Exclusiv: AMBASADA NORVEGIEI din Romania acuzata de MINCIUNA de un politician norvegian. JAN SIMONSEN, fost membru al Parlamentului Norvegian, CRITICA VEHEMENT “ABUZURILE ZILNICE” COMISE DE BARNEVERNET si dezvaluie MOTIVELE SOCANT DE ABSURDE ale rapirii institutionalizate a copiilor. ISTORIC SINISTRU AL ABUZURILOR statului norvegian asupra copiiilor: “Asemenea fapte îngrozitoare erau rare până şi în anii cei mai crânceni ai stalinismului”/ IDOLATRIA FATA DE OCCIDENT SI UMILITOAREA POSTURA A AUTORITATILOR ROMÂNE

10-01-2016 14 minute Sublinieri

“Procesul judiciar este o iluzie. Cazurile de pana acum arata ca niciodata acuzatii nu au castig de cauza…”

FotoȘ ilustratie pe pagina de Facebook Stop Barnevernet- Praha - Protest proti praktikám norského Barnevernetu

Foto: ilustratie pe pagina de Facebook Stop Barnevernet- Praha – Protest proti praktikám norského Barnevernetu

Jan Simonsen, fost membru al Parlamentului Norvegian si al Comitetului de Afaceri Legale si Drepturi ale Omului din Consiliului Europei, acuza Ambasada Norvegiei din Bucuresti, intr-un ziar praghez, de minciuna. El critica vehement Barnevernet pentru abuzurile comise zilnic asupra familiilor norvegiene si straine, precum si criteriile aberante pe care aceasta institutie le aplica atunci cand decide sa ia fortat copiii de la parinti.

Redam opinia lui Simonsen, remarcand, totodata, ca cei din Romania care au aprobat actiunea Barnevernet in cazul familiei Bodnariu au invocat ”increderea in institutii” drept argument. In unele cazuri, ca cel de aici, s-au tradus articole ale unor jurnalisti norvegieni, pentru a ni se aduce aminte ca Barnevernet, vezi Doamne, nu este Statul Islamic. Valoroasa informatie, nu credeti? Dincolo de sofismul rizibil si de prejudecata care nu vede abuzuri intr-o tara doar pentru ca aceasta este din ”luminatul Occident”, remarcam si ignorarea acelor norvegieni, politicieni, avocati, oameni de stiinta, care critica dur Barnavernet. Si nu, nu sunt nici refugiati, nici estici europeni care au alte obiceiuri culturale. Simonsen, autor al unui blog de succes in Norvegia, a publicat deja un articole si despre cazul Bodnariu.

480x

Ambasada Norvegiei din Bucuresti a comunicat despre Serviciul de Protectie a Copilului norvegian (Barnevernet) pe pagina sa web. Comunicatul contine, probabil, acelasi tip de informatie pe care celelalte ambasade ale Norvegiei le raspandesc in alte tari, cum ar fi Republica Ceha.

Comunicatul este inadecvat si, in parte, mincinos. Are scopul de a promova o imagine roz a unui sistem care e resimtit de mii de norvegieni drept abuziv si care a provocat largi proteste nu doar in Bucuresti, ci si in alte capitale europene, dar si in Norvegia. 

Ambasada comunica: ”In 2014, aproximativ 53 000 copii au primit asistenta de la Serviciul de Protectie a Copilului. Mai mult de 8 din 10 din aceste cazuri au constat in masuri voluntare de asistenta pentru copii si familii.”

Numarul de copii care primesc asistenta de la Barnevernet este, bineinteles, complet irelevant in legatura cu problema in sine: ca multi copii din Norvegia sunt luati de la parintii lor.

Statisticile Directiei pentru Copii, Tineret si Afaceri Familiale din Norvegia arata ca 11 200 copii si tineri au trait in centre de plasament in 2014. In cursul anului, 1 665 au fost luat involuntar de la parintii lor. In fiecare zi pe an, asadar, 3-4 copii sunt luati de la parintii lor.

Ambasada a comunicat ca o decizie de transfer este eliberata de o curte norvegiana speciala sau obisnuita, ”si numai cand copilul este supus unor neglijente serioase, maltratari sau abuz”, adaugand ca ”plasarea unui copil in afara casei, fara consimtamantul parintilor, este intotdeauna o masura de ultim rersort.”

Aceasta afirmatie este o alegatie serioasa, implicand, indirect, acuzatii grave impotriva parintilor, care au posibilitati precare de a se apara. Intr-un caz in care a fost implicata o mama din Cehia, faptul ca ea a apelat la media a fost folosit impotriva ei in curtea de apel.

Afirmatia Ambasadei despre luarea copiilor de la parintii lor doar acolo unde exista ”neglijente serioase, maltratari sau abuz” este atat de departe de adevar incat poate fi caracterizata drept minciuna.

Mai multe sute de cazuri au fost examinate de Åge Simonsen, doctor in stiinte, ale carui concluzii au fost ca doar unele din transferuri au fost motivate de reale probleme familiale, si ca deciziile au fost luate mai degraba in urma unor afirmatii subiective ale cate unui birocrat din Serviciul de Protectie a Copilului despre parintii carora ”le-ar lipsi abilitatea de a ingriji” (copii-n.n.).

Acesti oameni au fost evaluati ca neavand abilitatea de a fi parinti.

Acest lucru este in acord cu statisticile Directoratului pentru Copii, Tineret si Afaceri Familiale, statistici care arata care sunt 20 dintre cele mai frecvente motive pentru care Barnevernet intra in actiune. In fruntea listei am gasit ”parintii nu au abilitati parintesti”. Intr-un interviu acordat ziarului norvegian Verdens Gang, avocatul Thea Totland a spus ca a observat in ultimii ani o crestere a cazurilor in care, de fapt, nu exista problema lipsei de ingrijire (a copiilor de catre parinti – n.n.), ci in care ”abilitatea de a ingriji este judecata pe baza unei pareri si pe baza unor cerinte pe care multi nu le pot indeplini”.

Multi avocati au fost de acord cu afirmatia lui Totland.

Care sunt, asadar, cerintele pe care Barnevernet le pretinde pentru a diagnostica parintii ce nu ar avea suficiente abilitati pentru a-si creste copiii?

Profesoara Marianne Skånland este, probabil, persoana din Norvegia care a monitorizat cel mai mult timp activitatile Barnevernet cu un ochi critic si a studiat campul intr-un mod exhaustiv.

Intr-un articol ea enumera argumentele folosite de protectia copilului din Norvegia si alte tari nordice care au un sistem similar. Din 69 de exemple am selectat 5 ca reprezentative:

  1. Psihologul a remarcat ca mama nu a putut sa faca o omleta care sa-l satisfaca si ca a taiat painea in felii prea subtiri.
  2. Copilul se uita curios la straini si le zambeste. Asta inseamna ca nu e atasat de mama.
  3. Copilul (pruncul) isi intoarce fata cand tatal incearca sa-l spele.
  4. Mama vrea sa lase bunica sa duca copilul la psihoterapie sau la alt tratament medical de care are nevoie, in loc sa ii duca ea insasi. Asta arata ca mama pune interesele sale inaintea celor ale copilului.
  5. Cand viziteaza copiii, bunica vrea sa ii imbratiseze. Protectia ar trebui sa impiedice acest lucru, de vreme ce creeaza un atasament nedorit.

Ambasada afirma ca ”parintii au dreptul la un proces corect, inclusiv la un avocat platit de guvern, au dreptul de a fi ascultati si de a face recurs la decizie”. 

Pe hartie e corect. Insa procesul judiciar este o iluzie. Cazurile de pana acum arata ca niciodata acuzatii nu au castig de cauza. Avocatii norvegieni confirma acest lucru.

In timp ce are loc procesul, copilul se afla in mainile parintilor adoptivi, iar Barnevernet aduce aceasta ca un argument impotriva parintilor biologici, aratand ca copiii s-au adaptat la noii parinti si ca ar fi traumatic pentru ei sa fie luati din noul mediu!

Acest argument este sustinut din ce in ce mai mult in tot mai multe cazuri si are greutate in deciziile curtilor.

Trebuie spus ca in cele mai multe cazuri Barnevernet ia copiii de la parinti pe baza unei judecati subiective legate de ”lipsa abilitatii de a ingriji” si pe baza unor argumente fragile.

Atitudinea, de la bun inceput, este ca responsabilitatea pentru copii e o prerogativa ce apartine statului, nu parintilor. Parintii si copii sunt zilnic supusi actiunilor abuzive ale Barnevernet.

Aceasta afecteaza atat parinti norvegieni cat si parinti straini aflati in Norvegia. Chiar copiii celor ce cauta sa obtina azil, copii care au fost confiscati de Barnevernet, sunt tinuti cu parintii adoptivi norvegieni, in timp ce parintii lor biologici sunt expulzati din tara.

Am vazut, odata cu aparitia Barnevernet, cum s-au produs catastrofe umane, cum s-au distrus familii si, in unele cazuri, cum si-au luat viata unii parinti sau au ajuns dependenti de droguri in disperarea lor cauzata de pierderea celor ce le erau cei mai dragi. Un raport al Institutului Norvegian pentru Cercetari Urbane si Regionale arata, totodata, ca copiii adoptivi norvegieni isi iau viata de opt ori mai frecvent decat ceilalti.

Acesta este adevarul despre Barnevernet pe care Ambasada din Bucuresti a Norvegiei nu a vrut sa-l arate publicului roman.

traducere cuvantul-ortodox.ro

VMan-P536623

***

Profesoara universitară Marianne Haslev Skånland a făcut o listă cu motivele invocate de cei de la Protecția Copilului din Norvegia (CPS) atunci când au luat copiii de la părinți și i-au plasat în familii surogate sau instituții.

Totodată, ea menționează că unele argumente au fost folosite și în cazurile în care părinții au încercat să își recâștige copiii.

Lista datează încă din 2012, iar între timp au fost actulizată. Marianne Haslev Skånland întreabă dacă ne putem baza pe judecata asistenților sociali, care au dat aceste motive.

  • Tatăl nu are un loc de muncă, deci nu poate întreține familia.
  • Tatăl este bolnav, iar mama muncește. Deci familia nu are bani pentru jucării, școală sau activități extra – școlare pentru cei mici.
  • Hainele curate nu sunt împachetate și așezate cum trebuie în șifonier.
  • Psihologii au constatat că mama nu face o omletă bună și nu taie pâine în felii suficient de subțiri.
  • Copilul le zâmbește străinilor pe stradă, iar asta înseamnă că nu este atașat de mamă.
  • Copilul întoarce fața în mod ciudat atunci când este spălat de tată.
  • Mama a folosit prea mult săpun.
  • Tatăl este prea activ, iar mama pasivă.
  • Tatăl s-a rănit la picior și nu poate urca pe scară, deci nu este capabil să șteargă geamurile.
  • Casa nu are toaletă în interior, ci doar afară.
  • Mama s-a înfuriat pentru că pisica a urinat pe parchet.
  • Copilul a dat dovadă de dezinteres, la grădiniță.
  • Mama i-a permis bunicii să îi ducă/aducă pe copii la ședintele de psihoterapie sau alte tratamente medicale, de care au nevoie cei mici, iar asta demonstrează că a pus interesele ei mai presus de cele ale copiilor.
  • Copilul s-a jucat la școală, deci mama este vinovată pentru dezinteresul celui mic.
  • Părinții le-au solicitat ajutor celor de la CPS pentru că copilul nu se descurca la școală, deci în multe cazuri ei au fost catalogați ca incapabili să aibă grijă de cel mic.
  • Mama este foarte mică de înălțime, iar când fiica crește nu va putea avea grijă de ea.
  • Mama are 54 de ani. Este prea bătrână. Sora ei are 28 de ani, deci este prea tânără.
  • Bunica a vrut să își îmbrățișeze nepoții, iar CPS a condamnat asta pentru că ar fi vorba de un atașament deplasat.
  • Mama suferă de depresie și de abia poate avea grijă de un singur copil (Avea gemeni, iar cei la CPS l-au luat pe unul dintre ei).
  • Mama suferă un handicap fizic și nu poate folosi unul dintre picioare, deci nu se poate juca cu copiii, iar iarna nu poate merge cu ei la schi.
  • Mama a abuzat de medicamente (care aparent erau recomandate de un medic pentru o durere fizică).
  • Părinții vor să țină copiii, ca să nu ajungă în familii surogat, iar asta arată că nu cooperează cu CPS pentru interesul copilului.
  • Tatăl a avut o atitudine negativă față de CPS.
  • Părinții s-au plâns că cel  mic este agresat la școală, iar conducerea instituției nu a făcut nimic pentru a împiedica aceste incidente. Din acest punct s-a considerat că părinții nu sunt capabili să coopereze cu conducerea școlii.
  • Părinții au făcut publică povestea lor, în mass media, în încercarea de a-și recâștiga fetița. CPS a decis că este prea greu pentru cea mică să revină în comunitate, dat fiind faptul că a fost mediatizat cazul ei.
  • Fiicei nu îi plac chiftelele de pește.
  • Copilul mănâncă prea repede/sau prea încet.
  • Acasă se consumă alcool. (Bunicul a consumat o bere în timp ce se uita la meci).
  • Copilul este selectiv cu cine sau ce se joacă, la grădiniță, iar asta a provocat îngrijorare.
  • Dezvoltarea lingvistică a celui mic este întârziată, deci nu este suficient stimulat de părinți.
  • Mama pune propriile interese în defavoarea fiicei – (A ieșit afară să fumeze o țigară, iar fetița a rămas pentru câteva minute singură în casă).
  • Părinții au cerut ajutor de la politicieni pentru a recupera copilul, deci nu sunt în stare să aibă grijă de el.
  • A luat pașapoartele copiilor și le-a pus în loc sigur.
  • Mama nu a fost de acord să îi fie analizată viața privată, deci are ceva de ascuns.
  • Părinții au refuzat terapia propusă de CPS, deci nu vor binele copilului.
  • Mama nu reușește să stabilească relații interpersonale.
  • Mama vrea să stea mai mult în pat dimineața.
  • Părinții nu au fost capabili să își îndeplinească rolul pentru că l-au anunțat pe copil că urmează să se mute, în scurt timp.
  • Băiatului îi este sete și bea prea multă apă, deci este vina mamei pentru că acasă promovează obiceiuri alimentare nesănătoase.
  • Mama a fost în grija CPS.
  • Când cel mic s-a simțit rău, mama l-a luat în brațe, dar nu l-a alinat și verbal.
  • Părinții nu au destule relații sociale.
  • Faptul că mama, de 38 de ani, s-a mutat în casa părinților după ce i-a murit soțul dovedește că nu poate avea grijă de copil.
  • Copilul nu are suficiente jucării, deși acestea erau ținute de părinți în locuri speciale de depozitare în casă. După care cei de la CPS au spus că mama este prea preocupată de haine și jucării.
  • Nu putem ști ce fel de viață are copilul cu părinții. (Motiv invocat de CPS după ce o familie a încercat să își recupereze copilul).
  • Mama nu i-a dat voie fiicei, de 14 ani, să meargă la o petrecere.
  • Părinții mamei au murit prea devreme.
  • Mama nu stimulează verbal copiii când e vorba de situații legate de mâncare.
  • Copilul nu are program fix de masă.
  • Părinții sunt prea îngrijorați și au devenit prea protectori cu copilul.

Argumentele expuse mai sus au fost folosite în diverse cazuri de cei de la Protecția Copilului din Norvegia. Drept urmare, Marianne Haslev Skånland susține că există o singură concluzie: Copiii sunt luați din sânul familiei pentru motive inacceptabile. Lucrătorii sociali și psihologii se grăbesc să îi despartă pe copii de părinți, deși nu este în interesul lor.

Marianne Haslev Skånland este profesor de lingvistică și a avut poziții critice și în alte cazuri în care Barnevernet a luat copii de la părinții lor.

***

Redam, in continuare, alte opinii pe tema familiei Bodnariu:

Înainte de a citi mai departe, opriţi-vă o clipă şi imaginaţi-vă: o familie modestă, muncitoare, profund credincioasă, cu cinci copii. Într-o zi oarecare, poliţia vine acasă şi ia doi dintre copii. A doua zi, poliţia apare din nou şi ia şi ceilalţi copii, inclusiv pe cel care are doar patru luni şi este alăptat. Totul pentru că directoarea şcolii unde învaţă cei mici s-a supărat când una dintre fete a cântat melodii religioase.

Ştiţi că am descris, sumar, drama familiei Bodnariu – el, inginer informatician, ea, asistentă medicală – ai căror copii au fost luaţi în custodie de către statul norvegian în urma unor acuzaţii misterioase. Se pare – spun „se pare” pentru că autorităţile norvegiene invocă „interesul superior al copilului” pentru a acţiona într-o totală lipsă de transparenţă – că totul a pornit după ce directoarea şcolii a decis că educaţia creştină pe care o primesc copiii este periculoasă. În consecinţă, minorii au fost luaţi de la familia naturală, iar statul norvegian a deschis procedura de adopţie într-un timp record. O precizare: potrivit unor relatări din presă (singura sursă disponibilă), copiii au fost controlaţi medical şi nu s-a constatat vreo formă de abuz fizic sau psihic.

Asemenea fapte îngrozitoare erau rare până şi în anii cei mai crânceni ai stalinismului. Nici măcar KGB-ul nu se folosea în mod sistematic de copii ca să-i incrimineze pe părinţi. Au fost câteva cazuri puternic mediatizate, iar propaganda sovietică îi încuraja pe copii să îşi toarne părinţii, dar în realitate au fost situaţii rare. În Norvegia, tot mai multe relatări arată că aceasta este practica autorităţilor: să se folosească de declaraţii (dirijate prin întrebări tendenţioase) ale unor minori pentru ca, ulterior, aceştia să fie luaţi de la familia biologică şi daţi spre adopţie. Statisticile ne demonstrează că tot mai multe familii de străini cu rezidenţă/ cetăţenie norvegiană sunt victimele unor răpiri de minori supervizate de către stat.

Norvegia are o anumită tradiţie în a distruge vieţile copiilor. După cel de-al doilea război mondial, circa 9-12.000 de copii născuţi din relaţiile unor norvegience cu militarii germani care ocupaseră ţara au fost trataţi ca nişte criminali. Mamele, etichetate drept „prostituate”, au ajuns în lagăre de concentrare. Copiii, taxaţi drept „şobolani”, au fost închişi în spitale psihiatrice, unde au fost bătuţi, abuzaţi şi torturaţi – nu exagerez, nu fac decât să citez un articol din The Guardian care invocă mărturiile supravieţuitorilor. Prin 2011, statul norvegian se certa prin instanţe cu supravieţuitorii şi refuza să-i despăgubească.

Aceasta este Norvegia, un regim aflat la limita naţional-comunismului. Un regim kafkian, în care familiei B. i se iau copiii în baza unor acuzaţii secrete. Este problema cetăţenilor norvegieni dacă vor să trăiască într-un astfel de regim. Dar de ce nu reacţionează statul român, pentru că domnul Bodnariu este şi cetăţean al acestei ţări? Cehia trăieşte o dramă asemănătoare: în 2011, copiii familiei Michalak au fost luaţi de statul norvegian şi daţi spre adopţie, deşi nu existau dovezi ale vreunui abuz. Întreaga opinie publică din Cehia s-a solidarizat cu această familie. Preşedintele Cehiei, Milos Zeman, a reacţionat: i-a scris regelui Norvegiei, a calificat drept nazistă atitudinea acestui stat şi a refuzat să-l mai primească pe ambasadorul norvegian la recepţia din 2015, de Ziua Naţională a Cehiei.

În România, tăcere umilă din partea autorităţilor. Umilă, nu prudentă. Premierul Cioloş s-a justificat: „Să nu lăsăm impresia unei presiuni care poate să se întoarcă împotriva familiei respective şi a eficienţei cu care putem acţiona”. Da, se pare că familia Bodnariu a fost ameninţată de autorităţile norvegiene şi sfătuită să nu caute ajutor extern. Dar statul român nu trebuie să accepte acest şantaj, în care copiii şi familia sunt, de facto, luaţi ostatici de autorităţile norvegiene.

Complet dezamăgitoare este, însă, indiferenţa preşedintelui României. Dezamăgitoare. Nu este prima oară: era în vacanţă în Madeira când un cetăţean român a fost răpit în Mali. Nu i-a păsat. Ostaticul nu a fost eliberat nici azi, iar autorităţile române par să-l fi uitat complet. Preşedintele este acum în Florida, unde nu poate fi deranjat.

Am înţeles că domnul Iohannis îşi abandonează atribuţiile de politică externă, nu mai doreşte să se ducă la reuniunile Consiliului European şi îl trimite pe premierul Cioloş. Am înţeles că domnul Iohannis are „curajul să tacă” pe tema plagiatelor supervizate de SRI. Am înţeles că domnul Iohannis nu se poate despărţi de Dan Mihalache. Dar nu voi înţelege niciodată indiferenţa sa faţă de cetăţenii acestei ţări, atunci când trec prin situaţii atât de dramatice precum separarea forţată de copii.

Domnule Klaus Iohannis, la Yad Vashem, pe aleea celor „Drepţi între popoare” scrie: „Cel ce salvează o viaţă, salvează lumea întreagă”. Salvaţi familia Bodnariu, salvaţi cei cinci copii înghiţiţi în maşinăria absurdă şi inumană a statului norvegian, şi veţi salva măcar onoarea unui mandat deja eşuat, domnule preşedinte.

P.S. Spre deosebire de alte ocazii, am fost nevoit să folosesc adesea în acest articol expresia „se pare”. Statul norvegian refuză să ofere informaţii concrete. Ştiu că mulţi vor gândi: „Au făcut ei ceva, cei din familia Bodnariu”. Acesta este un proces kafkian, inacceptabil în secolul XXI. Între absurdul stat norvegian şi o familie creştină, eu cred în dreptatea celor din urmă.

Am asistat şi eu uimit la accesul de idolatrie faţă de Occident în cazul copiilor răpiţi din familia Bodnariu.

La neomarxisti nu mă miră, însă am văzut și creștini (liberali) care cred că ar trebui să suportam sistemul totalitar al unui stat, să-i respectăm cu sfințenie LEGILE, chiar dacă au ca efect poziția de tiranie. Pentru ca “Statul nu greșește”. El “ȘTIE ce este mai bine pentru om”. Statul, vorba lui Mândruţă – iar cel norvegian nec plus ultra – este aprioric “luminat”.

Norvegia este un Iran în care ayatollahul este Statul, absolut infailibil.

Dumnezeule, chiar n-am învăţat nimic din comunism?!

Mi se pare fascinant: sunt zeci de cazuri internaţionale şi sute de cazuri interne de abuzuri şi răpiri de copii făcute de gestapo-ul norvegian pentru “protecţia copilului”.

Avem luări de poziţie publice ale altor state.

Dar în România poţi să auzi:

“Trebuie să fie familia Bodnariu vinovată. Nu se poate ca norvegienii să fie nişte ticăloşi spălaţi pe creier. Ei sunt occidentali, perfecţiunea la care aspirăm noi. Bodnariu sunt români- deci ei trebuie să greşească”.

sau

“Asta e. Ne place sau nu, trebuie să acceptăm şi să ne asumăm diferenţele culturale dintre noi şi norvegieni. Ba chiar să le adoptăm. Cât mai putem să nu ne integrăm valorile occidentale?”

Românii au o relaţie religioasă, nu politică, cu Occidentul….

Aud diverși auto-disprețuitori cum vorbesc prețios în mediul public despre ,,Norvegia, partener strategic,, și relațiile privilegiate româno-norvegiene pe care, nu-i așa, nu merită să le deranjăm pentru soarta copiilor unei familii de români stabilite acolo. Pe lângă faptul că la o simplă căutare pe ,,google,, vom descoperi că nu există niciun parteneriat strategic româno-norvegian iar relațiile dintre România și Norvegia sunt destul de palid dezvoltate, nimic nu e mai umilitor pentru o națiune decât să-și abandoneze proprii cetățeni în afara granițelor în mâini străine.

Credeți că putem fi o națiune demnă în clipa în care niște copii sunt răpiți de lângă părinți spre a fi izolați, dați pe mâna unor străini și îndoctrinați în stil etatist-ateu de o instituție de tip ,,cangrenă,, a unui stat-rentier în care revoluția culturală a învins, iar guvernul României dormitează neputincios ?

Știu că acum în politica românească se poartă muțenia și eticheta goală de conținut, însă cred că autoritățile române au obligația de a sancționa cu maximă fermitate abuzul din Norvegia, inclusiv luând în calcul sancțiuni diplomatice și acțiuni politico-juridice la nivel internațional. Cazul Bodnariu este simptomatic pentru o Europă care se întoarce cu furie împotriva rădăcinilor sale creștine și care alungându-l pe Dumnezeu din viața cetății a căzut in patima ideologiilor radicale care detestă ideea de familie tradițională idolatrizând materia și patima omenească!

Interesant e faptul că mulți oameni care nu ratează nicio ocazie pentru a ridiculiza religia, și care abia dacă reușesc să își ascundă satisfacția inumană că ideologia lor a triumfat cu prețul distrugerii unei familii de oameni credincioși, utilizează în același timp un argument de tip crede în barnevernet și nu-l cerceta. Vreau să precizez că, în ceea ce mă privește, aici nu e vorba despre o dezbatere între partizanii ideii conform căreia copilul este proprietatea familiei și partizanii ideii conform căreia copilul este proprietatea statului.

Cred că nimeni din tabăra susținătorilor familiei Bodnariu nu va fi de părere că statul nu are dreptul să ia copilul chiar dacă părintele îi trage un picior în gură sau îl arde cu fierul de călcat, deși mă tem că nu puțini dintre cei care susțin în cazul de față barnevernetul sunt de părere că statul are dreptul să ia copilul în cazul în care părinții recurg și la alte metode educative în afară de mângâieri, îmbrățișări și manifestarea unei depline înțelegeri și disponibilități în raport cu toate solicitările minorului.

Revenind, subiectul dezbaterii este de fapt raportul dintre limitele autorității parentale și limitele autorității statale în ceea ce privește educația copilului. Or, pentru ca să putem discuta acest subiect, este de datoria barnevernetului să ne informeze, justificându-și public decizia; nu este de datoria noastră să credem în barnevernet, deoarece, din motive de confidențialitate, căile prin care el lucrează sunt încurcate și de nepătruns.

Știu, barnevernetul se crede Dumnezeu, dar nu este. Este o instituție care invocă societatea ca autoritate în virtutea căreia se poate nu doar limita autoritatea parentală, ci chiar dezmembra celula de bază a societății, în speță familia, dar care se sustrage în același timp controlului social prin lipsă de transparență. Or, în momentul în care se ia o măsură extremă, în speță dezmembrarea familiei (desigur, măsură extremă pentru oamenii normali, nu și pentru cei pentru care familia reprezintă un fel de plastilină a cărei formă o poți reconfigura, peste noapte, după cum vrei, pentru a te conforma imperativelor progresiste în materie de parenting), nu poți invoca o chestiune minoră prin raport cu extremitatea deciziei, în speță confidențialitatea (afară de cazul în care vorbim de abuz sexual, caz în care părinții trebuiau oricum să fie la pușcărie), pentru a justifica lipsa de transparență a deciziei și deci lipsa de control și legitimarea socială a măsurii.

Mă miră și cum unii nu sesizează similitudinea dintre astfel de practici și dispariția subită a unor presupuși teroriști despre care, din motive de “siguranță națională”, nu ni se spune nici de ce au fost săltați, nici unde au fost duși. Și mă tem ca nu cumva binomul SRI-DNA să nu ia niscaiva lecții de la banevernet, astfel încât, în loc de justiție televizată să avem justiție invizibilă.

În fine, dacă e să cred în ceva, eu aleg să cred că, așa civilizați cum sunt, responsabilii serviciilor sociale din Norvegia sunt niște fanatici ferm convinși de validitatea teoriilor și metodelor lor psiho-sociale, sau mai precis, de faptul că nu există pe lumea asta decât un singur rău, anume violența, în orice formă s-ar manifesta ea, și că ea trebuie eradicată de urgență indiferent de mijloacele utilizate sau de eventualele victime colaterale. Toți cei care și-au mai luat-o pe coajă în copilărie, și care, fără să creadă neapărat în oportunitatea corecțiilor fizice sau în perenitatea anumitor paradigme educative, știu în același timp, din experiență, că au avut cu toate acestea o copilărie cel puțin normală, devin în noua ecuație ceea ce Stalin numea “oamenii trecutului” (ai unui trecut monstruos), oameni care, dacă nu pot fi lichidați în mod direct, trebuie împiedicați să se mai reproducă (sau au voie de acum înainte să se reproducă doar biologic, nu și socio-cultural).

Nu ar fi primul caz din istorie de modernizare făcută cu buldozerul și sprijinită de lumea bună cu vederi avangardiste sau doar de naivi. Sigur, atâta timp cât barnevernetul rămâne dincolo de posibilitățile noastre de cercetare, și credința mea cu privire la natura acestei instituții nu poate fi confundată cu o demonstrație irefutabilă. Dar este, zic eu, mult mai credibilă decât credința mistică în raiul norvegian a celor pentru care orice fel de violență (fizică, verbală, parapsihologică, etc.) este musai ruptă din iad. Din iadul monstruoasei lumi vechi peste care trece cu buldozerul minunata lume nouă.

protest pt familia Bodnariu ambasada Norvegiei


Categorii

Alexandru Racu, Articolele saptamanii, Confiscarea copiilor de catre stat, Iulian Capsali, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

57 Commentarii la “Exclusiv: AMBASADA NORVEGIEI din Romania acuzata de MINCIUNA de un politician norvegian. JAN SIMONSEN, fost membru al Parlamentului Norvegian, CRITICA VEHEMENT “ABUZURILE ZILNICE” COMISE DE BARNEVERNET si dezvaluie MOTIVELE SOCANT DE ABSURDE ale rapirii institutionalizate a copiilor. ISTORIC SINISTRU AL ABUZURILOR statului norvegian asupra copiiilor: “Asemenea fapte îngrozitoare erau rare până şi în anii cei mai crânceni ai stalinismului”/ IDOLATRIA FATA DE OCCIDENT SI UMILITOAREA POSTURA A AUTORITATILOR ROMÂNE

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: CAZUL BODNARIU: Protestele românilor pot trezi Norvegia din somnul rațiunii – BARNEVERNET, un pericol public! | ARMONIA MAGAZINE - USA
  2. Pingback: ATENȚIE: NUMAI PROTESTELE mai pot trezi Norvegia din somnul rațiunii – BARNEVERNET, un pericol public! | ARMONIA MAGAZINE - USA
  3. Pingback: PATRIARHIA ROMANA se solidarizeaza cu FAMILIA BODNARIU | Cuvântul Ortodox
  4. Salutare, nu ai cum sa nu fii afectat de cele ce se intampla in acest caz, si boicotul este o optiune pt a lua atitudine. In alta ordine de idei, observ ca si aici si in multe alte locuri se face referire la religia familiei Botnariu. OAMENI BUNI nu are importanta religia, cea ce trebuie sa ne sensibilizeze si sa ne motiveze este faptul ca sunt OAMENI, punct

  5. problema se pare ca este mai veche,de dupa,razboi[sau inainte].Dupa cate stiu Norvegia a semnat,Declaratia drepturilor omului ,din tara vecina.Problema e a EUROPEI [sau nu sunt prevazute ca drepturi ale omului abuzurile ce se petrec in Norvegia?].Sau EUROPA nu vrea sa stie..?!{se pare ca hitler era :umanist:].

  6. Pingback: BUN VENIT IN “MINUNATA LUME NOUA” A LUI “1984”, unde copiii participa la parade Gay si unde… “dacă nu-i faci pe plac copilului tău, absolut oricând şi la orice vrea el, eşti un criminal iresponsabil, iar Statul Lum
  7. Pingback: EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ a Europei de Nord: ”Exista o stare de ingrijorare si o atmosfera de SOLIDARITATE cu familiile cu copii si parinti SEPARATI FORTAT” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: IMPLICAREA PARLAMENTARILOR ROMÂNI si A MINISTERULUI DE EXTERNE IN CAZURILE NAN SI BODNARIU. Mircea Dolha: “Vom cere, dacă este necesar, repatrierea acestor copii. Vom avea un dialog fără mănuși!”/ IN ULTIMII 5 ANI, 26 DE COPII ROMÂNI AU
  9. Pingback: Barnevernet ødelegger Norges anseelse | Jan Simonsens blogg
  10. Pingback: IMPLICAREA PARLAMENTARILOR ROMÂNI si a M.A.E. in CAZURILE NAN, BODNARIU, RADULESCU si pentru alte 4 FAMILII. Mircea Dolha: “Vom cere, dacă este necesar, repatrierea acestor copii. Vom avea un dialog fără mănuși!”/ IN ULTIMII 5 ANI, 26 DE
  11. Pingback: ALTE CAZURI DRAMATICE DE COPII ROMÂNI RAPITI DE BARNEVERNET. Desi familia Avramescu a CASTIGAT procesul cu POLITIA COPILULUI, institutia pastreaza in continuare COPIII!/ Experta norvegiana in Protectia Copilului: PRELUAREA COPIILOR IN REGIM DE URGENTA A
  12. Pingback: Alina Mungiu-Pippidi cere INTERVENTIA SERVICIILOR SECRETE pentru “SECURIZAREA” SPATIULUI PUBLIC. Dusmanii poporului: protestatarii impotriva abuzurilor BARNEVERNET, acuzati ca ar fi in solda Rusiei! | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: ACUZATII GRAVE: copiii familiilor BODNARIU si NAN s-au prezentat cu LEZIUNI FIZICE la intalnirea cu parintii lor. “BARNEVERNET URMARESTE SUBMINAREA SISTEMATICA A AUTORITATII PARINTILOR”/ Un alt abuz incredibil al Norvegiei: ROMÂNCA CE A CASTI
  14. Pingback: MASINARIA BARNEVERNET SI CAZUL NAN. ”Rugați-vă pentru familia Nan, e multă durere, e prea multă durere”/ MANIPULARI IN PROCESUL BODNARIU/ Unul din sefii Barnavernet: ACTIVISTA LESBIANA/ Profitabila INDUSTRIE A RAPITORILOR DE COPII/ “Norv
  15. Pingback: MERCENARII. Ministrul Muncii, Ana Costea, lauda masurile de “disciplina” ale BARNEVERNET in cazul BODNARIU: “EU ASTA MI-AS DORI” (Video) | Cuvântul Ortodox
  16. Norvegia are antecedente mult mai vechi decat Barnevernet.

    Discrimiati timp de 60 de ani “Copiii Lebensborn” dau in judecata Norvegia
    http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-03-10/discrimiati-timp-de-60-de-ani-copiii-lebensborn-dau-in-judecata-norvegia.html

    Torment of the Abba star with a Nazi father
    Anni-Frid was persecuted as a child of the ‘master race’. Now people like her want justice
    https://www.theguardian.com/world/2002/jun/30/kateconnolly.theobserver

  17. Pingback: SCANDALUL MUSAMALIZAT AL NORVEGIEI. O ancheta BBC despre expertul psihiatru al BARNEVERNET condamnat (la doar 2 ani si pastrand custodia copiiilor sai!) pentru PORNOGRAFIE INFANTILA. Autoritatile norvegiene sunt acuzate de complicitate si pentru pastrarea
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare