“Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el…”. CAZUL BODNARIU E DEPARTE DE A FI SINGURUL! O avalansa de nenorociri similare ies la lumina acum. BARNEVERNET A CONFISCAT CEI DOI COPII AI FAMILIEI NAN, maramureseni ortodocsi, cu aceleasi METODE ABUZIVE si INTIMIDANTE!/ Va deveni experimentul norvegian de anulare a autoritatii parintesti NORMA EUROPEANA??

11-01-2016 20 minute Sublinieri

ESTE NEVOIE DE SOLIDARIZARE SI SPRIJIN SI PENTRU FAMILIILE ORTODOXE RAMASE FARA COPII!

familia nan

sursa foto: facebook | Gabriel Ciprian Manoila

Acesti doi copii frumosi sant nepotii mei care locuesc in Norvegia si au patit acelasi lucru cu care se confrunta si cealalta familie din norvegia la care li s-au luat copii de asa numita protectie a copilului […]

Sper din suflet sa mediatizati si acest caz pentru ca nu cred ca e doar o familie sau doua in Norvegia care se confrunta cu acest fenomen. Sora mea se numeste NAN MIHAELA iar pe copii BIANCA si DRAGOS. Locuesc in Tromso, Norvegia.


CAZUL FAMILIEI NAN la Sinteza zilei. Alti parinti romani din NORVEGIA carora le-au fost CONFISCATI COPIII! 

Românii din lumea întreagă se unesc să ceară dreptate în cazul familiei Bodnariu. În mai multe oraşe ale lumii, oamenii au ieşit în stradă şi au cerut ca autorităţile norvegiene să înceteze abuzurile şi copiii să se întoarcă în mijlocul familiei.

Cazul Bodnariu nu este singular. Şi alţi români stabiliţi în Norvegia și-au pierdut copiii.

Doi părinți au povestit, în direct la „Sinteza Zilei”, situația în care ei se află, situație asemănătoare cu cea a familiei Bodnariu.

Dumitru Nan și soția sa au trecut prin momente groaznice, atunci când reprezentanții Protecției Copilului din Norvegia i-au anunțat că îi vor decădea din drepturile părintești din cauza relelor tratamente asupra minorilor.

Află mai multe din materialul video de mai sus.

***

copii-maramureseni

  • Mariana Goron: 

Teroarea continuă. Alţi 2 copii din Maramureş furaţi în Norvegia

Credinţa că părinţii sunt cei mai potriviţi pentru a-şi creşte copiii este o greşeală” – această cumplită afirmaţie i-a scăpat Ministrul Educaţiei din Norvegia acum 10 ani. I s-au opus atunci mai mulţi. Nu era încă momentul de a da pe faţă gândirea statului ateu, secular. Ci doar începerea aplicării acestei teorii, prin criminalul Barnevernet. Şi aşa se face că de atunci auzim tot mai des de confiscări de copii, familii distruse, spaimă, lacrimi, copii şi părinţi sfâşiaţi de dor unii după alţii, adopţii forţate,  părinţi homosexuali, parade gay pentru copii,   pedofilie .  Aceasta este imaginea Norvegiei despre care unii mai pretind că este civilizată.

Dar să vin cu date concrete. Este vorba despre o familie română creştină ortodoxă din Maramureş. Sora mamei mi-a trimis un mail cu rugăminea să public pe blog următoarele:

„Numele meu este Manoila Alina, as dori sa fac public un caz asemănător cu cel al familiei Bodnariu. Este vorba de familia Nan Dumitru, Nan Mihaela cu domiciliul  în Shieu Maramureș. De aproximativ 5 ani locuiesc în Norvegia, Tromso. In urma cu 4 luni de zile Protecția Copilului  norvegian au luat abuziv cei 2 copii ai surorii mele, Bianca( 7 ani) și Dragoș (1 an și 7 luni) în urma sesizării îmb[nv]ătătoarei de la școala Biancăi.

Timp de 3 săptămâni fata a fost interogata și invatata ce sa spună împotriva parintilor, fără un avocat și fără prezenta unui adult, în tot acest timp părintii neștiind ce se întâmplă la scoala.

Mihaela și Dumitru  au fost reținuţi pentru 2 zile de poliție  dar în lipsa de probe au fost eliberaţi.

Copiii, în schimb, au fost „furati”de la școală, inclusiv grădiniță, în lipsa instiintarii părinților. Au primit un avocat din oficiu, care nu a făcut nimic pentru a-i reprezenta, iar primul proces intentat de protecția copilului  a fost pierdut.

Mi se pare foarte straniu, deoarece copii nu prezintau nici o urmă de abuz și nu aveau nici o dovada. Țin sa spun ca sunt o familie foarte educată și îsi iubesc copii nespus de mult, le-a fost impus să recunoască că își lovesc copii, dar nefiind adevărat sora mea nu a recunoscut nimic. Măcar familia Nan reușește să își vadă copiii o data pe săptămână. 

Avocatul care îi reprezintă acum a reușit să strângă declaraţii și documente care atestă ca Bianca și Dragos(nepoteii mei) sunt îngrijiţi și crescuţi foarte bine. Protecția copilului din Norvegia, neavând nici o dovadă împotriva părinților fac tot posibilul pentru a găsi probe incriminatorii.

Va rog din suflet să ne dați o mana de ajutor să putem să reintregim familia. Următorul proces e pe 21 ianuarie. Mulțumesc anticipat. Rămân la dispoziția dumneavoastră dacă sunt întrebări în legătură cu situația  familiei Nan”

Va urma ( cu fotografii ale copiilor şi părinţilor)

Cea mai mare şarlatanie ateistă pe care se sprijină psihologii Barnevernet:   „Teoria ataşamentului şi a contactului vizual”

Pentru Norvegia care este în avangarda gândirii secularist -ateiste familia este doar o asociere oarecare,  fără un rol lăsat de Dumnezeu.  Această asociere poate fi formată dintr-o mulţime de variante:  tradiţională, homosexuală, transexuală, bisexuală şi o mulţime de alte forme aberante.  Aceste forme aberante de „familii” doresc şi ei să se înmulţească şi au nevoie de copii, de aceea prin psihologii lor au venit cu teorii care să le justifice acţiunile.

Psihologii atei promovează intens aceste forme de „familie”. Ei spun că nu contează părintele biologic. Bazându-se pe teoria darwinistă a ataşamentului şi a contactului vizual, observată la animale, capre, oi şi vaci. În numele acestei teorii smulg copiii din familiile lor naturale spunând că aceştia se vor ataşa cu uşurinţă de părinţii de împumut.

Aceste teorii pseudştinşifice fac enorm de mult rău. După această teorie familia nu mai are nici o valoare, omul nu are valoare; părintele biologic nu are valoare; copiii nu au valoare umană – ei sunt nişte animăluţe care trebuie să aibă doar confort fizic, haine, mâncare şi jucării.  Teoria  darwinistă a ataşamentului şi a contactului vizual  este cea mai periculoasă dintre toate sarlataniile pe care se bazează serviciile de protecție a copilului din lumea occidentală și psihologia asociate cu acesta. Aceasta dă putere nelimitată Protecţiei Copilului de a lua cu forţa copiii din  familiile naturale sub pretextul că lucrează științific.

Ce trist este când te gândeşti că aşa de multă lume doreşte să îl detroneze pe Dumnezeu. Ei cred că le va fi mai bine dacă vor avea ca dumnezeu autoritatea Statului. Dar o lume fără Dumnezeu este înfricosătoare. Fără Dumnezeu deasupra noastră, ar fi cumplit. Nimeni nu poate face mai mult rău omului decât omul.

Din cruzimile Norvegiei. Familie din Maramures distusă de Barnevernet. Partea II-a

Să distrugă familii! Asta ştie să facă „civilizata” Norvegie! Să producă lacrimi, jale, disperare!

Vezi foto cu ei trimise de sora mamei, Alina Manoila pe email. Am vorbit cu ea la telefon şi am vrut să scriu mai multe dar am aflat că deja s-au publicat detaliile despre caz. Vezi aici:

Este vorba de familia Dumitru şi Mihaela Nan (44 şi 37 ani), creştini români ortodoxi din Maramures. Sunt o familie educată, cu situaţie financiară bună, îşi iubesc copiii, dar Statul norvegian le-a fabricat şi lor acuzaţii. Locuiesc în Norvegia de 5 ani, au 2 copii, o fetiţă de 7 ani şi un băiat de 1 an şi 7 luni. La sfârşitul lunii octombrie au rămas fără copii. Aceştia au fost răpiţi de la scoală de Barnevernet (scenariu similar în toate situaţiile).

 

 

 

FB_IMG_1452520792841

 

 

Cazul familiei Bodnariu, rămasă fără cei cinci copii luaţi de autorităţile norvegiene, a declanşat un val de susţinere fără precedent. Reacţia miilor de oameni care s-au solidarizat cu familia Bodnariu le-a dat curaj şi altor români din Norvegia, care trec, prin acelaşi coşmar. Dumitru şi Mihaela Nan, o familie de credincioşi ortodocşi, originară din Maramureş, a rămas fără doi copii. MAE confirmă cazul.

Cu venituri care se apropie de 10.000 de euro pe lună şi doi copii Bianca (7 ani) şi Dragoş (un an şi jumătate),  familia Nan a reuşit să realizeze în Norvegia cam tot ce şi-ar dori un om de la viaţă. Tatăl povesteşe că şi-a dorit să-i ofere fetiţei sale tot ce e mai bun. A dus-o la înot, la balt, la handbal. A venit, însă, ziua de 27 octombrie 2015, când cei doi soţi au pierdut tot ce au mai scump pe lume. Cei doi copii ai familiei Nan au fost preluaţi de Serviciul de Protecţie a Copilului – Barnevernet şi plasaţi într-o familie surogat.

Scene desprinse dintr-un film de groază

Dumitru Nan povesteşte că  în data de 27 octombrie, în timp ce era la serviciu, a fost sunat şi chemat la Poliţie. A sunat-o pe soţie, de la care a aflat că şi ea a fost chemată la Poliţie, unde cei doi soţi au fost interogaţi timp de şase ore şi lăsaţi să plece. Afară i-au aşteptat doi angajaţi ai Serviciului de Protecţie a Copilului, în vârstă de aproximativ 30 de ani fiecare.

Asistenţii sociali le-au spus părinţilor, care nu au aflat nici până în prezent cine i-a denunţat, că fetiţa a declarat că a fost bătută şi nu mai au dreptul la copii. „Când am auzit asta, m-am clătinat pe picioare”, povesteşte Dumitru Nan. Românul a mai declarat că în momentul în care au fost luaţi copiii, soţia sa a început să plângă şi să ţipe, iar asistenţii sociali i-au spus că dacă are nevoie de un psihiatru, o pot ajuta ducând-o la psihiatru.

„Le-am spus că le dau tot ce am, casă, apartament. Nu îmi mai trebuie nimic. Să îmi dea copiii şi plec din ţară”, povesteşte Dumitru Nan. „Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”, a declarat şi Mihaela Nan. La fel ca în cazul Bodnariu, acuzaţia adusă familiei Nan este că şi-a lovit copiii.  Dacă Marius Bodnariu a recunoscut că s-a mai întâmplat să le mai dea o palmă la fund copiilor sau să îi mai tragă de urechi, Dumitru Nan susţine că niciodată nu a lovit fetiţa „Am avut o slăbiciune foarte mare pentru ea. I-am făcut totul pe plac. Tot ce am făcut a fost să o mai pun la colţul de ruşine, unde nu a stat mai mult de cinci minute”, povesteşte Dumitru Nan.

Interogatoriul fetiţei

Românul stabilit în Norvegia a declarat că toate documentele adunate în acest caz, de la şcoală şi de la medici îi sunt favorabile, totul  bazându-se pe declaraţiile fetiţei, obţinute într-un interogatoriu înregistrat video, fără ştirea lor. Părinţilor li s-a pus la dispoziţie înregistrarea cu fetiţa interogată în timp ce se juca. Dumitru Nan a declarat că din înregistrări se vede că în timp ce se joacă, fetiţa spune tot felul de lucruri, inclusiv că atunci când este întrebată cine a mai bătut-o, fetiţa spune că a fost bătută de bunică, dar nu ştie să spună în ce fel. „Cum putea să o bată bunica din România, care o vede foarte rar şi atunci când o vede, nu ştie cum să o iubească mai mult? Dacă Bianca spunea că mă duce în fiecare zi cu maşina la serviciu sau că eu conduc o navă cu 400 de oameni, o credeau? Dacă Poliţia nu a găsit niciun indiciu că mi-am bătut copiii, de ce să mi-i iei?”, se întreabă Dumitru Nan, care spune că până la a i se lua copiii nu i-a semnalat nimeni, nici de la şcoală, nici din altă parte, că nu ar fi un părinte bun.

După ce au rămas fără copii, soţii Nan şi-au adus aminte de  un episod petrecut cu câteva săptămâni înainte, când fetiţa le-a spus părinţilor că „se duce în altă casă şi îl ia şi pe Dragoş (n.r. frăţiorul ei)”. „Mi-a spus şi mie soţia episodul ăsta, dar nu am băgat în seamă. Cine s-a gândit că se ajunge aici”, a spus Dumitru Nan. Familia de români aşteaptă ca pe 20 ianuarie cazul să fie judecat din nou de o comisie din cadrul Serviciului de Protecţie a Copilului. Dumitru Nan a întâmpinat greutăţi şi în alegerea unui apărător, fiind la al treilea avocat după ce unul dintre avocaţii pe care i-a avut nici nu i-a mai răspuns la telefon.

Reîntâlnirile dramatice cu copiii

Din prima săptămână din care au rămas fără copii, Dumitru şi Mihaela Nan au primit dreptul de a-i vedea pe Bianca şi Dragoş, aflaţi la o distanţă de 300 de km de casă, câte două ore pe săptămână. Potrivit lui Dumitru Nan, întâlnirile au loc într-o cameră de hotel, în prezenţa asistenţilor de la Serviciul de Protecţie a Copilului, care îşi iau notiţe. Momentele întâlnirilor cu copiii descrise de Dumitru Nan sunt dramatice.  „La prima întâlnire de la o săptămână când au luat-o, am mers să îi vedem. Bianca nu a avut nicio ezitare. A sărit direct în braţe la mine. În astea două ore, mai mult de o oră a stat în braţe la mine şi o mai pupam. Am fost acuzat că a fost foarte jenant că am ţinut fetiţa la mine în braţe şi am pupat-o. La despărţire, Bianca ţipă, se ţine de mână că vrea la noi. A durat jumătate de oră să ne despărţim. Plângeau să vină la mine în braţe”, a mai povestit Dumitru Nan.

„Marţea trecută când am fost să îi vedem, îl ţineam pe Dragoş, în braţe, aşa pe şold. Dacă putea să intre în mine, ar fi făcut-o. De ce traumatizează copiii fără să se gândească o secundă că le distrug viitorul? Ei chiar nu pot să vadă că distrug familia şi copiii?”, a declarat şi Mihaela Nan.

Tatăl copiilor a mai declarat că este creştin ortodox şi i-a învăţat pe copii să se roage, iar la întâlnirea din preajma Crăciunului a cântat colinde alături de Bianca, în camera de hotel în care s-au întâlnit. 

Dumitru Nan a mai spus  că pentru a ajunge la locul în care se întâlnesc cu copiii, părinţii trebuie să meargă cu feribotul, iar tot drumul, până la feribot sunt însoţiţi de asistenţii sociali. Cu toate acestea, spune Dumitru Nan, a fost acuzat că urmăreşte maşina cu care pleacă copiii. Bărbatul susţine că în momentul în care a demonstrat că nu face asta, fiind însoţit de asistenţii sociali, i s-a spus că i s-a testat reacţia.

Ministerul Afacerilor Externe a confirmat pentru „Adevărul” preluarea copiilor din familia Nan, fără a oferi alte detalii, cei doi soţi cerând categoric, înainte de a se hotărî să vorbească despre cazul lor, să nu fie facut public cazul. Atât soţii Nan, cât şi soţii Bodnariu au declarat că ştiu mai multe familii de români care au plecat din Norvegia în regim de urgenţă.

  • DCNews:

O familie de români a fugit din Norvegia, înainte să-i ia copiii (vezi marturia in VIDEO de mai sus!)

O familie de români a fugit de Barnevernet din Norvegia. Aveau doi copii dați la școala din Norvegia. Părinții știau de la copii că le fuseseră puse întrebări psihologice la școală.

Într-una din zile, tatăl era la serviciu, mama era acasă și copiii la școală. Mama a văzut pe geam mașina celor de la Barnevernet, o dubă. Doi bărbați au coborât și au bătut la ușă timp de 30 de minute. Femeia și-a sunat soțul, care s-a dus și și-a luat copiii de la școală, apoi s-a dus acasă și-a luat soția și au plecat din țară.

“A luat două trei-țoale în mână și am plecat direct“, a spus bărbatul, la Antena 3, în emisiunea “Sinteza Zilei”. El nu a putut să dea mai multe detalii, întâmplarea fiind una recentă, familia încă nu a reușit să-și stabilească o reședință.

“Când am ieșit din Norvegia nu am știut pe unde să ieșim. Odată ce ești vizat, ești pe listă, ți se spune: mulțumesc că ai venit. În orice secundă, ți se poate lua copilul de lângă tine, a spus tatăl celor doi copii.

El le-a da un sfat părinților din Norvegia: Să-și pună copiii la adăpost cât se poate de repede. Sunt foarte multe cazuri. Nu se știe când îți bate la ușă ca să-ți ia copiii”.

Bărbatul a mai spus că nimeni nu vorbește nimic în Norvegia despre aceste cazuri, nici măcar presa: În Norvegia, le interzice, nu le dă voie să dea în presă”.

Practicile sistemului de protecție a copilului din Norvegia, Barnevernet, sunt vechi. O știu familii din Lituania, Rusia, Cehia și România, dar și multe altele. Acestea sunt notorii datorită protestelor împotriva sistemului care le-a luat copiii din familie din motive care par absurde. 

Au fost luați copii din familie din cauză că s-ar expune riscului de a fi îndoctrinați religios. Au fost luați copii pentru că mâncau prea multă ciocolată sau pentru că apropierea dintre un copil de patru ani și mama lui i s-a părut suspectă unui asistent social, atât timp cât mama dormea în pat cu fiul său. Recent, o familie de români din Norvegia a fugit când și-a dat seama că dacă mai rămân doar o zi acolo, vor fi lăsați fără copii. Au lăsat totul în urmă și au devenit “fugari”, pentru simplul fapt că își iubesc copii și vor să-i protejeze. În România, sistemul de protecție a copilului din Norvegia a devenit cunoscut odată cu situația familiei Bodnariu, o familie formată din mamă norvegiancă și tată român, cărora Barnevernet le-a luat cei cinci copii minori, fără o anchetă prealabilă.

Caz cutremurător

Doi soți din Arad au pățit același lucru cu ani în urmă. Marius şi Claudia Rădulescu au împreună şapte copii. Pe cinci dintre ei nu i-au mai văzut de aproape patru ani, de când le-au fost luați de autoritățile norvegiene. 

Marius și Claudia au fost acuzați de polițiștii din Norvegia că ar avea probleme cu legea și că nu-și îngrijesc copiii așa cum ar trebui. Acţiunea a fost justificată de o declaraţie a unor oficiali norvegieni, în care tatăl copiilor a fost acuzat că ar fi criminal, deşi omul nu a fost niciodată condamnat de vreo instanţă. Marius Rădulescu are 40 de ani şi a plecat din România imediat după Revoluţie, sperând într-un trai mai bun, pentru el şi familia sa. Arădeanul s-a stabilit în Norvegia, unde a muncit, cu contract, ca şofer, la diferite firme. Însă din 2004, când a venit pe lume primul copil, au început problemele. Pentru că era imigrant, susţine el, a fost acuzat pe nedrept de autorităţile norvegiene că a participat la jafuri armate şi a ucis un poliţist. Şocat de ceea ce i se întâmpla, bărbatul a făcut muncă de detectiv şi după patru ani de procese, ajutat şi de câţiva prieteni, a reuşit să-şi demonstreze nevinovăţia, dovedind că acuzaţiile ce i se aduceau erau false, potrivit Libertatea. În 2011, când băiatul lor a început școala și fetițele urmau să fie înscrise la grădiniță și al cincelea copil era pe drum, Marius s-a adresat protecţiei copilului din Norvegia ca să îl ajute pentru înscrierea celor mici, dar vizitele asistenţilor sociali au devenit suspecte.

“Când ne-au văzut copiii, care sunt frumoşi, chiar unul dintre asistenţii norvegieni m-a întrebat dacă aş fi de acord să se căsătorească un norvegian cu una dintre fetiţe, dar eu am spus că ea va decide asta când va fi mare. Apoi m-au întrebat şi dacă doresc să îi las câteva zile la nişte norvegieni, dar am refuzat, a spus bărbatul, pentru sursa citată. Speriat de insistențele celor de la Barnevernet, Marius și soția lui au decis să se mute în Suedia. Au făcut toate procedurile necesare și au anunțat poliția. Chiar și după ce s-a mutat în Suedia, tatăl spune că Barnevernet, în colaborare cu autoritățile din Suedia, au intrat peste el în casă și i-au luat copiii,

“A fost îngrozitor, vecinii mi-au spus că au fost martori şi copiii au făcut pe ei de frică, îi trăgeau ca pe sacii de gunoi, iar micuţii se zbăteau, urlau…”

“Au intrat în casă, m-au bruscat, au dat cu mine de perete şi au bruscat şi copiii. I-au furat ca să îi dea altor familii”, spune printre lacrimi mama. “I-au smuls pur şi simplu de la ea din mâini. A fost îngrozitor, vecinii mi-au spus că au fost martori şi copiii au făcut pe ei de frică, îi trăgeau ca pe sacii de gunoi, iar micuţii se zbăteau, urlau…, continuă tatăl. De patru ani, din 2012, părinții se luptă să-și ia copiii înapoi. Ei se plâng că autoritățile române nu-i ajută. 

“Sincer vă spun, habar nu am dacă mai îmi trăiesc copiii”

“Nu vreau să jignesc pe cineva, dar e vorba de copiii mei, suntem batjocoriţi de cei care muncesc în instituţia statului român, de multe ori mi se închide telefonul. Sincer vă spun, habar nu am dacă mai îmi trăiesc copiii. Chiar nu ştiu nimic. Nu e în stare nimeni să îmi spună dacă vreun copil mai trăieşte. Nu se poate ca noi să fim mereu oaia neagră, ei ne lovesc, mi-au bătut soţia. Îşi bat joc de noi din cauza lipsei de implicare a autorităţilor româneşti. Eu m-am rugat lui Dumnezeu să nu mor până nu îmi iau copiii şi când îi văd, îi dau soţiei, iar apoi voi putea muri”, a conchis bărbatul.

Cazul familiei Bodnariu, ai cărei copii au fost preluați de Protecția Copilului din Norvegia și duși în centre de plasament, nu este singurul care a uimit Europa în ultimii ani.

În urmă cu trei ani, o familie de imigranți din Sri Lanka ce locuia în Norvegia a rămas fără cei doi copii, băiat și fată, după ce autoritățile i-au luat și dus în centre de plasament pe motiv că acasă dormeau în același pat și că primeau prea multă ciocolată de la părinți, conform telegrapg.co.uk.

Copiii, în vârstă de opt, respectiv 12 ani, au fost plasați în cămine separate.

Cu toate că părinții au explicat că în cultura lor micuții sunt crescuți după alte reguli decât cele din Norgevia, tot nu au reușit să-i aducă acasă.

Norvegia este recunoscută pentru numărul mare de copii luați în custodie de către serviciul de Protecția Copilului.

[…] Efectele cazului Bodnariu. O familie de români a fugit din Norvegia, de teamă să nu îi fi e luați copiii

Pe măsură ce protestele de susținere pentru familia de români, despărțită de cei cinci copiii, de autoritățile din Norvegia, iau amploare în toată lumea, ies la iveală și alte cazuri asemănătoare

Chiar cu o zi înainte de ieșirea în stradă a mii de români, care au protestat, sâmbătă, față de separarea celor cinci copii de părinții lor, Ruth și Marius Bodnariu, apropiații familiei despărțite brutal au anunțat că o altă familie din țara noastră a fugit din Norvegia, de teamă să nu pățească același lucru.

Vestea a fost confirmată, pentru „Evenimentul zilei”, de către Nicu Vaida, pastor la Biserica Penticostală Română „Muntele Maslinilor”, din Padova. „Informația este cât se poate de reală și mi-a fost confirmată de rudele din Italia ale familiei care a fugit din Norvegia”, ne-a spus pastorul Vaida. Acesta a adăugat că a păstrat discreția asupra identității familiei fugare, de teama represiunii autorităților norvegiene.

Copil „bătut” de bunica aflată în România

În contextul campaniei de proteste, dusă în toată lumea, de susținătorii familiei Bodnariu, fratele lui Marius, Daniel Bodnariu, a povestit și cazul unei alte familii românești, plecată stabilită de cinci ani în Norvegia. „Am fost contactat de o familie de români creștini orotdocși cărora le-au fost luați copiii în același mod abuziv. Sunt disperați și terorizați de această instituție (Barnevernet – Serviciul pentru Protecția Copilului din Norvegia n.r.).”, a scris Daniel Bodnariu pe blogul agnus dei.

Deși tatăl spune că nu i-a dat nici măcar o palmă fetei sale, de 7 ani, copiii le-au fost luați pe motiv că micuța s-ar fi plâns „că este bătută, zilnic, de mamă, tată și bunică”. Or, bunica este în România. „Tatăl vine de la lucru târziu acasă și mi-a spus: «Este absurd să te gândești că o bat în fiecare zi, ar însemna să o scol seara, când vin, să-i dau bătaie și s-o trimit la culcare»”. Singurul semnal pe care l-au primit părinții și nu și-au dat seama ce-i paște a fost că fetița, cu o săptămână înainte de a fi luată, a spus mamei că va merge într-o familie care îi va cumpăra toate jucariile pe care și le dorește. „Este un caz dramatic, părinții sunt amenințați ca să rămână pe low-profile (profil ascuns n.r.), altfel nu-și vor mai vedea copiii. Nu știu cum sa numesc abordarea asta «civilizata » made in Norvegia. Seamănă foarte bine cu cea a Securității de la noi”, a adăugat Daniel Bodnariu.

I-au luat copiii, după ce l-au acuzat de jaf

Soții Claudia și Marius Rădulescu, s-au întors în Arad de patru ani. Au șapte copii, dar pe cinci dintre ei nu i-au mai văzut din anul 2012. Atunci, autoritățile norvegiene i-au luat pe motiv că tatăl a comis 18 jafuri armate, iar mama nu îi îngrijește. Marius a fost absolvit de vină de o instanță norvegiană, dar nu a reușit, nici până azi, să își recapete copiii.

[…]

Nu doar legislația copilului din Norvegia ne preocupă, ci mai ales ideile care stau la temeiul acestor practici legale și care s-ar putea extinde și în alte părți ale Europei.

Drama familiei Bodnariu din Norvegia are o mulțime de precedente, care privesc copii ruși, lituanieni, cehi sau proveniți din familii mixte. Se pare că țintele cele mai frecvente ale agenției de protecție a copilului (Barnevernet) sunt noii sosiți, care aduc cu ei, firește, și moravurile de acasă. Chiar dacă instituția cu pricina nu este contestată pe scară largă în Norvegia, au existat totuși analize locale dintre cele mai critice. De exemplu avocatul norvegian Erik Rolfsen, scria în luna august 2015 (înaintea cazului Bodnariu) în ziarul local Tidens krav”agenția de protecție a copilului: are o sarcină importantă și adesea o face bine. Dar – adăuga el – Barnevernet comite și destule erori. Iar acestea au consecințe enorme pentru viața celor implicați: cei doi părinți și copiii lor.” (http://www.tk.no/meninger/barnevern/barnevernet-og-keiserens-nye-klar/o/5-51-90364)

Avocatul analiza modul în care mecanismele legale oferă agenției copilului o putere excesivă: ”Dacă mama contestă decizia, Barnevernet angajează un expert, psiholog de obicei, care face o anchetă și la capătul ei formulează o recomandare. Expertul este ales, angajat și plătit de Barnevernet. Psihologul este așadar pus în temă de Barnevernet și tot instituția îi definește mandatul, oferindu-i documentele trebuitoare. … Iar la capătul anchetei urmează raportul care, aproape invariabil, susține ferm varianta inițială a Barnevernet”. (idem)

Nu cunoaștem faptele în toate detaliile lor și de aceea nu vom trage concluzii, dar știm totuși cu precizie că autoritățile norvegiene i-au preluat pe cei 5 copii ai familiei Bodnariu cu forța, pe baza unui simplu denunț, urmând ca o audiere să fie făcută ulterior. Numai atât și ar fi suficient să motiveze toate protestete care au fost organizate în mai multe orașe europene.

Dar nu numai sistemul legal din această țară (care nu e membră UE) ne preocupă, ci mai ales ideile care stau la temeiul acestor practici și care s-ar putea extinde și în alte părți ale Europei. Istoria ne-a arătat de multe ori cum idei și practici inițial periferice ajung, încetul cu încetul, să definească centrul însuși. Iar Norvegia este considerată a fi, în multe privințe, mult mai ”europeană”, decât țările sudului sau estului european.

Practica agenției norvegiene (Barnevernet) se bazează pe Legea Copilului din 8 aprilie 1981 modificată ultima dată în ianuarie 2014. Ea reglementează în detaliu relația dintre părinți și copii și precizează la un moment dat: ”Copilul nu poate fi supus violențelor și nici altor tratamente de natură să-i afecteze sănătatea fizică sau mentală. Această interdicție are în vedere inclusiv violența aplicată în scopul educării copilului. Recurgerea la violență și la acte supărătoare sau menite să inducă spaima sau la alte conduite lipsite de delicatețe față de copil este interzisă.” (Capitolul 5 Secțiunea 30).

Dar sensul întreg al acestui articol nu se dezvăluie decât mai jos, atunci când este definit ”dreptul copilului la co-determinare” (Secțiunea 31). Pentru că legea îi obligă pe părinți să ia cu cea mai mare atenție în considerare opinia copilului începând de la 6 ani, iar de la 12 ani în sus i se acordă acestuia ”o considerabilă prioritate” în orice decizie. Prin urmare, dacă alăturăm interdicția privind ”actele supărătoare” ale părintelui de dreptul copilului la co-determinare, înțelegem că legislația norvegiană a răsturnat, pur și simplu, raportul tradițional dintre părinți și copii.

Nu mai e vorba de a interzice violența în familie. Cine ar putea contesta o lege care să interzică brutalitățile domestice, încă atât de răspândite? Aici e vorba de a elimina radical, încă de la vârstele mici, principiul autorității parentale. După 15 ani copilul poate contesta legal absolut orice decizie a părinților în materie de educație sau de viață socială.

Dacă ne imaginăm o discuție tensionată între părinți și copiii lor de 12, 13 sau 14 ani pe teme privind educația lor, cariera, viața sexuală sau altele asemenea, înțelegem imediat că legea norvegiană îi pune pe părinți la colț, sancționându-i drastic în cazul în care aceștia ar îndrăzni măcar să ridice tonul (”conduite supărătoare sau lipsite de considerație față de copil”). Sensul educației norvegiene este de a-i pregăti pe copii încă de mici pentru autodeterminare (v. Secțiunea 33) .

E mult mai ușor de înțeles acum de ce directoarea școlii unde învață copii Bodnariu a fost ultragiată de educația religioasă primită de aceștia în familie. Potrivit mărturiilor, profesoara ar fi reclamat că acești copii sunt ”foarte creștini”, ceea ce ar fi problematic. Într-adevăr, nimic nu se opune mai eficient unei asemenea răsturnări de perspectivă decât educația religioasă, care conține în miezul ei principiul autorității tradiționale.

Dar de la lege la răpirea copiilor cu sprijinul poliției e totuși o distanță. Aici, în acest interval, se află una dintre marile probleme. Nu putem explica modul de acțiune al agenției norvegiene (despre care există numeroase mărturii) decât ca pe o lectură srict literală a textului de lege. Literalismul îngust este singurul care poate explica de ce o palmă duce la decăderea cuiva din drepturile părintești, ca să nu mai vorbim de interpretarea absolută a termenului ”violență”.

Protestantismul laicizat al societății norvegiene ar putea fi o explicație a acestui literalism crud și a rigorii în aplicarea legii. Reforma din secolul al XVI-lea a produs o întărire a preceptelor etice în viața comunităților, spre deosebire de catolicismul care permitea derogări (”indulgențe”) sau de ortodoxia care a practicat mereu o formă de moderație, justificată printr-o dialectică complicată dintre ”aici” și ”dincolo”. Strictețea eticii protestante nu putea decât să provoace o contrareacție pe măsură, adică o contestare radicală a autorității tradiționale, apoi a autorității paterne în sânul familiei și, în cele din urmă, a ambilor părinți deveniți egali.

Dar nu numai religia a avut de pierdut, ci și ceea ce numim îndeobște experiență de viață, înțelepciune practică sau discernământ. Mai ales acesta din urmă, discernământul, constă în capacitatea neanalizabilă de a deosebi binele de rău și rămâne cea mai prețioasă facultate a minții umane care se formează încetul cu încetul, fiind atributul central al maturității în toate planurile vieții. Dar au cu adevărat copii de 12, 13, 15 ani suficient discernământ? Nu insistăm, căci știm prea bine că radicalii, opaci la orice argumente, vor răspunde că au.

Legea copilului pe care am citat-o mai sus este expresia cea mai clară a denunțării principiului autorității și a inversării raportului tradițional. Este protestantismul întors cu capul în jos. În țările cu tradiție catolică ca Italia, Spania și chiar Franța, deși peste tot ”drepturile omului” au avut un avans substanțial în ultimele decenii, iar principiul autorității a fost denunțat insistent începând cu anii 60 ai secolului trecut, o asemenea legislație radicală nu a fost adoptată. Tradiția catolică, dar și cea intelectuală mult mai bogată a marilor centre europene, au prilejuit o mare suplețe, care lipsește în mod vădit Nordului. Norvegia pare, cel puțin din acest punct de vedere, Sparta Europei actuale. Dar ceea ce mergea la Sparta nu se potrivea la Atena.

Totuși întrezărim un risc. Indiferent de originea istorică a unei asemenea conduite sociale, e clar că ea este susținută astăzi de ideea tot mai dominatoare a autodeterminării ființei umane, iar vârsta maturității (18 ani) este ea însăși tot mai contestată în virtutea arbitrariului ei. Unii au propus de pildă votul de la 16 ani. Reformele permanente ale școlii din vestul Europei reflectă și ele denunțarea tot mai largă a autorității și nu este exagerat să ne temem că această mișcare se va extinde.

Radicalismul norvegian, cu rigiditățile și cruzimile sale, ar putea deveni normă europeană dacă nu știm să ne opunem la timp.

La solicitarea Asociației românilor din Norvegia, prin presedintele său, domnul Emanuel Sorin Cioacă, am fost rugat să explic cazul Bodnariu din punctul de vedere al legislației norvegiene.

În calitate de cetățean român-norvegian care lucrează de peste 20 de ani ca director-general în diferite scoli si grădinițe din Oslo, am colaborat îndeaproape cu Barnevernet (Protecția Copilului) din Norvegia deoarece această colaborare constituie una din atribuțiile mele de serviciu. Potrivit Barnehageloven (Legea grădiniței) § 22 toate cadrele didactice sunt obligate să dea informații din proprie inițiativă, trecând chiar peste principiul confidențialității, serviciului de Protecție a Copilului atunci când există motive să se creadă că are loc maltratarea copiilor în familiile lor sau există alte forme de neglijare gravă.

Vreau în acelasi timp să menționez că legea este imperfectă: cadrele didactice sunt obligate să dea aceste informații Protecției Copilului (Barnevernet) chiar si dacă există numai suspiciuni cu privire la faptele respective, si nu dovezi! Aceasta este cauza pentru care, de multe ori, s-au comis greseli si abuzuri regretabile din partea Protecției Copilului.

Conform codului penal norvegian § 196 (2005) si § 139 (1902) serviciul Protecția Copilului este obligat să intervină imediat atunci când este vorba de violență în relațiile familiale sau în caz de abuzuri sexuale, preluând copiii si reclamând cazul poliției. Barnevernet (Protecția Copilului) are obligația de confidențialitate conform legii administrației § 13 si legii Protecția Copilului § 6-7 si nu poate da informații despre cazul respectiv.

Dar, mai mult, Protecția Copilului inițiază investigația necesară în paralel cu ancheta poliției si pentru a proteja situația copilului si a preveni influența asupra explicațiilor libere ale acestuia, nu informează părinții despre ancheta în curs sau despre reclamația către poliție decât după efectuarea acestora si consultările cu poliția.

V-am prezentat teoretic desfăsurarea lucrurilor într-o astfel de anchetă socială în Norvegia. Acum, pe bună dreptate, se poate pune o întrebare. Pot apărea vreodată abuzuri grave din partea Barnevernet datorită legislației norvegiene? Bineînțeles! Stau mărturie zecile, poate chiar sutele de procese pe care Protecția Copilului din Norvegia le-a pierdut de-a lungul timpului. Cu asemenea puteri discreționare, totul rămâne la latitudinea si profesionalismul sau lipsa de profesionalism a angajaților de la Protecția Copilului.

Ei au, însă, posibilitatea să reanalizeze cazul si să-si revizuiască punctele de vedere. Alternativa este ca instanța judecătorească să decidă. Analizând îndeaproape cazul Bodnariu, apar si alte detalii care ar trebui luate în considerație. După cât se pare, nu ar fi vorba de abuzuri sexuale, ci de “violență” – si aici, depinde de ce înțelege fiecare prin cuvântul acesta!- în familie. Întrebările anchetatorilor pot fi, însă, de multe ori manipulatorii, iar copiii – se stie! – au de multe ori tendința de a fabula si a veni cu propriile fantezii într-o explicație. Este demonstrat. Neexistând urme de violență fizică pe corpul lor, nu există, deci, niste dovezi incriminatorii. Acuzațiile fără dovezi nu sunt până la urmă decât niste vorbe goale. Deci, este foarte greu de probat de către Barnevernet violența fizică exercitată.

În presă au mai apărut, de asemenea, comentarii cu privire la asa-zisa “îndoctrinare” religioasă a copiilor. Norvegia, vreau să remarc, este o țară democratică, având deplin respect pentru toate religiile existente. Ar fi, deci, o mare gafă din partea Protecției Copilului dacă ar aduce această asa-zisă “îndoctrinare” în discuție. Imposibil de probat si imposibil de argumentat! Mi se pare, de asemenea, foarte ciudat faptul că Barnevernet (Protecția Copilului) face uneori aproape imposibilul ca să nu despartă un copil de familia sa, iar în acest caz a ales pur si simplu să dezmembreze o familie cu 5 (cinci) copii! Foarte ciudat! Unul dintre obiectivele Protecției Copilului era odată tocmai prevenirea unor astfel de situații…

Am înregistrat si faptul că ambii părinți sunt niste oameni educați, iar nivelul lor de înțelegere este altul decât în alte cazuri de părinți care vin de pe alte continente. În încheiere as vrea să-mi exprim nu numai compasiunea pentru această dramă si, în special, pentru cel mai mic dintre copii, de numai 4 (patru) luni, desprins si el de sânul familiei, dar si stupoarea!… Probabil Barnevernet, desăvârsindu-se profesional, a vrut să-l “ferească” si pe acesta de “îndoctrinarea” religioasă… Desigur, este trist când se întâmplă astfel de lucruri. Dar speranța nu este pierdută niciodată. Uneori, chiar si cei care lucrează la Barnevernet îsi aduc aminte că sunt oameni câteodată…

George Alexander

norge_levanger_demo__barnevern_560x310_81308300


Categorii

1. DIVERSE, Confiscarea copiilor de catre stat, George Alexander, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la ““Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el…”. CAZUL BODNARIU E DEPARTE DE A FI SINGURUL! O avalansa de nenorociri similare ies la lumina acum. BARNEVERNET A CONFISCAT CEI DOI COPII AI FAMILIEI NAN, maramureseni ortodocsi, cu aceleasi METODE ABUZIVE si INTIMIDANTE!/ Va deveni experimentul norvegian de anulare a autoritatii parintesti NORMA EUROPEANA??

  1. Pingback: RAPIREA COPIILOR – POLITICA DE STAT IN NORVEGIA. Care sunt ratiunile care au generat aparitia unui organism “independent” odios si inuman precum Barnevernet? CRIMINALUL PSIHOPAT BREIVIK – PRODUSUL ACESTUI SISTEM ABUZIV? Ce rol joac
  2. Pingback: RAPIREA COPIILOR – POLITICA DE STAT IN NORVEGIA. Care sunt ratiunile care au generat aparitia unui organism “independent” abominabil precum Barnevernet? CRIMINALUL PSIHOPAT BREIVIK – PRODUSUL ACESTUI SISTEM ABUZIV? Ce rol joaca fun
  3. http://www.evz.ro/efectele-cazului-bodnariu-fierbe-scandinavia-teoria-conspiratiei-sau-despre-incercarea-suedezilor-de-a-supune-poporul-norvegian.html

    Si cand te gandesti ca Arafat vorbea de privatizarea sistemului de sanatate prin preluarea lui de firme nordice!

  4. (Apropo de statistica cf careia Norvegia va fi in 2050 formata in proportie de 90% de homosexuali: pr Vsevolod Chaplin are un eseu (Masha si ursii) neasumat initial ci doar ulterior dupa discutii in presa, in care prezice acelasi viitor Rusiei cam in aceeasi perioada de timp.)

  5. Pingback: RAPIREA COPIILOR IN NORVEGIA – POLITICA DE STAT SI AFACERE FASCISTOIDA CU VIETILE COPIILOR SI CU DESTINELE FRANTE ALE FAMILIILOR. Care sunt dedesubturile ingrozitoare care au generat aparitia unui organism “independent” abominabil precum
  6. http://www.curentul.info/in-lume/13415-lui-george-maior-nu-i-pasa-de-familia-bodnariu

    Ambasadorul României în SUA, George Maior, a stârnit indignarea românilor de peste ocean după ce ambasada a refuzat orice sprijin pentru partipanții la protestul de vineri de la Ambasada Norvegiei în Washington D.C., în favoarea familiei Bodanariu.

    Aproximativ 1000 de români au manifestat vineri în fața sediului Ambasadei Norvegiei în capitala Statelor Unite.

  7. Pingback: Update: RAPIREA COPIILOR IN NORVEGIA – POLITICA DE STAT pentru REEDUCARE SOCIALA prin distrugerea familiei normale SI AFACERE LA SCARA INDUSTRIALA CU VIETILE COPIILOR, condusa de un MAGNAT SUEDEZ, membru Bilderberg. Care sunt dedesubturile RASIST-FA
  8. Pingback: Modelul norvegian de RAPIRE A COPIILOR PE MOTIVE DE RASISM SOCIAL aplicat la Vaslui! Unei familii SARACE, DAR IUBITOARE de la tara i-au fost luati TOTI CEI 9 COPII, impotriva vointei lor, invocandu-se probleme de… IGIENA! Protectia Copilului TRAUMAT
  9. Pingback: PROPAGANDA NORVEGIANA PE MILIOANE DE EURO PENTRU SISTEM DE TIP BARNEVERNET IN ROMÂNIA! Scoli de vara cu INSTRUCTORI NORVEGIENI pe tema “Interesului superior al copilului” si zeci de alte proiecte de milioane de euro pentru PREGATIREA MAGISTRATILO
  10. Pingback: Update: RAPIREA COPIILOR IN NORVEGIA – POLITICA DE STAT pentru REEDUCARE SOCIALA prin distrugerea familiei normale SI AFACERE LA SCARA INDUSTRIALA CU VIETILE COPIILOR, condusa de un MAGNAT SUEDEZ, membru Bilderberg. Care sunt dedesubturile FASCISTOI
  11. Pingback: FAMILIA BODNARIU – MARTURIA DIRECTA a lui MARIUS, tatal celor cinci copii rapiti, precum si a FRATELUI si SURORII SALE cu explicatii detaliate si clarificari asupra evolutiei cazului (si VIDEO): “FATA NU A SPUS CA ASA S-A TREZIT EA… SUNT
  12. Pingback: CAZUL BODNARIU: Guvernul da primele semne concrete de implicare serioasa: “Situația se cere imperios rezolvată” (VIDEO). Oficial, Ministerul de Externe anunta ca mai are in evidenta 7 CAZURI DE FAMILII carora li s-au confiscat, in total, 16
  13. Pingback: UN PSIHOLOG CLINICIAN SPULBERA, printr-o analiza profesionista riguroasa a cazului Bodnariu, toate MISTIFICARILE “PEDAGOGICE” DEBITATE DE GENUL DE IPOCRIT HIPSTERIST “ALIAT CU BARNEVERNET care scrie fudul și condescendent pe forumuri:
  14. Pingback: PATRIARHIA ROMANA se solidarizeaza cu FAMILIA BODNARIU | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ a Europei de Nord: ”Exista o stare de ingrijorare si o atmosfera de SOLIDARITATE cu familiile cu copii si parinti SEPARATI FORTAT” | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: IMPLICAREA PARLAMENTARILOR ROMÂNI si a M.A.E. in CAZURILE NAN, BODNARIU, RADULESCU si pentru alte 4 FAMILII. Mircea Dolha: “Vom cere, dacă este necesar, repatrierea acestor copii. Vom avea un dialog fără mănuși!”/ IN ULTIMII 5 ANI, 26 DE
  17. Pingback: ALTE CAZURI DRAMATICE DE COPII ROMÂNI RAPITI DE BARNEVERNET. Desi familia Avramescu a CASTIGAT procesul cu POLITIA COPILULUI, institutia pastreaza in continuare COPIII!/ Experta norvegiana in Protectia Copilului: PRELUAREA COPIIILOR IN REGIM DE URGENTA A
  18. Pingback: ALTE CAZURI DRAMATICE DE COPII ROMÂNI RAPITI DE BARNEVERNET. Desi familia Avramescu a CASTIGAT procesul cu POLITIA COPILULUI, institutia pastreaza in continuare COPIII!/ Experta norvegiana in Protectia Copilului: PRELUAREA COPIILOR IN REGIM DE URGENTA A
  19. Pingback: BUN VENIT IN “MINUNATA LUME NOUA” A LUI “1984”, unde copiii participa la parade Gay si unde… “dacă nu-i faci pe plac copilului tău, absolut oricând şi la orice vrea el, eşti un criminal iresponsabil, iar Statul Lum
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare