta (adica a ereziarhilor), si sa faca compromisuri cu fiecare dintre ei, numai si numai de dragul de a fi pe placul oamenilor, pentru a nu crea sminteala fara temei.

In ultimul rand, stiu ca cei de la care a pornit tot acest scandal ar merge sa ia Sfanta Impartasanie cu lingurita personala fara sa clipeasca. Ba chiar ar obliga si pe altii sa faca la fel (tocmai de aceea ma astept la tot felul de scandaluri pe aceasta tema, in perioada urmatoare, facute posibile tocmai de acest comunicat). Dar eu unul stau si ma intreb daca de exemplu Sfantul Paisie de la Neamt ar fi facut asa ceva.

Si asa trecem prin vremuri extrem de tulburi. In loc sa oferim turmei un punct de reper neclintit, noi plecam urechea la isteria contagioasa ce a cuprins lumea.

Si ca sa inchei, un punct in care sunt de acord cu sfintia voastra: e nevoie de multa rugaciune ca Sfantul Duh sa-i lumineze pe mai marii nostri.

P.S. ca o consolare, ‘fratii’ catolici au luat niste masuri mult mai drastice. Desi culmea, de ei nu s-au prea luat deontologii de serviciu.

P.P.S nu vreau sa par ca vreau sa intru in polemica cu sfintia voastra. Insa nu pot sa nu-mi exprim ingrijorarea pentru acest ‘PR stunt’ (fiindca pana la urma asta este, dupa parerea mea). De aceea imi cer iertare pentru comentariul putin cam lung si poate pe alocuri acid.

***

Adrian Calagiu (comentariu de pe FB):

Primul comunicat nu a fost facut la intamplare!

El a fost facut cu buna stiinta aruncat intr-un moment de inceput de asa zisa “criza” ca sa se testeze apele… Sa ne bage in cap aceasta idee de schimbare si sa vada cum este primita de oameni!

De aceea al doilea comunicat nu il anuleaza pe primul ci schimba doar un pic ideea.. Deci tot poti sa ceri sa fii impartasit separat cu lingurita ta, daca mergi la duhovnic si iti da el dezlegare!!

Si vor fi multi care vor cere asta! Si preotii vor incepe sa cedeze la presiunile oamenilor!!
Si tot ei vor fi facuti vinovati de schimbarile viitoare.. pt ca unul va face “iconomie” si altul nu.
Iar cel care va face “iconomie” va fi cautat de mai multi oameni pt ca este “ingaduitor” “iubitor si intelegator” cu neputintele si putina credinta a oamenilor!

Si uita asa… ca si cu alte lucruri facute diferit in biserici, s-a pus pe umerii preotilor greutatea de a crea si accepta 2 sau poate mai multe standarde (ca oamenii vor fi inventivi!) de Impartasanie!

Acum 10 ani cand a aparut virusul [gripei porcine] patriarhia a fost f categorica si a respins din prima orice schimbare a canoanelor de cum se da oamenilor Sfanta Impartasanie!

Acum dupa 10 ani de la prima incercare de a schimba, de a subrezi credinta in Sfintele Taine, in Sfanta Impartasanie, s-au testat apele cu acest prim anunt!

Ce au constatat..? Ca unii oameni au fost vehementi impotriva si altii au vazut-o ca pe o idee buna. Au creat discutia, au infipt cuiul in constiinta oamenilor: ca de fapt se poate si altfel…daca vrea patriarhia…

Acest prim pas a fost facut sa ne obisnuiasca cu ideea schimbarilor care vor veni! Nu a fost o greseala!!

Aceasta fisura creeata, este baza viitoarei “crize” cand va aparea, si atunci vor schimba lucurile cu sau fara impotrivirea oamenilor. Atunci vor ramane pe pozitii si nu vor mai da inapoi!

Este f clar ca si cu celelate lucruri care ne-au fost in final impuse, ca mai intai trebuie aruncata informatia ca sa ne intre ideea in cap si data viitoare sa primim schimbarea cu mai putina vehementa!!

Iar daca nu o vom primi de buna voie, ni se va impune!

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa nu ne clatinam din credinta pt ca vin timpuri grele!

***

Iulian Capsali:

SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE ÎN FAȚA CORONAVIRUSULUI

Comunicatul dat de Biroul de Presă al Patriarhiei Române în chestiunea recomandărilor legate de epidemia de gripă nouă (coronavirus/covid-19) este un precedent extrem de periculos, un punct de cotitură în introducerea temelor și temerilor seculariste în Biserică.

Se dă apă la moară unor repere tefeliste (progresiste) ca milițianul Berbeceanu și imbecilul patent A. Caramitru, cei care au făcut presiuni publice pentru închiderea bisericilor și modificarea ritualurilor care de acum, prin acest comunicat, vor fi tratate ca exterioare Tainelor Bisericii, în afara ierurgiilor.

Cum poți să recomanzi, ca Patriarhie, asemenea măsuri:

“Persoanele care au teama de îmbolnăvire prin împărtășirea din Sfântul Potir cu lingurița comună pot cere preotului, în mod excepţional, împărtășirea, în orice moment al zilei, din Sfânta Euharistie pentru bolnavi, care le poate fi oferită într-o linguriță adusă de acasă și folosită exclusiv în acest scop, de o singură persoană(…)”

Cum e posibil ca “persoanele care nu se pot împărtăși pentru că sunt deja bolnave li se recomandă să guste acasă din Agheasma Mare…”. Cum e posibil ca să nu împărtășești un OM BOLNAV, UNDE S-A MAI POMENIT AȘA CEVA ÎN ISTORIA BISERICII?! La Tichilești sunt împărtășiți leproșii, iar ultimul consumă Sfintele preotul comunității. Poate greșesc, dar nu am auzit ca în perioada comunistă, întinsă pe 45 de ani, să se fi interzis Sfintele Taine în biserica din acel sat dedicat leproșilor. Menționez că leprozeria datează din 1928.

De ce trebuie să facem mențiuni speciale cum că “în Biserică Sfânta Împărtășanie se pregătește și se administrează totdeauna în condiții de igienă totală, iar icoanele sunt frecvent igienizate“. Nu am auzit ca Sf. Potir sau Linguriţa de la Împărtăşanie să fie introduse în autoclavă (sterilizatoare medicale), ca să se realizeze “igiena totală” a acestora.

Este TRUPUL ȘI SÂNGELE MÂNTUITORULUI, cum să-l pregătești și administrezi într-o “igienă totală”?!

Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos S-a născut în staulul de vite, cu paie și bălegar în jur, nu într-o maternitate privată din Betleem!

Trupul și Sângele Mântuitorului sunt chiar ale Sale, nu sunt simboluri. Ele sfințesc și curăță, nu e nevoie decât de cinstea și grija – care include, evident, și curățenia – pe care trebuie să o acordăm Jertfei Dumnezeului Nostru pe Cruce! Dacă o mamă curăță bine vasele în care pregătește hrana familiei, a copiilor ei, e normal că aceasta o face și Preotul cu Sfintele Vase.

Arătați-mi UN SINGUR CAZ în istorie în care cineva s-a îmbolnăvit de la sărutatul icoanelor și de la primirea Sf. Împartașanii, inclusiv în închisorile comuniste, când numai despre condiții de igienă nu era cazul să vorbim. Dimpotrivă, minunile făcute de Sfintele Icoane și de Împărtășirea cu sfântul și preacuratul Trup și scumpul Sânge al Mântuitorului au fost, există și vor fi până la a Doua Sa Venire – pe care nu e responsabil ca să o grăbim.

Potrivit regulii apostolice transmise de Sf. Iustin Martirul, poate participa la Sf. Euharistie numai “cel ce crede că cele propovăduite de noi sunt adevărate (…)”. Doar cei care NU CRED au nevoie de măsuri de protecție suplimentare pentru liniștea lor sufletească. Dar ei trebuie ridicați, nu coborâtă Biserica la puțina lor înțelegere.

Să mă iertați dacă greșesc.
Doamne, miluiește!

Iulian Capsali

***

Preotul Sorin Croitoru (Italia):

“Dorești să te împărtășești din lingurița proprie? Nu ești pregătit duhovnicește pentru a primi Sfintele Taine! Poate în postul viitor, cine știe..” Lingurițele le au ei, dar Potirele le avem noi, preoții. Noi suntem “iconomii Tainelor lui Dumnezeu” și noi hotărâm cui să le dăm. Iar eu personal nu vreau să dau Sfintele Taine celor care se apropie cu scârbă de ele. Da’ ce, mântuirea este obligatorie cumva?? Stai așa, neîmpărtășit, dacă vii cu “grețuri” în Sfânta Biserică…În biserica mea eu sunt șeful, eu hotărăsc. M-a trimis Episcopul să-l reprezint, dar mi-a lăsat o anumită autonomie. Căci dacă nu aș avea acea autonomie, ar răspunde Episcopul pentru greșelile mele, dar așa eu, aplicând tradiția Bisericii după cum mi se pare mie că este corect, voi răspunde PERSONAL înaintea lui Hristos, nu Preasfințitul. Deci și chestiunea administrării Sfintei Euharistii rămâne în sarcina MEA. Degeaba se fac declarații de presă și se emit comunicate oficiale, că tot eu decid în parohia mea pe cine împărtășesc și pe cine nu! Așa că sunt doar vorbe pentru a alunga plictiseala acestea cu “lingurițele proprii”.. Alarmă falsă.

***

FIECARE CU LINGURA LUI! SUNTEȚI SIGURI?

Aha, care va să zică vine lumea cu lingurița de acasă ca să se împărtășească… Foarte bine! Dar mai întâi aplicăm canoanele Sfintei Biserici, iată cum facem: tu vii, îmi aduci lingura, îi pui etichetă cu nume, o lași la mine. Trebuie să ți-o sfințesc, e clar? O lași la sfânta biserică. Buun. Duminica viitoare vii la biserică. Vrei să te împărtășești? Păi nu poți în timpul slujbei, că n-am eu timp să-ți caut lingura prin pungă, doar nu ești numai tu cu pretenții din astea, am o pungă întreagă. Așadar, eu îi împărtășesc în timpul slujbei pe cei fără aere din astea, oameni simpli, cum erau moșii și strămoșii lor. Buun, s-a terminat Sfânta Liturghie, hai și tu, fricosule, tu, ăla care te temi de viruși din Sfântul Potir! Ți-am gasit lingura, hopa, mare băiatul, gata, L-ai primit pe Hristos! Stai, unde fugi așa?? Așteaptă-i pe toți cei din grupul “simandicoșilor”, lingurile cui le lăsați? Nu vă mai trebuie de-acum? Bine, acum lingeți bine lingurile, să vă văd eu, să fiu sigur că nu rămâne vreo picătură din Sfântul Sânge pe ele.. Ce? Vreți să vi le ling eu? Da ce, s-a întâlnit hoțul cu prostul? Voi nu mâncați după alții și eu să ling după voi?? Eu ling după cei care mănâncă după alții. De cei care se îngrețoșează de frații lor și eu mă voi îngrețoșa! Bine, ați lins toți.. Acum vă aduc un lighenaș cu apă, ca să le și spălați. Le-ați spălat frumos? Hai, toți cu lingurile în pungă, ne mai trebuie, fiilor. Ce?? Vreți să le luați acasă?? Păi trebuie să rămână în Sfântul Altar, dacă nu, o luăm de la capăt, iar trebuie să le sfințesc! Ce?.. V-ați săturat, nu mai vreți să vă împărtășiți cu lingurile proprii? Păi bine, fraților, așa spuneți! Știam că-i greu, dar astea-s canoanele.. Păi degeaba Sfânta Biserică folosește o singură linguriță la Sfânta Liturghie? Mânca-v-ar raiul să vă mănânce! Vă pupă Părintele Sorin!

***

SFINTELE… SFINȚILOR!

Profitând de o imaginară epidemie provocată pasămite de nuș’ce virus încornorat, puterile iadului s-au dezlănțuit cu forță asupra Sfintei Biserici a lui Hristos, folosindu-și, bineînțeles, slugile cele supuse și râvnitoare. Problema a fost propusă la fel de subtil cum i-a fost propusă problema răstignirii Domnului Hristos lui Pilat: (atunci) “Dacă nu Îl răstignești pe acest infractor nu ești prieten al cezarului”, (acum) “Dacă Îl distribuiți oamenilor nu sunteți prieteni ai sănătății lor“! Vedem că mereu se cere același lucru, răstignirea Domnului, completa Sa eliminare din societate, pe motiv că El, Iisus Hristos, deranjează mereu câte un cezar mai vechi sau mai nou.

Plecând de la această introducere, să încercăm puțin să punem problema în ecuație și să dăm nume necunoscutelor. Va să zică, încercând să semene sămânța fricii și a îndoielii în inimile din ce în ce mai puținilor credincioși practicanți ai Bisericii Ortodoxe, voci cu puțină greutate în spațiul public românesc au început să sugereze că împărtășirea credincioșilor de la Sfântul Potir cu ACEEAȘI linguriță poate fi factor de transmitere a bolilor contagioase. Astfel s-au reluat presiunile mai vechi făcute asupra BOR pentru introducerea, opțională deocamdată, a posibilității ca enoriașii diferitelor parohii să vină de acasă cu lingurița personală la împărtășire. Se pare că, sătul de toate aceste nesfârșite atacuri, Preafericitul Părinte Patriarh a cedat, acceptând sugestiile forțelor contrarii Ortodoxiei. Cu siguranță s-a luat în calcul parcursul istoric al Sfintei Euharistii, care nu a fost “legată” de la începutul Bisericii de administrarea ei cu o linguriță. Timp de aproape o mie de ani Sfânta Împărtășanie s-a dăruit creștinilor în modul în care o primesc astăzi clericii, adică Sfântul Trup în palmele unite, iar Sfântul Sânge fiind sorbit direct din Potir. Cam acestea sunt datele problemei. Acum să le analizăm puțin.

Acceptând schimbarea unei reguli liturgice a Bisericii Ortodoxe care, fără a fi veșnică, durează oricum de peste nouă secole, se creează un precedent periculos. Dacă eliminăm reguli în Biserică la presiunea străzii, ce ne garantează că “strada” nu va pretinde și alte schimbări în cultul nostru bi-milenar?… Ce ne garantează nouă că nu ni se vor atinge și alte tradiții născute împreună cu credința creștină și legate indisolubil de ea?… Nu știu de ce, dar de când am aflat de declarația oficială a domnului Bănescu, îmi revin mereu în minte ca un refren de care nu mai pot scăpa cuvintele Mântuitorului nostru: “Nu aruncați mărgăritarele în gura porcilor, nici cele sfinte la câini, ca nu cumva, călcându-le în picioare, să se întoarcă și să vă sfâșie”! Porcii și câinii la care Se referă Domnul nostru nu se mulțumesc niciodată cu puțin. Ei vor să profaneze TOT, iar când vor reuși să facă lucrul acesta, vor vrea să-i sfâșie în bucăți pe cei care le-au oferit pe tavă “cele sfinte”…

Acum să pătrundem și în concretul problemei. După sute de ani în care Sfintele Taine se administraseră în modul inițial amintit mai sus, Biserica s-a hotărât la un moment dat să schimbe procedeul. De ce? Un motiv o fi fost, cu siguranță.. Ba prin vechile hrisoave descoperim mai mult de un motiv. Esența schimbării este concentrată într-un motiv principal: nu toți creștinii au avut întotdeauna atitudinea cuvenită față de Sfintele Taine. Le luau acasă, le risipeau pe jos de multe ori, păstrau o parte, le dădeau ei, de capul lor, celor care aveau oprire de la Sfânta Împărtășanie, ba chiar unii practicau și vrăjitoria cu merindele pentru viața veșnică! Cert este că Biserica “s-a supărat” la un moment dat și a schimbat foaia! “De acum încolo îl vom supraveghea pe fiecare credincios în momentul împărtășirii”! Și s-a trecut la linguriță…

Bine, ați putea răspunde, dar nu s-a cerut eliminarea linguriței, ci doar posibilitatea ca fiecare credincios să aibă propria sa linguriță.. Pare foarte simplu, dar nu este deloc așa! Pătrunzând în cult acest nou obiect liturgic, lingurița, bineînțeles că i s-a atribuit imediat și un simbol duhovnicesc. A fost asociată cleștelui cu care îngerul îi dă un cărbune aprins profetului Isaia ca să-l mănânce, așa cum reiese din vedenia sa din Vechiul Testament. Deci lingurița devine un obiect deosebit de important, obiectul acela care intră în contact direct cu Dumnezeirea, obiectul care participă la drumul Fiului lui Dumnezeu din Sfântului Potir până în gura creștinului! Vi se pare puțin lucru acesta, să Îl atingi pe Dumnezeu? Citiți reacția Celui Ce Este atunci când Moise calcă pentru prima dată pe Muntele Horeb: “Moise, scoate încălțămintea din picioarele tale, căci locul pe care calci este sfânt”! Dar oare această linguriță, care îl primește în ea pe Hristos Dumnezeu, de câtă sfințenie se împărtășește?…

Așa stând lucrurile, eu văd o mare eroare în folosirea lingurițelor personale din mai multe motive:

1. Aducându-și fiecare lingurița de acasă, aceasta nu este sfințită, nu este potrivită ca să intre în contact cu Dumnezeu! Sfințirea obiectelor din Sfântul Altar reprezintă o baie a Duhului Sfânt prin care ele trec obligatoriu și se face tocmai din această cauză, anume ca să poată intra în sfera slavei dumnezeiești. Cu ce lingură vrei să vii la mine, cu o lingură de plastic, luată dintr-un set de o sută de bucăți cumpărat la Lidl?.. Sau îți vei descompleta cumva setul de argint pe care îl păstrezi pentru ocaziile excepționale ale vieții tale?.. Mă cam îndoiesc, dar chiar și așa, lingura ta, nesfințita fiind, nu se poate atinge de Trupul lui Hristos!

2. Să presupunem că ți-am sfințit lingura și te-am împărtășit cu ea. Din acest moment, dragul meu, lingura ta a devenit un obiect de cult, un obiect liturgic, știai asta?.. Nu poți să o mai iei acasă, ar fi o profanare. Unde să o duci? Să o arunci în sertar, împreună cu furculițele, și să mănânci apoi ciorbă cu ea, după ce L-a ținut în ea pentru câteva clipe pe Însuși Dumnezeu?.. Nu se poate. Ar trebui ca bisericile să aibă niște dulapuri imense, pline cu lingurițe cu etichete pe ele, ca înaintea fiecărei împărtășiri să poată fi identificate spre a fi folosite fiecare pentru donatorul ei.

3. Un alt impediment împotriva folosirii “linguriței de acasă” este de natură duhovnicească. Sfântul Apostol Pavel ne arată că Euharistia este cea care creează unitatea Bisericii: “O pâine suntem toți, căci toți ne împărtășim dintr-o Pâine”. Acum ce impresie de unitate mai avem, când pentru fiecare credicios am scoate o altă linguriță, sau când fiecare credincios și-ar scoate din șervețel propria linguriță?.. Ce harababură ar fi..

4. Ultima opreliște este de natură practică. Lingurița preotului din Sfântul Potir se introduce mereu în Potir după fiecare folosire. Astfel nu există posibilitatea pierderilor de Sânge Sfânt. La sfârșit preotul o șterge bine și o spală. În tot acest circuit există o grijă deosebită ca nici o picătură, cât de mică, să nu se piardă. Acest lucru nu s-ar mai putea asigura dacă omul ar veni cu lingurița lui de acasă. S-ar profana, batjocori, de nenumărate ori Sângele Domnului Iisus Hristos. Asta vrem?

În încheiere amintesc tuturor acele cuvinte rostite rar și puternic înaintea cuminecării de către preotul slujitor: “Încă cred că acesta este Însuși Sfânt Trupul Tău și acesta este Însuși scump Sângele Tău”! Să ne ajute milostivul Dumnezeu ca să mergem și noi pe calea Sa cea strâmtă, așa cum au umblat moșii și strămoșii noștri, amin!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

ANUNȚ DE ULTIMĂ ORĂ!!

Tocmai am aflat că o epidemie devastantă a cuprins tot Globul Pământesc! Este vorba despre boala numită “PĂCAT”, care distruge relația omului cu Dumnezeu! Se manifestă prin necrozarea (omorârea) rapidă a sufletului uman, având drept consecință transformarea omului în zombi!! Referindu-Se la această teribilă maladie, Domnul Iisus Hristos Se exprimase fără echivoc în discuția cu un cetățean evreu: “Lasă MORȚII să-și îngroape morții, iar tu vino și-Mi urmează Mie!” Deci nu sunt dubii că păcătosul necredincios este un mort viu, adică un zombi!

Din fericire, există o terapie foarte eficientă pentru această boală, pregătită în laboratoarele Sfintei Biserici. Ea se numește “pocăință” și se va administra timp de șapte săptămâni în perioada imediat următoare. Terapia cuprinde ședințe de consiliere psihologică, numite “spovedanie”, indicarea exactă a nivelului de gravitate a bolii de către doctorul – preot, stabilirea unei diete preventive, terapie de urmat acasă prin îndeplinirea de canoane antiseptice și administrarea duminicală pe cale orală a antivirusului pregătit în Sfântul Altar, numit “SFÂNTA EUHARISTIE”. Până acum toți pacienții tratați în acest mod s-au vindecat complet, deci terapia are un grad de eficiență de sută la sută! Nu pierdeți vremea, intrați imediat în legătură cu filialele noastre din teritoriu aflate sub sigla Patriarhiei Române, bisericile dumneavoastră parohiale! Răspăndiți știrea cât mai mult, dacă doriți să ajutați la vindecarea lumii de păcat!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

***

RADIO ANTENA SATELOR: „Acum cu noul virus, ne mai împărtășim? Mai mergem la biserică?

– Pr. Mihai Păcuraru,  Pr. Calistrat Chifan, Mănăstirea Vlădiceni, Iași și Cornelius Florin Stoica – teolog și jurnalist

***

Virusul mai puternic decât Biserica lui Hristos!

Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri./Și Eu îți spun ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui.” (Matei 16, 17-18)

Deci Însuși Iisus Hristos spune că “porțile iadului nu o vor birui “!

Dar de ce “porţile iadului nu o vor birui”? Pentru că în însăși inima Bisericii, în Sfântul Potir, se află Însuși preacurat Trupul lui Hristos și Însuși scump Sângele lui Hristos, iar Hristos are putere asupra microbilor, virusurilor, bacililor etc. și nu invers! Biroul de Presă al Patriarhiei Române n-a aflat, încă, acest lucru, de aceea, temător, a dat acest comunicat:

Persoanele care au teama de îmbolnăvire prin împărtășirea din Sfântul Potir cu lingurița comună pot cere preotului, în mod excepţional, împărtășirea, în orice moment al zilei, din Sfânta Euharistie pentru bolnavi, care le poate fi oferită într-o linguriță adusă de acasă și folosită exclusiv în acest scop, de o singură persoană (o firimitură din Sfânta Euharistie este pusă într-o linguriţă cu vin)” (https://basilica.ro/patriarhia-romana-masuri-sanitare-si-spirituale-in-timp-de-epidemie/)

O asemenea derogare de la regulă, nu face decât să întărească “teama de îmbolnăvire prin împărtășirea din Sfântul Potir cu lingurița comună”. Nu cumva este o palmă în obrazul lui Hristos?

Nepoata mea, Amalia-Sofia, care, la cei zece ani ai săi, de la botez s-a împărtășit în două ţări și în opt biserici, cu linguriţe comune, cu mii de persoane de toate vârstele și de toate rasele, a ajuns la concluzia că până acuma trebuia să fie bolnavă…moartă! Ṣi nu e, nici bolnavă, nici moartă!

Cel fricos, temător de îmbolnăvire prin împărtășirea din Sfântul Potir, va minţi atunci când spune:

Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.

Încă mai cred că acesta este Însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este Însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie, miluieşte-mă, şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă.

Și mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ţie: “pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta”.

Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu preacuratele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Amin!

Ṣi dacă e temător de Hristos, cu o teamă trupească, atunci cum îi va fi lui împărtăşirea cu preacuratele Taine, spre judecată sau osândă, sau spre tămăduirea sufletului şi a trupului? Ṣi nu e acest pogorământ, cumva, și o hulă împotriva Duhului Sfânt, chemat de preot să sfinţească darurile?

Pe vremea dictaturii regale a “marelui străjer”, regele Carol al-II-lea, a venit dispoziţie de sus (nu de la Dumnezeu), ca linguriţa să fie trecută prin flacăra unei spirtiere după fiecare împărtășire individual. Hristos flambat! (În unele biserici heterodoxe se poate alege între Hristos cu gluten și fără gluten!) Unii preoţi au căzut în această capcană drăcească și, la un miting, s-a prăbușit tribuna cu cei care aduceau închinare “marelui străjer”.

În perioada stalinistă, prin cinematografe era prezentat un scurt film de propagandă privind carnetul de membru de partid și grija cu care trebuia păstrat. Filmul se încheia cu această avertizare “sacră”: Neglijenţa este crăpătura din zidul vigilenţei prin care pătrunde dușmanul de clasă. Câtă grijă pentru un carnet, care nici nu sfinţea, nici nu vindeca sufletește și trupește!

Mutatis mutandis, putem spune: Teama este crăpătura din zidul credinţei prin care pătrund viermii cei neadormiţi care lucrează în lume taina fărădelegii.

Nicușor Gliga

Düsseldorf , 28 februarie 2020, de la Nașterea lui Hristos și 7527 de la Facerea lumii

Sf. Cuv. Vasile Mărturisitorul; Sf. Sfinţit Mc. Nestor; Sf. Sfinţit Mc. Proterie (Zi aliturgică)

***

Pr. Mihail Gabriel Ieremia:

Mai nou, au apărut voci în spațiul public care susțin că Sfânta Împărtășanie ar fi un pericol pentru credincioși datorită coronavirusului…

Câteva precizări.

În capele din spitalele din România slujesc aproximativ 400 de preoți. Unii au misiune mai grea, alții mai ușoară. Unii sunt la infecțioase, alții la urgențe, la arși și la mâini și picioare rupte.

TOȚI acești preoți, cel puțin odată pe săptămână se împărtășesc din același potir din care-i împărtășesc și pe bolnavi, cu aceeași linguriță. Preoții respectivi nu sunt schimbați odată pe an pentru că nu este nevoie. NU se îmbolnăvesc și culmea, nici familiile lor nu se îmbolnăvesc.

O să spuneți, da, dar corona etc… Păi dați-mi voie să vă spun că printre bacteriile și virusurile cu care intră acești oameni în contact sunt unele mult mai periculoase și mai contagioase. Și totuși, Dumnezeu NU îmbolnăvește.

Poate cu asta trebuia să încep…

În acea linguriță este Hristos, nu vin sfințit și nici pâinică sfințită!!!

Ar fi o lipsă de credință și de respect (față de credincioși) să te apuci să nesocotești Taina propunându-le lingurițe de unică folosință.

Este o nebunie să te ferești tocmai de Cel care te poate ajuta…

LE: Ar mai fi de precizat încă un lucru.

Nu crezi că în Sfânta Împărtășanie se află Trupul și Sângele Mântuitorului prefăcute în chip tainic?! Este dreptul tău, dar, în acest caz, NU AI CE CAUTA LÂNGĂ SFÂNTUL POTIR!

***

Mircea Pușcașu:

Cu frică de viruși, cu panică și în deplină igienă să vă apropiați?!

Oamenii sunt chemați la Sfântul Potir să se împărtășească cu Sfântul Trup și Sânge ale lui Hristos: “Cu frică de DUMNEZEU , cu CREDINȚĂ și cu DRAGOSTE să vă apropiați!”

Dacă îi chemi (sau doar îi îngădui) cu lingurițe de plastic sigilate oare nu ar fi ca și cum ei ar fi auzit altceva: “cu frică de viruși, cu panică, cu îndoială și în deplină igienă să vă apropiați”? (Să ne apropiem de cine, de ce, cum, dacă suntem așa de departe?…)

Există și un moment in Sfânta Liturghie care constituie o triere a celor credincioși, față de cei încă in proces de cultivare a credinței (catehumeni), moment in care se atrage atenția asupra ușilor bisericii care trebuie să fie păzite să nu intre cei încă slabi în credinţă. După acest moment se declamă Crezul, care conține esența credinței și lucruri greu de acceptat pentru un om nefamiliarizat, cum ar fi că Dumnezeu e unul și trei in același timp; e și Dumnezeu din eternitate, e și om; s-a născut de două ori, din Tatăl mai inainte de timp și apoi dintr-o fecioară(!) acum 2000 de ani; noi așteptăm o înviere a morților, o altă împărăție fără sfârșit etc.

Oricum lucruri mai greu de crezut decât faptul că poți să folosești o singură linguriță pentru a hrăni mai mulți oameni fără nici un risc epidemiologic (fapt probat in sute de ani, cu milioane de oameni, in zeci de molime, ciume, holere, cu leproși sau bolnavi de HIV).

Abia după această afirmare a celor pe care le credem, cei pregătiți spiritual merg să se împărtășească din Potir, iar cei care nu pot crede cele declamate in comun în Crez (și cei care nu s-au pregătit două-trei zile pentru asta, din lene sau neputință), aceia nu merg spre Potir la acea Liturghie.

Pentru că știu cu toții că împărtășirea fără evlavia ce se cuvine cu Sfintele Taine poate fi spre osândă, spre prihanirea noastră, ca faptă acuzatoare la Judecata Finală și o formă malignă de cultivare a indiferenței față de lucrurile sfinte.

Noi, creștinii (ortodocși), CREDEM că cele ce se află in Potir sunt Realități Sfinte, trupul și sângele Real al Dumnezeului-Om, Hristos, nu simboluri, nu păreri, nu speculații metafizice, nu folclor, nu papa-bun, nu compot cu turte. Într-un anume fel Trupul lui Dumnezeu din potir este mai Real decât existența noastră de oameni reali, este HiperReal pentru că este Real și pentru aici și pentru Dincolo și nu este doar din transcend, din Veșnicie, dar este și Înveșnicitor pentru noi.

(Deci asta cu lingurițe individuale/de plastic nu merge deloc, […].)

PS: La fel și icoanele sunt REALITĂȚI sfinte, ferestre Reale spre Dincolo și spre Înlăuntru. (Nu tablou cu sticlă să dai cu Domestos pe ele, să lași dâre evlavioase de ruj sau urme contemplative de salivă.)

Să ne ierte Dumnezeu pe toți!

Mircea Puscasu

***

Laurentiu Law:

Plâng. De fapt îmi plânge sufletul. Știți cum plânge un copil când cade prima oară cu bicicleta? Sau lacrimile alea sincere ce curg pe fața lui atunci când îl lasă maică-sa pentru prima oară la grădiniță? Așa îmi curg și mie lacrimile pe inimă. Așa îmi vine și mie acum să mă agăț de Hristos, cum m-am agățat de fusta mamei când m-a lăsat în prima zi la grădiniță. De ce? De prea mult suflet. De ce? Din cauza oamenilor lângă care am ajuns să trăiesc. De isteria asta globală. De promovarea asta a prostiei și a inculturii. Dar mai mult, de noroiul ăsta pe care îl aruncă „intelectualii” în „nebunii”, „proștii”, „habotnicii” ăștia de ortodocși. Da’ ce v-au făcut amărâții ăștia mă? Cum au reușit ăștia, mă, să ajungă să creeze panică în mințile voastre luminate? V-au bătut din ușă în ușă să vă tragă la Biserică după ei? V-au forțat să vă coborâți din tronurile voastre, să îngenuncheați în fața unui „popă” și să vă mărturisiți păcatele? V-au forțat ei să vă împărtășiți din același potir și cu aceeași linguriță cu care s-au mai împărtășit înaintea voastră 1000 de inconștienți ca și ei? De ce dați, mă, cu atâta ură în „înapoiații” ăștia, mă? Vă e frică, că vă afectează viitorul? De ce dați, mă, cu atâta ură în învățăturile Bisericii? Ce vă învață rău Biserica, mă? Unde e spălarea pe creier? La ce fapte rele vă îndeamnă Biserica? Câteodată mă întreb cât de milostiv și bun poate fi Dumnezeu cu voi…cu noi… Dar știu că nu o să înțeleg judecățile Lui niciodată. Și plâng în continuare.

Cei care mă cunoașteți, mă iertați pentru început! Dacă sunt care nu mă cunosc și v-ați pregătit de combatere, nu vă obosiți. Mai bine plecați. Pentru totdeauna.

M-am trezit de dimineață și după o săptămână în care am încercat să mă îndepărtez de isteria asta globală, am citit o știre, o propunere, un îndemn, al unui om pe care îl cunosc destul de bine și care deține la momentul de față o funcție importantă în „societate” prin care îndemna preoții să nu mai împărtășească oamenii cu aceeași linguriță, din același potir în Biserici, dacă s-ar putea să folosească articole de unică folosință. După câteva ore mai citesc un articol, al unui mare idol din lumea showbiz-ului, cu același îndemn și cu mai multe insulte. Poi, nu vă ambalați când vă spun că în mintea mea s-a creat o tornadă de idei și cu greu mare am reușit să mă stăpânesc.

Fraților, cei care sunteți ancorați în dreapta credință, sângele și trupul lui Hristos sunt de unică folosință?

De-a lungul vieții mele, am vizitat destule Biserici, Mănăstiri și alte locuri sfinte. Și m-am spovedit alături de alte mii de oameni și s-au împărtășit înaintea mea aceleași mii de oameni, fiecare cu afecțiunile sale. Toți cu aceeași linguriță și din același potir. Și după ei, eu. Și după mine, preotul. Și suntem toți sănătoși. Și când zic sănătoși, înseamnă că mulți s-au vindecat.

Poi câți dintre ăștia care dau cu atâta ură în noi, au participat la o asemenea Taină? Câți dintre ei au văzut cozile nesfârșite de copii și lumina din ochii și de pe fețele lor atunci când vin la împărtășit? Dar lumina de deasupra lor după ce s-au împărtășit? Stați cuminți! Nu vorbiți despre lucruri pe care nu le puteți cuprinde în mintea voastră cu orizonturi largi.

Să nu credeți că am ceva împotriva medicilor sau a sistemului medical. Majoritatea prietenilor mei sunt medici și îi respect pe fiecare în parte și îi apreciez pentru toate eforturile lor. Și îi îndemn pe mulți să meargă la medici, dar îi îndemn să meargă și la Doctor. 🙂

Ce bun ar fi un Pascal acum, cu teoria lui despre Dumnezeu.

“Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut totul.” 🙂

Ați pus în balanță teoria asta?

D-apoi ce vorbesc eu despre Pascal, căci de ar veni însuși Mântuitorul pe Pământ, ăștia l-ar răstigni din nou.

Știu că sunt păcătos și că nu sunt mai presus decât nimeni și nimic pe acest Pământ, dar deseori mă rog, în taină, lui Dumnezeu să mă considere și pe mine unul din copiii Lui. Toate ale mele, ale Sale sunt, iar eu nu am nimic în afară de El. Câteodată mi-e frică, căci n-am să-L cunosc niciodată, că o să merg în Iad, în singurătate. Dar mă rog iar, dacă nu o să ajung în Rai, măcar până la poartă să ajung, să-i mai văd o dată pe cei dragi. Sau măcar un loc lângă gard, din când în când să mai trag cu ochiul. Sunt sfinți care au ajuns în Rai și s-au rugat lui Dumnezeu să îi scoată de acolo căci nu sunt vrednici de atâta bunătate. Uneori mă gândesc că nu toți vom ajunge îngeri de pace, de bunătate, de milostenie…și îndrăznesc cu tărie să zic: „Doamne, fă-mă un înger de luptă! Dă-mi putere să lupt contra vrăjmașilor tăi!”

Ș-apoi când zic așa lucrurilor pe nume, sau când scriu asemenea texte, știu că pe Pământ pot să fiu chiar singur înaintea multora și mulți mă vor cataloga după bunul lor plac. Dar știți ce? Prefer să fiu nebun întru Hristos decât „normal” în lumea lor.
Și mai mult, când Dumnezeu e tatăl meu, ce-mi pot face niște oameni? 🙂

Sunt trist și poate-mi pierd din idei, pentru că am văzut prieteni de-ai mei, prieteni cu care am copilărit care au apreciat articolele despre care vorbeam mai sus. Oare au uitat cum am copilărit împreună și cum mergeam unul după celălalt, cu lumina în suflet și deasupra capului, aproape în fiecare duminică să ne împărtășim? Au uitat cum bunicii lor, care îi duceau de mână pe unii, s-au împărtășit și ei, și au crezut nebunește în Hristos și au păstrat rânduiala Bisericii, și au trăit ani buni sănătoși, și au murit împăcați.

Iubiții mei, dincolo de privirea în veșnicie, Sfânta Împărtășanie este „medicamentul nemuririi”.

Oricâți oameni vor vrea să vă omoare, dacă Dumnezeu vă vrea sănătoși, așa vă fi!

„Cei care se tem de îmbolnăvire prin Sfânta Împărtășanie, nu au ajuns încă la măsura credinței că acolo, în căușul linguriței, într-o firimitura de Pâine și într-o picătură de Vin, este Viața – Hristos, Dumnezeu, cel care a făcut Cerul și Pământul, în a cărui mână se află toate, deci și eventuala boală.”

Voi publica acest text cu riscul de a-mi pierde mulți prieteni, dar la ce-mi folosesc asemenea „prieteni” dacă îl pierd pe Dumnezeu?

Hristos în mijlocul nostru!

Amin!

***

Parintele Isaia de la Schitul Sfântul Ilie, Berzunți:

Aveam vreo 16 sau 17 ani, seminarist, cu multă râvnă și dragoste de cele Sfinte.

Într-o Duminică, mă pregăteam să mă împărtășesc și mă nimeresc în spatele unui coleg bolnav mort de gripă. Săracul era un izvor de muci și de lacrimi (iertați exprimarea).

S-a întors și mi-a făcut semn să trec în fața lui, la fel cum procedase și cu ceilalți, eu fiind penultimul. Grăbit, m-am conformat, bucuros oarecum că am scăpat de posibilitatea de a mă îmbolnăvi la rându-mi.

Dumnezeu însă mi-a oferit o lecție pe care mi-o aduc aminte până astăzi.

Ultimul coleg, a primit și el invitația de a trece în față însă a refuzat. S-a împărtășit după băiatul cu gripa.

La nici trei zile, ghiciți cine zăcea cu 40 la pat?! Eu am fost SINGURUL din tot seminarul (și eram peste 100 de interni) care am luat gripa. Nimeni altcineva. Nimeni. Nici măcar cel care s-a împărtășit după bolnav.

Așa cum am bolit atunci n-am mai bolit niciodată în cei 43 de ani pe care mi i-a dat Dumnezeu până acum.

Am stat internat în spital vreo două săptămâni, însă starea se înrăutățea pe zi ce trece. Febra mare oscilantă îmi dădea halucinații. Am ajuns să cred că nu mai am mult de trăit, mai ales că medicii se perindau neputincioși la căpătâiul meu neștiind ce să-mi facă.
Așa că am început să mă rog. Dar nu oricum. Cu lacrimi amare pentru necredința mea. Tot atunci i-am promis Domnului că n-o să mă mai îndoiesc niciodată de El.

A doua zi dimineață m-am trezit cu gândul să ies din spital și l-am rugat pe fratele meu să mă ducă acasă.

Seara l-am rugat să aibă grijă de părinți (adică mi-am luat rămas bun pe românește) și m-am întins în pat și am adormit. A fost cel mai adânc somn cu putință. Când deschis ochii, era la căpătâiul meu un medic de pe o salvare pe care fratele meu o chemase pentru că nu mă putea trezi. Eram alt om. Febra scăzuse, iar starea de bine pe care am simțit-o a fost fantastică. Totul a trecut ca un vis urât.

Eu mi-am învățat lecția și de va fi să dau mărturie voi da, indiferent de consecințe. De ce?! Pentru că toate sunt la Domnul.

„Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiați!”

***

Ne decimează!

Ne decimează răutatea
Nu virusul numit ”corona!”
Invidia, trufia, ura
Și banul rău, mamona!

Ne decimează aroganța
Bârfa cea molipsitoare,
Judecățile între frați,
Aceasta-i groaza mare!

Murim și tot nu ne trezim
Iubim prea mult averea
În timp ce hoții nopții vin
Și ne răpesc puterea.

Din când în când ne mai trezim
Dar scurtă-i cercetarea
Când asistăm la un necaz
Cu toată adunarea!

Uităm și ne grăbim din nou
Prin văile cu oase
În sus nu știm să mai privim
La stelele frumoase!

Ne sfâșiem ca niște câini
Cuprinși de-a lor turbare
Ne vindem sufletul pe bani
Călcând peste cadavre!

De asta nimeni nu se teme
Nici nu se prea bocește
De pandemia ce ucide
Tot ce-i duhovnicește!
 
Nu-i virus mai distrugător
Nici boală mai nocivă
Decât păcatul tuturor
Și mersul în derivă!

Ar trebui să se declare
O stare de urgență
Pe plan extins, național,
Credința e-n absență!

Nu moartea este o urgie
Ci viața fără Domnul!
Atât de mult s-a pervertit
Moralitatea, omul!

Dar nimeni nu se sesizează
Când țara-i în păcate!
Se tem de-o gripă oarecare
Se tem cu toții de moarte!

De iadul care va să vină
De ce nu este teamă?
De ce nu se întorc la Domnul
Când Dragostea îi cheamă?

Ferice de oricine vrea
Să vină la Credință
Căci moartea pentru ei va fi
O mare biruință!

Creștinul nu mai are teamă
De boală, nici de moarte,
Căci de Iubirea Lui Iisus
Nimeni nu-l desparte!

Orice-ar veni peste pământ
Nimic nu-l înspăimântă
Căci fiul cel răscumpărat
Cu bucurie cântă!

Nu-i pasă de o știre rea
Nici de-o alarmă falsă!
Când lumea se va termina
Creștinul ajunge-acasă!

Daniel Hârtie

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Vedeti si:

Patriarhia Română CEDEAZĂ GRAV în fața presiunilor activiștilor #rezist anticlericali. ÎMPĂRTĂȘIREA LA ACELAȘI POTIR și cu aceeași linguriță pusă în dubiu chiar de către cei care ar fi trebuit să le afirme/ CUM AU RĂSPUNS TEOLOGUL JEAN-CLAUDE LARCHET ȘI MITROPOLITUL NICOLAE AL MESOGHIEI ISTERIEI SIMILARE A GRIPEI PORCINE?

“SFINTELE TAINE sunt realitati, nu simboluri. Este o PROFANARE sa ne gandim sau sa ne apropiem de ele ca si cum ar fi realitati biologice obisnuite, perisabile” – Marturisirile limpezi si puternice ale unor EPISCOPI ROMÂNI (PS MACARIE, IGNATIE si IUSTIN) despre SEMNIFICATIA SI PUTEREA SFINTEI IMPARTASANII, in contextul “ISPITEI de a dori sa modificam DUPA BUNUL PLAC randuiala liturgica statornicita in Biserica”

ROMÂNII DIN ITALIA și CORONAVIRUSUL, între carantină, panică și riscurile majore de împrăștiere a infecției în țară. MESAJUL CALD ȘI FOLOSITOR AL PREASFINȚITULUI SILUAN. Ce recomandări duhovnicești face Episcopul Italiei? MĂRTURIILE UNOR COMPATRIOȚI și INEFICIENȚA FLAGRANTĂ A MĂSURILOR DE CONTROL anunțate de autoritățile române/ FEMEIE DIN BUZĂU, întoarsă din Italia, SUSPECTĂ de Coronavirus!

”RELIGIA ȘI CONSERVATORII RĂSPÂNDESC CORONAVIRUSUL”. Cum stigmatizează massmedia grupurile religioase, pelerinajele și ceremoniile plecând de la cazul unui cult milenarist din Coreea de Sud

NE PUTEM IMBOLNAVI DACA NE IMPARTASIM SAU DACA SARUTAM ICOANELE DIN BISERICA? Cum trebuie sa procedam cu gandurile de indoiala?

“Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?” RASPUNSURILE TRADITIEI LA SMINTEALA PARINTELUI LUCIAN GRIGORE IN CHESTIUNEA LINGURITEI DE IMPARTASANIE

Ierom. Ioan Buliga: TEOLOGII SA INVETE DIN SFINTELE CARTI, IAR NU DIN MINTEA LOR

IN ATENTIA CELOR CARE SE SCARBESC DE FRATELE LOR MURDAR SI BOLNAV: “Daca il iubesti pe celalalt ca pe un frate, ii stergi nasul cu propria batista si o pui iarasi in buzunar!”(Cuv. Paisie Aghioritul)

Cuviosul EUSEBIU GIANNAKAKIS, “in mijlocul durerii, la capataiul celor suferinzi”, despre PUTEREA MINUNATA A SFINTELOR TAINE ALE SPOVEDANIEI SI IMPARTASANIEI in viata celor bolnavi: “Slava Tie, Doamne! Binecuvantate sunt lacrimile pocaintei!” ROLUL PREOTULUI DE SPITAL SI FOLOSUL BOLII

“SCOALA-TE SI UMBLA!” De ce trebuie sa pretuim totusi… sanatatea? CUM SE TRATEAZA SI SE VINDECA DE BOLI CREDINCIOSII ORTODOCSI?

Demonstratie a unui fapt de credinta pentru cei indoielnici: NU NE PUTEM IMBOLNAVI DACA SARUTAM ICOANELE!

Mircea Platon despre articolul parsiv din EvZ despre impartasanie: INCEPUTUL UNUI DERAPAJ TOTALITAR ANTICRESTIN

Virgil Maxim despre CHEMAREA NOASTRA SI DESPRE PUTEREA INFRICOSATA A SFINTEI IMPARTASANII. Parintele Arsenie Papacioc: “E bine sa umplem sufletul nostru cu cele dumnezeiesti ca sa nu mai aiba loc si cele lumesti”

TAINELE CRESTINE SI LUCRARILE MAGICE

“O, prietenilor! Vedeţi să nu vă despartă de Mine vreo FRICĂ…”. Dumnezeiasca TAINĂ A IUBIRII MIELULUI JUNGHIAT, a “Ospățului Stăpânului” Care PE SINE SE DĂRUIEȘTE spre Mâncare de nemurire


Categorii

"Reforma" in biserica/ aggiornamento, Comunicate, Epidemii, gripa porcina, gripa aviara, e.coli, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Ierarhi romani, Iulian Capsali, Pagini Ortodoxe, Pandemia de coronavirus/ COVID-19, Parintele Savatie, Patriarhul Daniel, PS Ignatie Trif, Radu Preda, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Sfanta Impartasanie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

36 Commentarii la “PATRIARHUL DANIEL REVINE CU PRECIZARI DESPRE REGULA IMPARTASIRII, dar PRECEDENTUL “LINGURITELOR PERSONALE” ESTE CREAT, in numele grijii pentru “cei mai slabi in credinta”/ PS IGNATIE: “Biserica se conduce nu prin comunicate, ci prin cuvinte pastorale asumate”/ REACTII, ATITUDINI, CLARIFICARI si MARTURII din partea corpului eclesial viu in privinta SMINTELII create de primul comunicat al PATRIARHIEI si a relatiei dintre SFINTELE TAINE – LINGURITA – BOLNAVI – IGIENA

  1. Mie chestiunea asta mi se pare simplu de rezolvat: daca Patriarhul simte ca nu mai poate sa faca fata presiunilor cred ca ar trebui sa se retraga. Sa vina un alt ierarh care isi va asuma in mod deschis lupta cu hienele precum Caramitru.

  2. Patriarhia s-a “fâstacit” in mod total nepotrivit la fentele unor secularizati care n-au nici o treaba cu Biserica Lui Dumnezeu si cu Sfanta Impartasanie. Faza s-a consumat si s-a inregistrat.
    Sa fim cu luare aminte si sa facem pocainta cu multa durere.

  3. Pingback: “SFINTELE TAINE sunt realitati, nu simboluri. Este o PROFANARE sa ne gandim sau sa ne apropiem de ele ca si cum ar fi realitati biologice obisnuite, perisabile” – Marturisirile limpezi si puternice ale unor EPISCOPI ROMÂNI (PS MACARIE,
  4. la slujba de astazi au fost mai putin credinciosi. Daca pana azi nu aveam loc sa intru dupa 10,30, azi era loc berechet, poate jumatate din credinciosi. O fi 1 Martie sau efectul mesajului patriarhiei despre boala din biserica?
    Mai mult, femeia de la lumanari STERGEA CU SPIRT ICOANELE IN TIMPUL SFINTEI LITURGHII!!! Da, dupa ce trecea cineva si le saruta, venea stergatoarea cu spirtul si dadea inclusiv pe icoana mantuitorului vopsita.
    Va dati seama ce mesaj de credinta se transmite prin aceste gesturi? Va dati seama ce credinta oarba (in circulara patriarhiei) are cel putin unul din acei preoti?
    – Doamne, te-au imbolnavit oamenii, ai virus…stai sa te sterg ca le dai gripa la toti care te saruta !?!!

    O slujba in care miroase spirtul (pe bune) nu tamaia este un MESAJ DESPRE MOARTE NU DESPRE VIATA..

    Sa ma ierte Dumnezeu, daca acum la inceputul prigoanei simt revolta, o sa pot rezista la ce urmeaza? Cum vor arata slujbele adresate celor fara credinta? O sa rezistam sau o sa iesim afara cand se va striga diaconul:
    Câti sunteti chemati, iesiti.
    Cei chemati, iesiti.
    Câti sunteti chemati, iesiti.
    Ca nimeni dintre cei chemati sa nu ramâna.” ( sa nu se sminteasca)?

  5. La mine la biserica parintele a zis ca cea mai buna “imunizare” pt toate bolile sufletesti si trupesti se face cu Sfanta Impartasanie 🙂 in rest, nu am remarcat nici o diferenta fata de slujbele de pana acum…

  6. Din nefericire, Patriarhia vine mereu cu explicatii. Adevarul e ca au gresit. Sa o spuna asa. Ar fi mult mai bine. Atitudinea asta cu nu ati inteles voi ce bine vrem noi sa facem este paguboasa. Greselile nu se ascund, se marturisesc. Si asta nu e de la mine.
    De la mine e asta, de vrea cineva sa tina cont: din experienta stiu ca oamenii normali sunt dornici sa ierte; sa ierte pe cei de care au nevoie, sa ierte pe cei pe care ii iubesc, sa ierte pe toti cei care le provoaca rau si durere, caci iertarea le aduce pace si iubire. Dar daca cei care ar trebui sa ceara iertare isi acopera greselile cu aroganta, iubirea se transforma in ura, Oamenii ii urasc pe cei care ii frustreaza de pace si iubire.

  7. @ Titus L.:

    Exceptionale, superbe observatii!

  8. Nepotelul meu a fost botezat saptamana trecuta si astazi, parintii lui l-au adus la biserica sa-l impartaseasca. Fac precizarea ca fiul si nora mea nu merg la biserica de f multi ani. Pe bebelus au hotarat sa-l impartaseasca in fiecare duminica.
    Dovada vie ca nu era nevoie de un comunicat din partea Patriarhiei pt a intari pe cineva in credinta. Dimpotriva, s-au smintit si necajit cei care chiar si-au luat in serios mantuirea.

  9. @8, Adevarat ai zis despre iertare.

    “omul normal”, in mod sigur cel cu suflu primit de la Dumnezeu, simte o bucurie cand cineva isi cere iertare. Atunci se aseamana cu Dumnezeu caci iarta, iertarea fiind virtute dumnezeiasca. Unul iarta si se umple de iubire, celalalt e eliberat si il va iubi si mai mult pe cel care l-a iertat…asa se sudeaza sufletele si merg in Rai…asa se recunosc fiii si fiicele lui Dumnezeu.

    din pacate, in lumea in care e stapan cel intunecat, conducatorii se aleg dintre cei duri si nesimtitori sau vicleni, care stiu sa disimuleze emotiile.
    este o legenda chinezeasca, a fost jucata si intr-un serial istoric; un imparat avea 2 fii; a aranjat sa fie tradat de cei doi pt a-si obtine tronul; l-a ales la succesiune pe fiul care l-a mintit cu maxima convingere cand a fost acuzat si care era gata sa mearga la moarte pentru ca sa-si dovedeasca demnitatea nepatata; celalalt a cedat acuzatiilor si si-a cerut iertare iar imparatul i-a spus: – tu nu ai suflet sa fi conducator, pleaca sa nu te mai vad!(sau sinucide-te daca ai onoare)… poate era o dinastie cu sange mongol, renumit pt cruzime, dar pilda e graitoare; ganditi-va ca acel imparat batran este stapanitorul acestei lumi, vedem care e criteriul lui si cum isi mentine puterea de atatea milenii.
    Daca biserica ca institutie a fost cucerita de sistem (prin mecanismul de vot si reprezentare) atunci sa fim convinsi ca nu i se permite nimanui desemnat de sistem sa admita nici cea mai mica greseala, pt ca s-ar ruina toata increderea construita artificial. Sa speram ca avem printre conducatorii de turma nationala si oameni cu licariri de constiitnta si isi cer iertare cel putin de la duhovnicii lor.
    Pentru romani, orice sut in fund e un pas inainte.

  10. Cititor
    Răbdarea si rugăciunile dv a dat roade . Dumnezeu lucrează după judecata Lui .
    Sa fie sănătos pruncul si sa aducă bucurie .

    Titus L
    Am dat copy paste la apologia iertării . Mai scurt si adevărat nici ca nu se putea .

  11. Pingback: PREDICI DE ÎNTĂRIRE A CREDINȚEI ÎN VREMEA ISTERIEI CORONAVIRUSULUI: “Vă rog să nu vă lăsaţi intimidaţi! Şi, mai ales, SĂ NU VĂ LĂSAȚI ÎNDEPĂRTAȚI DE SFINTELE TAINE din pricina provocărilor evidente pe care unii şi alţii le arunc
  12. Pingback: PAN-ISTERIA COVID-2019 - o criza provocata si un razboi psihologic, ca PAS NECESAR SPRE DICTATURA A "STATULUI GLOBAL"? Care este rolul OMS in aceasta afacere cu SANATATEA si FRICILE oamenilor? Dr. VASILE ASTARASTOAE: "Speriati de epidemie,
  13. Pingback: Parintele Vasile Ioana: CUVANT LAMURITOR DESPRE SFANTA IMPARTASANIE IN CONTEXTUL ”INFODEMIEI” CORONAVIRUSULUI. Explicatii privitor la cele doua comunicate ale Patriarhiei: “PRIMUL A FOST LA PRESIUNE. Numai Patriarh sa nu fii in vremurile astea!
  14. Pingback: CORONAVIRUSUL, ÎMPĂRTĂȘANIA și CREȘTINII. “Să ne privim în oglindă, punându-ne întrebarea cu toată sinceritatea: de ce ne împărtășim?” | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: BISERICA NAȘTERII MÂNTUITORULUI - ÎNCHISĂ PE MOTIV DE CORONAVIRUS. Ce va fi cu Sfântul Mormânt/ Care vor fi „MĂSURILE SPECIALE” ale autoritălor române de PAȘTI?
  16. Pingback: CARANTINĂ DE PAȘTI? Traian Băsescu pune presiune pe Patriarhul Daniel: CATEGORIC, DA, TREBUIE RESTRÂNSĂ PARTICIPAREA LA SLUJBE. CINE VINE, INTRĂ ÎN CARANTINĂ. PATRIARHUL E RAȚIONAL.../ Reacție fermă a lui Vasile Bănescu: „Biserica nu intră
  17. Pingback: “Ne-a mai dat Dumnezeu un Post. Încă o șansă…”. CARE ESTE CAUZA DUHULUI ANTIHRISTIC CARE RĂZBOIEȘTE BISERICA? | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: BISERICA ORTODOXA LA UN PAS DE PRIGOANA MASCATA, in Postul Pastilor? SE INTERZIC ACTIVITATILE RELIGIOASE CU MAI MULT DE 100 DE PERSOANE!/ Slujbele ortodoxe deja nu se mai tin in Italia, CATOLICII CAPITULEAZA, confirmandu-si secularizarea agresiva, BISERIC
  19. Pingback: PATRIARHUL ILIA al GEORGIEI - mesaj de incurajare in criza pandemica: "AM AVUT O VIZIUNE despre cum omul poate sa infranga CORONAVIRUSUL, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Sfintei Cruci" - Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: Cuvant important al PS MACARIE catre PREOTII din Episcopia Europei de Nord, in mijlocul CRIZEI PANDEMIEI de coronavirus: "SUB NICIO FORMĂ NU VA ÎNCETA SĂVÂRȘIREA DUMNEZEIEȘTII LITURGHII. De la această slujire nu trebuie să ne dea înapoi nime
  21. Pingback: EXISTA VREUN RISC DE CONTAMINARE PRIN IMPARTASANIE? Ce a aratat un studiu stiintific american? - Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: SE INTERZIC ACTIVITATILE RELIGIOASE CU MAI MULT DE 100 DE PERSOANE!/ Slujbele ortodoxe deja nu se mai tin in Italia, CATOLICII CAPITULEAZA, confirmandu-si secularizarea agresiva, BISERICA GRECIEI SI PATRIARHIA ANTIOHIEI - POZITII CATEGORICE, EXEMPLARE/ De
  23. Pingback: RASTIGNIREA LUI HRISTOS pe altarul STIINTEI-IDOL? Pana unde vrem sa mergem cu… “IGIENIZAREA CULTULUI ORTODOX” si cu EXALTAREA CIVISMULUI? “Din ajutor, știința a devenit un dumnezeu-surogat”, care ne ajuta SA IL IZGONIM PE D
  24. Pingback: "Ar fi trebuit ca bisericile sa fie deschise" - VOCI ALE NORMALITATII in Biserica noastra se ridica IMPOTRIVA FRICII, A PSIHOZEI MEDIATICE - ca parte a unui RAZBOI PSIHOLOGIC care distruge sufleteste pe cei slabi - si a ABUZURILOR in vreme de cr
  25. Pingback: PANDEMIA viruseaza TEOLOGIA? Jean-Claude LARCHET isi schimba la 180 DE GRADE convingerile legate de IMPARTASANIE si se aliniaza CONFORMIST tezelor oficiale ale IZOLARII, prin care se justifica INCHIDEREA BISERICILOR. Intrebari si reflectii CRITICE la acuz
  26. Pingback: RECOMANDARILE INJOSITOARE ALE I.N.S.P. PENTRU BISERICA si reactii MARTURISITOARE ale corpului eclezial. IPS TEODOSIE: "E o imixtiune în cultul bisericii. Nu facem compromisuri". PREOTI SI MIRENI INDIGNATI pentru tentativele de modificare brutal
  27. Pingback: RECOMANDARILE INJOSITOARE ALE I.N.S.P. PENTRU BISERICA si reactii MARTURISITOARE ale corpului eclezial. IPS TEODOSIE: "E o imixtiune in cultul bisericii. Nu facem compromisuri". PREOTI SI MIRENI INDIGNATI pentru tentativele de modificare brutala
  28. Pingback: Deschiderea bisericilor - cu ce pret? "AMANAREA" IMPARTASIRII CREDINCIOSILOR la Sfanta Liturghie - DOAR O MASURA TEMPORARA sau INCEPUTUL CELEI MAI GRAVE CAPITULARI in fata abuzului autoritatilor, in numele "ratiunii practice"?! "B
  29. Pingback: PS IGNATIE despre MINCIUNA PROPAGANDISTICA si "CIUMA" FALSURILOR aruncate in vreme de criza, pentru EXPLOATAREA FRICILOR OAMENILOR (video, text)/ MOLIMA HRISTOFOBIEI IN VREME DE PANDEMIE - raspuns polemic atacurilor inversunate ale ACTIVISTILOR
  30. Pingback: PS IGNATIE – predica la Duminica orbului despre ATACUL LA SFANTA IMPARTASANIE si noii farisei – IDEOLOGII ANTICRESTINI DIN EPOCA POST-ADEVAR | Cuvântul Ortodox
  31. Pingback: ÎPS TEOFAN (video + text): “MARE ESTE NERĂBDAREA NOASTRĂ SĂ NE REVEDEM, participând la Sfânta Liturghie, împartășindu-ne cu Trupul și Sângele Domnului – NU DUPĂ ALTE MODALITĂȚI PE CARE NI LE INSPIRĂ UNII ȘI ALȚII, ci după râ
  32. Pingback: MĂRTURIA BISERICII ORTODOXE despre SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE. Răspunsul Mitropolitului Ierotheos Vlachos dat controverselor teologice, “părerilor necuvioase” și BLASFEMIILOR lansate în spațiul eclezial în legătură cu TAINA SFINTEI LITU
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare