POVESTEA TULBURATOARE A LUPTATORULUI DIN MUNTI, GHEORGHE HAȘU SI A SOTIEI SALE, EUGENIA COMANICI. Rezistenta anticomunista – indemn la curaj si demnitate sau… strigatul in pustiu al memoriei?

6-02-2013 5 minute Sublinieri

Gheorghe Hasu-inaintea razboiului

“FAMILIA ORTODOXA”, nr. 1 (48) din ianuarie 2013:

Rezistenta anticomunista – indemn la curaj si demnitate

La 60 de ani de la uciderea ultimilor par­tizani, istoria grupurilor de rezistenta din muntii Romaniei e vag cunoscuta. Denigrarea lor a inceput in anii 1950, cand Securitatea fabrica primele legende mincinoase: ca erau banditi, ca s-au tradat intre ei, ca si-au tur­nat sprijinitorii. Noii reprezentanti ai regimu­lui simteau importanta luptei si consemnau in documente de circulatie interna: „Razboiul de partizani e un razboi moral“.

Sistematic, vreme de 50 de ani, au incercat sa le distruga memoria… Numele lor a fost interzis, iar durerea celor apropiati s-a stins in amnezie. Odata cu actele, identitatea si chipurile lor au fost confis­cate; trupurile au fost aruncate in gropi comune, iar rudele constranse sa se dezica de ei. Pentru su­pravietuitori, a urmat o jumatate de veac de durere surda, de paralizie sufleteasca. Abia a treia genera­tie incepe sa descifreze aceasta pagina mototolita a istoriei recente. Cei care au organizat represiunea au inca motive sa ascunda adevarul.

Lupta anilor ’50 e lectia fara de care nu pu­tem intelege Romania de azi — delatiunea, nein­crederea, frica, duplicitatea, nesiguranta, nepasa­rea de care ne izbim in toate domeniile, la toate nivelurile. Toate au fost cultivate in comunism si au devenit baza familiei, a scolii, a societatii. Le putem depasi conectandu-ne la valorile celor care nu au cedat si nu au tradat. Razboiul moral conti­nua, iar miza e aceeasi. Rezistenta de atunci arata ca Romania are resurse de capital uman. Exista un rezervor la care ne putem conecta. Cu o singura conditie: sa il descoperim. In fata dusmanului de atunci, partizanii au raspuns cu demnitate, cu in­drazneala, cu rugaciune. Moartea lor e jertfa pe care putem propti increderea in Romania de azi. De la ei putem invata sa infruntam dusmanul de acum. Nu ne mai bate si nu ne mai tortureaza trupurile, insa e mult mai perfid: ne slabeste vointa si ne incatuseaza sufletul. Daca ne uitam doar in jur, vom ceda – convinsi de fatalitatea unui fals: „Asa suntem noi, asa am fost totdeauna“. Odata cu partizanii, dezgropam puteri ingropate in noi si despre care nu ne-a spus nimeni.

ioana-hasu-1Reface memoria celor care au facut, parte din acest grup Ioana Hasu — jurna­list, cercetator CNSAS si nepoata a luptatorului Gheorghe Hasu.

Istoria unui bilet confiscat de Securitate

Scrisoare de dragoste pentru bunica

 Draga nevasta, nemaivazandu-te de mult, pe tine si pe copii, mi-e tare dor de voi. Si nu pot sa va vad. Totusi, Dumnezeu este cu toti si vegheaza toate“… Asa incepe un bilet confiscat de Securitate in 1953. E scris de Gheorghe Hasu, care facea parte din grupul de rezistenta impotriva comunismului din Muntii Fagaras. Eugenia avea 24 de ani, doi co­pii, cateva microfoane montate in casa si mai multe arestari la activ. Era urmarita in permanenta, batuta si anchetata, iar Securitatea incerca sa o forteze sa isi tradeze barbatul — dusman al regimului.

Gheorghe Hasu denuntase abuzurile co­munismului si se ascundea in munti, alaturi de alti unsprezece fagaraseni, membri ai grupului de rezistenta condus de Ion Gavrila Ogoranu.

Scrisoarea n-a ajuns niciodata la destinatie. Cel caruia ii fusese incredintata a fost arestat si a predat hartia. Doar inceputul se mai poate citi, intr-un dosar din arhiva CNSAS. Gheorghe Hasu a fost prins in 1955. A fost executat doi ani mai tarziu, la Jilava. Nu a apucat sa isi ia ra­mas bun de la sotie, dar i-a transmis un ultim mesaj, inainte de arestare: „Spuneti-i sa ma ierte. Si sa creasca copiii cum i-o ajuta Dumnezeu“.

Doi ani de casatorie

Gheorghe Hasu era un taran instarit din satul Pojorta, raionul Fagaras. Nu facuse niciodata poli­tica. Era cunoscut ca priceput tamplar, mester de acoperisuri. Ranit si decorat in al Doilea Razboi Mondial, odata intors acasa s-a grabit sa-si caute sotie. Un prieten din copilarie, conducatorul gru­pului de rezistenta in care avea sa intre, nota peste ani: „Dupa armata, Ghita a umblat o iarna cu sa­nia prin sate, prin sezatori, si, spre invidia atator fete, si-a ales de mireasa o fata de 16 ani, micuta, de-abia intrata in joc, vesela atat de vesela ca si uitase sa planga cand caruta de nunta a dus-o la el acasa” (Ion Gavrila Ogoranu, Brazii se frang dar nu se indoiesc, vol I—memorii publicate dupa 1990).

Eugenia Comanici si Gheorghe Hasu s-au ca­satorit in 2 februarie 1947. El avea 25 de ani, iar ea nu facuse 18. In iarna urmatoare, li s-a nascut primul copil. Casatoria lor a durat doi ani. Apoi au inceput cei 50 de ani de prigoana comunista.

Fuga

In februarie 1949, gospodaria familiei Hasu a fost perchezitionata de Securitate. Fara man­dat, fara explicatii. In hornul casei a fost gasita o arma. „Era o pusca ZB confiscata de mine si de fratele meu cu o luna inainte de la niste bra­conieri prinsi pe pamanturile noastre. Am strigat la ei, au lasat arma si au fugit” — declara Ghita in anchetele la Securitare de mai tarziu.

Gheorghe si fratele lui, Andrei, nu erau acasa; tatal lor a fost ridicat. S-a intors dupa trei zile, batut si schimbat, sfatuindu-si fiii sa se ascunda daca vor mai fi cautati de noii repre­zentanti ai statului. „Nu am avut incredere ca vor solutiona in mod drept aceasta chestiune. M-am ascuns pentru ca nu am vrut sa risc o eventuala nedreptate care mi s-ar fi putut face. Erau zvonuri in tot satul, erau arestari peste tot” (Gheorghe Hasu in 1957, dosarele CNSAS).

Andrei si Gheorghe dormeau intr-o gaura sa­pata in grajd, sub locul vitelor. De acolo asistau in tacere la perchezitiile tot mai dese ale Securitatii, la bataile si umilintele pe care le indurau parintii, cele trei surori si Eugenia, insarcinata cu al doilea copil. Noaptea isi cautau prietenii, in satele din zona. Asa au aflat ca si altii se ascundeau, ur­mariti de Securitate: fii de „chiaburi”, membri ai partidelor istorice PNŢ ori PNL, studenti, elevi, tarani care se opuneau regimului. Intalnirile incepeau si se incheiau cu o rugaciune — consem­neaza primii informatori ai Securitatii.

Ideea plecarii in munti a avut-o Andrei Hasu. In primavara anului 1950, cei doisprezece tineri au fugit in munti, asteptand un moment favora­bil rasturnarii comunismului. Stiau ca in Romania exista si alte grupari de rezistenta si sperau ca ame­ricanii nu vor accepta ca tarile din Europa rasari­teana sa ramana sub dominatie sovietica.

Prima condamnare

La cateva luni dupa fuga in munti, partizanii au fost condamnati in lipsa pentru „constituire in banda cu scop te­rorist si crima de uneltire impotriva re­gimului“. In iulie 1951, pe casa familiei Hasu din Pojorta a fost afisata sentinta de condamnare. Ca prim conducator al grupului de rezistenta din Fagaras, Andrei Hasu a fost condamnat la moarte si confiscarea averii. Avea sa fie ucis de Securitate un an mai tarziu, in februarie 1952, tradat de un satean care stia unde se ascunde. Fratele lui, Gheorghe, a pri­mit 25 de ani de munca silnica. Calea in­toarcerii din munti era inchisa definitiv.

Parintii partizanilor au fost obligati sa semneze mandatele de arestare si sa achite cheltuielile de judecata. Sperand ca Gheorghe va aparea la proces, Securitatea o obliga pe Eugenia Hasu sa intenteze proces de divort. In lipsa am­bilor soti, Tribunalul Fagaras pronunta sentinta. Eugenia se intoarce in satul pa­rintilor. Odata cu ea, se muta securistii in civil si informatorii care o urmareau.

Ultima intalnire

In casa parinteasca, Eugenia Comanici naste al doilea copil. Desi era riscant, Gheorghe a coborat din munti sa-si vada fiul. Momentul e relatat de Ion Gavrila Ogoranu, care in ultimii ani ai vietii s-a intalnit cu rudele partizanilor, fiind singurul din grup care nu a fost prins de Securitate.

Era Duminica dimi­neata. Fetita se trezise si, asezata pe pieptul lui, ii in­chidea ochii cu manutele si ii poruncea: cunca-te, tata, cunca-te. Avea doi ani. Alaturi, mama isi alapta pruncul. Era atata liniste in casa, in sat si parca in lume. (…) Securistii s-au repezit la poarta incuiata si o daramara. In casa, Ghita aduna repede ceva haine cu el, isi lua ranita si pusca, sari pe o fereastra in gra­dina unui vecin si se indeparta printre pomi. Tanara nevasta acoperi patul unde dormise sotul, inchise fe­reastra si ascunse la repezeala hainele ramase de la el; se ruga in gand, cu copilul in brate. In graba, uita acele cateva fire de floarea-reginei pe care sotul i le adusese de la munte, asezate intr-un pahar pe fereas­tra. Acest lucru i-a pus pe securisti la banuiala si au facut perchezitie, gasind hainele ascunse si bocancii lui Ghita. Un ofiter i-a aruncat copilul din brate si a inceput s-o loveasca: «Unde ai ascuns banditul, ca­tea?»” (Brazii se frang, dar nu se indoiesc, vol. I).

Eugenia, impreuna fratele adolescent si parin­tii au fost dusi la Securitatea din Fagaras. Au urmat zile si nopti de cosmar: „Tanara nevasta a ingenunchiat inaintea lor: «Lasati-ma sa ma duc la copii. Credeti-ma, nu stiu unde poate fi barbatul meu. Sau aduceti-mi macar copilul aici sa-l alaptez, ca altfel imi moare». «Un pui de bandit mai putin, poate sa moara!» «Atunci omorati-ma si pe mine, sa se termine odata!»“. Zdrobiti de batai, au fost eliberati peste cateva zile; peste o vreme au fost luati iar, apoi din nou… Tatal Eugeniei avea sa fie tri­mis la Canal. Mama Eugeniei, ca si parintii fratilor Hasu, a fost urmarita, batuta si anchetata periodic.

Arestat si executat

Gheorghe Hasu a fost arestat in vara anului 1955, cand ultimii partizani din munti au fost prinsi prin tradare. Securitatea le-a intins o cursa, cu ajutorul unui fost sprijinitor al grupului — acesta le-a promis sa intermedieze o fuga in Grecia.

Alaturi de ceilalti, a fost condamnat la moarte prin impuscare. Cel mai bun tintas al grupului din munti explica la proces:

Desi am avut arma, nu am facut uz de ea nici cand aveam ocazia. Au fost situatii cand eram la cinci metri in spatele unor soldati, dar nu am tras, pentru ca nu am vrut sa fac crima. Nu am tras niciodata primii intr-o confruntare. Am folosit arma doar ca apa­rare, cand n-am avut de ales. In toti anii, am tras de trei ori si nu am omorat pe nimeni” (CNSAS – declaratie din timpul procesului).

In celula lui a fost introdus un informator sub acoperire. In noiembrie 1955, acesta raporta:

„Gheorghe Hasu isi face rugaciunea linistit, tine post. O intamplare din acelasi post al Craciunului: „Gheorghe Hasu se ruga in genunchi. Domnul ofi­ter a intrat in celula si l-a intrebat ce face. El a spus ca se roaga lui Hristos. Ofiterul i-a interzis sa se mai roage in genunchi. Gheorghe Hasu nu i-a raspuns nimic, dar a continuat sa se roage in picioare“.

A fost executat in 17 noiembrie 1957, la Jilava, alaturi de ceilalti partizani. Trupurile au fost aruncate intr-o groapa comuna.

Despre soarta lui Gheorghe, sotia lui nu a aflat nimic oficial decat dupa 1990. Abia atunci a incetat si supravegherea Securitatii. Cei doi copii au avut dosar de mici, iar eticheta de „fii ai ban­ditului” i-a urmarit la scoala, apoi la serviciu. La cativa ani dupa evenimentele din 1989, o sora a lui Ghita a descusut din spatele unei icoane singura fotografie cu el care a scapat vigilentei Securitatii.

In 2010, fiul lui a gasit intamplator foto­grafii de la nunta parintilor, ascunse de Ghita in podul casei, inainte de fuga in munti.

Eugenia Comanici are 83 de ani, cinci nepoti si sapte stranepoti. Abia in 2012 a aflat de biletul pe care i l-a trimis sotul, acum 60 de ani.

Ioana Hasu

Daca m-ar intreba cineva ce as vrea sa fiu pentru altii, m-as rezuma sa spun ca as vrea sa fiu un indemn: la sinceritate, la curaj, la claritate, la a judeca lucrurile avand dreptul si la greseala, dar totul cu sinceritate si curaj. Noi nu putem fi modele, ci numai indemnuri. Noile modele vor trebui create de catre cei care actioneaza.”

Ion Gavrila Ogoranu, conducatorul partizanilor din Muntii Fagaras.

(din revista “Familia ortodoxa“, nr. 1 (48) din ianuarie 2013)

-familia-ortodoxa-nr-1-2013-9878

Legaturi:


Categorii

Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului, Partizanii (eroii rezistentei in munti)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “POVESTEA TULBURATOARE A LUPTATORULUI DIN MUNTI, GHEORGHE HAȘU SI A SOTIEI SALE, EUGENIA COMANICI. Rezistenta anticomunista – indemn la curaj si demnitate sau… strigatul in pustiu al memoriei?

  1. “Cimitir fara iarba-doar huma-
    ocolit ca o molima neagra de ciuma
    Morminte fara poveste,
    unde nu-ngenuncheaza neveste
    unde mame nu plang,
    unde nu cad lacrimi de tanc…”
    (Radu Gyr)

  2. Pingback: VICTOR METEA - 55 de ani de la moartea martirica a unui partizan din grupul lui Gavrila-Ogoranu: "Nu se multumesc sa ne ucida, vor sa ne compromita moral" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  3. Pingback: ... BA PLANGI, MAICA ROMÂNIE! Irina Nastasiu: CINE MAI ARE AZI NEVOIE DE EROI?/ Reportaj RFI (si audio): O sambata la inchisorile Jilava si Pitesti, o CALATORIE VIE IN ISTORIA SFASIETOARE A PERSECUTIEI ANILOR 50 - Război întru Cuvânt - Recomandari
  4. 1 / 2
    Sărutmâma şi Vă salut cu respect Doamnă Ioana Haşu 2013.07.01

    Am ascultat cu pasiune expunerea Dvs despre Istoria făgărăşenilor. Am fost captivat de stilul de sigură prezenţă, de naturaleţa expunerii, şi în mod deosebit de oratorie, dicţiunea cu respiraţie lejeră, de accentuări directe sau din pauze. Nu am auzit nici un îî de liziune, chiar reascultând emisiunea.
    Pentru că tata este din Hîrseni, 10 km. spre munte de la Făgăraş, din sus de Ileni şi sub şoseaua de sub munte pe al Sebeş, pentru că mama este de la Arpaşul de Sus (din A..) din jos de Cascada Bâlea eu mă simt al locului chiar dacă am trăit la bucale.
    Tata a avut înţelepciunea să mă aducă în vacanţele şcolare – 3 luni – în sat la ai lui, la sora lui în Hîrseni o vreme şi în Arpaşul de Sus la o cumnată restul vacanţei mele. Aşa am mers şi la muncă la ce era de făcut: secere, fân, clăit sau încărcat caru’ şi pus/legat prăjina, la pădure la lemne la tras groşii.
    Iată că eu Vă povestesc ce ştiu eu. Fie aceste 11 pag., fie toate cele 11 + 45pag. La voia Dvs.

    Dar Dumneavoastră aveţi toate drepturile, să corectaţi ideile, să ştergeţi sau să înlocuiti ce nu Vă pare corect în ceea ce am scris eu.
    Şi aşa, trăbe să zicVă mulţami fain dacă veţi citit. Ilie Rinea

    Daţi-mi Vă rog o adresă Email
    Sunt şi eu “O Nevoie” cu dosarele mele Nr. CNSAS (două). Poate îndrăznesc şi Vă rog.

    Cu toată stima – ilie re
    Ilie.rinea@yahoo.com şi tel 0727251267, 0212320019

    PS. Sărutmâma Domna Haşu!, îmi doresc un scurt lelefon de confirmare.
    De va trebui, am un CUI să-mi anin voia.
    ——————————————————————————————-
    … … Aşteptam să se explice că, pentru majoritatea, situaţia era clară:
    -ţăranii întâi refuzau să semneze intrarea în Colectiva Gospodărie!
    Eu am mai trimis undeva, TRINITAS, textul meu cu Partizanii, da’ no fost mnimnic

    Forţarea semnării intrării în colectivă se făcea în interminabile şedinţe obligatorii de noapte, prezidate de Instructorul de Partid de la Raion –având pistol la vedere -, Seful de Post – miliţian în uniformă şi el cu pistol, şi noul şef de Gospodărie, de regulă ultimul neisprăvit din sat (cel ce accepta aşa o funcţie comunistă). Cine lipsea sau vorbea liber contra Partidului era bătut, amendat, s.a. ameninţări cu “ridicarea”.
    Intrarea în Colectivă, insemna acceptatea jefuirii lor de către statul comunist, care le LUA TOATĂ AVEREA imobilă şi mobilă, animalele, lăsându-I muritori de foame. … …

  5. 1 / 2bis Sărutmâma şi Vă salut cu respect Doamnă Ioana Haşu 2013.07.02 Ilie.rinea@yahoo.com
    .. Li se lăsa în proprietate o parte din casă de era mai mare şi o parte de cca.10 arii din curtea – grădină. Formal în acte grădina – curtea nu mai era a lor întreagă! Real curtea avea 2000, 3000mp.
    Dacă doreau să primească “bucate” de mâncare trebuiau să slugărească zile muncă la “ceape” (CAP), adică slugă în pământurile lui, şi chiar de muncea, el primea “o cotă” şi “alte cote mergeau la stat”.
    Am aflat că ţăranii ce mergeau “la şedinţa de lămurire” când simeau că nu se mai poate amâna semnarea, pregăteau acasă straiţa de fugă, pentu situaţia de se încăierau cu noii stăpâni.
    Şi făgărăşenii cunoşteau America, şi lesne credeau că vor veni să-I elibereze. Eisenhauer .. da speranţe.

    În anii 1954 – 1959 eram vara – din iunie la 10 septembrie – pe luncă şi … vedeam cum cel puţin odată pe vară Armata cu cca. 15 – 20 camioane cu militari se cantona undeva sus şi încercuind un munte, o zonă, ca să îi hăituiască pe Partizanii. Eram de 12 -17 ani şi auzeam cu interes povestirile ţăranilor despre raziile militare, rarele conflicte când îi şi găseau şi ce mai se întâmpla. Se povestea că de regulă erau soldaţi în termen, încă neinstruiţi, şi că prea rar erau atinşi şi puşcaţi partizanii şi respectiv nu erau loviţi nici soldaţii.
    Într-unul din ani, poate 1956, ’57 a fost încercuit un arpăşean sau cineva din Cârţişoara ce venise la ai lui. Omul încercuit s-a postat undeva în şop, sau pe şură, şi s-a apărat cu foc de armă pănă seara. Am aflat că pe seară omul s-a împuşcat singur ca să scape mai uşor decât să intre pe mâinile securităţii. În acele zile rudele şi în general sătenii nu prea ieşeau din curte, şi îi vedeam terorizaţi vorbind încet.
    Din povestirile lor şi ale vecinilor stiu că deseori veneau avioane ce paraşutau ajutoare complete partizanilor: arme, echipament – bocanci şi haine-, alimente speciale – şocolată, alimente condensate-. Avioanele veneau noaptea dar erau văzute fiind prinse de reflectoare. Se povestea că se trăgea totdeauna cu mitraliera grea antiaeriană, dar niciodată nu a căzut vreun avion.
    Parcurgând mai târziiu, de două ori, 1957 -1959, întreg traseul de creastă de la Suru la Podragu, Urlea, aflam că este psibil să întâlnim partizanii care să ne ceară bocancii sau ceva haine, vintiacele. Nimeni cu era în nici un fel de pericol personal. Aşa am aflat din comentarii că americanii nu mai aveau voie din 1959* (poate mai devreme?), în cadrul înţelegerilor internaţionale, să mai paraşuteze partizanilor nimic altceva decât arme şi astfel se justificau vorbele. Mai povesteau ţăranii că fusese arestată o femeie ce purta pe cap o “Cârpă” din mătase de paraşută.

    Am mai auzit vorbindu-se INTERACTIV, prin 1996? la Radio Total, moderatoare fiind uneori dna Carmen Bendovki. Şi acolo se prezenta eroismul bărbaţilor.
    Însă la fel mi se părea că vorbeau neclar, nedefinit, despre rostul partizanilor, cei din Bucovina, ca fiind opozanţi cu arma în mână împotriva comunismului, … dar care nu au făcut nimic?!
    Mai ales de la participanţii interactiv, reieşea ideea că nu reuşeau nimic.
    -Evident o nouă DEZINFORMARE

  6. D). Numărul celor morţi trebuie să fie de 3.200. mii în gulaguri, puşcării, colonii, (morţi sau căzuţi, cum pot unii să le zică)
    Număraţi-I Vă rog Dvs. … sunteţi ajutaţi de explicaţiile de la punctu D1. imediat mai jos. Vă veţi speria şi convinge… Populaţia totală 1948-16milioane, 1956-17,5milioane

    Am încercat eu în 1990 o discuţie cu dr.Milcoveanu, era pe str. Clucerului nr.?19, …

    Şi Socotind că la fiecare deţinut erau interogaţi la Malmaison Plevnei, Rahova, Secu local şi zonal, câte 4 – 6 rude, vecini, colegii vechi, colegii noi, s.a.
    Numărul celor interogaţi şi aşa “şcoliţi” la securitate putea ajunge uşor la 12.000.000, mai mult decât 1 din 2. Sigur existau şi familii care nu erau atinse dar … se compensa la celelalte.
    Nu voiau să ştie nimic, doar cei care au plâns când a murit Tătucu Stalin. Am văzut asta în 1953… am văzut pentrucă se vorbea în casă, şi ni se atrăgea atenţia să nu spunem la şcoală ce auzeam acasă.

    D.1). De curând – pe la începutul anului 2013 – Domnul Marius Oprea, după un filmu de găsire şi dezgropare a unor victime ale Securităţii Comuniste, declara că deţine lista nominală a peste – parcă – 680.000 decedaţi violent. Aprecia Domnia sa că că a putut nominaliza doar 1/3 din toţi cei omorâţi, şi aşadar ar fii peste 2.x00.000 morţi.

    D.2). CINE au fost VICTIMELE Comunismului – TOATE ELITELE şi TOŢI CEI CAPABILI,
    afară de mecapabili, oportunişti şi de cei vânduţi.
    Număraţi-I cu bucata Dvs.Vă veţi speria şi convinge…
    – Toţi vechii conducători de Guvern, şi Lideri peronalităţi. Toţi fără excepţie,
    – Toţi cei care înţeleg politica şi dreptatea, Dreptul, adică CEI ŞTIUTORI de LEGE,
    şi înţeleg CĂ VINE NELEGIUIREA:
    magistraţii, avocaţii, politicienii –prefecţi, primari, miniştri. Toţi fără excepţie,
    funcţioarii din administraţie, şi încă de la primul nivel de conducere.
    – Toţi cei din economie, finanţe, bănci –ei sunt BURGHEZI şi MIC BURGEZI, aprioric condamnabili şi condamnaţi concret, incluşi ’’în lupta de clasă’’. Toţi fără excepţie,
    – Ţărănişti, liberali, social-democraţi, legionari sau sionişti au trecut cu toţii prin malaxorul de la Malmaison, Toţi fără excepţie,
    – Toţi cei care au stabilitate şi independeţă economică, Toţi fără excepţie:
    industriaşii, patronii, întreprinzătorii mari şi cei mici (toţi ’’particularii’’ cu mijloace de producţie),
    medicii
    ţăranii chiaburi şi mijlocaşi (care au pest ?X ha de pământ)
    – Toţi cei care – lucrează în servicii (cei care pot fi numiţi “slugi” – frizeri, manichiură..) Toţi fără excepţie,
    real cei care lucrând cu cetăţenii Ro se rupeau de dictator, PMR …,
    – Toţi cei care – au slujit regimului anterior – poliţişti, jandarmi, poliţia secretă,
    mimitari de la gradul X? în sus. Toţi fără excepţie,

    – Toţi cei care au – acces la mase:
    preoţii, profesorii universitari şi profesorii de liceu /gimnaziuu (ultimii sunt mic burghezi)
    ziariştii,
    – Toţi cei care au – acces la mase locale: la sate veterinarul, învăţătorul, medicul, preotul era mai con-strâns..
    – Toţi cei care – au avut serviciu de relaţie cu străinătatea
    – Toţi cei care – au rude în străinătate
    – La Serviciul CADRE toţi aveam Autobiografii, 1, 3, câteva pentru a se compara între ele ca la Poliţie, şi se declara SPECIAL dacă ai rude în străinătate,
    SAU – AUTO PERSONAL?? oricât de mic era, de ex.Fiat Ballilla, Hanomag gen VW,
    adică cei ce gustaseră independenţa!

    – CAM TOŢI au fost condamnabili de Comunism, incluşi ’’în lupta de clasă’’.
    – AU RĂMAS NECONDAMNABILI, CEI CARE
    Nu vorbesc contra RPR şi PMR(PCR), şi n-au decât braţele şi ’’doar forţa lor de muncă’’disperată, neinstruiţii şi fără mijloace de trai…

    D.3). Provocarea veche din anii 1980* 1985??… “MÂMÂLIGA nu EXPLODEAZĂ”
    a fost o Diversiune dirijată, pentru sugestionarea Înfrâmgerii noaste atuncia şi descurajarea oricărei mişcări spontane în vremea Glasnosti a lui Gorbaciov.
    şi aceasta mai puţin decât încă o umilire a românilor faţă de polonezi …

    Eram o Ţară cu Elita DECAPITATĂ prea adânc.
    A fost ceva incomparabil Cantitativ şi Procentual cu celelalte ţări din Europa de est.
    Latinii insulari între slavi, modele de ţapi ispăşitori la socialiştii, la care era mai puţin rău ca la noi.
    Nu aşa a fost în Ungaria, Cehoslovacia, Germania Democrată, nici pe departe în Polonia ..

    A urmat înfrângerea spirituală mai ales prin Colaborarea unor mari intelectuali,
    ştiu de Mh. Sad..– relismul socialist- presat nouă prin exemplul acestui mare .. :
    -Lumina vine de la Răsărit, reportaje din URSS (1945), Păuna mică (1948),
    -Mitrea Cocor (1949), Mărturisiri (1960),
    nu pot argumenta multe despre alţii, v… cu ascunderea unora ca Blaga, Voiculescu, Cioran, M.Eliade, Radu Gir …
    Să nu conteze Petru Dumitriu cu “Drum fără pulbere” – închisoarea Canalului, Maria Banuş, Zaharia Stancu – Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, şi se zicea că preşedintele este un desculţ, ..
    Am scris Colaborarea şi nu am scris …alt fel.

  7. Pingback: “Ce vreti, sa se condamne ei intre ei?!… Tot EI conduc si acum!” TEMA CONDAMNARII TORTIONARILOR – O MANIPULARE/ Povestea dramatica a familiei Zoei Radulescu, fiica lui GOGU PUIU, EROUL REZISTENTEI ANTICOMUNISTE DIN DOBROGEA (si vid
  8. Pingback: “CU DUMNEZE INAINTE”. Emisiunea “In Premiera” cu NICOLAE CIURICA, unul din ultimii PARTIZANI ANTICOMUNISTI aflati inca in viata [VIDEO] - Recomandari
  9. Pingback: In memoriam Ion Gavrila Ogoranu. EROUL REZISTENTEI ANTICOMUNISTE DIN MUNTII FAGARASULUI SI CURAJUL MARTURISITOR AL ANEI GAVRILA (video) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare