Articole din categoria: Corporatism

Cei de la Davos ne-au spus-o clar. Vechiul sistem (capitalismul adică) ne-a adus aici (la supraconsum, goana după profit, inegalități sociale, poluare, epidemii, suprapopulare etc) deci în nici un caz nu ne mai întoarcem înapoi. Nu se va reveni deloc la vechiul normal. Se află în curs de pregătire „noua normalitate” – (stakeholder capitalism) – capitalismul responsabil, al cărui scop principal nu mai este profitul acționarilor, ci binele tuturor și al planetei, egalitatea, eliminarea inechităților sociale. Dacă ați trăit în România anilor 80, recunoașteți ideile…

Cred că creștinii tradiționali sunt nebuni dacă nu sunt capabili să citească semnele vremii și să ia decizii politice pe baza a ceea ce văd. Și, după cum am scris în „Opțiunea Benedict” și voi descrie mai detaliat în următoarea mea carte (în septembrie 2020), cred cu tărie că creștinii tradiționali ar face bine să înceapă să se pregătească mai atent ei înșiși, familiile lor și comunitățile locale pentru îndelungatul război spiritual ce-i așteaptă. Aleksandr Soljenițîn a spus: „Există întotdeauna această convingere greșită: „Aici nu o să se întâmple; aici, astfel de lucruri sunt imposibile”. Din păcate, tot răul secolului XX este posibil oriunde pe pământ.” Ar fi bine să-l credeți.

Filosofia de bază a proiectului de formare și dezvoltare personală, deci a conferințelor SuperTeach, aparține IDP, care este reprezentantul local al Institutului Arbinger (USA), „lider mondial în schimbarea de mentalitate”, cum se afirmă pe siteul oficial al reprezentanței. Specializat în cultură organizațională și consultanță în afaceri, Institutul Arbinger este fondat de C. Terry Warner, profesor la Brigham Young University (din Utah) și membru al sectei mormonilor. De altfel, Institutul-mamă este condus în prezent tot de un mormon – James L. Ferrell, și, din informațiile noastre, vorbitorii din partea Arbinger la conferințele SuperTeach din 2019 sunt tot mormoni. Printre „fețele” Arbinger se numără și foști membri ai armatei SUA cu experiență în zona serviciilor secrete americane.

Regimul în care trăim noi acum este unul de tip corpocratic (n.tr. puterea corporației). Ceea ce se dezvoltă acum la nivel mondial este un stat totalitar, în cadrul căruia corporațiile vor să aibă, într-o manieră de acțiune fascistă, libertatea totală de mișcare pentru forța de muncă, fără limite și granițe, să poată să-și miște mărfurile fără nici o restricție sau reglementare și să poată reduce salariile. Acesta este scopul final. Asta înseamnă echitate socială.

Care va fi (și este) rezultatul prefacerii transumaniste a omului? Oamenii vor putea în sfârșit să devină ei înșiși super-eroii păgânismului cu care au fost ademeniți programatic prin sub-cultura pop a timpului recent (și mergând înapoi până la originile clasice și preclasice ale super-omului-zeu fără Dumnezeu), pierzându-și pe această cale largă până și umanitatea fizică și psiho-emoțională. Și puțina libertate rămasă “între cei patru pereți ai craniului său” (Orwell). Arhitecții acestui sistem de organizare și control al omenirii vor controlul desăvârșit asupra acestor ne-oameni cvasi-fabricați, pentru că toate câte se fac, se fac ca să le slujească stăpânilor din umbră și toate vor fi conectate la tehno-rețeaua universală aflată sub stăpânirea unui hiper-algoritm-mașină, o “inteligență artificială” – un “dumnezeu digital”…

Falsa Europă este utopică şi tiranică. Campionii falsei Europe sunt vrăjiţi de superstiţia progresului inevitabil. Cred că Istoria este de partea lor, iar această credinţă îi face aroganţi şi dispreţuitori, incapabili să mai recunoască defectele lumii la care pun umărul, o lume în care nu mai există naţiuni şi culturi. În plus, aceştia ignoră adevăratul izvor al virtuţilor umane pe care le preţuiesc – la fel ca şi noi. Ei ignoră sau chiar resping rădăcinile creştine ale Europei. Şi sunt extrem de atenţi să nu-i ofenseze pe musulmani, despre care îşi închipuie că vor adopta cu bucurie perspectiva lor seculară şi multiculturală. Năpădită de prejudecăţi, superstiţie şi ignoranţă şi orbită de viziunea înfumurată şi plină de sine a unui viitor utopic, falsa Europă înăbuşă în mod automat orice dezacord. Ceea ce se face, desigur, în numele libertăţii şi toleranţei.

Astazi traim intr-o lume dominata de o singura forta, o singura ideologie si un singur partid pro-globalizare. Toate acestea impreuna au inceput sa ia forma in timpul Razboiului Rece, cand au inceput sa apara gradual diverse suprastructuri: organizatii comerciale, bancare, politice si mass-media. In ciuda ariilor de activitate variate, ceea ce aveau in comun era tocmai intinderea lor transnationala. Odata cu prabusirea comunismului, acestea au ajuns sa conduca lumea. Astfel, tarile din Vest au ajuns intr-o pozitie dominanta, gasindu-se totusi si intr-o pozitie subordonata pe masura ce-si pierd suveranitatea gradual in favoarea a ceea ce eu numesc o supra-societate. Supra-societatea planetara este compusa din organizatiile comerciale si necomerciale a caror influenta se intinde mult mai departe de granitele statale. La fel ca alte tari, si tarile occidentale sunt subordonate acestor structuri supranationale.

Guvernatorul NWO în România, cocoţat pe cadavrele evreilor ucişi în lagărele de concentrare (cum bine a remarcat Bogdan Duca), a acuzat naţionalismul economic (care ar scoate ţara din colaps, dacă ar avea cu cine să fie făcut), de… antisemitism. Deci, chestiunea este limpede: dacă nu îmbrăţişezi globalismul şi proiectul unei noi lumi dominate de corporaţii, esti blamabil, tocmai bun de a fi persecutat prin lege.

Realitatea este că implantul occidental de colonialism este mai avansat – devastator și terminator – în România, față de Ungaria și Polonia, unde există un spațiu de manevră mai mare, în timp ce în România nu se mai poate mișca! Comportamentul din relațiile Est-Vest din cadrul UE reproduce exact situația: nucleul vestic se comportă cu România precum cu o colonie, dar și România se comportă ca o colonie în fața stăpânului vestic. Central-europenii au o anume demnitate, aceasta lipsește cu desăvârșire la București!

Cui a folosit acest carnagiu? Lui Assad, dacă l-a comis, în nici un caz. Nu doar că n-a avut nici măcar o vagă justificare tactico-militară, dar a atras – cum era de aşteptat – oprobriul întregii lumi. N-a folosit arme chimice împotriva teroriştilor din autointitulatul Stat Islamic şi le foloseşte acum împotriva civililor? Ce va întreprinde preşedintele Trump? Se vor re-reaşeza relaţiile ruso-turce? Va mai sta China în spatele Rusiei, sprijinindu-l pe Bashar al-Assad în Consiliul de Securitate al ONU? Când vom afla în ce direcţie schimbă carnagiul de ieri jocurile în Siria, ne vom apropia, periculos, de adevăr.

Silicon Valley reprezintă orizontul antreprenorial și economicul al timpurilor noastre. Așa că toată lumea vrea să îl adopte. Cercetătorii, cercurile de reflecție, industriașii se convertesc la el. Guvernele îl văd ca pe panaceul universal la toate dificultățile economice și nu se gândeasc la altceva decât cum să creeze niște „Silicon Valleys locale” peste tot grație întreprinzătorilor din tehnologie. Este o cursă pentru inovații, este domnia întreprinzătorului vizionar și a auto-întreprinzătorului eliberat. Însă ce trebuie reținut este că dincolo de modelul economic, este pe cale să se instaureze un model civilizațional, bazat pe o „comercializare” totală a vieții și o organizare algoritmică a societății.

De la faimoasele teambuilduinguri cu jocuri de rol (un prieten îmi mărturisea despre o excursie în care șeful i-a pus să practice jocul de-a stâpânul și sclavii, în care sclavii erau, bineînțeles, angajații ), până la testele de personalitate, birourile de resurse umane cu selecția lor în funcție de conformitate, panourile motivaționale, etc., toate dau seama despre încercarea de a absorbi complet persoana și a o transforma într-o caricature disciplinată, care răspunde satisfăcută la comenzi, inclusiv la cele din afara orelor de program, atâtea câte sunt. Așa că nu e de mirare de ce, recent, angajații multinaționalelor s-au încolonat, docili și mulțumiți, pentru a face revoluție. Recomandările “dezinteresate” ale top managementului au contat, probabil, puțin, decisivă a fost nevoia de conformitate.

In realitate, este vorba despre un profit RAPORTAT, nu de un profit real. Asadar, multinationalele RAPORTEAZA un profit care e mult mai mic decat cel al firmelor autohtone. Iar cauza pentru aceasta sub-raportare a profitului este ca, procedand astfel, il scot in afara tarii. O spune chiar ANAF-ul.

Dezvaluirile transfugului Ghita devoaleaza reteta mafiota prin care oameni ai serviciilor secrete, ai parchetelor extraordinare (DNA nu e un parchet ordinar) si oameni politici au capturat puterea reala din Romania, aservind-o propriilor interese si bunilor lor prieteni din lumea occidentala. Ca intr-un caz clasic de colonialism, vechilii autohtoni cauta sa sparga orice fel de rezistenta locala, sa elimine posibilitatile de dezvoltare locale si sa predea resursele – materiale sau simbolice – stapanilor lor din metropole. Ca si in Turcia, dar adaptat statutului de membru periferic al UE, reteaua statului profund reactioneaza violent de fiecare data cand procesul electoral da rezultate contrare agendei lor. (…) Faptul ca, in prezent, diplomatia romaneasca se afla in deriva, este cauzat nu doar din cauza unui unilateralism al pro-americanismului, ci al unei dependente construite de un singur nucleu de putere, e adevarat, cel dominant, din statul profund american. Diplomatia romaneasca nu doar ca nu a avut o perspectiva realista, nici macar nu poate fi acuzata doar de pro-americanism orb, ci de faptul ca a dezvoltat relatii doar cu o tabara din imperiu, neluand in considerare posibilitatea ca, la un moment dat, acea tabara sa nu mai fie la putere.

Românii sunt printre cei mai prost plătiți din Europa, arată statisticile făcute la Bruxelles sau București. Media este trasă în sus de câteva “insule”, cum sunt București/Ilfov, Cluj-Napoca, Timișoara sau Sibiu. Restul țării se zbate în sărăcie, iar unele firme se gândesc să profite de asta. “Investitorii” vor să dea lovitura în România, unde știu că mâna de lucru este extrem de ieftină, și oferă salarii de mizerie.

Urgența ar fi cu atât mai mare cu cât integrarea României în Uniunea Europeană nu va face decât să sporească deficitul de autonomie al României. Cu o Uniune Europeană care a declarat că România are prea mulți țărani și că aceștia ar trebui reduși cam cu 50% – operațiune în curs de înfăptuire prin transformarea țăranilor noștri în proletari occidentali -, cu o Uniune Europeană care s-a angajat să pompeze până în 2013 30 de miliarde de euro în România, bani care probabil că vor ajunge în cea mai mare parte la structurile birocratic-mafiote și de inginerie socială, cu o populație în scădere și cu un număr din ce în ce mai mare de imigranți, România are toate șansele să devină, dintr-un stat național, un kolhoz agricol-industrial european fără identitate, fără memorie și deci fără libertate. În aceste condiții, în care stânga ne fură și dreapta se/ne evaporă, în aceste condiții de diminuare rapidă a prezenței noastre demografice și a “greutății” noastre culturale, o mișcare conservatoare se impune. Dar ce mai pot conserva conservatorii?

Redeschiderea „Dosarului Microsoft“ scoate la iveală un lucru devastator pentru „intelectualii lui Băsescu“: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H-R Patapievici, Nicolae Manolescu, Mircea Mihăieş au fost plătiţi regeşte prin aşa-zise „Conferinţe Microsoft“! Nu cumva aceasta era, în realitate, cumpărarea tăcerii din partea acestor intelectuali pe marginea subiectului „Dosarul Microsoft“? O dovadă este faptul că iniţiatorul lor, directorul Microsoft România, este acum cercetat penal în „Dosarul Microsoft“!

Vrei să-ți salvezi economiile dintr-o bancă care se apropie de faliment ? Țeapă, nu vei avea ce retrage. Vei falimenta odată cu ea. Nu vrei card cu chip din considerente religioase, de conștiință sau pur și simplu pentru că preferi să-ți păstrezi agoniseala acasă, nu la bancă ? Fă plăți în aur sau troc cu produse, bineînțeles, pânâ vor interzice și aceste tranzacții. Lumea este in pragul unei dictaturi globale și nu Trump, Putin sau Erdogan sunt dictatorii ci elita financiară, acea forță obscură, cu identitate difuză, lipsită de responsabilitate, care controlează tot – o supermafie globală.

Un raport al Transparency International arata anul trecut ca marile magazine au unul dintre cele mai influente grupuri de lobby de la Bruxelles, iar Comisia Europeana a fost sensibila la schimbarile legislative care influenteaza hipermarketurile. Cel mai recent exemplu este cel al Slovaciei, fata de care a fost demarata procedura de infringement dupa ce marile magazine din aceasta tara au fost obligate sa publice detalii despre ponderea produselor locale in cifra lor de afaceri

Creştini sau nu, albi, negri, agnostici sau budişti, cei care l-au ales pe Trump au lansat către mass-media occidentale şi elitele politice (i)luminate un mesaj foarte clar: „Vă străduiţi să puneţi în practică cu orice preţ un stil de viaţă şi de convieţuire pe care nu le vrem!”. Alifiile ideologice tratează numai psihozele unora. Celor mai mulţi le provoacă doar stare de greaţă şi de repulsie.

Cu alte cuvinte, protestele impotriva poporului american care l-a ales pe Trump ca presedinte sunt fara obiect. Protestele au loc dintr-un singur motiv. Oligarhia vrea sa delegitimeze presedentia lui Trump. Odata ce Trump, ca presedinte, e delegitimat, devine mai usor pentru oligarhie sa-l asasineze. Daca oligarhia nu poate sa numeasca si sa controleze guvernul lui Trump, acesta este candidat pentru asasinare.

Aceasta este cea mai buna carte din maneca globalistilor, si reprezinta motivul pentru care continuu sa sustin ca planul lor este de a lasa miscarile conservatoare sa capete o oarecare putere politica anul viitor, doar pentru a opri sprijinul fiscal international si a da vina pe noi pentru tragedia rezultata.

Discursul dominant zilele astea e ca Romania este campioana la angajat oameni la stat, nu-i asa? Ce nemernicie de stat maximal, ce risipa de resurse, ce balta de coruptie. Nu-i asa? Toata retorica de indignare cvasi-fascista neo-libertarienilor si anti-coruptionistilor pe asta se bazeaza. Nu-i asa?

Este greu de cuantificat pierderile la bugetul de stat. Socotind însă o marjă a profitului de 10% și un nivel al impozitării de 16% pe profit și pe dividendele distribuite, rezultă că pierderile de venituri la bugetul de stat se cifrează anual la mei multe miliarde de euro. Acestora li se adaugă profiturile micșorate artficial în urma operațiunilor contabile, realitate ce nu a făcut subiectul analizei Keysfin, dar care crează alte pierderi bugetului, de miliarde de euro.

Cu cât inegalitățile cresc (și, atenție, din cei 14 %, cel mult jumătate pot fi considerați foarte bine plătiți) cu atât devine mai incomodă o democrație simplă care să desemneze prin vot reprezentanți. Și partidele clasice au probleme nu doar din cauză că au intrat în conflicte distrugătoare cu diverse instituții, ci și pentru că ele însele reprezintă diverse forme de angajatori, de mic și mediu business (care nu prea mai merge și trebuie ajutat tot în detrimentul bazei, așa cum multinaționala e ajutată în defavoarea lor), de mic trafic de influență.

Acordarea ajutoarelor de stat companiilor cu acţionariat străin este un subiect controversat, oamenii de afaceri români susţinând că statul, în timp ce finanţează multinaţionalele, nu îi sprijină pe antreprenorii autohtoni. Este cunoscut faptul că firmele străine ocolesc legea, transferându-şi profiturile în afara ţării, pentru a nu plăti în România impozite pe profit.

Acum înțeleg de ce discuțiile în România cu TTIP, contractul comercial cu SUA care ar face regine din curțile de arbitraj (justiție pentru business în sensul de ulttraprobusiness), n-au ecou. Pentru că noi suntem avangarda. Noi suntem de foarte mult timp în plină piață de afaceri reglementată proafaceri. În litigii nu avem oricum nicio șansă. Statul de drept nu e pentru căței.

Putem înțelege și mai clar de ce corporațiile moderne devin aliatele cele mai de nădejde ale homosexualilor, favorizând (printr-un substanțial sprijin financiar și mediatic) „căsătoriile” între persoanele de același sex, dacă reflectăm la rădăcinile filosofice comune ale corporației moderne și căsătoriei moderne: „Corporațiile moderne și căsătoriile gay au, în fond, la bază aceeași filosofie: suntem indivizi, consumatori, și nu ar trebui să întâmpinăm nici o opreliște – fie naturală (biologică sau ținând de mediul ecologic), fie morală (norme prin care sunt condamnate desfrâul sau lăcomia) – în obținerea satisfacției personale. Atât în economia modernă, cât și în căsătoria modernă, tipul de individ dezirabil este cel dedicat consumului fără limite”[5].

„Food, Inc.” este un film documentar după vizionarea căruia nu vom mai privi masa de zi cu zi la fel, în mod cert. Filmul denunță practicile sistemului alimentar industrializat din Statele Unite ale Americii (implementat cu tot mai mare avânt și în România) și efectele acestuia asupra mediului și sănătății oamenilor, asupra economiei și drepturilor muncitorilor.

În ultimii 40 de ani, economia a fost covârşită de banii-datorie, de banii privaţi, care nu se mai emit de state suverane, ci de instituţii financiare, entităţi private care devin creditori ai statelor şi ai cetăţenilor împrumutaţi şi care “emit” bani prin simplul act juridic al împrumutului, fără un fapt economic care să-l justifice. Nu mai dăm cezarului ce-i al cezarului şi suntem manipulaţi să nu mai dăm nici lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Globalismul şi desfiinţarea ideii de graniţe şi suveranitate au avut ca rezultat hipsterii, emo kids-ii, abandonarea ideii de familie, propaganda LGBT, aberaţia “drepturilor” pedofililor şi ale altor dezaxaţi sexual. Dumnezeu a fost exclus din ecuaţie. Marxiştii nici că puteau visa o astfel de lume.

„Marile corporații conduc, guvernele doar le urmează. Ai înţeles? Marile corporații, lanțurile de supermarketuri, guvernele și Uniunea Europeană, toate fac parte dintr-un mare club. Și tot ceea ce vor să obțină sunt bogăție și putere. Ceea ce vreau să spun este că în Europa de Est au fost oameni naivi, care abia au intrat în UE. Pământul este ieftin. Forța de muncă este ieftină în comparație cu Vestul Europei. Și atunci ce și-au zis: Haideți, băieți, să punem mâna cât timp e acolo!”

Din 2000 și până astăzi, România a pierdut, în favoarea străinilor, 4,5 milioane de hectare de teren, pe care am fi putut să ne producem hrana. Iar o parte din această suprafață s-a vândut cu complicitatea unor oficiali ușor de corupt.

La București, nu pare să îngrijoreze pe nimeni raportul realizat în 2015, la comanda Parlamentului European, în care România este fruntașă în rândul statelor care își înstrăinează pământul. Apetitul altora pentru această resursă este aproape alarmant. Aproximativ 20% din terenul național este la mâna unor libanezi, danezi, italieni, lituanieni, olandezi, francezi, germani, americani, britanici portughezi, spanioli și chinezi. Și lista se va extinde, pentru că, din păcate, străinii au cu cine.

BNR a avut în 2010 un specialist detașat pe lângă guvernarea Băsescu, consilieru’ Croitoru de la BNR. Cum angajatorul BNR a reușit un exercițiu de lobby prin care salariile lor au fost exceptate de la tăieri, nu a existat niciun motiv “economic” să nu se susțină validitatea economică a tăierii salariilor și a pensiilor pe lângă fostul președinte Băsescu.

Totodată, documentele obținute de Greenpeace sugerează că ambele părți se gândesc să acorde companiilor un acces mai mare și participare în procesul decizional. Jorgo Riss consideră că efectele TTIP ar fi inițial subtile dar în cele din urmă devastatoare, pentru că ar face ca legile europene să fie judecate în funcție de consecințele pentru comerț și investiții, fără să țină seama de protejarea mediului și de sănătatea publică.

În ultimii 10 ani, firmele româneşti au făcut profituri cu 30% mai mari decât firmele străine prezente la noi în ţară. Nu întotdeauna a fost vorba despre o performanţă mai slabă a societăţilor patronate de străini, spun economiştii. Explicaţia e că acestea au exportat masiv profiturile făcute în ţara noastră, către companiile-mamă, iar la noi au marcat pierderi. Cei care au vrut să scoată cât mai mult profit şi-au trimis banii în paradisuri fiscale.