Mircea Platon despre INGROPAREA ROMÂNIEI IN GOANA DUPA “CAPITALISM” sau “JOCURILE FOAMEI” IN VARIANTA CORPORATISTA/ Adrian Majuru: România moare sub ochii nostri!

14-09-2013 9 minute Sublinieri

neoliberalism

sursa imagine: http://www.softpanorama.info/Skeptics/Political_skeptic/Neoliberalism/index.shtml

  • Cotidianul:

Mircea Platon: Faţa umană a sistemului

„Minerii RMGC au intrat în greva foamei în vreme ce Crin Antonescu se pregătea să stea la masă”, ne anunţă activiştii RMGC. Nu ne spune nimeni ce făcea Beny Steinmetz la ora intrării în grevă a minerilor. „Angajaţii RMGC vor rămâne în şomaj din cauza voastră”, le strigă activiştii RMGC celor din Piaţa Universităţii. Nu ne spune nimeni câţi boşi RMGC vor rămâne şomeri din cauza celor din Piaţa Universităţii. Şi nici câţi români au rămas în şomaj din cauza guvernelor corupte care au lichidat economia românească în ultimul sfert de veac.

În anii ’90, România a fost supusă terapiei de şoc. S-a „tăiat coada câinelui” în aplauzele organismelor supranaţionale şi ale corporaţiilor multinaţionale. Nu ne spunea nimeni ce făceau domnii de la FMI la ceasul de seară când se mai vindea fraudulos câte o fabrică românească. Habar n-aveam ce şi cât mâncau „consilierii” occidentali care ungeau mecanismul corupţiei româneşti. Nici noi ştiam ce şi cât consumau ei, nici pe ei nu îi interesa cum mai trăim noi. Faţa umană a sistemului nu o reprezentau atunci milioanele de şomeri şi de pensionari muritori de foame, ci „raportorii pentru România” la ale căror siluete suple, costume bine croite şi manieră degajată trebuia să aspirăm. Asta era luminiţa de la capătul tunelului.

Cei care reuşeau să urce pe cadavre pentru a ieşi la lumină, cei care reuşeau să evadeze cumva (oricum!), câştigătorii „jocurilor foamei” urmau să primească mult râvnitul premiu al intrării în rândurile „clasei de mijloc” occidentale. Acesta era obiectivul: modernizarea României, intrarea ei în rândul naţiunilor „civilizate”. Costul uman: un grafic.

În goana după capitalism, ne-am dezbărat de fapt de orice atribut al civilizaţiei. Ca să alergăm mai repede, mai „eficient”, am lepădat şi balastul conştiinţei istorice, şi povara unui sistem de educaţie bun, şi „deficitul” unui sistem de asigurări sociale care să permită celor strâmtoraţi un trai decent. Am scăpat de găurile în buget produse de industria naţională şi am rămas doar cu găurile în buget produse de speculaţia internaţională.

Ponta se teme să nu cumva să alunge investitorii străini. De faptul că politicile pe care le-a îmbrăţişat alungă din ţară cetăţenii români nu se îngrijeşte. Românii pot pleca. De fapt, după cum indică exemplul Africii, cu care, de când a început să se „occidentalizeze”, România seamănă din ce în ce mai mult, ţările cu industrie extractivă dezvoltată nici nu au nevoie de locuitori. Analistul britanic Nicholas Shaxson a arătat în cartea Poisoned Wells: The Dirty Politics of African Oil” multe dintre guvernele africane ale ţărilor bogate în resurse naturale trăiesc de pe urma mitei pe care o primesc de la corporaţiile multinaţionale cărora le deschid accesul la resurse. Cetăţenii nu mai contează nici măcar ca plătitori de impozite. Bacşişurile şi procentele obţinute din vânzarea de petrol, aur şi metale rare sunt mai mari decât sumele strânse de la rarii cetăţeni ai unor ţări sărace. Ca atare, agricultura se duce de râpă, manufacturile decad, şcolile şi spitalele se ruinează şi populaţia scade pentru că emigrează sau moare. Guvernanţii, în schimb, prosperă la toartă cu multinaţionalii.

Modelul dezvoltării economice româneşti ar trebui să fie unul axat pe industria mică şi mijlocie, pe industria alimentară, a prelucrării lemnului (nu a vânzării pădurilor la preţ de buştean), a agriculturii/pisciculturii/viticulturii non-industriale, a turismului. Renaşterea României ţine de resuscitarea industriilor mici şi mijlocii care folosesc multă mână de lucru, calificată şi necalificată. Nu ne trebuie fabrici gigantice operate de trei muncitori, ci ateliere, făbricuţe, ferme şi livezi unde să îşi găsească de lucru cât mai mulţi. Tocmai de aceea e esenţial ca România să nu intre în zona euro: pentru a putea compensa productivitatea mai scăzută cu o monedă controlată la nivel naţional şi cu măsuri protecţioniste acolo unde e cazul.

În anii ’90, când s-au închis nu doar combinatele grele, ci şi micile fabrici româneşti, nu i-a păsat nimănui de numărul de şomeri care se crea. Ni s-a spus doar că respectivele întreprinderi sunt „ineficiente”. Logica era deci aceea a profitului. Acum, când vine vorba de RMGC, ni se spune câte locuri de muncă ar crea RMGC. Nu spune nimeni că, luând în considerare toţi factorii, acest proiect e neprofitabil pentru statul român şi dăunător naţiunii române. Şi, mai important, că acest model de afaceri, al corporaţiilor care ne iau pe sus cu ajutorilor complicilor lor guvernamentali, e inacceptabil. Investitorii străini îşi au locul lor în cadrul unei economii naţionale, dar o economie naţională nu se poate constitui doar pe bază de prostituare economică şi politică în faţa investitorilor străini. România nu va renaşte datorită marilor investitori străini, ci doar împotriva lor.

Mircea Platon: Mizeria intelectuală a capitalismului

Nu ştiu cât aur va extrage RMGC din munţii noştri, dar ştiu că a reuşit să scoată la iveală şi să exploateze zdravăna vână de jeg moral din subteranele clasei noastre politice şi intelectuale. Jegul moral al celor care ieri se opuneau proiectului RMGC iar azi îl susţin. Jegul moral al celor care mai ieri susţineau proiectul RMGC (pentru că se făcea sub Băsescu-MRU) iar azi i se opun (pentru că la butoane se află un guvern USL populat de miniştri diferiţi de cei PDL doar prin numărul contului în bancă). Jegul moral al celor care se află în diverse conflicte de interese şi în nenumărate cârdăşii mafiote.

O pepită de mizerie intelectuală capitalistă găsim în două articole semnate de dnii Dragoş Paul Aligică şi, respectiv, Sorin Ioniţă, doi „experţi” în veşnică pană de sens.

Deşi neoliberal pur-sânge, din stirpea celor care retuşează mizeriile capitalismului real făcând apel la virtuţile pieţei ideale, dl Aligică susţine acum că RMGC e reprezentativă pentru corporaţiile occidentale care nu au investit în crearea unei „culturi a pieţei libere” în România. Conform dlui Aligică, RMGC ar fi trebuit, alături de alte multinaţionale, să finanţeze „think-tankuri pro-piaţă şi pro-capitalism”, programe de cercetare în universităţi, catedre şi departamente dedicate economiei de piaţă, burse de studii, posturi de radio şi televiziune, bloguri ziare şi reviste dedicate susţinerii capitalismului.

Exasperat de sărăcia intelectuală a „capitaliştilor corporaţi”, dl Aligică ne somează cu intonaţii de schumpeterian radicalizat leninist:

„Uitati-va bine: Capitalismul nu va fi distrus de stanga. Va fi distrus de capitalisti si managerii lipsiti de repere si intelegere a ceea ce reprezinta si de ce reprezinta ce reprezinta in ordinea pietei libere”.

Capitaliştii corporaţi sunt, conform dlui Aligică, nişte „sedaţi intelectual”, nişte paraziţi ai sistemului:

„Domnii capitalisti corporatisti s-au obisnuit (si nu doar la noi) sa faca blatul, sa merga cu nasul in trenul istoriei. Paraziteaza un sistem. Paraziteaza o ordine valorica si intelectuala si atitudinala produsa de altii, de alte generatii, alte grupuri sociale, altcineva, nu ei […] Vor face orice lucru ce tine de imagine, de PR: orice tine de epidermic, de superficial. Dar cand vine vorba de sustinerea esentei mediului public insusi care le da viata si ii tine vii, atunci se uita in alta parte. Nimic ce tine de lucrurile reale si profunde (idei, valori, argumente, stiinta) care dau baza ordinii capitaliste nu pare de interes”.

În privinţa RMGC, dl Aligică scrie:

„De ani si ani au bagat milioane si milioane in smenuri, bacsisuri, taxe de protectie, PR si mass media. Spoiala. Nici ei, nici colegii lor corporati nu au facut nimic, dar nimic, zero pentru a face ca in mediul romanesc, in dezbaterea publica, sa existe o baza insitutionala si intelectuala serioasa pentru argumente pro-capitaliste”.

Ca atare, conchide dl Aligică, RMGC şi corporaţiile de acest fel îşi merită soarta şi trebuie lăsate în bătaia vântului şi a poporului ignorant şi violent anti-capitalist, care nu înţelege profunzimea capitalismului pentru că respectivele corporaţii nu au investit mai mult în crearea unui sistem mai performant de amplificare a propagandei pro-capitaliste. Unde spălare pe creier nu e, nici capitalism nu e.

Dl Ioniţă e de acord că multe corporaţii multinaţionale „au preferat să încerce să-şi rezolve punctual şi pe uşa din dos a autorităţilor, cu metodele cunoscute, afacerile lor particulare”, dar respinge ideea aligiciană că „îşi merită soarta de a lua ciomege pe spinare de la anti-capitalişti”. Dl Ioniţă e mai moderat şi crede în schimb că totul e o chestiune de timp:

“E nerealist, sau poate doar prea devreme, să avem în România genul de acţiune de lobby civilizat pe care o sugerează Dragoş: în baza unor reguli şi principii, […] la vedere, nu pe sub masă […] Noi la EFOR ştim foarte bine asta şi ne-am pus rău cu toată lumea când am dat pe goarnă ce vedeam, în sectorul sensibil al energiei, unde toţi privaţii stau pe fund şi cu gura lipită aşteptând să le rezolve FMI şi UE problemele, nu cumva să se pună rău cu distinsul premier şi grupurile de interese din administraţie”.

Citind cele de mai sus nu m-au putut opri să nu observ că, la fel ca şi în cazul „libertarienilor/neoliberalilor” pedelisto-băsişti care făceau apologia „statului minimal” şi a „bugetului de austeritate” din posturi grase de stat, cu maşină la scară şi deconturi la butonieră, dl Aligică ar vrea să poată face apologia „pieţei libere” fără a fi supus rigorilor capitalismului. Se vrea subvenţionat. Proptit. Ţinut în braţe. Se simte parte a unei ordini sociale „parazitate” de corporaţii.

Dar aşa se simt şi cei din satele care vor fi distruse de RMGC. Aşa se simt şi toţi locuitorii Africii, Americii Latine, Europei de Est sau Asiei ale căror familii, pământuri, oraşe, triburi, naţiuni, monumente, păduri şi tradiţii au fost pulverizate de corporaţiile în căutare de profit. Argumentul dlui Aligică referitor la natura parazitară a capitalismului corporat nu e nou. Îl putem întâlni la gânditori de talia unui Pierre Manent sau Daniel Bell, pentru a cita doar doi, mai apropiaţi taberei liberale. Problema e că, atunci când capitalismul erodează familia tradiţională, otrăveşte aerul şi apa, defrişează pădurile, tâmpeşte copiii transformându-i în consumatori şi în ţinte ale campaniilor publicitare sau trecându-i prin şcoli şi universităţi menite nu a-i educa, ci a-i socializa corporat-consumerist, atunci când se distruge calitatea sistemului medical prin transformarea doctorilor în „drug pushers”, în vânzători de medicamente, şi a spitalelor în uzine de procesat oameni şi de fraudat companiile de asigurare, atunci când hrana oamenilor cade pe mâna unei industrii alimentare sinistre, care face rău şi animalelor, şi mediului, şi oamenilor care consumă produsele lor infestate de pesticide, antibiotice şi bacterii, totul e justificat în numele pieţei libere, al creşterii economice, al profitului.

Singura vină a corporaţiilor, conform capitaliştilor puri şi duri de genul dlui Aligică, e doar că, în cazul României, nu investesc mai mult în agitprop capitalist.

Poate că nu investesc pentru că valoarea de piaţă a comisarilor ideologici capitalişti de genul dlui Aligică e zero. E mai eficient să dai o mită unde trebuie decât să te bazezi pe „in-cultura pieţei libere” propagată de dnul Aligică.

Dacă ar fi vrut într-adevăr o economie de piaţă liberă însoţită de o „piaţă” culturală liberă şi de un sistem politico-juridic transparent şi responsabil, radical diferit de actualele şmenăreli politizate sau mafiotice care ne otrăvesc existenţa, dnii Aligică şi Ioniţă ar fi trebuit să fie primii care să protesteze, de exemplu, împotriva prestaţiei jalnice a Monicăi Macovei în faţa Congresului American. După cum am arătat deja – în tăcerea încrâncenată a bravilor luptători pentru cultura pieţei libere –, invitată de Congresul SUA să depună mărturie despre practicile ilicite, mita şi traficul de influenţă la care recurg corporaţiile americane în România, dna Macovei a reuşit performanţa de a vorbi mult fără să spună nimic. În loc să dea nume, fapte şi date referitoare la corupţia încurajată de marile corporaţii americane în România (aşa cum a dat, despre ţara lui, nigerianul audiat de Congres odată cu dna Macovei), dna Macovei s-a lansat într-un discurs care a justificat practicile corupte ale corporaţiilor americane în România argumentând că aşa e cultura politică la noi: dacă nu dai mită, nu poţi face nimic. Cu alte cuvinte, corporaţiile americane, săracele, nu au ce face, dacă vor profit, trebuie să dea mită, nu pot forţa schimbarea culturii politice şi a mediului de afaceri. Dar această schimbare e exact ceea ce, cu această ocazie, pretinde dl Aligică că îşi doreşte.

E bine aşadar că dnii Ioniţă şi Aligică denunţă acum mita la care recurg multinaţionalele în România, dar ar fi fost bine să-i atragă atenţia prietenei lor, marii luptătoare anti-corupţie Monica Macovei, că nu face nici o favoare capitalismului românesc ascunzând sub ţolul minciunilor „pro-americane/pro-neoliberale” practicile corupte ale corporaţiilor americane în România.

Dnul Aligică e mâhnit că marile corporaţii nu investesc în propagandă. Mie mi se pare că dl Aligică şi alţii ca el ar face bine să înceapă să investească mai des în adevăr. Dar, am uitat, dl Aligică vorbeşte cu autoritatea morală a cuiva care e Fellow la un institut în a cărui conducere se află Marc Rich.

Adrian Majuru: Să mori existând pe hartă!

Cât mai există oare din România, aşa cum ne-o proiectăm în imaginaţia noastră? Să spunem, mai întâi, instituţional? În această zonă, România este în derivă, în scufundare lentă şi ireversibilă. Contracte strategice care dispar pentru a proteja interese personale în dauna celor naţionale; resurse minerale oferite sponsorilor politici în dezinteres faţă de protecţia socială şi faţă de protecţia mediului; o ţară cu regi şi împăraţi de trib care-şi dispută grotesc coroane şi sceptre, însă, dincolo de simboluri şi butaforii, avem realitatea demografică a unei forţe demografice substituente corpului naţional şi foarte activă în fraudarea economiei albe prin expandarea economiei negre.

Cât mai există oare din România activă, regenerantă demografic?! Topirea demografică a României este cu dublu sens şi dublă proiecţie de viitor, pe negativ: 1. Implozia demografică este atât în privinţa scăderii numărului de locuitori, cât şi în privinţa deprofesioanalizării agresive a categoriilor active de populaţie. Hemoragia de profesionişti şi calificaţi, de la medici la strungari, de la economişti şi IT-işti la zidari şi instalatori, este sprijinită deliberat prin politici de subfinanţare şi eliminarea oricărui orizont de aşteptare. Apoi nu-i de mirare creşterea populaţiei vârstnice, rămasă pe loc, în raport cu populaţia activă, tot mai hotărâtă să plece. Împingerea vârstei de pensionare pentru femei la 65 de ani este rezultatul sărăciei care ne aşteaptă şi al îndatorării peste măsură de către clasa politică a poporului român, prin împrumuturi externe. 2. Superficializarea şi astfel vulnerabilizarea demografiilor active prin subfinanţarea şi eterna reformare a educaţiei, cercetării şi sănătăţii, dar şi marginalizarea profesionalismului acolo unde îndrăzneşte să reziste în interiorul graniţelor naţionale. În zonele decidente ale politicii avem o rotaţie cotinuă de derbedei, în vreme ce profesioniştii sunt ţinuţi în zona gri a societăţii.

Cât mai există oare din România demnă, pregătită de reacţie faţă de sudălmi şi ameninţări? Această Românie a încetat să existe. O ţară ameninţată verbal, articulat şi în mod repetat de extremişti maghiari, veniţi chiar şi dincolo de graniţe, fără să urmeze nici un fel de repercusiuni imediate, este o ţară care a încetat să mai existe pe harta politică! Din acest punct de vedere ne-am pierdut ţara iar pe harta Europei avem acum un mare gol carpatic, un vid de putere care-şi aşteaptă noul stăpân. Sau noii stăpâni care să şi-o împartă frăţeşte ca pe o pradă oferită prin trădare din interior.

România moare încă existând pe hartă, sub ochii noştri! Ea mai respiră pentru un timp! Cât timp? Probabil pentru mai puţin de o generaţie. România este pe deplin feudalizată fiind sub puterea unor sponsori, care şi-au împărţit teritoriul naţional şi sferele de influenţă în zona resurselor şi a zonelor economice, şi a căror putere este legitimată politic de clienţii politici sponsorizaţi cu fiecare prilej electoral.

Poporul este împins treptat spre o scară inferioară de manifestare, aceea de populaţie votantă subordonată feudal stăpânului din teritoriu. Deja satul românesc nu mai respiră de sub mantaua Gogol-ilor politici. Lipsa de reacţie a maselor, dezinformarea şi manipularea acestora de sforarii de talk show, stipendiaţi de tabere aparent adverse, dar care, în realitate şi deplin adevăr, plătesc consistent întreţinerea unui spectacol burlesc, inutil, pentru spălare de creier. Subiecte derizorii, de can-can, fără miză, cu vedete mondene bizare şi stupide în vreme ce tensiunile devin tot mai puternice în preajma ţării noastre. Nimic despre atât de necesarele strategii de integrare socială şi profesională a generaţiilor care intră acum în viaţă; ce facem aici? Chiar ne interesează coabitarea politică dintre facţiunile mafiote, dintre tata socru şi un ginere obedient? NU, desigur! Sau ce dietă a mai ţinut vreo demi-mondenă de mahala, bulibăşeala tronurilor ori ameninţările de mucava ale unui preşedinte păpuşar?! Aici şi acum interesează situaţia de fapt a României în raport cu vecinătăţile aflate în mişcare şi cu tensiune acumulativă, dar şi în raport cu ea însăşi. Deoarece avem o ţară demobilizată şi vulnerabilă în faţa unor primejdii iminente: sărăcia, ignoranţa, indolenţa, mizeria socială agresivă, posibile agresiuni externe care vizează preluarea resurselor şi modificarea graniţelor. Implozia socială cu fragmentare teritorială este o primă etapă. Şi Uganda există pe hartă. Şi? Africa neagră este foarte colorată politic pe harta globului, însă nimeni nu mai ştie ce fracţiune tribală a mai preluat puterea şi, în consecinţă, pe nimeni nu mai interesează cine şi ce conduce. Dacă şeful de trib este eficient în stoarcerea resurselor şi a maselor de sclavi, atunci lucrurile pot merge mai departe şi aşa. Adică să mori existând pe hartă!

vrijer-franks-3

Legaturi:


Categorii

Acordul cu FMI, Articolele saptamanii, Corporatism, Mircea Platon, Razboiul impotriva Romaniei, ROSIA MONTANA

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Mircea Platon despre INGROPAREA ROMÂNIEI IN GOANA DUPA “CAPITALISM” sau “JOCURILE FOAMEI” IN VARIANTA CORPORATISTA/ Adrian Majuru: România moare sub ochii nostri!

  1. Mircea Platon este ala care isi sterge blogurile ? Hocus pocus, azi e, maine nu mai e. Isi sinucide propriile texte. Nu am incredere intr-un astfel de om.

  2. @Vranceanu:

    Nu-si sinucide textele, pentru ca nu se dezice de ele. E aiurea ca-si sterge blogurile, insa textele sale se gasesc, iata, si pe Cotidianul si pe alte site-uri, inclusiv al nostru. Si conteaza, pana la urma, argumentul, nu omul, in acest caz. Tema pusa in discutie chiar e mai importanta decat “damblaua” cu blogurile.

  3. Numai credinta si recunoasterea pacatelor ne mai poate scoate de la pieire!!!Doamne lumineaza-ne si ne ajuta!

  4. Pingback: Analiza Academiei Romane privind proiectul de EXPLOATARE DE LA ROSIA MONTANA: “EXTREM DE PERICULOS” SI IMPOTRIVA INTERESULUI NATIONAL [document integral]. Seful Academiei Romane, Ionel Haiduc, despre proiectul RMGC [VIDEO] - Recomandari
  5. Pingback: Academicianul DINU C. GIURESCU despre ROSIA MONTANA si VANZAREA ROMÂNIEI la “Punctul de intalnire” [VIDEO] - Recomandari
  6. Pingback: “INDEPENDENTA ENERGETICA” NU E DECAT INROBIREA TOTALA. Cum sunt tamaiati Traian Basescu si Victor Ponta de aceleasi “THINK-TANKURI” NEOLIBERALE pentru ca au dat tara pe mana CORPORATIILOR - Recomandari
  7. Pingback: NEGOCIERILE CU FMI AU URMAT AGENDA CORPORATIILOR. Maririle de salarii si pensii – praf in ochi pentru a ascunde TAXELE CRESCUTE PENTRU SĂRĂCANI SI RENUNTAREA LA ORICE FEL DE CRESTERE A REDEVENTELOR LA PETROL & GAZE - Recomandari
  8. Pingback: STAPANII DE LA FMI. Adevaratul guvern al Romaniei si PLANUL ELABORAT AL INGENUNGHERII ECONOMICE a tarii. CAZUL TAROM si tactica “MANAGEMENTULUI PRIVAT” LA COMPANII DE STAT [VIDEO]/ Radu Golban: ROMANIA SI ALTERNATIVELE LA CORSETUL UE [carte pd
  9. Pingback: Mircea Platon despre ONG-URILE DRONA EURO-ATLANTICE SI NATIUNILE DE UNICA FOLOSINTA. Cum a fost inlocuita ingineria sociala a COMUNISMULUI cu cea a NEOLIBERALISMULUI - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare