CAZUL FAMILIEI BODNARIU, careia statul i-a rapit cei 5 copii abuziv – IN CE MASURA SE POATE INTAMPLA SI LA NOI? Sinistra POLITIE A COPILULUI din Norvegia. Metode SECURISTICE de DENUNT si SANTAJ EMOTIONAL practicate in “avansata” tara nordica. MOARTEA FULGERATOARE A JURNALISTULUI CRISTI TEPES, care tocmai documentase cazul si urma sa-l mediatizeze la TVR. ULTIMUL INTERVIU

16-12-2015 28 minute Sublinieri


Cazul familiei romano-norvegiene BODNARIU la SINTEZA ZILEI (Antena 3) – asumat de TITUS CORLATEAN…

***

Lui Marius și Ruth Bodnariu li s-a comunicat că… prin luna Februarie, Barnevernet va încerca să îi cunoască mai bine – ce fel de părinți sunt (???) – dar, între timp, cei cinci copii vor fi înaintați pentru… adopție.

Acest lucru trebuie să provoace o nouă determinare din partea noastră să ne opunem acestui sistem opresiv, să folosim toate mijloacele (spiritual prin post și rugăciune, legal, diplomatic, mediatic, protest public) și să credem în intervenția miraculoasă a Domnului!

Marius și Ruth au fost mângâiați când, astăzi, umblând prin camerele copilașilor, au dat peste această bucată de hârtie, scrisă de una din fetițe (poza de mai sus)! Iată ce scrie într-o scrisoare în joacă, cum obișnuiesc uneori copiii să își exprime iubirea și atașamentul față de părinți:

Traducere din limba norvegiană: „Pentru mami si tati. Vă iubesc și îmi place de voi amândoi. Cred că voi sunteți cei mai buni părinți. Vă iubesc mult. Salutări, Juditte.”

Barnevernet, așa scrie un copil „abuzat”, în pericol, într-o familie din care trebuie rupt și separat? Barnevernet!

  • Cultura Vietii:

Va avea România propriile „cazuri Bodnariu”?

Ce înseamnă „interesul superior al copilului” și cine îl decide?

Cazul familiei Marius și Ruth Bodnariu (despre care am scris aici și aici în engleză, iar aici aveți o selecție de materiale actualizată cu toate acțiunile intreprinse) ar trebui să ne preocupe mai mult decât prin simpla empatizare cu o familie mixtă etnic, care de Crăciun va avea casa pustie. Da, faptul că autoritățile au răpit (că altfel nu putem spune) cinci copii e foarte grav. Dar semnalul de alarmă pe care îl tragem este acela că pe fiecare dintre noi, stimați cititori ai blogului nostru, ne pândește aceeași soartă.

În motivarea luării în custodie a copiilor Bodnariu, autoritățile norvegiene au invocat acel principiu de care se ține cont mereu în orice decizie privește copilul: INTERESUL SUPERIOR AL ACESTUIA.

Dar ce înseamnă această expresie, sau mai exact cine decide ce înseamnă ea? Familia sau Statul? Care sunt limitele de la care statul poate interveni în viața familiei și mai ales în ce circumstanțe poate acesta lua copiii din familie?

În 2013, în timpul dezbaterilor pe marginea revizuirii Constituției – acum moartă și îngropată, alături de USL – una dintre propunerile venite nu de la comisia parlamentară ci de la „societatea civilă” via Forumul Constituțional viza, în ce privește protecția drepturilor copilului, două modificări importante: înființarea instituției „Avocatul Copilului” și respectiv modificarea art. 29 (6) care statuează drepturile părinților de a le da copiilor educația pe care o consideră potrivită.

Vă invităm să ne concentrăm puțin pe cea de-a doua. Redăm propunerea din documentul final al Forumului Constituțional, acceptată întocmai de Comisia de revizuire a Constituției:

Articolul 29 – Libertatea constiinţei

Modificarea propusă a alineatului 6 introduce un principiu extrem de important, care a fost formulat în tratatele internaționale ulterior scrierii Constituției: interesul superior al copilului. Prin această formulare se urmărește împiedicarea unor eventuale acțiuni ale părinților sau tutorilor care să facă rău copilului, prevalându-se de libertatea de conștiință.

Formularea actuală:

Art. 29 (6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.

Formularea propusă:

Art. 29 (6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine, în conformitate cu principiul interesului superior al copilului.

Reamintim: Forumul Constituțional, prezidat de veșnicul „reprezentant al societății civile” Cristian Pîrvulescu, a organizat în 2013 un simulacru de consultare civică în care o voce au avut doar organizațiile din grupul „martorii lui Soroș”. Scriam atunci (Forumul Constituțional – instrument al puciului identitar contra poporului român) că:

Forumul Constituțional s-a dovedit a fi un simplu instrument în mâna unor grupări contraculturale agresive, care promovează o ideologie extremistă. Propagandiștii ateismului, deviațiilor sexuale și imoralității au acaparat dacă nu dezbaterile (la care au fost admiși, de formă, și reprezentații coalițiilor de ONG-uri tradiționaliste) cu siguranță pârghiile de decizie care au pus concluziile, în documentul final regăsindu-se aproape exclusiv propunerile acestora.

(…) ceea ce s-a petrecut la Forumul Constituțional a fost o încercare de lovitură de stat fără arme, prin forța și influența unor ideologii străine spiritului nu doar românesc, ci omenesc în general. Acestea alcătuiesc vârful de lance al „revoluției culturale”, despre care am vorbit în repetate rânduri și care este infinit mai periculoasă decât un război civil: revoluția culturală distruge societatea prin necrozarea celor 3 piloni ai acesteia: familia, credința și școala.

Asta ca să fim lămuriți de la cine a venit propunerea citată mai sus, pe care am comentat-o astfel:

Formularea actuală din Constituție încurcă foarte mult pe cei care urmăresc remodelarea conștiinței copiilor conform cu ideologia seculară. Intenția reală a introducerii „principiului interesului superior al copilului” (un termen oricum foarte interpretabil) este reducerea autorității parentale și favorizarea autorității statale, în condițiile în care aceasta ar trebui să fie „laică” și chiar să își asume, în viziunea organizațiilor neo-marxiste, tot mai mult rolul de „părinte protector”. Aceasta va duce la tot mai numeroase conflicte între cele două autorități, mai ales în ceea ce privește educația copiilor. Scandalul pe orele de „educație sexuală” din Occident, unde copiii sunt „învățați” promiscuitatea sexuală și „identitatea de gen” (vezi spre lămurire Cine se teme de diferența dintre sexe?) sunt deja de notorietate. Adesea, părinții nu își pot retrage copiii de la aceste cursuri, sub sancțiunea chiar a decăderii din drepturi. Vezi și știrea UNICEF: Începând de la 10 ani, copiii au dreptul la servicii sexuale confidențiale.

Ce-ar fi, deci, ca peste 2-3 ani o instanță să decidă, în România, că este în „interesul superior al copilului” să fie învățat, contra voinței familiei, că homosexualitatea este o manifestare firească, egală în valoare și consecințe cu heterosexualitatea? Autoritatea părintească ar fi desființată, în această chestiune… A se vedea și Un băiat de 6 ani a câştigat în instanţă dreptul de a fi tratat ca o fată.

La câteva luni distanță, după încheierea activității Comisiei de revizuire, Consiliul Legislativ a sesizat nefirescul situației și a recomandat eliminarea modificării, explicând: interesul superior al copilului este deja recunoscut de România prin aderarea la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; a-l transforma în principiu constituțional atunci când se face referire la dreptul părinților de a-l îndruma pe copil în exercitarea dreptului la libertatea de gândire, de conștiință sau de religie (a se vedea și art. 14 al C.R.), ar putea duce la situații în care autoritățile publice ar impune, în contradicție cu opiniile și credințele religioase ale părinților, educarea copilului în spiritul anumitor opinii sau credințe religioase pe care Statul le-ar considera a fi „în interesul superior al copilului”.

Nu-i nevoie de prea multe cuvinte în plus pentru a înțelege că exact situația sesizată de mine acum aproape 3 ani a stat la baza abuzului Barnevernet (protecția copilului din Norvegia) față de Marius și Ruth. Pur și simplu, legile norvegiene permit deja Statului să fie cel care decide la bunul său plac înțelesul noțiunii „interesul superior al copilului”.

În România, încă, nu, dar este oare exagerat să considerăm că, dacă tendințele de secularizare și de marginalizare a actului de credință în societatea românească vor continua, iar parlamentarii vor juca după melodia pârvulesciană când va fi vorba de votarea revizuirii Constituției (indiferent când va fi aceasta), într-o bună zi un legiuitor sau judecător din România va găsi că, spre exemplu, botezul ortodox este contrar „interesului superior al copilului”, la cererea cine știe căror ONG-uri ateiste?

Totuși, este important să spunem că legislația drepturilor omului nu a intenționat, la originile sale, să acorde Statului putere prin uzurparea celei a părinților sau tutorilor legali. Interpretările despre care am discutat mai sus sunt forțate de cercuri ideologice dominante care manifestă interes în pervertirea viitoarelor generații – și cum se poate realiza acest deziderat mai bine decât lipsind de putere părinții și luând complet controlul școlilor? (Putem spune, din nou, că George Orwell a fost un vizionar, distopia sa „1984” tratând pe larg subiectul).

Nemțeanul Mihai Silviu Chirilă observa și el același aspect în analiza Capcane ale proiectului de revizuire a Constituţiei:

Scopul introducerii principiului interesului superior al copilului ni-l expune acelaşi raport al Forumului Constituţional: “Prin această formulare se urmărește împiedicarea unor eventuale acțiuni ale părinților sau tutorilor care să facă rău copilului, prevalându-se de libertatea de conștiință”. În Raportul final al Forumului Constituţional din 2002, unde se propusese acelaşi lucru, dar nu s-a preluat până la urmă în forma votată a Constituţiei din 2003, se spune: “Modificarea este una de substanţă deoarece lasă posibilitatea statului să intervină în relaţiile dintre copii şi părinţii sau tutorii lor, în situaţia în care consideră că educaţia dată de aceştia încalcă legislaţia în vigoare. Pe de altă parte, ar putea sili părinţii să renunţe la anumite metode de constrângere ce pot afecta fizic şi/sau psihic dezvoltarea normală a copiilor sau chiar la inocularea anumitor idei care ar putea fi apreciate ca dăunătoare. Efectul concret al dispoziţiilor constituţionale modificate în forma sus-menţionată asupra actelor normative ce reglementează relaţiile de familie […] ar consta în introducerea unor prevederi ce ar defini în mod concret situaţiile în care statul poate interveni şi a măsurilor ce le poate lua”. Nota care ne explică expresia “inocularea anumitor idei care ar putea fi apreciate ca dăunătoare” spune: “Ne referim la concepţii extremiste (naziste, fasciste, comuniste) sau chiar la anumite idei religioase extreme”.

Care este însă graniţa ideilor religioase extreme? În lume există grupuri religioase care practică sinuciderea sau refuză asistenţa medicală, refuză participarea la şcoală sau serviciul militar sau alte practici ce pot fi considerate extreme. Dar în ţara noastră, după cunoştinţa mea, există o singură astfel de grupare, care a furnizat un caz intens mediat în literatura de specialitate, însă această grupare a fost recunoscută de câţiva ani drept cult religios admis. Nu putem să nu avem temerea că, sub impulsul noilor mentalităţi europene, ar putea fi considerate idei religioase extreme unele precepte creştine, ca de exemplu: ideea că Dumnezeu consideră în Scripturi homosexualitatea ca păcat (mai ales că în propunerea Forumului Constituţional din 2013 există şi o prevedere specifică, care nu a fost acceptată, referitoare la „ura de gen”), sau ideea că actele biometrice reprezintă un pericol pentru libertatea omului, sau afirmaţia că avortul este o crimă, sau afirmaţia că educaţia sexuală este nepotrivită pentru vârsta şcolară etc. Dacă un părinte refuză să îşi ducă copilul la ora de educaţie sexuală, poate interveni statul peste dreptul părintelui de a-şi creşte copilul după propriile convingeri, aruncându-l eventual pe părinte în închisoare, cum se întâmplă în Germania?

Într-un articol pe această temă din presa internaţională, un oficial al unei organizaţii a drepturilor omului spune că “Germania consideră copiii ca proprietate a statului mai ales pe perioada educaţiei”. Cum Germania este trendsetter al politicilor europene, nu avem motive să ne temem că astfel de realităţi le-am putea trăi şi noi? Dar dacă un părinte refuză să-şi vaccineze copilul? Dar dacă refuză să-i facă acte biometrice?

Nu putem să nu avem suspiciunea că această modificare introduce de fapt controlul statului asupra dreptului părintelui de a-şi creşte copilul potrivit propriilor convingeri, întrucât interesul superior al copilului sub acest aspect poate fi definit de către stat (după adoptarea Constituţiei) în aşa fel încât această libertate a părintelui să se îngusteze cât mai mult. Statul poate decide care sunt ideile religioase extreme (să ne gândim la disputa legată de manualele de Religie), care sunt practicile religioase care ar putea să împiedice dezvoltarea copilului (s-ar putea decide, de exemplu, că spovedania îi creează un complex al vinovăţiei, sau că postul îi afectează creşterea, sau că rugăciunea îl îndoctrinează). Chiar dacă în perioada următoare ar putea să se refere doar la practici cu adevărat extreme, ţinând seama de evoluţia gândirii europene şi de influenţa sa asupra gândirii autohtone, nu avem certitudinea că în viitor nu vom fi expuşi unor abuzuri.

Ideile religioase extreme pot fi controlate prin intermediul mecanismului de recunoaştere a unui cult religios. Atunci când un cult depune actele de recunoaştere legală, el depune şi o doctrină din care se vede cam ce idei propovăduieşte. (…) De asemenea, părinţii cu idei extremiste fasciste, naziste etc. intră sub incidenţa unor legi care interzic propaganda nazistă, fascistă etc. şi nu e nevoie de o prevedere constituţională specială pentru ca drepturile lor asupra educaţiei copilului să fie reconsiderate în funcţie de legile specifice în vigoare. Cazurile grave în care un părinte îi face rău copilului (îl scoate de la şcoală, îl înfometează, îl bate, îl educă în spiritul urii, al violenţei etc.) nu au nevoie de prevederea aceasta constituţională, deoarece intră sub incidenţa multor legi aflate deja în vigoare şi în general nu ţin de rolul de educator al părintelui, ci de o psihologie deviantă.

Propun ca articolul să rămână aşa cum este, aşa cum a rămas şi la revizuirea din 2003. Altminteri, există riscul ca el să fie folosit abuziv împotriva părinţilor, mai ales a acelora care doresc să îşi crească copiii în spiritul creştin, care este diferit de unele idealuri ale societăţii actuale.

Ce este de făcut, atunci? Cum ne putem apăra pe noi și copiii noștri?

Mai există în legislația românească o întreagă serie de prevederi pe care orice părinte, indiferent de pregătire și nivel social, ar fi bine să le cunoască, în primul rând. Vezi sinteza

Drepturile părinților în asigurarea educației copiilor lor.

În al doilea rând, să fim alerți și să participăm activ la dezbaterile publice de interes. Când va fi reluată revizuirea Constituției, să solicităm păstrarea formei actuale a art. 29 (6).

Deloc în ultimul rând, să sprijinim cât putem mai bine inițiativa cetățenilor pentru revizuirea Constituției – art. 48(1), Familia. Pe lângă clarificarea problemei sexului și numărului soților, revizuirea va întări opțiunea cetățenilor români pentru prioritatea părinților în fața statului, atunci când vine vorba de educația moral-valorică pe care copiii urmează să o primească.

Nu spunem că nu există familii care abuzează. Ba dimpotrivă. Dar la adresa lor se intervine suficient de bine cu legislația de astăzi. Indiferent cât de multe ar fi, nu putem accepta ca Statul să devină atotputernic.

Dacă nu vom fi suficient de înțelepți și fermi, România va avea propriile cazuri Bodnariu. Și nu doar unele excepționale. Acceptând să meargă pe calea către totalitarism pe care a apucat-o deja Europa, în România Statul va fi noul dumnezeu – iar cale de mijloc și conciliere nu va mai fi. Ce vor face creștinii, deci, atunci când Cezarul va cere ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu?

Nu în ultimul rând, poate n-ar fi rău ca familiile plecate din țară în căutarea legitimă a unui trai mai bun să se gândească la revenirea acasă. Măcar aici, încă, nu li se răpesc copiii dacă spun poezii creștine la grădiniță.

Cât de periculoasă poate fi „Protecția copilului” din Norvegia. Coșmarul părinților și copiilor răpiți de Barnevernet

Treizeci și opt de familii din Norvegia, Polonia, Lituania, Slovacia, Republica Cehă, Statele Unite ale Americii, România, Brazilia, Filipine, India, Turcia și Irak au semnat la începutul lunii decembrie o scrisoare pentru Comisia Europeană, Parlamentul European, Papa Francisc și Națiunile Unite, susținând că statul norvegian le-a răpit copiii și ii deține în condiții de opacitate și în afara dreptului internațional. Textul plângerii este, de asemenea, trimis catre toți eurodeputații.

Norvegia nu este o țară din Uniunea Europeană, dar coordonatorii platformei STOP BARNEVRENET cer ca Uniunea Europeană sa nu fie inhibată de acest lucru, ci sa faca un front comun pentru a apăra copiii Uniunii și alti copii care sunt retinuti pe motive absurde în Norvegia.

Critica este îndreptată în mod special împotriva Barnevernet, serviciul de „protecția copilului” care, cu ajutorul ofițerilor de poliție, rapeste copiii de la parintii lor, fără un proces sau mandat si ii dă altor familii. Toate acestea fără a se trece printr-un proces judiciar complet, ci doar printr-o decizie a unui comitet intern pe probleme de familie numit „fylkesnemnda”, un comitet care lucreaza intr-un mod foarte opac.

Sugari smulşi din braţele mamelor lor

Familii din țări diferite, precum Brazilia, Filipine, India, Rusia și Turcia traiesc aceeași experiență care le unește: „Copiii sunt literalmente smulşi din mâinile părinților lor. Funcționarii și poliția sunt nepasatori și neînduplecați la strigătele mamelor și copiilor, copii care sunt pur şi simplu răpiţi şi duşi spre o destinaţie necunoscuta făra ca părinţii să poată face ceva.”

Televiziunile din Lituania și Republica Cehă, în special, au lansat câteva videoclipuri șocante despre abuzurile asupra imigrantilor.

Nici nu există vreo justificare a motivului pentru care copiii nu sunt dati spre ingrijire bunicilor, unchilor sau altor rude.

Si ce este de-a dreptul absurd, este ca doi frați sa fie separati și trimisi in două familii gazdă diferite, așa cum a fost cazul fraților Michalak, ce provin din Republica Ceha.(Si cei 5 copiii Bodnariu au fost separati si dati la 3 familii diferite). Parlamentul ceh încearcă să monitorizeze aceste cazuri, chiar dacă autoritățile norvegiene refuză să soluționeze.

O plângere nefondata … și nu vă mai vedeți copiii

„Scenariul este întotdeauna similar” descrie coordonatorul internațional al Stop Barnevernet. „La început o plângere nefondata facuta de catre cineva (care primeste o recompnsa substantiala pentru acest lucru). Apoi, părinții stupefiati si neputinciosi, văd cum copiii lor le sunt luati pentru un motiv oarecare, de neînțeles și la început li se spune ca trebuie să colaboreze cu autoritățile. Iar acestia fac ceea ce le se cere. Li se spune sa urmeze recomandările de la Barnevernet, sa nu vorbeasca despre caz și sa aștepte cu răbdare pentru o întâlnire cu copiii… aceasta va fi de câteva ore pe an… numai în prezenţa lucrătorilor de la Barnevernet şi a poliţiei.”

Interviu cu Marius și Ruth Bodnariu

Cristi Țepes a vizitat familia Marius şi Ruth Bodnariu în Norvegia. La întoarcere, a fost invitatul emisiunii „Ce se întâmplă” la Radio Vocea Evangheliei București, miercuri 09 decembrie 2015.

A fost ultimul interviu realizat de jurnalistul Cristi Țepeș, decedat sâmbătă într-un accident auto.

Marius și Ruth au nevoie de ajutorul nostru. Rugați-vă pentru ei și gândiți-vă cum arată bradul de Crăciun în această casă din care statul norvegian a răpit copiii…

A murit acum câteva ore, într-un accident de maşină (stop cardiac la volan, se pare), un om pe care l-am preţuit mult: Cristi Ţepeş, realizator de emisiuni cu tematica religioasa la TVR.

Pe când lucram la un post privat de televiziune, a venit imediat, deşi nu mă văzuse decât pe ecran, ca să mă caute şi să mă sprijine cu sfaturi şi cu materiale. Chiar ultima emisiune ca realizator de televiziune a avut la bază o casetă cu filmul “Strigătul mut” pe care mi-a împrumutat-o şi care mi-a dispărut ulterior din dulap. Dar nu l-am văzut supărat. Zâmbea amar, ca de multe ori când i se întâmplau și mari nedreptăți. Și a fost încercat din belșug.

Deşi era născut într-o familie de baptişti, nu am avut nicio clipă discuţii contradictorii în privinţa credinţei: ne respectam reciproc şi nu ne comentam opţiunile religioase.

Discuțiile noastre erau pigmentate, atunci când ne întâlneam, cu poveşti simpatice sau cele despre problemele vârstei aduse de copiii noştri. Avea, ca şi mine, un cult al familiei, lucru care ne lega peste măsură; a plecat lăsând în urmă şase copii.

De altfel, tocmai venise din Norvegia unde filmase materiale cu un cuplu de neoprotestanţi români cărora statul le luase copiii pentru un motiv straniu, de stat bolșevic: “îndoctrinare religioasă”.

Era un luptător neobosit pentru Familie și pentru viața copilului nenăscut.

Dragul meu Cristi, Dumnezeu să te ierte şi să te odihnească!

Sincere condoleanțe familiei.

Era în drum spre Iaşi în seara de sâmbătă, 12 decembrie. Un infarct brusc a luat dintre noi o mare enciclopedie a României. O bibliotecă bogată, plină cu de toate. A trăit o viaţă dedicată televiziunii şi avea un motto: „Eu nu mă închin filmului, eu  mă închin Domnului cu filmul”.

Cine l-a cunoscut faţă în faţă ştie că mereu a fost un chip senin, o fiinţă care emana pace şi credinţă. Îmi amintesc în unicul interviu cu el, realizat în parcul Herăstrău îmi împărtăşea îngrijorarea că restructurările de la TVR 1 îl vizează direct şi se teme că va pierde acest spaţiu prin care cu bucurie slujea pe Domnul, căutând în fiecare subiect să vestească Evanghelia Împărăţiei. Domnul i-a răsplătit dedicarea şi credinţa şi a lucrat la TVR până în ultimele clipe de viaţă. Cunoştea bine Scripturile şi fiecare discuţie cu el era o lecţie de viaţă, o predică puternică transmisă dintr-o inimă plină de dragoste şi pasiune pentru Creator.

Imediat după întoarcerea din Norvegia, Cristi Ţepeş a fost invitatul emisiunii „Ce se întâmplă” unde a povestit despre întâlnirea cu familia Ruht şi Marius Bodnariu. Ascultaţi aici interviul cu jurnalistul TV şi secvenţe din interviul cu familia Bodnariu.

Nu a reuşit să publice materialul cules în Norvegia cu familia Bodnariu. A plasat pe pagina personală de facebook doar un teaser video.

 FAMILIA

MARIUS RUT Bodnariu NORWAY

Posted by Cristi Tepes on Friday, December 11, 2015

***

cristi-tepes

“Dragii mei, este o lupta demonica acolo, nu-i o lupta politica in primul rand. Ganditi-va ca acesti copii ajung sa fie crescuti de parinti-surogat homosexuali. E legal in Norvegia asa ceva. Pot sa fie infiati de astfel de parinti si ma intreb cine le ia manutele seara, la culcare ca sa se roage impreuna cu ei?”

Reporter:– Ce credeti despre aceasta schimbare fata de prima zi in care le-au fost facute anumite promisiuni si apoi au urmat lucruri mai grave, au urmat actiuni mai dure ale protectiei copilului?

Cristi Tepes: – Dragii mei, cred ca nu pot sa-i invinuiesc de buna credinta pe acesti oameni. Eu as zice mai intai sa fim foarte atenti si sa nu ne lasam pacaliti de terminologie: protectia copilului, nu? Cand te gandesti: ce nobila vocatie din partea unor oameni!

Nu stiu cati dintre dvs. ati citit cartea 1984. Este scrisa de un fost comunist care s-a dumirit despre ce este vorba si in care-si imagineaza o societate rasturnata dar care se intampla in occidentul Europei, nu in Moscova si in care oamenii trebuiau sa vorbeasca o noua limba, se numea newspeak.

Ei bine, uitati-va in jurul nostru. Stiti cum este numit avortul astazi? Intrerupere de sarcina. Un nume foarte benign. Haideti sa ne amintim cu 25 de ani inainte, cladirea aia uriasa facuta cu sangele poporului roman se numea Casa …Poporului, nu? Si bulevardul din fata ei se numea Victoria Socialismului. Chiar unii faceau o gluma, romanul stie sa faca haz de necaz: victoria socialismului asupra poporului roman.

Si aici se pare ca este vorba despre protectia copilului de dragostea parintilor.

Sa nu ne lasam pacaliti de terminologie. Unii vorbesc despre moartea cu demnitate, eutanasie. Chiar cuvantul eutanasie inseamna un fel de moarte buna.

Noi stim ca exista un tata al minciunii si cei care fac lucrarile celui rau, se folosesc de terminologiile acestea ciudate, sucite, care sa ne induca in eroare. La fel a facut si cel de-al treilea reich in care erau tot soiul de asociatii de binefacere, in care veneau si luau pe handicapati si-i ucideau. Ceea ce vedem aici este o societate care tasneste, tinde spre socialism, chiar daca este condusa, chipurile, de-un rege inca. Dar in care oamenii sunt considerati proprietatea statului.

– Si copiii la fel.

Si copiii mai ales, pentru ca ei nu pot sa contrazica statul in privinta asta.

Noi suntem oarecum indignati cand citim despre sclavi, cum erau tratati alta data si copiii sclavilor puteau fi vanduti fara ca parintii sa aiba vreun cuvant de spus. Dar aceasta optica vine dintr-o traditie europeana, sa stiti.In traditia europeana individul este considerat supusul statului. In traditia americana, care a incercat sa faca o societate libera, cetateanul este cel care-i da statului autoritate pentru ca nu statul ii da lui libertatea, ci Dumnezeu i-o da, statul doar trebuie s-o recunoasca.

Ei bine, acum sa ne intoarcem la acesti copii care sunt considerati de catre acesti asa-zisi asistenti sociali, proprietatea statului. Norvegian, in cazul nostru. Norvegia este considerata intr-o postura exagerata in nordul Europei, adica eu am intervievat acum si-un olandez, si-un danez care mi-au zis ca asa ceva inca in tarile lor nu se poate intampla dar, in doi timpi si trei miscari se pot intampla astfel de lucruri in viitor restul Europei.

– Sunt copii ai turistilor suedezi care au fost luati de protectia copilului in Norvegia. Deci ai vecinilor lor care sunt la fel de civilizati si devoltati…

– … care impartasesc aceeasi istorie, da…

– … nu sunt cazuri rare, care se intampla nu numai imigrantilor.

– Deci, daca aveti de gand sa vizitati Norvegia cu copiii, v-as incuraja sa va ganditi de trei ori inainte de-a o face, ca s-ar putea ca cineva daca va vede incruntati sau daca-i vede pe copii indispusi, sa va treziti ca va intoarceti fara ei. In fine, acest tip de atitudine pune, dupa parerea mea, niste probleme adanci, crestine.

Noi suntem indignati cand ne amintim ca in vremea lui Vlad Tepes sau Stefan cel Mare turcii luau si tribut de copii, statul turc se considera proprietarul acestor copii. Stiti cum zice Eminescu – ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, ei deveneau copii de suflet ai lui Allah.

In cazul nostru, devin copii de suflet ai unui stat fara Dumnezeu.

M-am uitat pe internet si-am vazut ca Norvegia este tara europeana cu cea mai mica rata de oameni care merg la biserica, sub 2% din populatie merge la biserica.

– Dar sunt 87% luterani protestanti.

– Da, acum poate ca noi care suntem evanghelisti sau protestanti, consideram ca-i bine sa fim oleaca mai smeriti pentru ca avem o banuiala …. Ca cineva care este protestant nu poate fi suficient de rau. Eu cred ca poate fi oricat de rau. Un om fara Hristos nu mai conteaza ca-i protestant, ca-i ortodox, ca-i catolic, ca-i ateu, ca-i musulman, ca-i budist… Fara Hristos, un om este pierdut si as zice chiar ca in iad protestantii vor fi tratati cu mai multa asprime decat ceilalti care stiau mai putin.

Dar am remarcat un lucru care mi s-a parut foarte interesant, aproape hilar. In limba norvegiana exista un cuvant care defineste postura lor. Cuvantul este un cuvant compus si inseamna “foarte crestin”. Deci ei au cuvantul crestin si cuvantul foarte-crestin. Sa fii foarte-crestin este ca si cum ai fi …

– E de rau!

– Da, e de rau. Este ca si cum ai fi fanatic, sau radical. Si acum sa va spun eu ce aveam eu cu Norvegia: n-am fost niciodata acolo, stiam ca sunt fiorduri frumoase, stiam ca-i o tara cu aerul curat si cu apa curata, stiam ca au resurse mari de petrol si de gaze naturale, imi placea foarte mult de Edward Grieg, marele lor compozitor, stiam ca exista o traditie protestanta si daca cineva mi-ar fi zis ca se poate intampla asa ceva intr-o tara precum este Norvegia, nu l-as fi crezut. Daca s-ar fi intamplat in Bangladesh, in Pakistan, in Arabia Saudita, in alte tari recunoscute pentru persecutii, in Coreea… Dupa stiinta mea, singurul lucru concret in mai multe cazuri a fost ca, in URSS in anii ‘50-‘60 au fost multe familii care si-au pierdut copiii, le-au fost luati de stat.

Faptul ca lucrul asta se poate intampla astazi intr-o tara europeana care se asteapta sa fie respectata si care are niste valori traditionale, este atat de trist pentru mine si va spun, este bine pentru un protestant sa fie oleaca mai smerit.

– Dar sa stiti ca ei spun ca in lege si regulamentele lor asigura copilului dragoste, siguranta, mediu propice dezvoltarii si … chef de viata. Deci vor tot binele.

– As vrea sa va spun de ce cred eu ca institutia-i pusa pe rele. Un domn din zona in care locuiau ei a patit ceva asemanator si a sunat la prefectura revoltat, prefectul a sunat la politie si-a zis: m-am simtit amenintat. Si tatal revoltat a facut patru luni de puscarie. Dupa ce a iesit din puscarie, a sunat revoltat la cei de la asistenta sociala si aia au sunat la politie si-au zis ca s-au simtit amenintati si-a mai facut inca cinci luni de puscarie. Astazi omul este intr-un ospiciu, deci a procedat gresit.

Marius si sotia lui sunt niste oameni increzatori in Dumnezeu, Marius a inceput sa albeasca, daca ati vazut fotografii sa stiti ca Marius are tamplele albite déjà. Politia i-a zis: vad ca esti foarte calm, se vede ca nu-ti pasa de copii. Deci, vedeti, cum ai fi, cum ai drege-o, cand cineva ..

– Dar nu li s-a spus sa nu se alarmeze, sa nu-i alarmeze pe altii, sa nu vorbeasca, sa nu-si ia avocat sa nu vorbeasca cu ambasada…

– Da, eu am fost indignat. Vedeti in filmele americane, cand cineva este arestat zice: aveti dreptul la un avocat ! Si l-am intrebat. Da, zice Marius, mi-au spus ca daca apelez la un avocat s-ar putea sa nu mai am sansa sa-mi vad copiii. Si daca apelez la ambasada s-ar putea sa nu mai am sansa sa-mi vad copiii. Lucruri care, va zic, m-au facut sa sufar atat de mult..

Daca as fi norvegian, as suferi foarte mult, sufar ca roman destul dar pot sa va zic atata ca sunt oleaca mai fericit ca-s roman ca, uitati-va, chiar astfel de lucruri infricosatoare nu se intampla. Eu..

– Inca.

– Inca. In ziua fericirii, fii fericit, zice in Biblie. In ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu le-a facut pe toate. Dragii mei, este o lupta demonica acolo, nu-i o lupta politica in primul rand. Ganditi-va ca acesti copii ajung sa fie crescuti de parinti-surogat homosexuali. E legal in Norvegia asa ceva. Pot sa fie infiati de astfel de parinti si ma intreb cine le ia manutele seara, la culcare ca sa se roage impreuna cu ei? Si daca ar fi cineva forsterker(?) sigur le-ar fi frica s-o faca sa nu se trezeasca si ei arestati. Dragii mei, un lucru care m-a incurajat pe mine foarte mult este acesta: zice Domnul Iisus ca ingerii acestor copilasi vad necurmat fata Tatalui care este in cer. Acolo unde noi nu putem sa mai ajungem la copilasii nostri. Rapiti sau nu de stat, de lume sau de uneltirile celui rau.

Sunt sigur ca ingerii ajung chiar daca sunt depusi intr-un loc secret, chiar daca sunt institutii fara Dumnezeu si care indraznesc sa se atinga de acesti copii care au fost daruiti, dedicati si binecuvantati de Dumnezeu si de rugaciunile Bisericii Sale (protestante). Exista un timp pentru lacrimi, dar in Biblie spune: cine seamana cu lacrimi, va secera cu cantari de bucurie. Poate ca o sa mai ascultai diferite fragmente din interviurile pe care le-am inregistrat acolo, dar sa nu uitam ca lupta adevarata si cea mai dura se da in taramurile spirituale.  Si rugati-va ca Dumnezeu sa dezlege si aceasta tara asupra careia si-au pus labele demonii intunecati. Si tara noastra si tara aceea au nevoie de puterea vindecatoare si transformatoare a domnului Iisus care a biruit moartea cu moarte pe moarte calcand si care iubeste pe copilasi.

familia-butnariu

  • Adevarul:

Acuzaţiile aduse românului din Norvegia, rămas fără copiii luaţi de autorităţi: „I-a bătut cu pumnul şi picioarele, iar pe bebeluş l-a scuturat ca pe o cârpă”

Rudele românului din Norvegia rămas fără cei cinci copii luaţi de autorităţi din familie, cu Poliţia, au făcut publice noi detalii din acest caz. Potrivit unui comunicat al familiei, Marius Bodnariu este acuzat de autorităţile norvegiene că a fost agresiv cu copiii. Familia Bodnariu admite că i-a disciplinat pe copii, aplicându-le şi corecţii fizice, dar niciodată la nivelul acuzaţiilor aduse de autorităţi.

Familia românului din Norvegia ai cărui copii au fost luaţi în 16 noiembrie din familie de autorităţi a făcut publice amănunte importante din acest caz. Daniel Bodnariu, fratele românului din Norvegia, a transmis, pe pagina de Facebook realizată special pentru acest caz, ultimele date aflate în urma analizării documentelor care fac obiectul dosarului prin care autorităţile norvegiene i-au luat din familie pe cei cinci copii ai familiei Marius şi Ruth Bodnariu. Potrivit comunicatului, multe dintre date nu au fost cunoscute până acum, find aflate după studierea dosarului complet.

Astfel, potrivit datelor furnizate de familia Bodnariu, totul a pornit de la sesizarea directoarei la care învaţă fetele cele mai mari ale familiei Bodnariu, care le-a dat autorităţilor un telefon în care „işi exprimă ‘îngrijoarea’ că fetele spun că sunt disciplinate acasă”. Directoarea le-a mai oferit detalii despre fete, spunând că „sunt ‘provocatoare’ în sensul că vorbesc mult şi nu vor să se supună şcolii, dar sunt creative şi inteligente, că părinţii sunt credincioşi crestini, ‘foarte creştini’ şi bunica are o credinţă puternică că Dumnezeu pedepseşte păcatul şi aceasta creează un handicap în copii”. De asemenea, spune familia Bodnariu, directoarea le-a mai declarat autorităţilor „că fetele învaţă bine şi se remarcă prin rezultate bune la şcoală şi ea nu crede despre copii că ar fi abuzaţi fizic acasă, dar ar vrea totuşi ca aceşti părinţi să fie ‘ajutaţi’ şi îndrumaţi de Protecţia Copilului”.

În urma acestei sesizări, Protecţia Copilului a mers la şcoală, a vorbit cu fetele, iar acestea au mărturisit că se întâmplă să le ascundă părinţilor anumite lucruri pe care le fac pentru că le este frică să nu fie pedepsite. „Printre lucrurile spuse de fete a reieşit că uneori ascund de mama şi de tata unele lucruri pe care le fac pentru a nu fi pedepsite de părinţi prin tras de ureche, palmă la fund, palmă peste ceafă, dar că nu le este frică de părinţi sau frică să meargă acasă. Una dintre fete a spus un episod în care tata a venit acasă, a luat bebele în braţe şi bebele i-a luat ochelarii în mână şi atunci tata a scuturat bebele ca pe o cârpă”, arată fratele românului din Norvegia, care precizează că a discutat această problemă cu Marius Bodnariu, lucrurile stând cu totul altfel. „Marius mi-a spus cum au stat lucrurile de fapt: s-a întors de la serviciu, s-a aplecat asupra bebeluşului şi bebele i-a apucat ochelarii cu mâna. Marius s-a bucurat că pentru prima dată bebeluşul a apucat un lucru cu mânuţele lui şi l-a luat în braţe bucuros şi l-a scuturat, dar nu ca pe o cârpă. Bebeluşul l-a apucat şi de păr, cum fac copiii când apucă lucruri pentru prima oară cu manuţele lor. – Copiii uneori ne pot vedea diferit în unele situaţii şi pot interpreta eronat ceea ce se întâmplă. Uneori chiar pot fabula spunând lucruri care nu s-au întâmplat”, a mai arătat Daniel Bodnariu în comunicatul din partea familiei.

Daniel Bodnariu a mai precizat că în urma acestor declaraţii, bebeluşului i s-au făcut radiografii şi tomografie computerizată şi nu s-a găsit nicio evidenţă de abuz. „La audierea fetelor de luni, fetiţa a spus la fel, că tata a scuturat bebele ca pe o cârpă, că i-a luat ochelarii, dar mai apoi spune: ‹‹am obosit, nu ştiu ce să mai inventez!››.  (…) Dacă unul dintre copii spune un lucru neadevărat sau exagerat, sau pur şi simplu cum a văzut el lucrurile unui lucrător de la PC (n.r. Protecţia Copilului) poţi fi arestat, urmând să demonstrezi ulterior că nu e adevărat. Pot fi copiii manipulaţi sau conduşi prin anumite întrebări să spună lucruri neadevărate? Da! Altfel cum vă explicaţi că lui Marius i s-a spus: copiii tăi se laudă că sunt bătuţi în fiecare zi! Nu ştiu dacă un copil bătut cu cruzime în fiecare zi se va lăuda cuiva cu asta!”, se mai arată în comunicatul familiei Bodnariu.

Daniel Bodnariu, fratele românului din Norvegia rămas fără copiii luaţi de stat a mai spus că nu îl poate recunoaşte pe fratele său în acuzaţiile aduse de autorităţile norvegiene.  „Pentru cine vrea să cunoască adevărul, şi eu sunt primul care vreau să-l ştiu şi eu am fost poate primul care mi-am pus aceste întrebări, adevărul poate fi diferit de ceea ce acuză Barnevernet. Ei spun: bebele a fost scuturat de tata ca o cârpă, mama nu a luat atitudine şi bagatelizează situaţia, de aici rezultă că nu există nici un sprijin pentru copii şi că ei sunt în pericol, tata este violent şi îi bate cu picioarele şi cu pumnul. Potrivit acestor acuzaţii, Marius trebuia închis, iar eu nu-l recunosc că frate şi probabil nici cei care îl cunosc şi îi cunosc familia. Celor ce nu-l cunosc pe Marius şi nici pe Ruth nu le rămâne să creadă decât ce spune Barnevernet (n.r. Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia) ca venind din partea copiilor sau să –i creadă pe Marius şi Ruth care au vrut să aibă copii în care să se investească ei ca părinţi, pe care îi iubesc ca pe ochii din cap, dar pe care i-au şi disciplinat în dragoste”, a mai arătat Daniel Bodnariu. Redăm mai jos comunicatul integral al familiei Bodnariu, cu detalii legate inclusiv de statutul social şi profesional al Românului din Norvegia, fost inginer la ROMATSA, în prezent inginer IT la o primărie dintr-o localitate norvegiană.

Comunicatul integral al familiei Bodnariu, pe pagina de Facebook „Norway, return the children to Bodnariu Family”, care a strâns în aproaximativ trei săptămâni peste 7.500 de like-uri

„În primul rând doresc să vă mulţumesc în numele familiei pentru susţinerea necurmată în rugăciune şi post! Aşa cum am promis voi reveni cu amănunte pe măsură ce le voi avea. Vă mulţumim pentru încrederea acordată. În acest sens, vă asigurăm că nu am încercat să ascundem nimic sau să creăm o imagine subiectivă, ci dimpotrivă am încercat să fim cât mai obiectivi cu putinţă şi cât mai aproape de adevăr în măsura în care am avut acces la informaţii. În acest sens vă reasigurăm că pe măsură ce vom afla lucruri noi, le vom împărtăşi cu dumneavoastră în aşa fel încât să existe o imagine cât mai aproape de adevăr a acestei tragedii din familia noastră.

Familia din Norvegia a intrat în posesia unei părţi din actele de anchetă. Unele dintre ele le-a primit abia astăzi, cum ar fi acuzaţia Barnevernet. Din aceste acte reies unele lucruri pe care familia nu le-a ştiut până acum, legat de modul cum au decurs lucrurile.

Ceea ce ştim până la această oră, şi reiese şi din acte, este că totul a pornit de la un denunţ iniţiat de directoarea şcolii unde merg fetele, printr-un telefon în care işi exprimă ‘îngrijoarea’ că fetele spun că sunt disciplinate acasă, fetele sunt ‘provocatoare’ în sensul că vorbesc mult şi nu vor să se supună şcolii, dar sunt creative şi inteligente, că părinţii sunt credincioşi crestini, ‘foarte creştini’ şi bunica are o credinţă puternică că Dumnezeu pedepseşte păcatul şi aceasta creează un handicap în copii. Această credinţă este împărtăşită şi de unchii şi mătuşile fetelor. Denunţul spune mai departe că fetele învaţă bine şi se remarcă prin rezultate bune la şcoală şi ea nu crede despre copii că ar fi abuzaţi fizic acasă, dar ar vrea totuşi ca aceşti părinţi să fie ‘ajutaţi’ şi îndrumaţi de Protecţia Copilului.

În urma acestei sesizări lucratorii PC (n.r. Protecţia Copilului) s-au deplasat la şcoala fetelor şi au vorbit cu fetele întrebându-le despre ceea ce se întâmplă acasă. „Printre lucrurile spuse de fete a reieşit că uneori ascund de mama şi de tata unele lucruri pe care le fac pentru a nu fi pedepsite de părinţi prin tras de ureche, palmă la fund, palmă peste ceafă, dar că nu le este frică de părinţi sau frică să meargă acasă. Una dintre fete a spus un episod în care tata a venit acasă, a luat bebele în braţe şi bebele i-a luat ochelarii în mână şi atunci tata a scuturat bebele ca pe o cârpă.

Marius mi-a spus cum au stat lucrurile de fapt: s-a întors de la serviciu, s-a aplecat asupra bebeluşului şi bebele i-a apucat ochelarii cu mâna. Marius s-a bucurat că pentru prima dată bebeluşul a apucat un lucru cu mânuţele lui şi l-a luat în braţe bucuros şi l-a scuturat, dar nu ca pe o cârpă. Bebeluşul l-a apucat şi de păr, cum fac copiii când apucă lucruri pentru prima oară cu manuţele lor. – Copiii uneori ne pot vedea diferit în unele situaţii şi pot interpreta eronat ceea ce se întâmplă. Uneori chiar pot fabula spunând lucruri care nu s-au întâmplat. Îmi aduc aminte un episod cu Marius pe timpul lui Ceauşescu. La noi în vizită era venit un pastor din Suceava, şi la un moment dat la televizor s-a dat muzică populară. Marius avea pe atunci 4-5 ani şi a început să danseze pe ritmul muzicii. Fratele pastor îi spune: măi Marius da ce frumos ştii tu să dansezi. Cine te-a învăţat? La care Marius răspunde: tăticu! Aa.. spune pastorul şi tăticu dansează? Da spune el şi tăticu dansează şi mămica. De unde această fabulaţie? Pentru că părinţii nostri nu dansau? Rămâne dvs. să raspundeţi.

Ceea ce vreau să scot în evidenţă este faptul că poţi manipula foarte uşor un copil să spună ceva ce nu este adevărat. Iar legea din Norvegia acordă credibilitate aproape totală copilului iar părintelui deloc. Unele situaţii sunt văzute diferit de copii. Mi se pare o monstruozitate să exploatezi asta în defavoarea familiei. Sunt şi multe cazuri de abuzuri în familie şi aceste cazuri bineînţeles că trebuie pedepsite, însă este o responsabilitate enormă să poţi discerne, când abuzul cu adevărat există şi când nu, pentru că poţi distruge o familie.

Nu ştiu ce este mai vinovat, legea care dă putere deplină unor oameni să intervină în familie şi să acţioneze cum cred de cuviiţă, sau unii lucrători din sistem care în numele bunăstării copilului (sau poate şi a altor interese) să distrugă familia şi implicit copilul. În cazul lui Marius şi Ruth din aceste documente reiese clar că nu sunt evidenţe ale vreunui abuz fizic, ci doar copiii au spus că sunt pedepsiţi. Cu toate acestea lucrurile nu au decurs ca atare. Dupa audierea copiilor PC a revenit la şcoală cu Poliţia să ia copiii.

Un amănunt important, pe care familia nu l-a ştiut până să poată fi descoperit în aceste documente, este că doamna directoare care a făcut denunţul când a înţeles ce se întamplă, că vor să ia copiii din familie, nu a mai colaborat cu PC, nu a vrut să arate unde sunt fetele şi nu a vrut să mai dea vreo informaţie.

De aici începe coşmarul care ne-a şocat pe toţi din familie, dar mai ales pe Marius şi Ruth, cu toate că în baza legii de acolo se poate acţiona şi aşa, dacă se consideră pericol iminent pentru copii. Bebeluşului i s-au făcut radiografii, nu s-au găsit rezultate de abuz, apoi i s-a făcut tomografie computerizată şi nu s-a găsit nicio evidenţă de abuz. La audierea fetelor de luni, fetiţa a spus la fel, că tata a scuturat bebele ca pe o cârpă, că i-a luat ochelarii, dar mai apoi spune: „am obosit, nu ştiu ce să mai inventez!”.

Făcând o sinteză a evenimentelor şi a faptelor, remarc următoarele lucruri ca şi o părere personală. În urma unui denunţ telefonic în care cineva işi exprimă îngrijorarea despre modul cum sunt trataţi copiii tăi, te poţi trezi cu PC şi Poliţia la uţă să-ţi fie luaţi copiii, urmând ca tu, ulterior, să demonstrezi că eşti un părinte bun. Un prieten mi-a povestit cum pentru o dispută legată de parcarea unei maşini, PC a venit la uşa lui pentru un denunţ făcut de vecinul care în mod subit a fost îngrijorat că işi ţine copiii in frig! După ce a demonstrat că plateşte mult la curent tocmai pentru a încălzi cât mai bine casa, a fost lăsat în pace de Protecţia Copilului. Acesta este un caz fericit, însă. Dacă unul dintre copii spune un lucru neadevărat sau exagerat, sau pur şi simplu cum a văzut el lucrurile unui lucrător de la PC poţi fi arestat, urmând să demonstrezi ulterior că nu e adevărat. Pot fi copiii manipulaţi sau conduşi prin anumite întrebări să spună lucruri neadevărate? Da! Altfel cum vă explicaţi că lui Marius i s-a spus: copiii tăi se laudă că sunt bătuţi în fiecare zi! Nu ştiu dacă un copil bătut cu cruzime în fiecare zi se va lăuda cuiva cu asta!

Ce este de reţinut, părinţii nu au negat faptul că işi disciplinează copiii, au recunoscut că le trag câte o palmă la fund, sau îi trag de urechi, dar nu aşa de tare încât să le producă semne fizice (cine dintre noi nu o face?), dar îi iubesc şi niciodată nu le-ar face rău. S-a pornit de la un denunţ cu tentă religioasă creştină, nu ştiu dacă din răutate sau din îngrijorare sinceră, (menţionez că se poate porni de la orice denunţ bazat pe “îngrijorarea” cuiva) şi s-a ajuns la un caz de abuz în familie bazat pe spusele unora dintre copii, fără evidenţe fizice în sensul acesta.

Marius îmi spunea foarte tulburat şi afectat: au spus copiii mei aşa ceva? I-am spus: Marius, nici măcar nu este sigur că aşa au spus copiii şi că nu sunt exagerări ale Barnevernet pentru a face un caz mai solid, cum de altfel făcea securitatea noastră în vremurile de tristă amintire. Părinţii arestaţi şi ulterior lăsaţi acasă pentru că nu erau violenţi, copiii luaţi în plasament fără posibilitatea de a fi văzuţi şi nu au mai fost vazuţi din data de 16 nov. Bebeluşul luat de la mamă şi supus la tot felul de analize,… un întreg calvar care pare că nu se mai termină. Şi acestea sunt doar câteva dintre abuzurile făcute de PC în baza legii de “protecţie a copilului” pornind de la nişte lucruri pe care copiii le-au spus (sau nu le-au spus).

Pentru cine vrea să cunoască adevărul, şi eu sunt primul care vreau să-l ştiu şi eu am fost poate primul care mi-am pus aceste întrebări, adevărul poate fi diferit de ceea ce acuză Barnevernet. Ei spun: bebele a fost scuturat de tata ca o cârpă, mama nu a luat atitudine şi bagatelizează situaţia, de aici rezultă că nu există nici un sprijin pentru copii şi că ei sunt în pericol. Tată este violent şi îi bate cu picioarele şi cu pumnul. Potrivit acestor acuzaţii, Marius trebuia închis, iar eu nu-l recunosc că frate şi probabil nici cei care îl cunosc şi îi cunosc familia. Celor ce nu-l cunosc pe Marius şi nici pe Ruth nu le rămâne să creadă decât ce spune Barnevernet ca venind din partea copiilor sau să creadă pe Marius şi Ruth care au vrut să aibă copii în care să se investească ei ca părinţi, pe care îi iubesc ca pe ochii din cap, dar pe care i-au şi disciplinat în dragoste.

Ceea ce putem noi să facem, este să ne rugăm în continuare pentru familia aceasta greu încercată! Legea nu protejează familia ci interesul copilului, dar prin distrugerea familiei nu realizează că distrug copilul! Lui Ruth i s-a spus de către PC să dea o declaraţie în care să spună că Marius este violent şi o bate, iar dacă va da această declaraţie îi vor da bebeluşul şi pe ceilalţi copii. După ce au insistat în sensul acesta, Ruth le-a spus că nu poate să facă asta pentru că este o minciună. Ce se urmărea prin asta, bunăstarea copilului sau distrugerea familiei? Marius şi Ruth au primit informaţii despre copii potrivit cărora le este dor de ei, au scris scrisori pentru părinţi. Barnevernet continuă aceeaşi placă. Nu este adevărat, nu le este dor de voi şi nu întreabă de voi, şi nici nu au dat părinţilor vreo scrisoare de la copii!

Aş vrea să fac câteva menţiuni legate de statutul social şi profesional al familiei Bodnariu Ruth şi Marius, pentru cei ce nu cunosc familia.  Ruth şi Marius sunt implicaţi social şi realizaţi profesional în comunitatea în care locuiesc.

În România, Marius a lucrat ca profesor de informatică la Fundaţia Ajutorarea Copiilor Străzii, o fundatie cu sponsori din Norvegia, Suedia. Acolo a cunoscut-o şi pe Ruth care venise ca voluntar şi care ulterior i-a devenit soţie. După absolvirea facultăţii de Informatică Aplicată şi obţinerea licenţei de Inginer Diplomat în cadrul Univ. Politehnice din Bucureşti se angajează la ROMATSA, regia de dirijare a traficului aerian din România.

Înainte de naşterea primului copil se hotărăsc să se stabilească în Norvegia în localitatea natală a lui Ruth, având condiţii mai bune pentru creşterea copiilor. Acolo Marius s-a integrat repede şi s-a angajat ca inginer IT la primăria localităţii având ca responsabilitate întreţinerea şi dezvoltarea reţelei de calculatoare din localitate. Ruth s-a reîntors la locul de muncă, asistent medical la spital.

Marius s-a implicat şi în viaţa socială a comunităţii, fiind responsabil al comitetului de părinţi la şcoală şi la grădiniţă. În casa în care locuiesc au investit pentru a face din ea un mediu cât mai bun pentru copii. Le-au luat jucării şi tot ce au avut nevoie. Au implicat copiii în viaţa familiei, prin tot felul de activităţi prin care au încercat să le dezvolte creativitatea şi imaginaţia. Au luat o serie de instrumente muzicale: chitară, pian, baterie de percuţie prin care au încercat să dezvolte în copii şi potenţial artistic. Au făcut vacanţe cu copiii ducându-i în diverse locuri din Norvegia, Danemarca, Romania si SUA. Au ajuns şi la Disney Land în Florida (eu n-am reuşit până acum, iar copiii mei sunt deja mari).

Au încercat să le insufle copiilor atât ei cât şi bunicii şi matuşile lor modul de viaţă creştin. Ceea ce nu înţelege familia Marius şi Ruth Bodnariu, este că li s-au luat copiii, fără măcar în prealabil să li se spună că fac ceva greşit. De ce au fost trataţi ca nişte criminali, sau părinţi denaturaţi (drogaţi, alcoolici etc.)? De ce în continuare li se refuză dreptul parental, dreptul familiei, care ar trebui să prevaleze în faţa oricărui drept pe care şi-l arogă statul. Sunt multe întrebări fără răspuns, întrebări care dor şi au marcat pentru totdeauna o familie. O lege inumană pusă în aplicare de nişte oameni fără inimă care probabil au dorit să-şi experimenteze cunoştinţele de psihologie din şcoală şi să le pună în practică, sau poate pentru un interes material, fără să realizeze că au distrus vieţi, că au distrus şi părinţi şi copii! Dumnezeu să aibă milă şi de ei”.

Cât de uşor îţi poate lua statul român copilul dacă eşti reclamat că l-ai abuzat: „În general, părinţii socotesc copiii ca fiind proprietatea lor, dar nu este aşa“

Cazul românului din Norvegia, Marius Bodnariu, rămas fără toţi cei cinci copii după o intervenţie în forţă a autorităţilor, readuce în discuţie drepturile pe care părinţii le au asupra copiilor, mai ales atunci când vine vorba de disciplinare. Şefa Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a explicat pentru „Adevărul” cum văd autorităţile române relaţia părinţilor cu copiii

Marius şi Ruth Bodnariu, o familie mixtă româno-norvegiană, au rămas fără toţi cei cinci copii, luaţi de Serviciile Sociale norvegiene după ce copiii au spus la şcoală că se mai întâmplă să primească acasă şi corecţii fizice. Părinţii au recunoscut că i-au disciplinat pe copii aplicându-le inclusiv corecţii fizice, dar niciodată nu au abuzat copiii, „disciplinându-i în dragoste pentru că îi iubesc ca pe ochii din cap”.

De altfel, nici ancheta Serviciilor Sociale nu a scos la iveală urme de abuz fizic asupra copiilor. Cu toate acestea, în baza sistemului norvegian, foarte dur în acest domeniu, copiii au fost despărţiţi de părinţi.

În contextul cazului din Norvegia, directorului general al Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, Emilia Milutinovici, a fost rugată să explice cum este abordată problema disciplinării copiilor din România prin aplicarea unor corecţii fizice. Emilia Milutinovici a atras atenţia că abuzul nu este numai fizic. „De cele mai multe ori abuzul fizic este însoţit de cel emoţional. Sunt copii care dau telefon şi spun că au fost abuzaţi de către părinţi, pedepsiţi. Au fost certaţi. Sunt situaţii în care intervenim şi îi lăsăm în familie monitorizaţi. Limita este foarte clară. A-i respecta drepturile copilului, a-l respecta ca pe un adult nu este foarte greu. În general părinţii socotesc copiii ca fiind proprietatea lor, ori nu este aşa. Copilul este un suflet şi trebuie tratat mai mult decât un adult pentru că este o persoană mai vulnerabilă şi mai neputincioasă”, a spus şefa Protecţiei Copilului Timiş.

Emilia Milutinovici a mai declarat că ţările nordice au un sistem de asistenţă socială foarte dezvoltat, dând exemplul unor părinţi din Anglia care au fost arestaţi şi le-a fost luat copilul pentru că acesta era obez. „A-l alimenta mai mult decât trebuie pe copil se consideră un abuz. Dacă starea de sănătate a copilului este pusă în pericol, instituim măsură de protecţie. Acum doi ani am intervenit într-un caz în care erau doi copii, care la prima vedere nu păreau a avea probleme, dar erau hrăniţi doar cu pâine şi cartofi”, a mai declarat Emilia Milutinovici. Directorul DGASPC Timiş a mai spus că, în acelaşi timp, un copil nu trebuie să ştie că are numai drepturi, ci şi obligaţii. „Eu mi-am cunoscut aceste obligaţii de mică. Admir familiile din ziua de astăzi care îşi educă copiii în spiritul credinţei pentru că pe coordonatele acestei credinţe nu poate să iasă decât un adult bun. Măsurile coercitive trebuie să aibă o limită. Copilul trebuie să ştie că are un program ordonat de viaţă. De multe ori mergem la sesizări şi ne întoarcem cum ne-am dus pentru că nu se confirmă abuzurile reclamate”, a mai spus Emilia Milutinovici, care a spus că şi-ar dori ca sistemul nordic de protecţie socială să fie implementat în România. „Eu mi-aş dori foarte mult pentru că aşa cum spuneam ţările nordice sunt foarte avansate, dar aici trebuie aliniată legislaţia românească la legislaţia europeană. Intervenţia trebuie să fie una echilibrată, nu trebuie să fie una radicală. Niciun caz nu seamănă unul cu celălalt. Dacă vorbim de o adaptare a sistemului de asistenţă socială din ţările nordice, vorbim de un proces de durată”, a mai spus şefa DGASPC Timiş.

bodnariu-2


Categorii

Articolele saptamanii, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Rapirea copiilor/ cazul Bodnariu s.a., Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

57 Commentarii la “CAZUL FAMILIEI BODNARIU, careia statul i-a rapit cei 5 copii abuziv – IN CE MASURA SE POATE INTAMPLA SI LA NOI? Sinistra POLITIE A COPILULUI din Norvegia. Metode SECURISTICE de DENUNT si SANTAJ EMOTIONAL practicate in “avansata” tara nordica. MOARTEA FULGERATOARE A JURNALISTULUI CRISTI TEPES, care tocmai documentase cazul si urma sa-l mediatizeze la TVR. ULTIMUL INTERVIU

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Barnevernet vil vi ha fullstendig fjernet | edipopescu
  2. Pingback: AMBASADA NORVEGIEI din Romania acuzata de MINCIUNA de un politician norvegian. Simonsen, fost membru al Parlamentului Norvegian si al Comitetului pentru Drepturile Omului din Consiliul European, CRITICA VEHEMENT “ABUZURILE ZILNICE” COMISE DE B
  3. Pingback: Neoprotestantii români cer presedintelui Iohannis, pe care l-au sustinut in campania electorala, implicarea in CAZUL FAMILIEI BODNARIU. ”Aducerea înapoi acasă, a copiilor Bodnariu, nu este doar obiectivul unei familii, este obiectivul unei naţiuni c
  4. Pingback: CAZUL BODNARIU NU E SINGURUL! Barnevernet a confiscat cei DOI COPII ai FAMILIEI NAN, maramureseni ortodocsi, cu aceleasi METODE ABUZIVE si INTIMIDANTE! Este nevoie de solidarizare si ajutor/ Marturii despre regimul antireligios din Norvegia/ VA DEVENI EXP
  5. Pingback: Luiza Moldovan: ”Dragă Norvegie, te acuz de ABUZ ÎMPOTRIVA CREŞTINĂTĂŢII!”/ Detalii socante despre BARNEVERNET, MAFIA STATALA CARE RAPESTE COPIII IMIGRANTILOR PENTRU MOTIVE HALUCINANTE. Implicarea autoritatilor turcesti a dus la rezolvarea u
  6. Pingback: BARNEVERNET IN ROMÂNIA? Scoli de vara cu INSTRUCTORI NORVEGIENI pe tema “Interesului superior al copilului” si zeci de alte proiecte de milioane de euro pentru PREGATIREA MAGISTRATILOR in litera legilor POLITIEI COPILULUI | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: UN PSIHOLOG CLINICIAN SPULBERA, printr-o analiza profesionista riguroasa a cazului Bodnariu, toate MISTIFICARILE “PEDAGOGICE” DEBITATE DE GENUL DE IPOCRIT HIPSTERIST “ALIAT CU BARNEVERT care scrie fudul și condescendent pe forumuri: “
  8. Pingback: FAMILIA BODNARIU – MARTURIA DIRECTA a lui MARIUS, tatal celor cinci copii rapiti, precum si a FRATELUI si SURORII SALE cu explicatii detaliate si clarificari asupra evolutiei cazului (si VIDEO): “FATA NU A SPUS CA ASA S-A TREZIT EA… SUNT
  9. Pingback: BUN VENIT IN “MINUNATA LUME NOUA” A LUI “1984”, unde copiii participa la parade Gay si unde… “dacă nu-i faci pe plac copilului tău, absolut oricând şi la orice vrea el, eşti un criminal iresponsabil, iar Statul Lum
  10. Pingback: IMPLICAREA PARLAMENTARILOR ROMÂNI si A MINISTERULUI DE EXTERNE IN CAZURILE NAN SI BODNARIU. Mircea Dolha: “Vom cere, dacă este necesar, repatrierea acestor copii. Vom avea un dialog fără mănuși!”/ IN ULTIMII 5 ANI, 26 DE COPII ROMÂNI AU
  11. Pingback: IMPLICAREA PARLAMENTARILOR ROMÂNI si a M.A.E. in CAZURILE NAN, BODNARIU, RADULESCU si pentru alte 4 FAMILII. Mircea Dolha: “Vom cere, dacă este necesar, repatrierea acestor copii. Vom avea un dialog fără mănuși!”/ IN ULTIMII 5 ANI, 26 DE
  12. Taking children under the custody of the State is a frequent practice in many other countries. That is why an International Petition was started few years ago. The petition is for UN to Recognize Parental Alienation as violence and abuse against children, gained 20k signatures by now. Here is the petition in case you want to sign http://goo.gl/LXyZWC.Please share and sign. Let’s reach the 25k.

  13. Pingback: ALTE CAZURI DRAMATICE DE COPII ROMÂNI RAPITI DE BARNEVERNET. Desi familia Avramescu a CASTIGAT procesul cu POLITIA COPILULUI, institutia pastreaza in continuare COPIII!/ Experta norvegiana in Protectia Copilului: PRELUAREA COPIILOR IN REGIM DE URGENTA A
  14. Pingback: Interesul suprem al copilului ? | crestinismro
  15. Pingback: MERCENARII. Ministrul Muncii, Ana Costea, lauda masurile de “disciplina” ale BARNEVERNET in cazul BODNARIU: “EU ASTA MI-AS DORI” (Video) | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: Luiza Moldovan: ”Dragă Norvegie, te acuz de ABUZ ÎMPOTRIVA CREŞTINĂTĂŢII!”/ Detalii socante despre BARNEVERNET, MAFIA STATALA CARE RAPESTE COPIII IMIGRANTILOR PENTRU MOTIVE HALUCINANTE | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: OSTATICI IN FINLANDA. Inca un caz de ABUZ grav al POLITIEI COPILULUI dintr-o tara nordica. DRAMA FAMILIEI CAMELIEI JALASKOSKI, MEDIC ROMÂN CARE-ȘI CREȘTE PROPRII COPII IN PLASAMENT: “Parerea mea e ca in Finlanda este o dictatura sociala” |
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune în Postul Nașterii Domnului

Carti

Documentare