Primul ministru dorește să fie ținut la curent și face un apel la autoritățile norvegiene să perceapă dimensiunea sensibilă a subiectului, la nivelul opiniei publice românești și internaționale. Sperăm într-o clarificare rapidă a situației, care să țină cont de interesul copiilor, cetățeni români și norvegieni, fără să se ajungă și la alte demersuri și fără inflamare pe mai departe a situației, în baza excelente dintre România și Norvegia din acest moment”.
Marius Bodnariu a avut un mesaj şi pentru cei care nu cred în varianta familiei sale. „Am vrut să le spun celor ce nu ne cred, că nu îi judec şi nici nu încerc să le caştig credibilitatea. Argumentez, însă, că nu e numai ceva cultural. Cei care ne cunosc aici, norvegieni, sunt şocati, dar nu pot să se exprime la fel de uşor ca in Romania. Avem foarte multe mărturii din partea vecinilor şi a colegilor de serviciu şi a unor personalităţi din comunitatea locală, dar pe care le păstrăm ca evidenţe pentru proces şi nu le facem publice”, a spus Marius Bodnariu, care este conştient inclusiv de faptul că protestele de susţinere a familiei sale ar putea chiar fi folosite de autorităţine norvegiene împotriva sa.
Cel mai mic dintre copii, de numai un an, i-a fost smuls de la piept, spune femeia. Tatăl celor 9 copii face coşuri de nuiele pe care le vinde. Aşa, reuşeşte să câştige câteva sute de lei pe lună. Un pastor i-a ajutat să-şi ridice o casă. Ce-i drept, n-are curent dar înăuntru e curăţenie. Oamenii cred de de data aceasta, un vecin, căruia i-au făcut o plângere la poliţie, a vrut să se răzbune şi i-a reclamat la protecţia copilului.
Asa cum s-a remarcat, atitudinea autoritatilor romane in cazul familiei Bodnariu si a celorlalte familii abuzate de Barnevernet este mai mult decat moale. Noncombatul autoritatilor, mai ales atunci cand il comparam cu exemplul Cehiei, poate fi explicat, insa, si prin prezenta MASIVA a Norvegiei in zonele strategice ale sistemului romanesc. O prezenta care consta intr-o propaganda si influentare prin zeci de proiecte in valoare de multe zeci de milioane de euro, care sunt facute in parteneriat fie cu institutii ale statului roman, fie cu ONG-uri. Dintre aceste zeci de proiecte, o parte consistenta este destinata subiectelor care privesc… copiii.
Sunt și alte cazuri. Se pare că acolo nici nu poți să vorbești despre ele. Pe de altă parte, există două rapoarte oficiale făcute pe situația acestor adopții forțate în țările nordice. Mie mi se pare o situație de neînțeles. Pe de-o parte, aceste intervenții ale autoritățile sunt făcute pentru că se susține că se folosește violența împotriva copiilor, dar pe de altă parte intervenția este violentă în sine, și prin consecințe și prin modul prin care se face. Un avocat se pare că a câștigat un proces de genul acesta și, ca urmare, nu mai are licență să profeseze în Norvegia, din spusele fratelui respectiv. Iar ceea ce spune despre Breivik, că provine dintr-o asemenea familie, din care a fost scos la vârsta de patru ani și consecințele ar putea să fie explicate inclusiv prin această situație, se pare că sunt ținute secret de statul norvegian”.
“Eu știu că natalitatea în țările nordice este foarte scăzută, dar asta nu-ți permite să recurgi la asemenea practici”, a subliniat europarlamentarul.
Timp de 3 săptămâni fata a fost interogata și invatata ce sa spună împotriva parintilor, fără un avocat și fără prezenta unui adult, în tot acest timp părintii neștiind ce se întâmplă la scoala. Mihaela și Dumitru au fost reținuţi pentru 2 zile de poliție dar în lipsa de probe au fost eliberaţi. Copiii, în schimb, au fost „furati”de la școală, inclusiv grădiniță, în lipsa instiintarii părinților. Au primit un avocat din oficiu, care nu a făcut nimic pentru a-i reprezenta, iar primul proces intentat de protecția copilului a fost pierdut.
Pe hartie e corect. Insa procesul judiciar este o iluzie. Cazurile de pana acum arata ca niciodata acuzatii nu au castig de cauza. Avocatii norvegieni confirma acest lucru.
In timp ce are loc procesul, copilul se afla in mainile parintilor adoptivi, iar Barnevernet aduce aceasta ca un argument impotriva parintilor biologici, aratand ca copiii s-au adaptat la noii parinti si ca ar fi traumatic pentru ei sa fie luati din noul mediu!
Mândruță realizează joncțiunea între demersul civilizator al Barnevernetului norvegian și demersul la fel de civilizator al statului canadian care, prin programul școlilor rezidențiale, a răpit din sânul familiilor amerindiene în secolele XIX și XX sute de mii de copii pe care i-a civilizat nu doar prin bătăi aplicate în mod sistematic, ci și prin abuzuri sexuale, sterilizări și alte orori.
Autorităţile norvegiene dau nişte termene incredibile, în sensul că, de la momentul în care copilul este luat şi se face prima vizită de relaţionare, trece o perioadă foarte mare, astfel că minorul pierde relaţia cu părinţii, se înstrăinează uşor de ei şi capătă încredere în familia care-l creşte. Fetiţa nu a fost încă adoptată şi se află în plasament la o familie. Există situaţii în care părintele este întrebat atunci când se iniţiază procesura de adopţie şi sunt situaţii când nu este întrebat şi se trece cu uşurinţă peste opinia lui.
C.J.: In Finlanda NU se respecta drepturile omului si nici cele ale copiiilor, desi Finlanda a semnat ambele tratate. Parerea mea e ca in Finlanda este o dictatura sociala. Oficialitatile nu pot fi trase la raspundere in nici un fel. Daca fac greseli (ca in cazul nostru) se unesc TOATE OFICIALITATILE SI DISTRUG COMPLET ACEA FAMILE, CA SA-SI ACOPERE ilegalitatile. Justitia e direct bagata in aceasta Mafie. In Finlanda poate sa vina sa-ti ia copilul de acasa pe motive inventate si nu ai cum sa te aperi. Cu dovezile in mana si tot esti neputincios.
Dacă nu vom fi suficient de înțelepți și fermi, România va avea propriile cazuri Bodnariu. Și nu doar unele excepționale. Acceptând să meargă pe calea către totalitarism pe care a apucat-o deja Europa, în România Statul va fi noul dumnezeu – iar cale de mijloc și conciliere nu va mai fi. Ce vor face creștinii, deci, atunci când Cezarul va cere ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu? Nu în ultimul rând, poate n-ar fi rău ca familiile plecate din țară în căutarea legitimă a unui trai mai bun să se gândească la revenirea acasă. Măcar aici, încă, nu li se răpesc copiii dacă spun poezii creștine la grădiniță.
Având în vedere că perspectivele grupurilor sociale asupra sexualității sunt foarte diferite și ireductibile, solicităm ca disciplina „educație pentru sănătate”, în măsura în care aceasta își propune să includă „educație sexuală” să rămână opțională, după modelul orei de religie. Este singura cale democratică de a rezolva solicitările legitime legate de acest subiect.
Din primele date se pare că acţiunea în forţă a Poliţiei şi Protecţiei Copilului din Norvegia are la bază un denunţ depus de o profesoară de la şcoala copiilor după ce una din fetiţe a cântat o melodie creştină.
