Strategia lui PUTIN da roade: UCRAINA, PE CALE SA FIE FEDERALIZATA SI DEZMEMBRATA. Urmeaza MOLDOVA/ Armand Gosu: ROMANIA, “VERIGA SLABA” A CORDONULUI SANITAR. DE CE NE-AU OCOLIT “ALIATII”?/ Afacerile nemtesti si populatia o tin pe Merkel captiva lui Putin. EUROPA E DIVIZATA

‘Prima etapă din dezmembrarea Ucrainei de-abia începe. Abia acum se pun piesele într-un raţionament care nu vizează doar Ucraina. Ucraina este un experiment‘.

TOATA FLOAREA INDUSTRIEI GERMANE MERGE LA SANKT PETERSBURG, LA “DAVOSUL” RUSIEI

UPDATE

• Digi24: Exclusiv. Ambasadorul Rusiei la Bucureşti îi răspunde lui Traian Băsescu

Rusia nu vrea să refacă graniţele din perioada URSS, dar urmăreşte atent declaraţiile din România. Este răspunsul pe care ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Oleg Malginov, îl dă, în exclusivitate pentru Digi24, declaraţiilor făcute de Traian Băsescu.

Şeful statului a acuzat Moscova că provoacă tensiuni în regiunea Mării Negre pentru că urmăreşte să-şi extindă frontierele până la gurile Dunării. Interviul integral cu ambasadorul rus va putea fi urmărit sâmbătă, de la ora 22.30, în emisiunea „Paşaport Diplomatic”.

Balazs Barabas, realizator Digi24: De curând a avut loc şedinta CSAT, primul-ministru Ponta s-a întâlnit cu preşedintele Băsescu, au avut discuţii, după care preşedintele Băsescu a declarat că Rusia urmăreşte să-şi extindă graniţele la cele din perioada URSS şi până la braţul Chilia al Dunării. Cum comentaţi?

Oleg Malginov, ambasadorul Rusiei în România: Analizăm textul declaraţiei de ieri a preşedintelui, şi, credeţi-mă, sunt vremuri foarte dificile. În fiecare zi, mulţi politicieni din România fac multe declaraţii, pe multe canale, dar trebuie să le analizăm şi să comunicăm în mod corespunzător, adică obiectiv, către capitalele noastre. Această afirmaţie nu este nouă, am mai auzit-o. Noi nu o putem accepta. Nu avem asemenea planuri.

• Gandul: România, buturuga mică pusă de americani în calea Rusiei. Reacţia Statelor Unite după „rezistenţa” oficialilor de la Bucureşti în faţa „bombardierului” Rogozin

Însărcinatul cu afaceri al ambasadei SUA la Bucureşti, Duane Butcher, a apreciat că este încurajator pentru SUA, ţară care a impus sancţiuni Rusiei, să vadă că astfel de sancţiuni au un impact, după ce autorităţile nu au permis vicepremierului rus Dmitri Rogozin să tranziteze spaţiul aerian românesc

Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a acuzat România că nu i-a permis avionului său, la solicitarea Statelor Unite, să se întoarcă la Moscova prin spaţiul aerian românesc, în drum dinspre regiunea separatistă moldoveană Transnistria, unde a participat vineri la parada militară organizată de Ziua Victoriei asupra naziştilor.

Solicitat de MEDIAFAX să aprecieze reacţia autorităţilor române la recentul zbor al lui Rogozin, însărcinatul cu afaceri al SUA, Duane Butcher, a arătat că pentru SUA este încurajator faptul că sancţiunile au efect. “Este încurajator să vedem că sancţiunile înseamnă ceva. Reprezentând o ţară care a impus sancţiuni Rusiei, pot spune că este încurajator că sancţiunile au un impact”, a declarat Butcher.

Întrebat dacă se consultă cu autorităţile române cu privire la sancţiunile impuse Rusiei, diplomatul american a precizat că există consultări cu Bucureştiul privind toate aspectele răspunsului la criza din Ucraina. “Avem consultări foarte strânse cu autorităţile române cu privire la toate aspectele modului de a răspunde crizei din Ucraina şi puteţi observa că tindem să avem aceeaşi perspectivă asupra situaţiei generale“, a afirmat însărcinatul cu afaceri al SUA la Bucureşti.

• Digi24: Traian Băsescu: Există un risc de federalizare a Ucrainei. România nu recunoaște anexarea Crimeei și referendumurile din Lugansk și Donețk

Președintele Traian Băsescu susține o declarație de presă la Palatul Cotroceni, după consultările avute cu premierul și o parte dintre miniștrii care fac parte din CSAT. […]

În ceea ce privește Ucraina, poziția României este că există un risc major de federalizare. Al doilea lucru, România crede că trebuie făcute negocieri între Kiev și reprezentanți ai minorității ruse. De altfel, vedeți că această soluție a fost aplicată și că urmarea discuțiilor dintre guvern și reprezentanții minorității ruse din Harkov nu a mai avut loc. Credem că guvernul din Ucraina trebuie să continue discuțiile și în Donețk și Lugansk.

România propune ca în situația în care se vor organiza negocieri internaționale, separatiștii să nu fie reprezentați.

Negocierea între Kiev și propriii cetățeni trebuie să se desfășoare intern, între guvern și minoritatea rusă.

Credem că minoritatea rusă nu este reprezetativă pentru Ucraina, nu trebuie să participe la negocieri internaționale. Am văzut că în Transnistria au fost incluși în negocieri separatiștii și de 20 de ani blochează discuțiile.

Pentru România, în eventualitatea în care, dacă Guvernul central va stabili o anumită linie care să vizeze dreptul de a păstra limba, cultura şi tradiţiile. În cazul în care în negocierile cu minoritatea rusă se vor face astfel de aranjamente, cerem categoric ca de aceleaşi drepturi să se bucure şi minoritatea română.

În opinia României, obiectivul Rusiei are două priorităţi. Una este federalizarea Ucrainei, proces care a şi început prin referendumurile din Lugansk şi Doneţk. Iar cel de-al doilea este împiedicarea alegerilor prezidenţiale de pe 25 mai să aibă loc. Rusia doreşte destabilizarea Ucrainei, pentru a o supune, integral sau parţial.

Guvernul de la Kiev trebuie să facă toate eforturile, făra vărsare de sânge pe cât posibil, în aşa fel încât alegerile prezidențiale să se desfăşoare pe tot teritoriul Ucrainei.

Dacă acest lucru nu se întâmplă, preşedintele ales nu va fi legitim pentru toţi cetăţenii şi doi, înscăunarea unui preşedinte la care nu au participat două regiuni are semnificaţia pierderii teritoriale. Este esențial ca alegerile din 25 mai să se desfăşoare corect.

Propaganda rusă va profita de blocarea votului în cele două provincii, Lugansk şi Doneţk.

România nu recunoaşte anexarea Crimeei şi cele două referendumuri, pentru că sunt împotriva constituţiei Ucrainei.

Ucrainei trebuie să i se facă ofertă clară, prin semnarea acordului de asociere şi de liber schimb, după alegerile de pe 25 mai şi să i se dea o perspectivă europeană. Simpla intrare în vigoare nu însemnă o perspectivă apropiată.

Nu credem că Federația Rusă intenționează să invadeze Ucraina. A început să-și atingă și cel de-al doilea obiectiv legat de Ucraina, federalizarea și dezmembrarea țării. Cerem președintelui Putin să-și repspecte cuvântul. Credem că nu a spus adevărul când a anunțat retragerea trupelor de la frontiera cu Ucraina. Nu credem că a făcut acest lucru.

Menținerea acestor trupe la frontiera de est, 40.000 de militari cu tehnică modernă și 25.000 în Crimeea au fost un formidabil element de presiune asupra Kievului și un suport extrem de puternic care a încurajat separatiștii să organizeze referendumurile.

Am afirmat în repetate rânduri că nu cred că președintele Federației Ruse nu-și rerspectă cuvântul. Se pare că am avut prea multa încredere.

Un alt element care pune sub semnul întrebării corectitudinea lui Vladimir Putin este apelul lui să nu se organzieze referendumuri pentru independență și unificarea cu Rusia. În realitate, ieri, înainte de a se încheia votul, ministrul de Externe Serghei Lavrov a lăudat rezultatele referendumurilor, ceea ce îl pune pe președintele Putin într-o situație dificilă de a se constata că una spune și alta face.

În ceea ce privește Ucraina, soluția corectă, în opinia noastră, este ca această țară să obțină din nou garanții pentru integritatea teritorială și independență. Acum, sub amenințarea armatei ruse, e greu să consideri că o țară atât de importantă e împinsă într-o zonă în care nu mai e stăpână pe întregul său teritoriu.

Este un rapt teritorial pe care România îl condamnă.

În ceea ce privește Republica Moldova, și eu și toți factorii de decizie am știut că în perioada 1-9 mai, dar și în continuare, vor exista provocări ale Federației Ruse în Republica Moldova.

Trebuie accelerat procesul de semnare a acordului de asociere și liber schimb, dacă e posibil tehnic pe 27 mai, dacă nu la consiliul din iunie. Dacă se semnează în mai, se dă timp României și altor state, poate Poloniei, Cehiei, să ratifice acordul până la vacanța de vară. Ar fi un semnal extrem de puternic legat de atașamentul unor state față de Republica Moldova.

Am subliniat că trebuie utilizaţi banii europeni pentru realizarea de interconectare pe liniile electrice, finalizarea gazoductului şi extinderea acestuia pâna la Chişinau.

Scenariul cel mai rău pentru Republica Moldova ar fi o destabilizare a regiunii Odessa. Şi, astfel, Federaţia Rusă să poate ajunge să controleze teritoriul din Ucraina până la braţul Chilia, exact unde a fost graniţa României cu URSS-ul. Credem că acesta este unul dintre obiectivele Federaţiei Ruse.

Acum, în Odessa, se încearcă o regrupare a rusofonilor, în aşa fel încât să acţioneze la destabilizarea regiunii, însă sperăm că populaţia ucraineana să se opună.

Moldova este supusă unor riscuri de securitate, atât prin provocarile legate de Transnistria, dar nici Găgăuzia nu este extrem de liniştită, ca şi zona din estul Republicii Moldova, locuită de o minoritatea bulgară.

Avem nevoie de mult calm şi atenţie la provocări (oh, da, cine vorbeste… – n.n.), pentru că nu estimăm că Rusia va trimite trupe, cu excepţia celor care sunt deja în Transnistria.

Traian Băsescu a apreciat că în Transnistria, în afara facilităţilor militare ruseşti, există 5000 de militari transnistreni bine instruiţi şi echipaţi.

Republica Moldova are nevoie să avanseze rapid şi să semneze cele doua acorduri. Moldova trebuie să se gândească că nici constituţia nu îi permite să aibă trupe de ocupaţie pe propriul teritoriu. România este avocatul onest al Republicii Moldova în drumul ei către Uniunea Europeană.

Ca participant la ultimul Consiliu European, unde s-a discutat problema survolului avioanelor cu cetăţeni ruşi aflaţi pe lista neagră, România va acţiona în deplin acord cu regulile Uniunii Europene.

• Romania Libera: Liniște! Putin își regândește planurile

Victoria separatiştilor pro-ruşi la referendumurile de duminică este contestată, dar consecinţele pot lua amploare. Liderii autoproclamatelor „republici“ Doneţk şi Lugansk au cerut imediat alipirea de Rusia, după scenariul Crimeii. Moscova, dornică să calmeze SUA şi Europa, nu a marşat şi le-a recomandat să dialogheze cu Kievul, declanşând o derută palpabilă şi tensiuni interne în ierarhia separatistă. UE a anunţat noi sancţiuni europene contra Rusiei.

Kremlinul pare să îşi acorde timp de reflecţie după referendumurile separatiste de duminică din estul Ucrainei, considerate „ilegale” de Casa Albă şi „nelegitime” pentru UE. Putin a trimis deja un semnal de calmare a rivalilor săi occidentali când a recomandat liderilor separatişti amânarea referendumurilor iar reacţia sa la rezultatul urnelor – masiv în favoarea inde­pendenţei regiunilor Doneţk şi Lugansk – arată că adevăratul său obiectiv nu este anexarea altei părţi a teritoriului ucrainean, ci transformarea Ucrainei într-o federaţie sub un guvern slab la Kiev şi neutră, dependentă permanent de Rusia.

„Respectăm decizia populaţiilor” anunţa Moscova într-un comunicat şi, evitând să vorbească de anexare, a invitat reprezentanţii celor două regiuni să dialogheze cu Kievul pentru stabilirea cadrului noului lor statut şi ca „punerea în practică a rezultatului referendumurilor să fie făcută în mod civilizat, fără nici o recidivă a violenţei”. Se ştie că în ultimele săptămâni au avut loc ofensive armate în regiunile separatiste soldate cu numeroase victime. Luni seară, Putin a susţinut medierea OSCE pentru încercarea aplanării tensiunilor în estul ucrainean. Preferând o declaraţie deschisă unei recunoaşteri oficiale, Moscova pare să îşi acorde timp de gândire, având grijă să nu agraveze relaţiile sale cu americanii şi europenii, puşi pe sancţiuni contra Rusiei. Nuanţa nu a scăpat preşedintelui OSCE, Didier Burkhalter: „Nu este vorba de o recunoaştere a rezultatelor, ceea ce este important”. Guvernul provizoriu de la Kiev şi diplomaţiile occidentale repetă că scrutinele nu au nici o valoare legală, fiind decise fără consimţământul puterii centrale şi denunţă condiţiile „folclorice” a derulării lor – organizare haotică, fără liste electorale, nici observatori independenţi şi o influenţă subterană a Moscovei.

Doneţk priveşte spre Moscova

Cea mai tânără ţară din lume s-a născut luni, dar se pare că va avea o viaţă scurtă. În prima sa zi ca „preşedinte” al „republicii populare Doneţk”, „independentă” după votul popular de duminică, liderul separatist Denis Puşilin a cerut Rusiei să aibă în vedere „absorbţia republicii populare Doneţk în sânul Federaţiei Ruse” şi a adăugat că alegerile prezidenţiale prevăzute pentru 25 mai nu vor mai fi organizate în autoproclamata sa republică, fără statut definit. Cererea a fost o surpriză şi o nouă lovitură de forţă a liderilor separatişti. Guvernul rus nu a răspuns imediat la apelul separatiştilor şi când a venit, printr-un comunicat, li s-a cerut să pună în practică rezultatul votului „în mod civilizat”, prin dialog cu Kievul. Înaintea referendumului din 11 mai şi chiar în seara anunţării rezultatelor, oficialii „republicii populare Doneţk” aveau un discurs mult mai moderat, explicând că scrutinul oferă un drept la „autodeterminare” a teritoriului, care va rămâne cel puţin un timp în cadrul Ucrainei. Şi se evoca un alt referendum pentru anexarea la Rusia. Separatiştii mai arătau că ameninţarea ataşării la Federaţia Rusă va servi doar ca o pârghie pentru obţinerea de concesii de către Kiev. Ce gândesc votanţii în aceste noi condiţii?

Duminică, trei ofiţeri superiori ai miliţiilor separatiste au venit la Doneţk din Slaviansk, oraş care şi-a câştigat reputaţia de bastion al pro-ruşilor cei mai belicoşi şi mai bine înarmaţi, şi se crede că aceştia ar fi fost însărcinaţi cu toate problemele militare ale „republicii populare”. Puşilin a confirmat mai târziu că unul dintre cei trei, colonelul Igor Strelkov, pe numele original Igor Girkin, va fi comandantul militar al republicii sale. Autorităţile de la Kiev l-au acuzat pe Strelkov că este ofiţer al serviciilor secrete militare ruse, GRU, principalul punct de legătură între separatişti şi Moscova.

Cine controlează situaţia?

Motorul crizei ucrainene pare să fi luat o direcţie pe care nici preşedintele Putin, nici autorităţile de la Kiev şi nici Occidentul nu par să fie în măsură să o controleze. O „masă rotundă” cu politicieni ucraineni şi grupuri civile şi reprezentanţi ai OSCE urmează să se reunească miercuri, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa urmând să prezinte o „foaie de drum” pentru rezolvarea paşnică a crizei.

Faptul că referendumurile au avut loc în pofida insistenţei lui Vladimir Putin de săptămâna trecută ca ele să fie amânate sugerează că evenimentele au intrat deja într-o dinamică proprie. Secesioniştii au cerut aderarea la Rusia însă răspunsul Kremlinului a fost ambiguu, Putin dând un semnal clar că nu are în plan anexarea estului ucrainean şi transformarea ţării într-o federaţie la cheremul său. Ceea ce înseamnă că Kievul şi susţinătorii săi occidentali pot fi confruntaţi cu exigenţe inacceptabile. Putin poate cere recunoaşterea anexării Crimeii, un nivel crescut de autonomie regională şi garanţii că Ucraina nu va avea relaţii politice şi economice cu Europa. Kievul trebuie să iasă din negocieri cu un grad rezonabil de control central şi libertatea de a avea relaţii normale cu Occidentul. Dar autorităţile ucrainene au puţine opţiuni în acest stadiu – orice acţiune militară contra separatiştilor ar face victime în rândul civililor, ceea ce invită o intervenţie militară rusă. Şi totuşi, Putin nu deţine toate cărţile, fiind conştient că orice intrare a armatei ruse în Ucraina va antrena o rezistenţă sângeroasă, grave sancţiuni comerciale, costuri enorme şi un front mai violent anti-rus şi pro-occidental în Ucraina. Dacă criza ucraineană i-a întărit poziţia acasă, în Rusia, Putin ştie că situaţia se poate schimba rapid dacă luptele izbucnesc cu adevărat.

Lista nouă

Şeful adjunct al Administraţiei Krem­linului, Viaceslav Volodin figurează printre noile ţinte ale sancţiunilor anunţate de UE, legate de criza ucraineană. Deja supus sancţiunilor americane, Volodin face parte dintre cele 13 noi personalităţi ruse sau pro-ruse, care se adaugă celor 48 deja sancţionate. Lista include şi generalul Vladimir Şamanov, comandantul trupelor paraşutiştilor ruşi şi liderii separatişti din Estul Ucrainei. Pentru prima oară, UE a sancţionat două întreprinderi, societatea gazieră Cernomorneftegaz, deja vizată de sancţiunile americane, şi terminalul petrolier Feodosia. Cele două societăţi ucrainene implantate în ­Crimeea au fost confiscate de Rusia după anexarea peninsulei în martie.

• Mediafax:

Rusia avertiza SUA încă din 2008 că Ucraina riscă să fie divizată dacă aderă la NATO sau UE. Mesajul diplomatic SECRET dezvăluit de WikiLeaks

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, avertizase Statele Unite din anul 2008 că apropierea Ucrainei de UE şi NATO ar putea conduce la divizarea acestei ţări, arată un mesaj diplomatic secret dezvăluit marţi de site-ul WikiLeaks.

“După o primă reacţie tacită faţă de intenţia Ucrainei de a semna Planul de acţiune în vederea aderării la NATO cu ocazia summitului de la Bucureşti, ministrul de Externe Lavrov şi alţi oficiali ruşi de rang înalt au reiterat opoziţia puternică, subliniind că Rusia va considera extinderea Alianţei spre est drept o potenţială ameninţare militară”,scria, în 2008, William Burns, ambasador la Moscova la acea vreme, iar acum adjunct al secretarului de Stat american.

Mailul secret a fost dezvăluit de site-ul WikiLeaks şi prezentat de Itar-Tass.

“Extinderea NATO, în special prin integrarea Ucrainei, rămâne o problemă emoţională pentru Rusia, dar există şi argumente strategice în favoarea unei opoziţii puternice faţă de admiterea Ucrainei şi Georgiei. În Ucraina, aceste argumente conţin temerea că ţara riscă să fie divizată, o situaţie care ar conduce la violenţe şi chiar la război civil, iar Rusia ar fi nevoită să intervină”, preciza Burns în 2008.

NOI CONFRUNTĂRI în Ucraina: Liderul rebel prorus din Lugansk a fost împuşcat. Şase militari ucraineni, UCIŞI în confruntări cu rebeli proruşi

Valeri Bolotov, guvernatorul autoproclamat al regiunii ucrainene proruse Lugansk, a fost rănit într-un atentat comis marţi, la două zile după referendumul separatist din regiune, afirmă purtătorul său de cuvânt, citat de AFP.

UPDATE 18:05 Şase militari ucraineni, ucişi în confruntări cu rebeli proruşi

Şase militari ucraineni au fost omorâţi în confruntări cu insurgenţi proruşi, în estul Ucrainei, anunţă autorităţile de la Kiev, citate de AFP.

Un convoi militar ucrainean a fost atacat cu rachete de insurgenţi proruşi, în satul Oktiabrske, situat între oraşele Slaviansk şi Kramatorsk, în regiunea Doneţk, precizează Ministerul ucrainean al Apărării. Militarii ucraineni au ripostat. În cursul schimburilor de focuri, şase militari ucraineni au murit, iar alţi opt au fost răniţi, unul fiind în stare gravă.

“Persoane rămase neidentificate au deschis focul cu arme automate spre maşina în care se afla Valeri Bolotov. A piedut mult sânge, dar viaţa sa nu este în pericol”, a declarat purtătorul său de cuvânt, Vasil Nikitin.

Informaţia nu a fost confirmată din alte surse. “Suntem convinşi că acest atentat este o reacţie a Kievului la referendumul nostru”, a acuzat Nikitin.

• Euractiv: NY Times: Moldova – viitoarea Ucraina?; Moldova – Medalie de aur pentru curaj

“Daca ar exista o competitie olimpica pentru cea mai curajoasa tara din lume, cu siguranta medalia de aur i-ar reveni Moldovei”, considera editorialistul Nicholas Kristof intr-un articol semnat luna trecuta in New York Times. Mai mult, precizeaza acesta, “politicienii ezitanti din Europa si America ar trebui sa vina in Moldova pentru un transplant de coloana vertebrala”.

“Ganditi-va la Moldova drept viitoarea Ucraina, acest lucru i-ar permite Rusiei sa “muste” avid din acest mic stat, invecinat cu Romania si Ucraina si catalogat, de cele mai multe ori, drept cea mai saraca tara europeana. Necrutatoare, Rusia deja a intimidat Moldova pentru incercarea de aderare la Uniunea Europeana, prin impunerea unor sanctiuni precum blocarea rutelor cruciale de export in ceea ce priveste industria vinului.

Amenintarile ruse au mers chiar mai departe, facand aluzii la posibilitatea taierii rezervelor de gaze naturale de care depinde aceasta tara. , avertizeaza un inalt official rus populatia Moldovei. In ciuda greutatilor insa, guvernul moldovean refuza cu fermitate sa cedeze, fiind determinat sa indeplineasca conditiile de aderare si sa-si creeze legaturi puternice in Occident”, mentioneaza Nicholas Kristof in editorialul sau.

De asemenea, acesta face apel la declaratiile primului ministru al Republicii Moldova, Iurie Leanca, care recunoaste deschis ca Moldova nu are alta alternativa decat indeplinirea procesului de integrare europeana, subliniind totodata ca nimeni nu poate contesta faptul ca moldovenii sunt tot europeni. Cu toate acestea, spune Kristof, dragostea pe care Moldova o are fata de Occident ramane neimpartasita, in timp ce Washingtonul abia observa aceasta tara, avand in vedere ca niciun presedinte in functie nu a vizitat-o pana in prezent.

“Vizita vicepresedintelui Joe Biden din Ucraina ar fi fost momentul propice pentru ca americanii sa isi arate spijinul si fata de Moldova insa au omis-o de pe agenda lor. La urma urmei, Republica Moldova are o populatie sub patru milioane de locuitori si nicio semnificatie strategica evidenta (…) Presedintele Obama ar putea recompensa insa taria de caracter a moldovenilor, prin doar cateva gesturi modeste. In schimb, profitand de neglijenta americanilor, presedintele Valdimir Putin ar putea anexa in mod oficial, in urmatoarea perioada, o parte din Republica Moldova, Transnistria“, subliniaza Kristof.

“Transnistria este o enclava a limbii ruse din interiorul Moldovei, inarmata de Moscova si protejata de trupe rusesti. Transnistria pretinde ca s-a separat, fiind o regiune independenta, iar guvernul sau (controlat de Moscova) a facut apel, luna trecuta, la Rusia ca sa-l anexeze. Asadar, Rusia ar putea, in curand, sa inghita atat Transnistria, cat si o bucata din sudul Ucrainei, insclusiv Odessa, facilitandu-si si mai mult accesul in zona”.

“Transnistria ramane un stat politienesc”, afirma editorialistul american, “asadar, am trecut granita drept turist, iar zona mi s-a parut asemanatoare fostei Uniuni Sovietice. Intr-adevar, Transnistria ar trebui sa se vanda pe piata drept un mare muzeu in aer liber dedicat statului sovietic (inclusiv cu statuile lui Lenin, cu trupele rusesti de la marginea drumului si cu o agentie speciala de informatii denumita inca KGB).

Departamentul de propaganda este secat de puteri, nenumaratele panouri celebrand si acum patriotismul si triumful trupelor rusesti din trecut (…) o colectie impresionanta de postere si afise celebreaza Rusia si eroismul local, glorificandu-i pe oamenii mareti care au contribui in cadrul culturii transnistrene (…) atmosfera este de o asa maniera incat ma asteptam tot timpul sa ma trezesc fata in fata cu vechiul si ursuzul lider sovietic din 1970, Leonid Brezhnev. O tanara mi-a spus chiar ca pentru oamenii de aici Putin este un erou.

(…) “Republica Moldova, care este vorbitoare de limba romana, este in marea ei majoritate rurala, relaxata si plina de verdeata, insa economia ei s-a prabusit chiar dupa sfarsitul Uniunii Sovietice cand, probabil, un milion de oameni au fugit din tara pentru a-si gasi de lucru. Din acest motiv, in unele sate din Moldova, este aproape imposibil sa gasesti femei tinere pentru ca majoritatea au plecat sa munceasca in strainatate. Potrivit oficialilor Natiunilor Unite, precum si celorlalti actori angajati in lupta pentru drepturile omului, cu siguranta aceste femei au cazut in capcana retelelor de crima organizata, fiind inselate, violate, traficate si obligate sa lucreze in majoritatea bordelurilor din vestul Europei.

In ultimii ani, guvernul a facut eforturi in vederea construirii unei economii de piata pro-occidentala, iar tara este in recul, fiind insa destul de fragila. Din acest motiv, multi se tem ca Putin conduce acum un “razboi mascat” (prin persoane infiltrate si provocatori) in urma caruia Republica Moldova va deveni viitoarea Ucraina. Ar putea fi prea tarziu pentru a-i [dis]trage atentia lui Putin de la Moldova insa, indiferent de rezultate, Statele Unite ar trebui sa-si arate sprijinul fata de acest guvern curajos.

Sustinand infrastructura Republicii Moldova, in vederea facilitarii importului de gaze naturale si energie electrica din Romania, Statele Unite ale Americii ar ingreuna in acest sens intentiile lui Putin de a-i supune pe moldoveni. SUA ar putea atentiona si Uniunea Europeana sa imbratiseze dorinta Republicii Moldova de aderare. Iar daca presedintele Obama ar vizita aceasta tara indrazneata pentru cateva ore, oamenii l-ar aclama ca niciodata si va avea un exemplu de indrazneala/fermitate de la care cu totii am putea invata”, mentioneaza Kristof in finalul editoralului sau.

• Adevarul:

Cum încearcă Rusia să destabilizeze Moldova

Moscova a intrat pe ultima sută de metri din eforturile de a  intimida Chişinăul pentru a nu semna acordul de asociere şi liber-schimb cu Uniunea Europeană, asigurându-şi astfel în continuare influenţa asupra ţării exsovietice. „Periodic ei (moldovenii – n.r.) cer câte ceva, ştim noi ce, însă dacă ei au o astfel de atitudine faţă de preşedintele comisiei mixte interguvernamentale, atunci nu văd cum am putea avea o colaborare bună”, a declarat marţi premierul rus Dmitri Medvedev. Acesta a adăugat că relaţiile dintre Rusia şi Republica Moldova, „în special cele economice”, se vor deteriora „cu siguranţă” după scandalul cu vicepremierul Dmitri Rogozin şi apropierea Moldovei de UE. „Este alegerea lor, la urma urmei”, a conchis Medvedev. 

Transnistria şi embargourile, cele mai bune arme

Cea mai la îndemână armă a ruşilor pentru a ataca economia Moldovei este aplicarea unui embargo asupra fructelor şi legumelor, aşa cum au făcut, toamna trecută, cu vinurile. Însă Kremlinul are încă doi aşi în mânecă atunci când tratează cu Republica Moldova, iar ieri i-a etalat pe amândoi: Transnistria şi cei 700.000 de moldoveni care lucrează în Rusia. 

Ministerul rus de Externe a calificat drept „ilegale” acţiunile prin care autorităţile de la Chişinău au confiscat listele cu semnături pe care Rogozin le-a ridicat din Transnistria, semnături care, pe modelul Crimeea şi, mai nou, Doneţk şi Lugansk, cereau „independenţa” regiunii separatiste din Moldova. În plus, transmite ministerul condus de Serghei Lavrov, faptul că politicienii de la Chişinău nu au avut timp să se întâlnească cu Rogozin atunci când acesta se întorcea de la regimul pro-rus de la Tiraspol reprezintă acţiuni „neprietenoase” şi „în contradicţie cu practica internaţională”. 

Moldovenii care muncesc în Rusia, primii vizaţi

După premier şi ministru de Externe, al treilea palier al puterii ruse prin care au fost transmise ameninţările a fost Igor Morozov, membrul Comitetului pentru Afaceri Externe al Consiliului Federaţiei din Rusia.

„În momentul de faţă, Republica Moldova face parte din CSI (Comunitatea Statelor Intependente – n.r.), ceea ce-i permite să beneficieze de anumite preferinţe. După semnarea acordului cu UE, piaţa moldovenească se va deschide pentru mărfurile europene, ceea ce va duce şi la invadarea zonei CSI. Este clar că noi nu putem să permitem acest lucru, iar Moldova trebuie să fie pregătită. În primul rând, vom vedea cum înlocuim unele mărfuri din Moldova, iar în cele din urmă vom ajunge la embargoul asupra produselor agricole şi a altor tipuri de mărfuri”, a avertizat marţi Morozov într-un interviu pentru portalul rus regions.ru.

„În ceea ce priveşte acordul de schimbarea regimului de vize, deocamdată nu este nevoie de-l schimbat. Dar problema lucrătorilor migranţi din Republica Moldova va fi studiată. Cetăţenii moldoveni care vin în Rusia nu sunt marginalizaţi pe piaţa noastră a muncii, beneficiază de anumite preferinţe. Dar, după semnarea acordului, vom fi nevoiţi să abordăm problema migranţilor moldoveni”, a adăugat Morozov, citat de stirilocale.md.

Moldova va semna acordul cu UE la 27 iunie

Presiunile Moscovei asupra Moldovei şi asupra României au atras reacţii puternice din partea UE, SUA şi NATO. În primul rând, Bruxelles-ul a anunţat că Moldova va semna acordul de asociere şi liber-schimb la 27 iunie. Atunci când s-a parafat acordul, la Vilnius, în noiembrie, ţinta oficială pentru semnare era toamna lui 2014.  „Moldova este o ţară importantă pentru Uniunea Europeană în această parte a continentului. Este o ţară independentă şi suverană, care poate să facă propriile alegeri”, a subliniat şi Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European, aflat într-o vizită la Chişinău. În ceea ce priveşte episodul Rogozin, care a ameninţat că va reveni în România la bordul unui bombardier, după ce i s-ar fi interzis să intre în spaţiul aerian român, NATO a calificat afirmaţiile vicepremierului rus drept „inacceptabile”, cerând statului rus să-şi clarifice rapid poziţia.

VIDEO Generalul Grumaz: „România ar fi trebuit să fie într-un du-te-vino cu Polonia pentru a stabiliza ameninţarea din Est”

[…]

Alexandru Grumaz: Priviţi evenimentele din Ucraina la momentul actual. Dar haideţi să ne uităm la începutul acestei crize. Putin a obţinut deja ce a vrut. Crimeea este deja un precedent, o lecţie învăţată. Poate fi un precedent pentru alte conflicte, cum ar fi cele din Asia. Putin a întreţinut toată această îmbulzeală la graniţe. Acum, tonul lui Putin s-a îndulcit. Crimeea s-a alipit Rusiei, sancţiunile economice asupra Rusiei nu sunt foarte importante, popularitatea lui Putin este la 82%. Acum, el vrea să se transforme în pacificator, să rezolve lucrurile. De fapt, ne îndreptăm în mod sigur spre o federalizare a Ucrainei. 

[…]

Cristian Unteanu: Prima etapă din dezmembrarea Ucrainei de-abia începe. Abia acum se pun piesele într-un raţionament care nu vizează doar Ucraina. Ucraina este un experiment. Un prim punct îl reprezintă folosirea referendumului, arma democratică supremă. Din punctul de vedere al legislaţiei internaţionale, povestea nu este încheiată. Recunoaşterea unilaterală a rezultatelor referendumului de către Rusia ar însemna nu doar că se crează un precedent în anexarea unui teritoriu, ci se dă o uriaşă masă de argumente.

Candidatul UDMR pe lista de europarlamentare spune că pe agenda sa se află autonomia Ţinutului Secuiesc. O asemenea afirmaţie privind Ţinutul Secuiesc nu poate decât să inflameze o populaţie şi-aşa supusă unui bombardament. Mai mult multe alte posibile zone de revendicări. Să nu uităm că în Ucraina luptă foste trupe de elită, de partizani, care au fost în fosta Iugoslavia. Vorbim despre elemente care se aşează pentru o uriaşă demonstraţie. Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este o lovituă în inima Europei, cu armele şi legislaţia Europei. 

Alexandru Grumaz: Văd Ucraina la ora actuală ca pe o posibilă Libie. Nu există un guvern stabil, există facţiuni rebele pe tot teritoriul său şi partea de vest. Istoric, Ucraina este un teritoriu de confruntare. Extremiştii de la Kiev sau Sectorul de Dreapta nu au o pondere aşa mare în rândul populaţiei. Ei sunt văzuţi într-o anumită aură de presa de la Moscova, dar nu se bucură de sprijinul populaţiei. Asistăm la un război informaţional condus de la Moscova.

Cristian Unteanu: Situaţia cu Rogozin a fost foarte gravă. Nu este vorba neapărat de forţarea spaţiului aerian. Noi am căzut pradă unor specialişti în jocuri politice. Provocarea a fost foarte reală. A arătat că spaţiul României şi al Ucrainei pot fi penetrate. Convocarea CSAT ar avea sensul de a da un mesaj că situaţia este urmărită la nivelul real al gravităţii sale. Ameninţări există. A început destabilizarea în Ucraina. Este considerată o potenţială sursă de extensie pe un flanc al NATO. Nimeni nu vrea să-şi reamintească o frază esenţială spusă de Lavrov: „Noi vom proteja cu toate mijloacele pe care le avem conaţionalilor noştri de pretutindeni”.

Alexandru Grumaz: Bulgaria nu renunţă la South Stream. Există o relaţie de prietenie foarte bună între Putin şi Viktor Orban. Nu vedem că în jurul nostru s-au dat zeci de miliarde de euro pentru centrale nucleare, bani de la Moscova. Nu mai vorbim despre gaz. Trebuie să privim imaginea de ansamblu. Sunt surprins că n-am văzut la Bucureşti niciun desant politic de la Bruxelles, de la Londra, de la Berlin. Suntem în Europa, dar o să vedem un desant de la Washington. Unitatea Europei este fragmentată în ceea ce priveşte Ucrainei. Iar aici revine importanţa uriaşă a parteneriatului nostru cu SUA şi NATO. Noi, alături de Polonia, reprezentăm flancul estic al NATO. Ar fi trebuit să fim într-un du-te-vino permanent cu Varşovia şi, împreună cu SUA, să găsim soluţii pentru a stabiliza acest flanc.  

Darie Cristea: Divizarea Europei este evidentă şi în incidentul cu Rogozin. Dacă urmărim declaraţiile preşedintelui şi ale prim-ministrului, vedem că, la un moment dat, în UE s-a spus că aceste persoane nu mai au voie să vină. Dar nu s-au stabilit norme operaţionale.

Cristian Unteanu: Pentru ca o asemenea măsură să devină operaţională, ea trebuie să facă parte dintr-un acord semnat şi aprobat prin consens în Consiliul European. 

Alexandru Grumaz:  Aceste vizite au ca prim scop reasigurarea ţărilor estice din NATO de sprijinul american. Este importantă consolidarea stabilităţii politice din ţările respective.

• Digi24: Emil Hurezeanu: E trist ca într-o ţară cu atâtea probleme şi ameninţări oamenii să renunţe la prima lege a strângerii rândurilor

Preşedintele Traian Băsescu s-a consultat astăzi, la Palatul Cotroceni, cu premierul Victor Ponta şi cu o parte a miniştrilor care fac parte din CSAT. Emil Hurezeanu a comentat în emisiunea „Jurnalul de Seară” aparenta reconciliere între palate asupra problemelor de politică externă.

„Şeful statului, care este şi dispecerul politicii externe, are la îndemână acest monolog tactic cu opinia publică, prin conferinţele de presă. Toţi preşedinţii procedează aşa, însă domnul Traian Băsescu practică inflaţia apariţiilor în ultimul timp şi, din păcate, într-o perioadă electorală, se confundă foarte uşor. Chiar dacă n-ar dori să facă asta, dar nu o evită, se confundă mesajul electoral cu mesajul şefului statului în criză politică internaţională. Aici văd o mare problemă, pentru că vom tot avea, însăilate, campanii electorale până la sfârşitul anului şi evenimentele din vecinătatea noastră, în general, – crizele internaţionale se ţin lanţ – sau mai degrabă se agravează, şi atunci e foarte dăunătoare suprapunerea în bruiaj a mesajelor de politică externă cu cea a mesajelor electorale. Preşedintele practică această confuzie cu o oarecare dezinvoltură, la care, mi-ar plăcea să cred, a renunţat astăzi”, a explicat Emil Hurezeanu.

Interese electorale

„Fiecare dintre politicienii de vârf, şi domnul Băsescu, şi domnul Ponta, îşi imprimă un fel de cip care ţine de interesele electorale, persoanele, ale partidului, ale grupului, ale persoanelor apropiate. E greu să nu interpretezi insistenţa premierului Ponta de a organiza un CSAT, mai ales că a spus că domnul Băsescu şi doamna Udrea fac campanie electorală şi el, în calitate de vicepreşedinte al CSAT, ar dori să ia măsuri urgente. Asta e o contracampanie electorală venită din partea cuiva care a părut până acum destul de distant faţă de politica externă în general şi în special faţă de raporturile cu Rusia şi Ucraina”, spune Emil Hurezeanu.

„Domnul Ponta, cu toate defectele domnului Băsescu, – când e vorba de manipularea portativului public – , încă trebuie să facă proba unei competenţe în politica externă, pe care amână să o facă, nu pentru că i-ar lipsi datele, resursele, ci pentru că joacă un rol. Acela de a-l lăsa pe preşedintele Băsescu să-şi ardă aripile în relaţia cu Rusia în perioada asta, iar el să-şi păstreze virginitatea asta în geopolitică, pentru relaţiile excelente cu China şi, eventual, cu Federaţia Rusă. Nu-l suspectez pe domnul Ponta că are o agendă dublă, dar îl suspectez că se gândeşte în vechea tradiţie a politicienilor români din perioada Primului Război Mondial”, crede jurnalistul [de fapt, Hurezeanu a afirmat cam inversul – ca nu-i suspecteaza pe politicienii actuali de atata subtilitate astfel incat sa pregateasca singuri, dintre ei, “colaborationisti” cu ocupantul, asa cum a fost cazul, in primul razboi mondial, cu Al. Marghiloman si alti “grmanofili” – n.n. ].

Consensul debusolează opinia publică

„De câte ori preşedintele se înţelege cu premierul, avem împresia că există o înţelegere suplimentară, redundantă, care, de fapt, strică sensul înţelegerii. Dacă înţelegerea e bună şi binevenită, rezumată, ea strică sensul, pentru că ne gândim că au un vicleşug în comun. Vor să ne facă să credem că se înţeleg, când ei de fapt nu se înţeleg. Aşa am ajuns, cu concursul generos al celor două personalităţi”, spune Emil Hurezeanu.

„La CSAT se iau hotărârile mari şi se stabileşte o anumită cadenţă a strategiilor. Politica externă o face, totuşi, Guvernul, în coordonare strânsă cu preşedintele. Iar preşedintele, într-o astfel de criză intensificată, este cel mai bun purtător de cuvânt al intereselor de politică externă ale statului. Din păcate există sciziuni între ce face preşedinte şi ministrul de externe, şi între ceea ce face preşedintele şi nu face suficient primul ministru în materie de politică externă. Acolo e o formă de necoordonare”, a arătat jurnalistul.

„Aş interzice prin Constituţie ca în timp de criză să [nu] existe disensiuni. Nu l-aş mai vrea pe domnul Corlăţean să mai facă observaţii la adresa preşedintelui, pe preşedinte în postura de a-l trata pe ministrul de externe ca pe un poştaş oarecare. E trist ca într-o ţară cu atâtea probleme şi ameninţări, pe care aceşti oameni le formulează uneori foarte exact, oamenii să renunţe la prima lege a strângerii rândurilor. În situaţii de criză se strâng rândurile ,faci o mică fortăreaţă în situaţie de criză. Se deşiră ţesutul rezistenţei naturale într-un stat, pentru că fiecare trage de câte un fir, cu gândul, probabil, la rezistenţa scutului american, care nu e mai solid decât ţesutul naţional” spune Emil Hurezeanu.

• Romania Libera:  Industria germană ţintește favorurile lui Putin

Criza din Ucraina se ­intensifică, la fel şi sancţiunile ­economice occidentale contra Rusiei şi ia amploare ­confruntarea ­dintre Occident şi Moscova, dar, ­potrivit Der Spiegel, marea industrie germană a decis să accepte invitaţia, ca în ­fiecare an, de a participa la ­summitul economic de la Sankt Petersburg, ­din 22-24 mai, cunoscut ca „Davosul rus”. Dacă guvernul Merkel rămâne ­imparţial, Casa Albă a convins giganţii americani, ­întreprinderi şi bănci, să ­boicoteze ­evenimentul şi să rămână acasă.

Odată pe an, Vladimir Putin primeşte aplauzele marilor decidenţi economici şi financiari din lume, în oraşul său natal, Sankt Petersburg. Omul forte de la Kremlin a impus Forumul economic internaţional din metropola „nopţilor albe” ca un răspuns rusesc la Forumul economic mondial de la Davos, Putin reuşind să facă din „Davosul rus” un loc de întâlnire pentru granzii mondiali din mediile de afaceri, industrie, finanţe şi politică.

Cancelarul german, Angela Merkel, a participat anul trecut la summitul de la Sankt Petersburg, dar la această a 18-a ediţie de săptămâna viitoare nu este așteptat nici un lider occidental. Înalţii responsabili internaţionali au anulat participarea în ultimele zile, motivul fiind amestecul Rusiei în criza din Ucraina, care a degenerat din ce în ce spre un război civil. Dar, numeroşi şefi de întreprinderi germane vor fi prezenţi la summitul economic al lui Putin. Preşedintele E.ON, Johannes Teyssen, al Metro CEO, Olaf Koch, sau cel al Consiliului BASF, Harald Schwager, vor fi prezenţi la Forum, potrivit Der Spiegel. Pe lista participanţilor se află şi şeful Consiliului german al întreprinderii elveţiene de electronică ABB, Hubertus von Grunberg, preşedintele german al Boston Consulting Group, Hans-Paul Burkner, fostul PDG al Deutsche Post, Klaus Zumwinkel, Mario Mehren, şeful Consiliului de furnizare a gazului rusesc, Wintershall şi Klaus Mangold, preşedintele consiliului de administraţie TUI şi fost preşedinte al Comisiei Est a economiei germane. Daimler va prezida Forumul şi va asigura limuzine pentru participanţi.

Afacerile primează…

În Germania, fostul cancelar Gerhard Schröder şi purtătorul de cuvânt pentru politică externă al CDU, Philipp Missfelder, au fost criticaţi recent pentru prezenţa lor la o recepţie aniversară organizată la Sankt Petersburg de Putin pentru Schröder. O furtună a iscat şi vizita PDG-ului Siemens, Joe Kaeser, la finele lunii martie. Numeroasele firme germane care au decis să participe au mari interese în Rusia şi doresc favorurile lui Putin, cu afaceri în domeniul energetic, în special al gazului natural (E.ON şi filiala BASF Wintershall cu Gazprom), în cel al construcţiilor de maşini (Daimler, cu partenerul rus Kamaz), al distribuţiei (Metro) etc. Guvernul Merkel a ales să rămână neutru şi nu va lua parte. Contrar Administraţiei Obama, care vede lucrurile diferit, guvernul federal precizând că nu recomandă participarea firmelor americane la acest Forum. Ca urmare, preşedinţii Goldman Sachs, Pepsi-Cola, Morgan Stanley, ConocoPhillips s-au retras.

• Adevarul/ Master FP: Cum se văd din Germania politicile Rusiei în Ucraina

Poziţionarea Germaniei faţă de evenimentele din Ucraina ca urmare a anexării Crimeei de către Rusia se află în acest moment într-o zonă destul de neclară: discursul oficial german dezaprobă în mod direct acţiunile Rusiei, dar…

Presiunile mediului de afaceri, dar şi reticenţa unei semnificative părţi a populaţiei germane în ceea ce priveşte o implicare mai activă a Germanie în detensionarea crizei ucrainene, au determinat guvernul de la Berlin să îşi regândească strategia iniţială şi să joace mai mult cartea diplomaţiei şi a concilierii. Deşi încă de la începutul crizei Germania s-a situat foarte deschis împotriva acţiunilor belicoase ale Rusiei, înscriindu-se în atitudinea generală a Europei de Vest şi a Statelor Unite, cancelarul Angela Merkel şi reprezentanţii diplomaţiei germane propun la acest moment eficientizarea dialogului cu Rusia în detrimentul extinderii sancţiunilor de ordin economic, ce se pot răsfrânge cu un efect de bumerang şi asupra economiei germane.

Cu toate că în urmă cu ceva timp Germania se arăta dispusă să îşi asume un rol militar mai important la nivel internaţional, conturându-şi în mod vizibil obiectivul de a obţine un loc în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, Germania pare să facă un pas înapoi în ceea ce priveşte acţiunile împotriva Rusiei. Contextul economic şi social intern a orientat guvernul german către o atitudine mai reţinută, mizând de cele mai multe ori pe atitudinile şi acţiunile mai intransigente ale Statelor Unite cu privire la criza ucraineană, chiar dacă relaţiile diplomatice dintre cele două state au fost afectate ca urmare a dezvăluirilor conform cărora conversaţiile Angelei Merkel au fost interceptate de Agenţia de Securitate Naţională a Statelor Unite.

Scandalul NSA, dar şi o propaganda rusă susţinută au condus, aşa cum subliniază Clemens Wergin, editorialist Die Welt, la o creştere a sentimentului anti-vest şi anti-american la nivelul populaţiei germane. Wergin susţine că această atitudine emană nu doar din zona politică de stânga germană, dar şi din cea de dreapta populistă, care susţine tipul de leadership de la Kremlin.

Societatea germană vrea un rol neutru în cazul crizei ucrainene

Un sondaj recent efectuat de către institutul german de sondare publică Infratest Dimap a arătat că mai mult de 60% dintre germani se opun unui ajutor militar acordat Ucrainei sau implicării în acţiuni NATO desfăşurate la graniţele Europei de Est. Totodată, sondajele subliniază că cei mai mulţi dintre germani îşi doresc un rol neutru, de mediere între Rusia şi Vest, în detrimentul unui angajament susţinut faţă de alianţa vestică. Cea mai mare parte dintre cei care sprijină un astfel de rol al Germaniei este reprezentată, conform sondajelor, de tineri cu un nivel de educaţie peste medie, ce provin din zona de est a Germaniei. De asemenea, populaţia germană este mai puţin în favoarea sancţiunilor economice împotriva Rusiei, comparativ cu populaţiile din celelalte state europene, fiind chiar mai dispusă să accepte o anexare a Crimeei de către Rusia.

În acest context, în cadrul discursului în faţa Dumei de Stat din luna martie, preşedintele rus Vladimir Putin a făcut apel la acceptarea de către populaţia germană a acţiunilor Rusiei din Crimeea, reamintindu-le de sprijinul rus la momentul unificării Germaniei, subliinind chiar reticenţa unor state europene în a-şi oferi atunci susţinerea. Ca răspuns la acest apel, 300 de intelectuali germani au trimis o scrisoare publică lui Vladimir Putin prin care îşi declară susţinerea faţă de acţiunile Rusiei, criticând influenţa SUA-NATO în Europa şi propaganda mass-mediei mainstream.

S-a putut observa de-a lungul timpului că societatea germană este încă foarte sceptică şi rezervată în a lăsa statul german să îşi asume şi să se angreneze în acţiuni de ordin militar, ca urmare a imaginii pe care Germania a căpătat-o în urma celui de-al Doilea Război Mondial şi pe care a încercat în mod constant să o îmbunătăţească. La ora actuală, deşi situaţia s-a schimbat semnificativ, implicarea militară a Germaniei în diferite teatre de operaţiuni este încă un subiect sensibil nu doar la nivel guvernamental, cât şi ca dezbatere publică. Criza din Crimeea a suscitat însă interesul populaţiei germane, conducândcătre o dinamizare a discuţiilor.

În acelaşi timp, putem vorbi şi despre o imagine la nivel internaţional a Germaniei ce a avut de suferit ca urmare a declaraţiilor făcute de foşti lideri germani, cum este fostul cancelar Gerhard Schröder. Acesta şi-a declarat în mod public susţinerea faţă de Vladimir Putin, încercând să explice acţiunile ruse din Ucraina ca justificabile în contextul unor dezvoltări militare şi politice ”nefericite” la graniţele fostei URSS. De asemenea, Schröder a comparat intervenţia Rusiei în Crimeea cu cea efectuată de trupele NATO în Kosovo, comparaţie respinsă vehement de Angela Merkel. Fostul cancelar german ocupă în acest moment un loc în cadrul conducerii Gazprom, fiind un susţinător al proiectului de gazoduct Nord Stream, ce prevede transportul de gaze naturale din Rusia direct către Germania, prin Marea Baltică. Partidul Verde german a cerut chiar să i se interzică lui Gerhard Schröder să îşi exprime în mod public opiniile despre criza din Ucraina, cerere respinsă însă de Parlamentul European.

Presiunile mediului de afaceri german asupra guvernului de la Berlin

În ceea ce priveşte presiunile mediului de afaceri asupra guvernului german, acestea vin în contextul în care peste 30 de procente din gazul natural direcţionat către Germania provin din Rusia. Totodată, Germania este statul din Uniunea Europeană cu cel mai mare volum de exporturi către Federaţia Rusă, dar şi statul cu investiţii semnificative pe această piaţă, importante companii germane, cele mai multe din domeniul construcţiei de maşini având fabrici în Rusia. Echard Cordes, preşedintele Comisiei Germane privind Relaţiile Economice cu Europa de Est a declarat pentru cotidianul german Die Welt, că un număr de aproximativ 350 de mii de locuri de muncă din Germania depind în mod direct de comerţul cu Rusia.

Mai mulţi reprezentanţi ai unor importante companii germane cu investiţii semnificative pe piaţa rusă şi-au arătat dezaprobarea faţă de sancţiunile economice împotriva Rusiei propuse de guvernul de la Berlin, Joe Kaeser, Chief Executive Officer al Siemens chiar întâlnindu-se la Moscova cu Vladimir Putin pentru a reafirma cooperarea economică. Vicecancelarul german şi ministru al Afacerilor şi Energiei, Sigmar Gabriel, şi-a arătat nemulţumirea faţă de această întâlnire, susţinând că Europa nu ar trebui să îşi lase la o parte valorile pentru a-şi proteja afacerile cu Rusia.

Christoph Germann, cercetător şi analist independent german, a adus în atenţie că Vladimir Putin propunea Uniunii Europene la sfârşitul anului 2010, în urma unei vizite efectuate în Germania, crearea unei pieţe continentale unificate, care să promoveze comerţul liber de la Lisabona şi până la Vladivostok. Această propunere a venit cu puţin timp înainte ca Rusia să devină membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, în august 2012. Până la sfârşitul acestui an, însă, un Parteneriat Transatlantic de Investiţii şi Comerţ ar putea fi semnat între Uniunea Europeană şi Statele Unite, pentru a se reduce şi mai mult sau chiar elimina barierele economice dintre cei doi parteneri. Statele Unite au promovat foarte mult acest parteneriat, insistând pe reducerea dependenţei Europei de gazul rusesc.

Rămâne de urmărit ce luări de poziţie va lua Germania în contextul escaladării evenimentelor din Ucraina. Vladimir Putin continuă să vadă însă în Germania cel mai important partener din cadrul alianţei vestice.

---

Sorina Zainea este absolventă a Facultăţii de Istorie – secţia Relaţii Internaţionale din cadrul Universitaţii din Bucureşti, iar în prezent urmează Masterul Roads to Democracy al Universităţii Siegen din Germania – şi colaborează va stagiar cu revista FP România.