MAMA-MARTIR sau singura stire adevarata a acestor zile: O tanara gravida bolnava de cancer a ales sa moara pentru a da viata copilului (VIDEO)
- Videonews.antena3.ro: Sacrificiul SUPREM al unei mame. Şi-a dat propria viaţă pentru a aduce pe lume un copil. În ziua în care a aflat că e însărcinată, medicii i-au spus că are CANCER
Cuvintele “Mi-aş da viaţa pentru tine” nu au fost vorbe goale pentru o tânără mamă din Agigea. Au fost chiar alegerea pe care a făcut-o, fără să stea pe gânduri, pentru copilul ei. Într-o singură zi, medicii i-au spus fetei că este însărcinată, dar şi că are cancer.
- Mediafax: O tânără a murit la două zile după ce a născut. Medici: “Avea de ales între viaţa ei şi a copilului”
O tânără de 24 de ani din Agigea a murit la două zile după ce a născut, medicii afirmând că femeia avea o tumoră la un rinichi despre care a aflat imediat după ce a rămas însărcinată şi, deşi ei i-au recomandat să renunţe la sarcină şi să-i extirpe tumora, femeia a preferat să păstreze copilul.
Medicii de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde a fost îngrijită tânăra, spun că aceasta a aflat despre tumora la rinichi imediat după ce a rămas însărcinată.
“O pacientă tânără, de numai 24 de ani, care era însărcinată, a ridicat suspiciunea de chist hidatic hepatic. Şi atunci a fost necesară o laparotomie exploratorie cu scop diagnostic. În momentul intraoperator s-a constatat o formaţie tumorală de suprarenală, din care s-a prelevat pentru biopsie. Acestea în condiţiile în care pacienta era însărcinată în lună mică, fiind în primul trimestru“, a povestit directorul medical al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, medicul Cătălin Grasa.
Medicii i-au recomandat femeii să renunţe la sarcină pentru a-i fi extirpată tumora şi a putea începe tratamentul împotriva cancerului. Mai exact, trebuia să-i fie extirpat rinichiul bolnav, iar şansele de supravieţuire, potrivit medicilor, erau foarte mari.
Tânăra a ales însă să păstreze sarcina, “deşi i-au fost prezentate toate riscurile” acestei decizii, a precizat medicul Cătălin Grasa.
“După ce examenul histopatologic a ieşit pozitiv, arătând o afecţiune malignă la nivelul glandei surprarenale, anunţând cumva un prognostic relativ sumbru, pacientei i s-au prezentat care sunt riscurile de a menţine sarcina în continuare. (…) S-a făcut o comisie medicală, pe care am condus-o, alături de un medic obstetrician, un neonatolog, un urolog – care ar fi trebuit să intervină, dacă ar fi ales să întrerupă sarcina, dar din păcate pacienta nu a dorit să întrerupă sarcina ca să se poată trata, deşi i-au fost prezentate toate riscurile“, a spus Grasa.
Tânăra a vrut să afle şi o a doua opinie în acest caz, astfel că a mers la Bucureşti, medicii din Capitală recomandându-i, de asemenea, să renunţe la sarcină pentru a-i fi extirpată tumoarea. Cu toate acestea, tânăra a fost de neclintit în dorinţa ei de a păstra copilul.
Ea a reuşit să ducă sarcina până la 34 de săptămâni, când starea ei de sănătate s-a înrăutăţit, iar medicii de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa au decis să-i facă cezariană.
“Din păcate, din cauza sarcinii, evoluţia acestei formaţiuni tumorale a fost galopantă, către extensie, către invazie de vecinătate – într-un cuvânt a fost hrănită şi şi-a accelerat dezvoltarea“, a precizat medicul constănţean.
Tânăra a sperat până în ultima clipă că va putea să ducă sarcina până la capăt, apoi se va trata şi va putea să-şi crească pruncul. Ea a născut o fetiţă de aproximativ două kilograme, sănătoasă, pe care a reuşit să o vadă pentru puţin timp. Apoi, femeia a intrat în comă, iar la două zile după naştere a murit.
“Pacienta a adus pe lume o fetiţă, care este bine, dar care a făcut totuşi ca mama, la 48 de ore după ce a născut, să moară. Şansele ca ea să păstreze copilul şi să se poată apoi trata au fost mici încă de la început. S-a urmărit formaţiunea tumorală pe tot parcursul sarcinii şi a avut o evoluaţie galopantă. (…) Este o poveste tragică. Ştia că are o afecţiune grea şi parcă toată energia a pus-o pentru a naşte fetiţa. Pruncul a fost viabil şi este sănătos şi deja a luat în greutate. Născut prematur, dar la o vârstă relativ bună, fără insuficienţe majore”, a mai spus directorul medical al Spitalului Judeţean Constanţa.
Soţul femeii a spus că fetiţa va purta numele mamei sale, Maia Mihaela.
- Obiectiv/ Eugen Chelemen: Moarte pentru viaţă
S-a întâmplat zilele acestea şi m-a împins să scriu din nou, după o pauză de peste doi ani. Este vorba despre o decizie zguduitoare pentru o Românie întreagă.
Nu are legătură cu tâmpeniile din Parlament şi nici cu loviturile via Bombonica – Nana dintre preşedinte şi premier. Deciziile politice par meschine în faţa DECIZIEI pe care a luat-o Mihaela.
Avea 24 de ani. Lacrimile de fericire îi curgeau şiroaie pe obraji când a aflat că e însărcinată în două luni. Dar, în aceeaşi zi, doctorii i-au mai dat o veste, una cumplită. I-au spus că are cancer la rinichi. Întreruperea sarcinii, extirparea rinichiului bolnav şi tratamentul de specialitate au fost recomandările imediate ale medicior. Tânăra mamă s-a opus vehement şi a ales moartea pentru viaţă. Moartea ei pentru viaţa pruncului din pântece.
A dus sarcina până a rămas piele şi os. A sperat până în ultima clipă că va putea să îşi vadă fetiţa crescând, că o va ţine de mână când va face primul pas sau că o va auzi spunând “mama”. A născut prin cezariană, şi-a strâns fetiţa la piept, a sărutat-o, iar apoi a intrat în comă şi s-a dus să-şi vegheze puiul din cer. Fetiţa este perfect sănătoasă, ia în greutate, îi poartă numele mamei, iar tatăl rămas văduv are grijă de ea ca ochii din cap. Inelul şi verigheta soţiei sale le poartă la gât ca să i le dea fetiţei când se va face mare.
Mihaela a dat o lecţie dumnezeiască despre sacrificiu, la care ar trebui să ia aminte toate acele femei marcate de greutăţile vieţii. Numărul avorturilor şi al bebeluşilor abandonați în maternități sau aruncaţi la tomberoane a crescut îngrijorător în ultimii ani de criză. Aceste mame iresponsabile ar trebui să conştientizeze cât de mic e sacrificiul de a creşte un copil în comparaţie cu sacrificiul suprem al Mihaelei.
Această femeie a demonstrat unei lumi dominate de egoism şi dispreţ faţă de semeni că sacrificiul înseamnă viaţă. Iar viaţa poate fi altfel chiar şi fără un sacrificiu suprem. Dacă fiecare dintre noi şi-ar sacrifica cel puţin un minut pentru semeni, cu siguranţă lumea ar fi mai bună.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Fara cuvinte…
Vedeti? Avem si oameni cu traire sfanta pe care nici macar nu ii cunoastem! Si in nimicnicia noastra avem nevoie de dovezi de acestea, pe care, probabil, nu am fi in stare sa le urmam. Dar macar, cat timp mai exista astfel de oameni stim ca nu e totul pierdut. Inseamna ca noi, ca popor si ca indivizi mai avem o sansa.
..”A fost o întâmplare pe care o ştiu la un Sinod al Bisericii din Grecia. Spunea un părinte, şi a fost foarte interesant, un mitropolit de la acea adunare, o conferinţă, unde au vorbit şi medici. Și la urmă i-au dat cuvântul mitropolitului. Şi acolo era vorba de avorturi, dacă viaţa mamei este pusă în pericol în timpul sarcinii, dacă se poate omorî pruncul ca să se salveze viaţa mamei. Şi toţi au fost de acord că aşa ar trebui. Pentru că dacă mama are copii şi moare mama, ce fac ceilalţi copii? Şi trebuie omorât pruncul ca să se salveze mama. Şi mitropolitul s-a ridicat la urmă şi a zis: Vă povestesc un caz. O mamă avea 14 copii şi a rămas însărcinată cu al 15-lea. S-a îmbolnăvit şi medicii au spus că dacă nu avortează copilul, ea moare. Şi mama a mers acasă să vorbească cu tata, erau credincioşi, şi au ajuns la concluzia ca să lase să trăiască copilul, orice s-ar întâmpla. Şi în timpul naşterii, mama a murit. A născut un băieţel, dar mama a murit. Şi atunci toată sala a strigat: Vedeţi? Noi am spus că e mai bine să se salveze mama decât copilul! Au rămas 14 copii fără mamă. Şi atunci mitropolitul a spus: Nu eram eu, cel de-al 15-lea, atunci, în faţa voastră.”
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/02/12/episcopul-longhin-mihail-jar-partea-a-doua-conferinta-constanta-copiii-calea-catre-hristos-minuni-banceni-avort-ecumenism-catolici-slujire-comuna-video-audio-transcriere/
In lumea asta obsedata diavoleste de avort, stirea de mai sus trebuie popularizata in toata tara. Nu mai stiu pe ce post tv se spunea ca ea si-a dorit sa moara pentru ca era cu nervii la pamant din cauza bolii necrutatoare. Probabil vorbe spuse intentionat de cineva care nu o suporta.
Ceea ce mi se pare incredibil si minunat e ca si sotul a fost de acord cu deczia ei: inainte sa aleaga sa nasca, ea si-a intrebat sotul daca e de acord cu decizia ei si el a fost. E minunat si incredibil zic fiindca multi soti din ziua de azi isi sfatuiesc sa faca avort. Deci si barbatii sfatuiesc la avort, nu doar femeile :(.
Dumnezeu s-o miluiasca pe mama-martira si sa-l intareasca pe sotul ei ca sa nu-si piarda credinta!
Mare este Dumnezeu!
Un caz similar a existat si in localitatea mea,mama se numea Anisoara-Daniela,iar pruncul a primit numele Nectarie,dupa Sf.Nectarie,la care mama avea mare evlavie!
Fara cuvinte!
Minunat gest !
Putin offtopic, dar a-propos de “stiri adevarate” (atat de putine) si de femei curajoase care si-au pus, in alta epoca, viata in primejdie pentru neamul nostru, semnalez aparitia unei carti, acum in decembrie, in prag de Craciun:
http://daniel-focsa-istorieromaneasca.blogspot.ro/2013/12/escadrila-alba-o-istorie-subiectiva.html
Ce pot sa spun?Nimic.Am plans.Atat.DOAMNE AJUTA.
P.S-as fi vrut sa stiu daca a murit inpartasita.
mai mare dragoste ca aceasta nu este, ca sufletul sau sa si-l puna cineva pentru prietenii sai (am parafrazat); astfel de sacrificii nu le poti face fara Hristos si cred ca am citit undeva ca astfel de mame-mucenice merg direct in Imparatia Lui Dumnezeu; cel putin, eu nu-mi fac nicio grija legate de faptul ca a murit sau nu impartasita; eu cred ca e evident ca Hristos era viu in sufletul ei
@Gheorghe
Tinand cont de ce am vazut in materialele din presa de pana acum, cred ca nu gresesc sa spun ca odata ce si-a pus viata si propriul sange pentru a da viata copilului ei, se va mantui chiar daca nu a ajuns sa se impartaseasca in ultima zi. Pentru ca alt lucru (dragoste) omenesc mai mare nu exista inaintea Domnului nostru.
Domnul sa-i intareasca si sa-i miluiasca pe cei ramasi in urma ei, parinti, sot si fiica!
Poate oare cineva sa afle daca familia ei are nevoie de ajutor, sau sa obtina un numar de cont, o adresa, etc. sa le putem aduce o mica mangaiere?
@Andy,
Da.Aveti dreptate.Cred ca Dumnezeu, pt.un asemenea OM, si cativa, cati or mai fi, a tinut Romania intreaga.DOAMNE AJUTA.
Si eu am plans…!
Iata o adevarat ROMANCA si CRESTINA!, care nu s-a lasat SUBJUGATA de ROBIA GANDIRII in care zac atat de multe femei si fete romance NeCREDINCIOASE, si pentru pacatele carora Dumnezeu din Ceruri A PEDEPSIT si VA MAI PEDEPSI CRUNT tara noastra…!
Femeia aceasta a fost pe lume un UDEVARAT “OM”, o FEMEIE si un OM cu majuscula!
Si cand te gandesti, ca FARA SA AIBA nici UN RISC pentru a naste, asa de USOR UCID alte femei o viata nevinovata si neajutorata pe care o poarta in pantecele lor!
Aceasta FEMEIE si MAMA a fost un adevarat INGER, iar cele care avorteaza sunt DEMONI cu chip de femei…!
Postez mai jos un link despre CUM SE FACE UN AVORT…!
Si despre SOARTA ETERNA a femeilor care ISI UCID PRUNCII!
Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!
http://www.liveleak.com/view?i=23c0b9cea3
Poate e un pic exagerat ce voi spune (“exagerat” pt ca pot exista cazuri particulare despre care nu ma pronunt), dar oare cum ai fi putut dormi, stiind ca intre viata copilului si viata ta, ai ales sa moara copilul tau? Si nici macar n-ai fi stiut daca tu ai fi scapat! Ce nadejde de vindecare ai mai fi avut, dupa asta?
Mare este Dumnezeu, Slava Lui pentru toate! Iata ca avem minuni peste tot, ce mare minune este viata, iar femeia asta a inteles lucrul asta si l-a nascut pe copil, nascandu-se si ea in Ceruri! Ce dar mai de pret ar fi putut sa-i ofere copilului ei, decat insasi viata, si o mama rugatoare in Cer?
fara cuvinte
doar lacrimi…
De ce plang doar barbatii pe aceasta pagina?Ce s-a intamplat cu surorile noastre?Plangand pt.durerea celui de langa noi ne curatim sufletele.Nu plansul e scop,ci rezultat al iubirii nemarginite in infinitul lui Dumnezeu,pt.cel in suferinta.Imi cer iertare.DOAMNE AJUTA.
Da, uite frate Gheorghe, iti spun: am plans mult.
Am plans si plang pentru durerea ei, si…acum abia inteleg … pt ca am nascut si eu o fetita de curand, si-abia acum stiu ce dar am primit, ca pot sa fiu langa ea ca si langa ceilalti copii ai mei in viata.
De ieri intr-una ma gandesc la ea…, la tatal copilului…,la pacatele mele,… si cred ca Dumnezeu o va purta toata viata ei pe copila in bratele Sale, pentru jertfa mamei, a parintilor ei.
Din scurtul reportaj mi-am facut parerea ca sotii nu erau atasati neaparat de Biserica.O palma pe obrazul nostru,al celor ce intram precum cainii la sfintele slujbe.Nici nu spurcam Biserica,dar nici nu ne sfintim.E cu adevarat cel mai emotionant gest din acest an,care vine nu intamplator,in ajunul Nasterii Domnului.Un reportaj scurt,un fapt divers care trebuie uitat rapid,caci nu-i asa,aceste fapte ne dor,ne arata necuratia sufletului nostru,ne rascoleste constiinta incarcata poate cu episoade din viata neimpartasite nimanui. Instinctul matern doboara toata teologia unui Sinod(asa cum inspirat a aratat Costel in comentariu de mai sus).Ajuta-ma,Doamne,sa dau si eu roade atat de minunate!
Avem un inger in Ceruri ,ce ne-a lasat o PILDA MANTUITOARE!
Dumnezeu sa o pomeneasca!
Sa ma iertati,dar eu nu vad nimic de plans aici!
De plans suntem noi cei ramasi in viata!
Adevaratul crestin se vede la moartea sa!
Putini se invrednicesc de o asemenea moarte martirica!
Doamne ajuta!
Ma uit la Nicu, tata si vaduv, cat de limpede e putinul pe care il are de spus:
“Cineva acolo sus ne iubeste si… o sa fie bine. Pentru cea mica.”
Doamne, ajuta!
Poate ca, daca n-ar fi plecat la Domnul atat de fulgerator mama, toata suferinta si frumusetea lor ar fi ramas nestiuta.
Ma uit la taria lor. Atat de tineri, inconjurati de o lume ‘simpla’, poate nici prea imbisericiti. Doi soti la aceeasi masura. Cum?… Si-mi vine in minte ce-mi spunea o prietena: “Sfantul Duh sufla unde vrea El”. Sa avem nadejde.
“PLANGETI CU CEI CE PLANG,BUCURATIVA CU CEI CE SE BUCURA”.(porunca de la Dumnezeu,este, cand a fost pe pamant).Intradevar,ca sa plangi pt. omul in suferinta, iti trebuie o coarda in plus,a inimii ,pe care sa vbreze darul lui Dumnezeu,IUBIREA.In asemenea situatii uni plang pt.ei insisi.Iertare.DOAMNE AJUTA.
“Aceste mame iresponsabile ar trebui să conştientizeze cât de mic e sacrificiul de a creşte un copil în comparaţie cu sacrificiul suprem al Mihaele”
vreau sa observ citeva lucruri apropo de acest comentariu, de aceasta stire si de comentariile altora.
1. Este vorba de mame SI de barbati iresponsabili care le imping prin comportamentul lor egoist pe femei la avort. Sint foarte putine femei care fac avort daca barbatul cu care au ramas insarcinate le asigura un minim de comfort in primul rind emotional (casatorindu-se cu ele de exemplu )si material. Cu alte cuvinte sa incetam sa mai tunam si sa fulgeram de-contextualizat si iresponsabil DOAR impotriva romancelor, de parca acel copil este facut DOAR de femeie si vine intr-un vid total. Este vorba mai degraba de o lipsa de curaj a femeilor care sint abandonate si lasate sa se descurce cu enorme greutati provocate de iresponsabilitatea mediei barbatilor romani care nu doresc sa devina tati, nu doresc sa se insoare si care sint educati sistematic intr-un egoism cras. Un egoism si o auto-suficienta care este incurajata chiar de catre femei in propria lor dauna si spre propria lor mizerie si injosire.
2. Apropo de simtamintul matern si de lipsa de responsabilitate masculina. Tocmai pentru ca in Romania a devenit din ce in ce mai greu pentru o fata sa-si gaseasca un baiat care sa vrea sa-si asume responsabilitatile de sot si tata a aparut un fenomen care ia amploare(el a aparut de mai multa vreme in Occident dar din motive putin diferite): fete/femei singure care doresc sa aiba un copil in afara unei casnicii pe care o percep ca din ce in ce mai greu de realizat. Si atunci sint dispuse sa faca un copil cu un barbat oarecare si sa-si asume toate responsabilitatile cresterii acestuia cu toate problemele care decurg din asta. Dincolo de aspectele negative evidente ale acestuii tip de decizie, ea semnifica ceva foarte grav: o frustrare enorma a femeii care nu mai poate sa-si faca o familie, care nu mai poate sa-si gaseasca un barbat cu mentalitate monogama, stabila,capabil sa-si asume minime responsabilitati de sot si de tata.
3. si iarasi vreau sa oberv lipsa de echilibru din discursul din mediile ortodoxe ROMANESTI apropo de problema relatie femeie- barbat cu tot ce implica ea si cu toate problemele pe care le genereaza: familie, copii, avort, promiscuitate, educatie, supunere a cui catre cine si cind, responsabilitati, etc….Exact in societati gen cea romaneasca sau cea ruseasca unde media barbatilor are grave probleme de comportament care sint principalele responsabile de destramarea familiilor (la rusi – alcoolismul la noi – promiscuitatea, curvia,)exact aici nu se vorbeste mai nimic despre aceste probleme esentiale. In schimb discursul se reduce la: vina femeilor responsabile….cam de orice, in timp ce pentru barbati, daca sint pomeniti, discutia se reduce in principal la: suportati-le si voi cu rabdare ca ele sitn slabe, irationale si nu stiu ce fac. dupa care la final vine si indemnul: sa le iubiti….totusi! Ceea ce mie imi suna cam nelalocul lui dupa ce ai tunat si fulgerat impotriva partii feminine. Si iarasi nu pot sa observ ca exact in societati, cum este cea greceasca, unde exista un respect pentru femeie si unde barbatii nu sint atit de de-responsabilizati ca la noi, exact aici discursul din mediile ortodoxe este mult mai echilibrat punctind in ambele directii probleme REALE, si nu fleacuri.
In sfirsit, am mai spus de multe ori lucrurile astea si am sa le mai repet pentru ca genul asta de atitudine este, parerea mea, foarte daunatoare mai ales barbatilor care se scalda intr-o masiva auto-inchipuire de sine la noi in tara. Inclusiv in mediile in ortodoxe.
@ Petra
In indreptarele de spovedanie barbatul este trecut ca si vinovat daca a impins o femeie la avort si se canoniseste ca atare. Marii duhovnici si invatatura ortodoxa nu absolva deloc barbatul de pacatul avortului, din contra. Si asa cum a spus Pr.Tanase, nici o femeie nu doreste sa faca avort, iar daca face inseamna ca ii lipseste ceva din partea barbatului. Si da ai dreptate, barbatii romani sunt curvari, mai ales cei din generatiile mai tinere. Dar si aici nu putem sa aruncam vina doar intr-o singura tabara.
In Grecia natalitatea este mai scazuta ca la noi si avorturile au destule.
http://www.youtube.com/watch?v=wP_G8hpHPvk
Versuri-Adrian Paunescu
n-am dorit sa intervin la acest articol din respect pentru acei oameni necunoscuti mie, a caror poveste am lecturat-o aci. De asemenea, n-am dorit sa intervin si pentru simplul motiv ca, bag sama, sunt o serie de crestini pe aci care is poate prea “simtitori” si sensibili neputand duce prea lesne o “palitura de osanda”, vorba fratelui moldovan.
But than again:
@GHEORGHE:
nu cred ca foloseste nimanui sa facem parada de lacrimi, aici sau aiurea. cred ca asemenea momente si intamplari cer o anumita delicatete si, poate, tacere.
Altfel, soram a pus deja punctul pe i; sa plangem dara cu cei ce plang dar in intimitatea inimii sau alaturi de acestia, daca ii cunoastem.
La final, am o rugaminte: in masura in care este posibil, desigur, incercati sa opriti masacrarea limbii materne – daca nu din alt motiv, macar din respect pentru limba romana si confratii ce va lectureaza aci (ma rog, incearca).
@VELA GHEORGHE:
v-am citit comentariul si marturisesc ca – instinctiv – m-am incruntat extrem de dezaprobator. Incerc sa folosesc cuvinte blande desi marturisesc ca nu is prea priceput.
Modul in care aruncati invective la adresa unor femei pe care nici nu le cunoasteti si ale caror povesti sau pocainti nu le stiti, ei bine, aista este de-a dreptul declansator de reflex vomitiv.
Aceasta stimulare a nervului vag, aparuta pe nepusa masa, mi-a declansat un flux de adrenalina de nestavilit. Drept pentru care am purces la a va scrie aceste randuri.
In naivitatea mea, credeam ca un crestin de isprava, precum domnia voastra, poate face usor o disociere intre persoana si pacat. Se pare ca m-am inselat teribil pentru ca – iaca – lucrul acesta nu se intampla, ba mai mult, sunt aruncate cu o lejeritate extrema judecati si apelative de-a dreptul “demonice”. Excludeti pana si pocainta, aruncati in iad…Well, ce sa mai spui, v-ati cocotat destul de sus, nici nu va mai zaresc, aveti dara grija cum cadeti.
In rest, intru totul de acord cu Petra care a cam spus ceea ce era de spus pe aceasta tema.
Amu, sa ma iertati de intrerupere caci lipsit fiind de darul lacrimilor si urmandu-i Martei, ma intorc la treburile mele.
@petra:
In cea mai mare parte observatiile tale sunt corecte. Totusi, in una cred ca gresesti: comparatia cu societatea greaca. Statutul femeii in societatea greaca e – din cate stim – orice numai de egalitate sau de respect reciproc (echivalent, egal ca statut) nu. Poate, acum, in modernitate, s-o mai fi schimbat ceva. Insa nu vei vedea atatea femei prezente in viata publica sau in viata bisericii, asa cum vezi la noi. Grecia este o societate a ”barbatilor”, inca. Si cred si eu ca acolo chiar trebuie un echilibru mai mare, pentru ca decizia chiar e, de cele mai multe ori, doar a barbatului. La noi, totusi, responsabilitatile nu au fost niciodata atat de transante, si vina a fost intotdeauna impartita. Si ai dreptate cand spui ca se uita, totusi, exact faptul ca e impartita.
@adm.
Aici nu sint de acord. Nu prea inteleg la ce va referiti cind spuneti ca nu se vad femei prezente in viata publica…ca la noi? va referiti la Udrea sau Monica Macovei? ele nu sint nici reprezentative si nici nu actioneaza de capul lor. Udrea n-ar fi existat fara Basescu si nici Monica Macovei fara Comisia Europeana. In Grecia ar fi o Dora Bakoyannis ca Ministru de Externe care a ajuns la putere in conditii diferite de ale unei Udrea.Ar mai fi si conducatorul partidului comunist, Aleka papariga care pina anul asta a detinut sefia acestui partid pe perioada cea mai indelungata.Insa mai putin ma intereseaza femeile care sint efectiv in pozitii de conducere. Nu ele mi se par reprezentative si nu ele sint un marker al situatiei femeii in societate.
Locuind aici, adica acolo, in Grecia, pot sa fac o comparatie apropo de ce se inimpla in viata de zi cu zi de aici atmosfera de aici cu cea din Romania. Si mentalitatile sint diferite. ma rog, puteti sa ma credeti sau nu. Dar am incepe o discutie inca si mai lunga.
@Laura
Eu nu ma refeream la dogma, la indreptare. Ci la aspecte concrete, de viata, de practica. Si nu, nu arunc vina doar intr-o singura tabara. Ma irita insa lipsa de discernamint si de echilibru al comentariilor de la noi(nu ma refer la comentariile de pe acest site sau nu numai). Este ca si cum barca ta are o gaura imensa pe unde intra apa in valuri dar tu te apuci si cirpesti cu inversunare gaurile de sobolani, in timp ce tu te scufunzi vazind cu ochii. Cu alte cuvinte: despre ce vorbim?
@petra:
Daca te gandesti mai istoric, poate iti dai seama de diferenta. Nu aveam in minte prezentul, desi, intr-un fel, si acesta e relevant. Cert e ca si fondul cultural conteaza, iar aici nu sunt de acord ca exista un fel de pozitie inferioara si inferiorizata a femeii la noi. Se poate spune orice, numai ca e patria femeilor supuse aici nu. Si o spunem nu ca am vrea ca femeile sa fie supuse, sau ca ar fi romanii mai nustiucum fata de alte popoare, insa e o realitate si asta se traduce tot in practici sociale de zi cu zi. Dar asta e o discutie care se cam indeparteaza de topic.
@Alin 7,
multumesc!
Au scris mai multi – si barbati, si femei – pe aceasta pagina despre cat de important si de minunat a fost rolul sotului/tatalui in decizia mamei. A fost si ramane si jertfa lui.
Din pacate, cred si eu prea rar ne crestem fiii sa fie barbati adevarati. E adevarat pentru asta ajuta sa ai si modele reale in jur, sa vada ei de mici cum ar putea fi ca oameni in toata firea. Ma tem ca prea des si sotilor nostri le intretinem un fel de imaturitate care se razbuna apoi pe toata familia. Inclin sa ii dau dreptate Petrei si mi-a venit in minte un cuvant al parintelui Nicolae Tanase care m-a uimit, dar nu l-o fi spus degeaba: “Sa stiti ca sot ideal gasesti, dar mai cu usurinta poti sa gasesti sotia perfecta. Mai cu usurinta decat un sot ideal”.
https://www.youtube.com/watch?v=0p5Hu9P_VKE
Iertati-ma, nu vreau sa creez suparare. Dar cred intr-adevar ca e o rana cumplit de adanca aici, nu stiu daca in Romania mai mult decat in alta parte.
“Am cunoscut un copil care a ramas orfan de tata,impreuna cu trei fratiori mai mici.Desi mama lor s-a recasatorit,orfanii n-au simtit dragoste nici de la mama lor,nici de la tatal vitreg.Sarmanul,cand a crescut a si inceput sa lucreze.Odata a auzit ca a murit cineva si a lasat trei orfani.L-a durut si a spus femeii vaduve:”Vrei sa ne casatorim si sa traim ca fratii,ca sa ajutam copii?”Aceea a primit.Acum traiesc duhovniceste,citesc Vietile Sfintilor,Filocalia,merg la manastiri,au duhovnici.
A gandit si a procedat corect si pentru aceasta a primit dumnezeescul har.Daca n-ar fi gandit asa,i-ar fi spus aghiuta:”Acum sa chinui pe acesti copii,asa cum te-ai chinuit si tu.”
Acesta nu a mers sa se razbune cu rautatea,ci s-a razbunat cu bunatatea.
Unii isi folosesc mintea la bine si descopera lucruri bune,altii o folosesc sre distrugere,la care ii impinge aghiuta.”
“Astazi cei mai multi oameni nu au gustat bucuria jertfirii si nu iubesc osteneala.
Au intrat in ei trandaveala,interesul personal si mult confortul.
Lipseste marinimia de suflet,jertfa de sine.
Considera izbanda atunci cand reusesc ceva fara osteneala,cand se aranjeaza materialiceste,si nu se bucura atunci cand nu pot face aceasta.
In timp ce,de ar fi infruntat lucrurile duhovniceste,ar fi trebuit atunci sa se bucure,cand li se da prilej de nevointa.
Acum toti,mici si mari,cauta lucrul usor.
Oamenii duhovnicesti cauta sa se sfinteasca cu mai putina osteneala.
Mirenii cum sa scoata cat mai multi bani fara sa lucreze.
Iar tinerii cum sa treaca examenele fara sa invete.Cum sa-si ia diploma fara sa plece de la cafenea.Si daca e cu putinta,sa telefoneze de la cafenea ca sa afle rezultatele.
Astazi exista un duh caldicel,deloc barbatie,deloc jertfa.”
(Cu dragoste si durere pentru omul contemporan-Cuv.Paisie Aghioritul)
corectez:”spre”
Foarte frumoasa poveste. Ne da un imbold spre jertfa.
Alin-7!
Frate nu am scris cu lejeritate…si nici nu am aruncat “judecati” osanditoare asupra unora (multora) dintre femeile romance care fac avorturi…!
Esti a doua persoana care se arata indignata “profund” de severitatea cu care as fi judecat si “osandit” femeile care au facut avort. Cealalta persoana era la fel de suparata, ba m-a facut si “misogin”…!
Despre AVORT nu am scris din teorie, sau din carti…!
De la al 4-lea copil incoace (am 6 de toti…pana acum), a trebuit ca si eu si sotia SA LUPTAM cu multe impotriviri ca sa-i nastem, cu O ADVERSITATE mocnita, venita de la rude si de la cunsocuti….…!
O ruda apropiata din familia mea, i-a spus nevestei inainte de a ramane insarcinata a 6-a oara, mai in gluma mai in serios, ca daca iarasi va ramane grea…atunci inseamna ca este o nebuna…si ar fi mai bine sa-si lege o funie de gat…ca nu-i intreaga la minte daca iar face un copil!
Eu am scris SERIOS (si nu cu “lejeritate”) despre UCIDEREA “LEJERA”, chiar PREA lejera SI FARA REGRETE si SEISME DE CONSTIINTA…pe care cu atata “LEJERITATE psihica si sufleteasca” niste “nemernice” (nu, sa nu crezi ca retractez cuvantul…) de romance AU FACUT-O sI O FAC!
Exista romance care FARA ca sa aiba vreun RISC ca sa nasca, FARA ca sa aiba in casa soti “tirani” care sa le trimita la chiretaje totusi AVORTEAZA, chiar fara stirea barbatilor lor, si poate chiar daca acestia si-ar fi dorit copilul pe care ele L-au UCIS!
Cand ma uit la ultimul meu bebelus…si cand vad cat este de gingas si frumos…iti spun ca si mai tare ma intaresc in opinia mea, ca numai niste LEPADATE de Dumnezeu (cu foarte mici exceptii…care sunt obligate sa avorteze…) pot sa ia aceasta decizie si SA-SI OMOARE pruncii!
Ori nu esti casatorit, si nu ai familie, ori nu ai tinut si crescut in brate un prunc, ca sa vezi CAT POATE FI DE PRETIOASA o astfel de viata DATA DE DUMNEZEU …!
Nu exista CUVINTE de a CONDAMNA si OSANDI pe acele femei care FARA NICI UN RISC si fara nici un MOTIV realmente SERIOS, se hotarasc sa avorteze!
Nu exista NICI UN ARGUMENT si nici o PLEDOARIE care sa le poata APARA pe niste ASTFEL de …CRIMINALE (iarasi NU retractez cuvantul…)
Imi pare rau ca esti naiv frate…si ca nu realizezi CAT DE MULT URASTE HRISTOS acest PACAT!
Putem sa avem noi romanii orice alte calitati, dar pentru acest MARE PACAT pe care romanii l-au facut…DUMNEZEU ne VA BATE in continuare FARA crutare…!
fiindca in fata Ochilor Lui…VINA romanilor este la fel de mare cu a altor POPOARE care au facut si fac ALTE PACATE GRAVE…!
Uciderea de prunci este CAUZA PRINCIPALA a degradarii Romaniei…si a HALULUI in care am ajuns…cauza PROFUNDA a Neputintei in care ZACEM ca neam de atata vreme…de cand trebuia sa ne inatarim…
(Fac o digresiune, am auzit din gura unui prieten sarb ceva foarte interesant…despre ceea ce i-a spus altcineva la Muntele Athos despre SUFLETUL lui Nicolae Ceausescu, ca acesta S-AR FI MANTUIT…!
Un calugar grec, cand a auzit ca Ceausescu a fost omorat…ar fi spus “iata ca l-a luat diavolul si pe el, caci a daramat biserici…Si a inceput sa vorbeasca despre Ceausescu mai multe zile la rand prin Muntele Athos. Pana cand un alt calugar i-ar fi spus sa nu-l mai judece pe Ceausescu fiindca un inger s-a aratat (unui alt calugar), si ar fi spus ca PENTRU CONDAMNAREA AVORTULUI si pentru SALVAREA PRUNCILOR pe care a facut-o Ceausescu prin Legile prin care a condamnat avortul, EL, Ceausescu S-A MANTUIT!”
Si atunci DACA lui Dumnezeu ii este ATAT DE NESUFERIT acest pacat, crezi tu ca exista cuvinte “blande” de a-i “disculpa” pe cei care COMIT aceasta NELEGIUIRE…!
Sa nu cumva sa ajungi “partas” la pacate straine, flirtand in mintea ta cu ideea ca trebuie sa facem DOAR distinctie intre pacat si om…si numai asa sa vedem lucrurile…!
Da exista POCAINTA pentru ORICE FEL de pacat oricat de grav ar fi, cu excedptia sinuciderii, fiindca cel care s-a sinucis NU SE MAI POATE POCAI..!
DA, exista si pentru astfel de femei care avorteaza, precum si pentru barbatii sau amantii sau prietenii care le-au indemnat sa avorteze, SANSA sa se pocaiasca si sa simpace cu Dumnezeu, dar asta nu insemna ca cei care NU S-A POCAIT nu trebuie sa fie “dezaprobati”, sau chiar condamnati…PE FATA! Pai ce-ai vrea frate sa facem, sa cadem in cealalata extrema si de la a vorbi bland despre acest pacat sa ajungem SA LAUDAM femeile care si-au ucis pruncii…asa cum s-a ajuns in unele tari din Occident?
POCAINTA pentru acest pacat are un SEMN, din care reiese CA S-A FACUT si anume…”URAREA” PACATULUI SAVARSIT, si CONDAMNAREA Lui…!
Nu mii, nu zeci de mii, ci peste 23 DE MILIOANE de prunci AU FOST UCISI…de la Revolutie incoace, si ti se pare ca a le arata cu degetul pe cele care au UCIS VIITORUL ROMANIEI este un act de osandire facuta cu “lejeritate”?
Ljera este VIZIUNEA TA, frate si INTELEGEREA cu care pricepi si realizeyi Gravitatea acestei GROZAVII NELEGIUITE si a MARILOR SALE CONSECINTE…acestui pacat!
Pruncii NENASCUTI II BLESTEAMA pe cei care au contribuit la uciderea lor, SI CER RAZBUNARE de la Hristos…!
Cei 23 de milioane de prunci AVORTATI, au BLESTEMAT acest NEAM, si strigatul lor a ajuns la Creator…si II VA RAZBUNA!…
Iar referitor la “bunul crestin” care as fi…frate…sa nu mai iei pe mine de model si nici de reper, chiar Hristos i-a spus acelui tanar care il intreba despre viata vesnica ca “de ce il numeste BUN…”!
Si inca ceva…nu m-am cocotat niciunde. Nu am functii si pozitii sociale, nu sunt cleric, nu sunt vreun V.I.P, nu am nimic deosebit care sa ma arate ca as sta undeva “sus”…, si nici nu sunt vreun formator de opinie…
Ma deranjeaza insa IMPACTUL bolii acesteia de MASA care face ravagii la multi romani si anume “orbul gainilor” (cel duhovnicesc)…care STRICA VEDEREA normala pe care ar trebui s-o avem…!
Dumnezeu sa aiba mila de noi toti! Si iarta-ma frate ca te-am indignat…
Vela Gheorghe
Sunt intru totul de acord !
Un Parinte spunea la o predica”Vreti oameni mai buni-NASTETi-III!!!
Planul lui Dumnezeu este ca femeile sa se mantuiasca prin nasterea de copii!”
Normal era inainte ca familiile sa aiba 7-8-10,copii,iar vremurile erau mult mai grele..Nu trebuie sa ajunga toti si neaparat oameni importanti in societate,e deajuns sa aiba credinta,sa fie oameni simpli!
Iertare
Alin-7 nu a vrut sa disculpe nimic, pur si simplu a aratat ca vina nu este numai a mamei. Ca si Petra. Ca exista si cazuri ca acelea pe care le-ati pomenit, de femei care fac avort fara a fi constranse, e adevarat, atat doar ca ponderea acestora e mult mai mica, fata de cele care fac avort obligate fiind din diverse motive si din lasitate sau frica. Cel putin asa era pana nu demult. Nu stiu ce sa zic de situatia actuala, “cultura” actuala distruge femeia pur si simplu, o transforma intr-un monstru. Sa speram ca e ceva de suprafata doar. Ca daca ma uit la tv ma ingrozesc.
Iar pentru milioanele de avorturi de la noi din tara, vinovati suntem TOTI, prin indepartarea de Dumnezeu, nepasare, indiferenta, egoism, etc. Probabil de aceea ni se intampla tot ceea ce ni se intampla.
Ar fi bine ca toti sa ne rugam zilnic pentru tara si pentru desteptarea noastra din “somnul cel de moarte”.
@Alin7,
pe alt site ti-am multumit.Multumita mea a fost pt.faptul ca mi-am dat seama de un fapt:nu poti sa insisti ,sau mai rau,sa impui cuiva trairile tale.Intradevar am gresit si-mi cer iertare.Desi avem aceeasi natura, isiti fiind din miinile lui DUMNEZEU, in esenta suntem diferiti(simtim diferit,gandim diferit,avem trairi diferite).In ceea ce priveste maltratarea lb.romane stiu ca in graba am facut un dezacord,dar de aici si pana la MALTRATARE e cale lunga.DOAMNE AJUTA.
@Alin7,
am sesizat o anumita rautate”frateasca “in “parerile”tale.Ceea ce nu era cazul.DOAMNE AJUTA.
Hai totusi sa intervin desi chiar nu stiu daca e cazul.
@ Vela Gheorghe si @Gheorghe
Nici Alin-7 si nici eu nu contestam gravitatea avortului, d-le Vela Gheorghe si d-le Gheorghe. Chiar si la o citire superficiala se poate observa ca NU asta era subiectul interventiilor noastre. Cu alte cuvinte noi vorbim despre A si dvs tunati si fulgerati despre B. Nu este nici o legatura intre faptul ca noi discutam problema responsabilitatii avortului aruncate exclusiv intr-o singura tabara de persoane ca dvs (ca s-o spun pe sleau)si contestarea avortului ca pacat (scuzati cacofonia). nimeni nu contesta aici gravitatea avortului. Dar tocmai pentru ca este un pacat atit de mare este necesar sa se vada, fara superficialitate DE CE se intimpla aceasta, cine sint TOTI cei implicati si responsabili si chiar foarte responsabili, pe linga femeie. Este interesant (si oarecum amuzant) ca-i raspundeti numai lui Alin-7. Puteti sa va adresati mie direct pentru ca, ma rog, argumentul meu pe tema este mai desfasurat.
Si inca ceva: observatia “v-ai cocotat sus” NU se referea nici pe departe la pozitia sociala. Ea este preluata din multele exemple din Sf. Parinti care se refera la cu totul altceva. Cred ca insa stiti de fapt la ce se refera.
Cit despre “hai sa plingem” , in public, virtual, si dind din taste: un’, doi, trei si ….toti cu mine o data….iar tu, aia din rindul doi de ce nu plingi cu noi toti, de ce nu arati cit de sensibila esti…..asa ca mine”. Cam cum va suna asta d-le Gheorghe? Ma abtin sa-mi spun parerea in cuyinte exacte pentru ca s-ar putea sa fiu acuzata de limbaj licentios si sintem totusi pe un site ortodox.